Jurisprudență | Curtea de Apel Galați – Evaluarea daunelor morale suferite de victima unui accident rutier. Folosirea în proces a Ghidului pentru soluționarea daunelor morale

Ghidul pentru soluționarea daunelor morale (studiu privind practica națională și europeană în materie, sinteză și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente de vehicule) a fost realizat sub egida fostului Fond de protecție a victimelor străzii, entitate creată prin art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor şi ale cărei atribuții au fost preluate de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR).

Ambele structuri erau alcătuite din asigurătorii autorizați să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule; iar, nici vechiul Fond, nici actualul BAAR nu au (aveau) ca atribuție realizarea ghidului acesta. Așadar, preluarea datelor din ghid ar echivala cu acceptarea, necondiționată, a punctului de vedere al uneia dintre părțile prezentului litigiu (asigurătorul, membru al BAAR), ceea ce contravine, evident, atât obligației de a-şi dovedi propriile afirmații (obligație ce revine fiecărui litigant potrivit art. 249 C.pr.civ.), cât şi obligației de imparțialitate a instanței (obligație impusă de art. 124 din Constituție). Ghidul poate fi reținut doar sub aspect statistic, adică al relevării practicii judiciare în domeniu, în condițiile în care BAAR are şi calitatea de centru de informare [art. 32 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 132/2017].

Decizia civilă nr. 107/07.04.2021 a Curții de Apel Galaţi – Secţia a II-a civilă

În motivare, a arătat că la data de 21.08.2017 numitul …, în timp ce conducea auto cu nr. … nu a păstrat distanţa corespunzătoare faţă de autoutilitara IVECO Daily cu nr. de înmatriculare … a acroşat-o şi a proiectat-o în autoutilitara marca Citroen Jumper cu nr. … care circula regulamentar. Aceasta din urmă a acroşat victima-reclamantă … care circula regulamentar pe marginea drumului în afara părţii carosabile.

În urma acestui accident reclamanta … a suferit un politraumatism soldat cu fractură deschisă tip III metatarsienele I, II, III, IV, V picior drept cu avulsie intensă regională de tendoane şi de ram terminal arterial, plagă buză superioară, hematom epicranian frontal drept, excoriaţii piramidă nazală. Leziunile piciorului drept au fost sancţionate chirurgical seriat respectiv şapte intervenţii chirurgicale cu anestezie generală şi s-a practicat reducere şi imobilizare prin osteosinteză multimetatarsiană, necrectomie, grefă de piele, amputaţie de necesitate a halucelului şi metatarsianului I.

S-a arătat că la data formulării cererii, reclamanta prezenta cicatrici postraumatice şi postoperatorii în evoluţie amputaţie de haluce şi de metatarsian I la nivelul piciorului drept. Conform certificatului medico-legal nr. 178/A/54 din 06.02.2018 interesarea arcadei vasculare plantare cu şoc hemoragic consecutiv a fost de natură a pune în pericol viaţa reclamantei. S-a evidenţiat faptul că amputaţia de haluce şi de metatarian I picior drept este asimilată infirmităţii, cât şi unui prejudiciu estetic grav şi permanent.

S-a arătat că în cauză sunt dovedite condiţiile privind vinovăţia, prejudiciul, raportul de cauzalitate, iar fapta ilicită este reprezentată de încălcarea dispoziţiilor prev. de art. 35 al.1 din OUG nr. 195/2002 şi de disp. art. 51 din OUG nr.195/2002.

În ceea ce priveşte daunele materiale în cuantum de 2.000 lei s-a arătat că acestea constau în cheltuieli de transport la care se adaugă medicamente, articole sanitare uzuale ale căror chitanţe, bonuri nu s-au mai păstrat de către victimă.

În ceea ce priveşte daunele morale, reclamanta a precizat că acestea sunt justificate motivat de faptul că în urma accidentului produs reclamanta a rămas cu o infirmitate şi un prejudiciu estetic grav şi permanent, evident faţă de celelalte persoane de sex feminine, cu repercusiuni puternice pe plan social; poate purta doar încălţăminte ortopedică cu înălţător deoarece piciorul afectat nu se mai dezvoltă în acelaşi ritm cu celălalt picior, iar viaţa întregii familii este grav afectată. Victima trăieşte sentimente de inutilitate, de dependenţă de altă persoană, sentimentul de furie şi zădărnicie care au făcut ca victima să treacă prin schimbări radicale din punct de vedere psihic şi fizic.

Prima instanţă a reţinut din considerentele acestei sentinţe penale că reclamanta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi că a ales să-şi valorifice pretenţiile civile pe calea unui demers separat.

Sub aspectul laturii subiective ale infracţiunii s-a constatat că prin raportul de expertiză judiciară s-a reţinut culpa exclusivă a inculpatului care nu a formulat obiecţiuni la acest raport.
S-a reţinut astfel că inculpatul … se face exclusiv vinovat de producerea accidentului în urma căruia au rezultat mai multe părţi vătămate, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 35 al.1 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 51 din OUG 195/2002.

Prin urmare, s-a constatat că, atât vinovăţia exclusivă a lui … cât şi legătura de cauzalitate au fost pe deplin dovedite, astfel încât s-a apreciat că nu se poate reţine apărarea formulată de pârâtă prin întâmpinare, potrivit căreia în cauză se face culpabilă şi reclamanta …, vinovăţia exclusivă a inculpatului fiind stabilită cu putere de lucru judecat, obligatorie pentru instanţa civilă.

Sub aspectul daunelor morale, s-a apreciat că reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri că a fost supusă unor intervenţii chirurgicale repetate care, în mod cert i-au cauzat acesteia traume psihice şi fizice ce nu pot fi uşor cuantificate; s-a avut în vedere prejudiciul estetic permanent pe care reclamanta îl va avea probabil pe întreaga durată a vieţii, faptul că datorită acestui handicap va suporta consecinţe în plan social atât în relaţiile cu colegii de şcoală, cât şi în ceea ce priveşte posibilitatea concretă de socializare, de găsire a unui loc de muncă fiind posibil ca sfera locurilor de muncă pe care în mod normal le putea exercita să fie limitată datorită acestei deficienţe fizice, aspecte ce se circumscriu în sfera noţiunii de ,,prejudiciu de agrement şi estetic”.

S-a apreciat, totuşi, că acordarea daunelor morale nu trebuie să reprezinte o cauză de îmbogăţire, ci o compensare a traumelor suferite or raportat la acest considerent, că suma de 100.000 lei reprezintă o sumă compensatorie echitabilă şi suficientă sumă pe care instanţa urmează să o acorde reclamantei cu titlu de daune morale în conformitate cu art. 1387 şi 1391 Cod civil.

În ceea ce priveşte daunele materiale, respectiv suma de 2.000 lei, s-a apreciat că în contextul dat, această sumă este justificată şi rezonabilă motivat de faptul că reclamanta a efectuat nenumărate drumuri din comuna … către Spitalul de Copii …, iar cheltuielile cu medicamentele şi celelalte articole sanitare uzuale erau absolut necesare aspecte care sunt evidente în lipsa oricăror înscrisuri fiind de notorietate că de multe ori anumite medicamente sau produse sanitare sunt achiziţionate de pacienţi sau că în procedura de pansare sau tratament la domiciliul este necesară achiziţionarea medicamentelor personal.

Pentru toate aceste considerente prima instanţă a admis în parte cererea, a obligat pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei şi la plata daunelor materiale în cuantum de 2.000 lei la care se vor adăuga penalităţi în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere potrivit art. 21 din Legea 132/2017 către reclamantă, prin reprezentant legal.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul dovedit, s-a constatat că până la închiderea dezbaterilor nu s-a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces.

Diminuarea cuantumului daunelor morale s-a circumscris aprecierii instanței, prin raportare la cerințele echității și la evitarea creării unei îmbogățiri nejustificate a reclamantei.

A apreciat apelanta reclamantă că diminuarea cuantumului despăgubirilor nepatrimoniale a fost efectuată în mod neîntemeiat, față de gravitatea evenimentului prejudiciator, de urmările și prejudiciul permanent ce o lezează pe apelantă, care a trecut prin momente îngrozitoare. Leziunile grave suferite i-au pus viața în primejdie și a suferit și o amputație. Pe lângă perioada îndelungată în care a fost internată în spital și numeroasele intervenții chirurgicale suferite ulterior externării, … a fost imobilizată la pat, timp în care a fost îngrijită la domiciliu de bunica sa. Vătămările suferite și-au lăsat amprenta pe corpul apelantei pentru totdeauna, astfel că aceasta este obligată pentru restul vieții să își amintească și să retrăiască momentele groaznice prin care a trecut. Perioadele lungi de agonie, internările de lungă durată lipsa mobilității, vătămările estetice grave, au făcut ca victima să treacă prin stări puternice de depresie generată de pierderea încrederii în sine și de gândul că nu va mai fi utilă familiei si societății niciodată. Alterarea aspectului fizic al victimei va cauza suferințe și repercusiuni puternice pe plan social. Este de înțeles că pe viitor persoana vătămată va avea  temeri legate de faptul că posibilii parteneri de viață ar putea fi oripilați de acest defect fizic, în prezent, victima este nevoită să poarte doar încălțăminte ortopedică cu înălțător deoarece piciorul afectat nu se mai dezvoltă în același ritm cu celălalt. In urma accidentului suferit, viața întregii familii a suferit o transformare rapidă și dureroasă deoarece cel mai mic copil a trecut și trece în continuare prin traume fizice și psihice de neimaginat.

A arătat apelanta reclamantă că în procesul de cuantificare a daunelor morale a fost avută în vedere și vârsta persoanei vătămate, fiind vorba de o persoană tânără, în putere, cu un viitor strălucit în față, ce a fost curmat în mod brutal. Apelanta este încercată deseori de sentimente de nesiguranță, de rușine și de frustrare din cauza aspectului său fizic. Daunele morale cuantificate prin suma opusă reprezintă justa despăgubire și compensare a stării de suferință pricinuită victimei, îndeplinind exigențele echității și fără a constitui un temei al îmbogățirii fără justă cauză. A apreciat întemeiate pretențiile indicate în cuprinsul cererii de apel și a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, cu consecința obligării intimatei la plata sumei de 450.000 de lei cu titlu de daune morale; a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că reclamanta critică soluția instanței de fond întrucât nu s-a avut în vedere la acordarea daunelor morale consecințele evenimentului rutier asupra sănătăţii reclamantei. Deşi este alături de suferința încercată de către reclamantă ca urmare a leziunilor suferite în urma producerii evenimentului rutier din data de 21.08.2017, nu poate fi de acord cu încercarea de îmbogățire fără justă cauză, materializată prin sumele solicitate prin prezenta cale de atac.

Cu privire la daunele morale solicitate de către reclamantă de 450.000 lei instanța de fond trebuia să aibă în vedere anumite criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Conform dispozițiilor legale aplicabile în cauză, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, cuantumul acestora trebuie raportat la consecințele negative suferite de partea civilă pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele evenimentului etc. Această prestație bănească reprezintă o compensare a suferințelor prin care au trecut persoanele prejudiciate, o indemnizație satisfăcătoare și trebuie să aibă un caracter echitabil și un cuantum proporțional cu natura și întinderea suferinței, dar să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză. A arătat că instanța fondului a avut o apreciere justă asupra acestor daune valorificând atât materialul probator cât și jurisprudența instanțelor în acest domeniu. Pentru cuantificarea acestor sume, în practică se recurge la Ghidul pentru Soluționarea Daunelor Morale elaborat sub egida Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.

În concluzie, daunele morale trebuie să reprezinte o compensație a suferințelor încercate, nu o acoperire a unui prejudiciu imposibil de cuantificat, nu o încercare de îmbogățire fără justă cauză, nu trebuie să reprezintă o veritabilă sancțiune pentru asigurător, o sumă care trebuie stabilită de instanțe, în deplină concordanță cu practica judiciară în materie, raportat la fapta săvârșită de vinovat, făcând abstracție de faptul că există un asigurător, care asigura de răspundere civilă, urmările faptelor inculpatului.

În raport de cuantumul daunelor morale stabilit per zi de spitalizare și de gradul de culpă, instanța a acordat fiecărui reclamant 30% din rezultatul înmulțirii zilelor de spitalizare cu suma de 500 lei/zi.”
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte obligarea sa la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0.2%/zi de la 05.08.2018 până la momentul plății efective a despăgubirilor, a arătat că la momentul accidentului erau în vigoare Legea nr. 132/2017 şi actul normativ administrativ Norma CSA nr.20/2017.

Cu privire la penalităţi apelanta pârâtă a invocat dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 132/2017 şi art. 22 din Norma CSA nr.20/2017 intrată în vigoare la 1.08.2017.

A arătat că la data la care reclamanta a înaintat cererile de despăgubire, aceasta nu a atașat acestei cereri toate documentele din care să rezulte cuantificarea obiectivă a prejudiciului pretins ca și vinovăția exclusivă a asiguratului şi accidentul respectiv forma obiectul unui dosar penal aflat în curs de soluționare și care s-a finalizat de abia în iulie 2020. Ca urmare, nu poate fi vorba despre o culpă a pârâtei, atâta timp cât persoanele păgubite nu au atașat cererii de deschidere dosar de daună toate documentele menționate în textul de lege anterior enunțat.

A arătat că daunele materiale ce i se cuvin cuprind cheltuielile efectuate cu transportul din comuna … către Spitalul de copii … şi cheltuielile efectuate cu medicamentația. Justificarea acordării penalităților de întârziere se circumscrie pasivității asigurătorului în soluționarea cererii de despăgubire formulate de intimați. Soluția pronunțată cu privire la penalitățile de întârziere este justificat și echitabilă, prin aceasta fiind sancționată pasivitatea societății de asigurare, astfel că legea și-a atins scopul întru totul.

Instanța de judecată a oferit o soluție justificată și întemeiată din perspectiva daunelor materiale și a penalităților de întârziere acordate intimatei, fapt pentru care se impune respingerea apelului formulat ca fiind neîntemeiat.

Din această perspectivă, referitor la motivul de apel, invocat de …, privind obligarea sa la plata contravalorii daunelor materiale, Curtea reține că, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea unor condiții, stabilite primordial de art. 1357 C.civ., respectiv:
– să existe o faptă ilicită (un delict civil);
– să existe o urmare vătămătoare (un prejudiciu);
– între faptă şi prejudiciu să existe legătură de cauzalitate, şi
– autorul delictului să fi acționat cu vinovăție.

Condițiile sunt cumulative, astfel că neîndeplinirea fie şi a uneia singure dintre acestea determină lipsa răspunderii delictuale.

Apelanta … afirmă că, urmare a accidentului auto al cărei victimă a fost, a suferit daune de natură materială, constând în cheltuieli de 2.000 lei făcute cu deplasarea la spital. Curtea constată că, sub acest aspect, partea nu a făcut dovada avansării unor astfel de cheltuieli. Este adevărat că deplasarea presupune un cost, dar în lipsa oricărei dovezi, Curtea nu poate conchide că ea s-a făcut pe cheltuiala victimei, putând la fel de bine ca acel cost să fie avansat, cu titlul de donație, de diferite alte persoane. Altfel spus, în cauză nu s-a făcut dovada prejudiciului de natură materială invocat, deci condiția legală nu este îndeplinită. Rezultă că motivul de apel este întemeiat, iar societatea de asigurări nu poate fi ținută să plătească suma de 2.000 lei, sens în care sentința primei instanțe urmează a fi schimbată.

Referitor la motivul de apel, invocat tot de …, privind momentul de la care datorează penalități de întârziere, Curtea reține, în acord cu apelanta, că sub acest aspect, sunt incidente art. 21 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule şi tramvaie şi art. 22 din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, normă emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Ambele texte de lege impun asigurătorului să dea un răspuns scris la cererea de despăgubire formulată de victimă, fie formulând o ofertă de despăgubire justificată, fie notificând motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. În speță, societatea de asigurare nu a dat niciun răspuns cererii formulate de apelanta …

Prin cererea de apel, societatea invocă faptul că solicitarea de despăgubire nu era însoțită de toate documentele din care să rezulte cuantificarea obiectivă a prejudiciului pretins. Curtea nu poate reține acest argument, situația invocată de asigurător impunând acestuia obligația de a notifica refuzul. Or, partea nu şi-a îndeplinit obligația, astfel că invocă acum propria culpă. Rezultă că acest motiv de apel nu este fondat.

Referitor la motivul de apel, invocat de …, privind cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale, Curtea reține că, potrivit art. 1.391 alin. (1) C.civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială şi socială.

În cauză, apelanta a suferit o vătămare a integrității corporale (infirmitate), care îi va afecta viața familială şi socială. Curtea are în vedere faptul că, pentru o persoană de gen feminin, aspectul fizic este important, iar relevanța acestuia crește dacă vorbim de o persoană tânără (adolescentă), așa cum era apelanta la data accidentului auto. Apelantei îi va fi mai greu să găsească prieteni şi partener de viață, având în vedere că aceste persoane vor trebui să aibă o capacitate de empatie peste medie. În plus, urmarea accidentului nu poate fi mascată de către apelantă, care va trebui să reia, de fiecare dată când va întâlni o persoană nouă, setul de manifestări şi trăiri corespunzătoare efectului pe care imaginea sa o va produce asupra acelei noi persoane. Iar, din această perspectivă, cel mai dificil de depășit este sentimentul de milă, coroborat cu respingere, pe care o poate produce starea apelantei.
În acord cu societatea …, Curtea reține că despăgubirea acordată pentru daunele de natură morală nu trebuie să fie simbolică, dar nici să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă. Însă nu există vreun criteriu în raport de care să se poată face distincția între aceste două efecte; de altfel, este greu şi de imaginat un astfel de criteriu, care ar trebui să constea în echivalarea bănească a prejudiciilor (de exemplu, cât valorează un membru amputat, cât valorează o funcție a organismului încetată etc.).

Este adevărat că despăgubirile trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la finalitatea prevăzută de lege, însă Curtea constată că nu există mod obiectiv de evaluare a punctului de la care se poate vorbi de deturnare; şi în acest caz este greu de imaginat unul, pentru că rezultatul concret ar fi ca să existe un prag dincolo de care o persoană medie ar fi dispusă să sufere o vătămare corporală pentru a încasa despăgubirile corespunzătoare.

Apelanta … invocă, drept sursă a criteriilor de indemnizare a prejudiciilor, Ghidul pentru soluționarea daunelor morale (studiu privind practica națională și europeană în materie, sinteză și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente de vehicule). Acest document a fost realizat sub egida fostului Fond de protecție a victimelor străzii, entitate creată prin art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor şi ale cărei atribuții au fost preluate de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR).

Curtea reamintește, în primul rând, că ambele structuri erau alcătuite din asigurătorii autorizați să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, inclusiv apelanta … Iar, în al doilea rând, nici vechiul Fond, nici actualul BAAR nu au (aveau) ca atribuție realizarea ghidului arătat. Așadar, preluarea datelor din ghid ar echivala cu acceptarea, necondiționată, a punctului de vedere al uneia dintre părțile prezentului litigiu (asigurătorul), ceea ce contravine, evident, atât obligației de a-şi dovedi propriile afirmații (obligație ce revine fiecărui litigant potrivit art. 249 C.pr.civ.), cât şi obligației de imparțialitate a instanței (obligație impusă de art. 124 din Constituție). Ghidul poate fi reținut, în cauză, doar sub aspect statistic, adică al relevării practicii judiciare în domeniu, în condițiile în care BAAR are şi calitatea de centru de informare [art. 32 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 132/2017].

Având în vedere toate cele reținute anterior, Curtea apreciază că despăgubirile acordate apelantei … de prima instanță pentru daunele de natură morală sunt prea mici, astfel că suma acordată urmează a fi majorată de la 100.000 lei la 200.000 lei.

În consecință, Curtea va admite apelurile declarate de … şi de … împotriva sentinței civile nr. 83 din 17.11.2020 a Tribunalului Vrancea, pe care o va schimba în parte în sensul că:
– va obligă pârâta … la 200.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale, în loc de 100.000 lei; şi
– va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a despăgubirilor pentru daunele materiale.
Totodată, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.