Jurisprudență | Curtea de Apel Oradea – Omor. Incidenţa cauzei de reducere a pedepsei ca urmare a reţinerii aceleiaşi situaţii de fapt ca cea recunoscută de inculpat

Fapta inculpatului este tipică, întrunind atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzute de art. 188 alin. 1 Cod penal. În cauză este incidentă o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.

Instanţa a respins cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată, iar după efectuarea cercetării judecătoreşti a reţinut aceeaşi stare de fapt ca şi cea recunoscută de inculpat. Inculpatul a solicitat în faţa instanţei de apel reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal, constând în provocare. Dar instanța a constatat că acţiunea victimei a fost precedată de o provocare din partea inculpatului ceea ce face ca acea condiţie a neimputabilităţii să nu fie îndeplinită.

Părţile civile au solicitat a se reţine incidenţa circumstanţei de agravare prevăzută de art. 77 lit. f) Cod penal. Caracterul spontan al conflictului şi existenţa formei de vinovăţie a intenţiei repentine duc la concluzia că consumul de alcool nu a fost realizat în legătură cu săvârşirea faptei. Inculpatul putea să justifice în orice mod sau chiar să refuze justificarea consumului de alcool, fiind sarcina acuzării să dovedească că acesta a avut loc în scopul săvârşirii faptei, ori acest lucru nu s-a întâmplat în cauză.
Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, prima instanţă a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani şi cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), d), h), k), l), m), n), o) Cod penal.

Analizând conţinutul pedepsei complementare şi accesorii aplicate inculpatului, Curtea a reţinut că este justificată de natura şi gravitatea faptei săvârşite şi de faptul că acesta a folosit o armă la comiterea ei, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) Cod penal. În schimb, nu este justificată interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzută de art. 66 lit. k) Cod penal întrucât la momentul comiterii faptei, acesta nu avea o astfel de funcţie, iar nivelul său de instrucţie nu i-ar permite ocuparea unei astfel de funcţii.

Nu se impunea interzicerea dreptului de a se afla în localităţile (A) şi (B). Este adevărat că inculpatul a săvârşit infracţiunea pe raza localităţii (A) dar fapta comisă putea fi săvârşită oriunde, fără să aibă vreo relevanţă locul. Localitatea (B) nu are nicio legătură nici cu inculpatul, nici cu fapta.
De asemenea, nu se impunea interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. m) Cod penal şi anume de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori alte adunări publice stabilite de către instanţă deoarece fapta nu a fost comisă în niciuna dintre situaţiile enumerate de textul anterior citat. Pe de altă parte, caracterul echivoc al formulării folosite de instanţa de fond conduce la anumite dificultăţi în stabilirea conținutului concret al pedepsei aplicate.

Totodată, prima instanţă a interzis inculpatului dreptul de a comunica în orice fel direct sau indirect cu membrii familiei victimei şi interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă şi şcoala membrilor de familie ai victimei, drepturi prevăzute de art. 66 lit. m) şi o) Cod penal. Modul în care a procedat prima instanţă încalcă dispoziţiile art. 66 alin. 5 Cod penal întrucât nu individualizează conţinutul concret al pedepsei aplicate, nu nominalizează membrii familiei victimei cu care inculpatul nu are voie să ia legătura şi nici locurile unde nu are voie să se afle sau distanţa pe care trebuie să o respecte faţă de acestea.

Pe lângă caracterul nelegal al acestei dispoziţii, pedeapsa nu este nici temeinică întrucât inculpatul şi victima nu se cunoşteau, nu există nici un element probatoriu care să conducă la existenţa unei stări de pericol pentru familia victimei. Dimpotrivă, interdicția impusă ar îngreuna, dacă nu ar face chiar imposibilă, orice tentativă a inculpatului de a încerca să soluţioneze latura civilă a cauzei sau eventual să-şi manifeste regretul faţă de faptă.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b), d), h), k) Cod penal, precum şi a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. l) Cod penal, constând în interzicerea dreptului inculpatului de a se afla în minicipiul (A), jud. (…) şi în orașul (B), jud. (…);art. 66 alin. 1 lit. m) Cod penal, constând în interzicerea dreptului inculpatului de a participa la orice manifestare sportivă, culturală sau orice altă manifestare cu caracter public; art. 66 alin. 1 lit. n) Cod penal, constând în interzicerea dreptului inculpatului de a comunica in orice fel, direct sau indirect cu membri de familie ai victimei şi art. 66 alin. 1 lit. o) Cod penal constând în interzicerea dreptului inculpatului de a se apropia de locuința, locul de muncă şi școala membrilor de familie ai victimei, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv faţă de inculpatul (I), iar în baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea şi arestarea preventivă începând cu data de 29.08.2020 şi până la zi.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) din Codul penal s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit de către inculpat la săvârșirea infracțiunii (corp delict conținut în plic inscripționat IGPR-INC nr. (…) Anexa (…).
 S-a admis acțiunea civilă alăturată procesului penal şi pe cale de consecință, în baza art. 19 şi art. 25 alin. 1 Codul de procedura penală raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 1349 Cod civil a fost obligat inculpatul (I) să plătească despăgubiri civile în favoarea părţilor civile, după cum urmează:
– suma 120.000 Euro cu titlu de daune morale, în favoarea părţii civile (Pc1), cu domiciliul în (…);
– suma 120.000 Euro cu titlu de daune morale, în favoarea părţii civile (Pc2), cu domiciliul în (…);
– suma 120.000 Euro cu titlu de daune morale, în favoarea părţii civile (Pc3), cu domiciliul în (…);
– suma 120.000 Euro cu titlu de daune morale şi respectiv suma de 8134,04 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare, în favoarea părţii civile (Pc4), cu domiciliul în (…).

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea stabilirii profilului genetic şi a stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea şi stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. (…)/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (…) a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul (I), cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev. şi ped. de art. 188 alin. 1 Cod penal, reţinându-se în esenţă în sarcina inculpatului că, în seara zilei de (z).08.2020, în jurul orei 22:30, în timp ce se afla în faţa intrării în Pizzeria (Y), pe fondul unui conflict verbal cu victima (V), i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul la nivelul hemitoracelui stâng, în spațiul intercostal IV, pe linia axilar anterioară, cu lezarea cordului, lovitură care a provocat o hemoragie internă masivă şi la scurt timp decesul victimei.

Trecând la soluţionarea cauzei pe baza actelor şi lucrărilor aflate în dosarul de urmărire penală nr. (…)/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (…) precum şi a probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, în seara zilei de (z).08.2020, în jurul orei 22:30, în timp ce se afla în faţa intrării Pizzeriei (Y), situată în centrul mun. (…), inculpatul (I) a generat un conflict verbal cu victima (V), după ce în prealabil a obstrucţionat trecerea victimei şi a prietenei sale (M3) pe trotuarul din faţa pizzeriei. Victima şi-a continuat deplasarea înspre trecerea de pietoni situată pe str. (Z), însă, auzind cuvintele jignitoare adresate de inculpat s-a întors înspre acesta, întâlnindu-se în faţa gangului de acces în localul (W), situat între Pizzeria (Y), junior şi str. (Z). În momentul în care victima s-a apropiat de inculpat, acesta a scos din buzunar un cuţit şi i-a aplicat victimei o lovitură la nivelul hemitoracelui stâng, în spațiul intercostal IV, pe linia axilar anterioară, cu lezarea cordului, lovitură care a provocat sângerarea masivă. După aplicarea loviturii, inculpatul s-a întors spre intrarea în pizzerie de unde şi-a continuat grăbit deplasarea pe strada pietonala (…), până în spatele Centrului Comercial „(…)”, unde a aruncat cuţitul într-un coş de gunoi.

Imediat după ce a primit lovitura, victima (V) s-a întors înspre prietena sa şi i-a strigat că a fost înjunghiat, după care a încercat să mai facă câţiva paşi, ajutat de aceasta din urmă, însă în apropierea stâlpului de beton amplasat în coltul Pizzeriei, pe strada pietonală (…) s-a prăbuşit la pământ. Prietena victimei a apelat serviciul unic de urgenţă 112, însă fiind foarte afectată de cele întâmplate nu a reuşit să vorbească la telefon, în acest sens fiind ajutată de către o angajată a pizzeriei care a anunţat incidentul.

Mai mulți angajați ai Pizzeria (Y) care au văzut ce s-a întâmplat, i-au acordat victimei îngrijiri până la sosirea Ambulanței, încercând să oprească sângerarea.

Ulterior victima a fost transportată la Spitalul Județean (…), însă în pofida intervenţiei medicilor, datorită zonei vitale lezate (secţionarea cordului) şi a hemoragiei interne masive provocate, la ora 23:45 a survenit decesul victimei.

Starea de fapt retinută în sarcina inculpatului (I) este dovedită cu următoarele probe și mijloace de probă aflate în dosarul de urmarire penală nr. (…)/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (…): declarația persoanei vătămate (Pc2) (Pc4); declarația persoanei vătămate (Pc3); declarația persoanei vătămate (Pc1); declarațiile martorei (M3); declarațiile martorei (M5); declarațiile martorei (M4); declarația martorului (M2); declarația martorului (M1); declarația martorului (M6); Concluzii provizorii din 29.08.2020 și Raportul de expertiză medico-legală – autopsie nr. (…) din 23.10.2020 întocmit de Serviciul de Medicină Legală (…), planșa foto, înscrisuri-acte medicale; Raportul de expertiză criminalistică nr. (…) din 02.10.2020 întocmit de experți din cadrul Institutului Național de Criminalistică din cadrul IGPR; Concluzii provizorii și Raportul constatator medico-legal nr. (…) din 31.08.2020 întocmit de Serviciul de Medicină Legală (…); proces verbal de examinare fizică a inculpatului (I); buletin de analiză alcoolemie nr. (…) din 31.08.2020; procese-verbale de vizionare a camerelor de supraveghere; declarațiile inculpatului (I); precum şi probaţiunea administrată în cursul cercetării judecătoreşti în cadrul procedurii obişnuite, respectiv: declaraţia de recunoaştere a inculpatului (I) (filele 25-26); declaraţiile martorilor: (M3) (fila 44); declarațiile martorei (M5) (filele 47); declarațiile martorei (M4) (fila 45); declarația martorului (M2) (fila 87); declarația martorului (M1) (fila 46); declarația martorului (M6) (fila 86).

La termenul de judecată din data de 17.12.2020, inculpatul (I), prezent fiind în şedinţă publică, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, a solicitat să fie judecat în procedura recunoaşterii vinovăţiei, arătând că recunoaşte în totalitate infracţiunea reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare al parchetului şi că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

După ce instanţa a admis în prealabil solicitarea inculpatului, a trecut la audierea acestuia în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, în condiţiile prev.d e art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 alin. 1 și art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Întrucât din declaraţiile date de inculpat în procedura simplificată, instanţa a constatat că relatările acestuia privitoare la provenienţa cuţitului cu care a aplicat lovitura letală victimei, precum şi cu privire la modul în care s-a derulat conflictul verbal spontan prealabil agresiunii, nu converg cu relatările martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale în această privinţă, a dispus pe cale de consecinţă revenirea asupra judecăţii în cadrul procedurii abreviate şi a trecut la judecarea cauzei în procedura obişnuită, impunându-se readministrarea nemijlocită a întregului probaţoriu testimonial indicat în actul de sesizare, pentru lămurirea deplină a împrejurărilor faptice supuse discuţiei.
Procedând la evaluarea judiciară a probatoriului administrat în cauză, instanța, ţinând seama de situaţia faptică concretă, a constatat că actele de agresiune ale inculpatului (I), îndreptate împotriva victimei (V), examinate din perspectiva dinamicii conflictului, se circumscriu fără putinţă de tăgadă faptei de omor, astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare, reţinându-se sub acest aspect că încadrarea juridică din rechizitoriu este corectă, fiind determinată sub aspectul laturii obiective de intensitatea loviturii, obiectul contondent folosit (cuţit) apt să cauzeze leziuni incompatibile cu viața, şi zona corpului vizată (zona hemitoracelui stâng – secţionare cord), iar sub aspectul laturii subiective este determinantă atitudinea pe care a avut-o făptuitorul în timpul şi după săvârşirea faptei.

Vinovăţia inculpatului cu privire la săvârșirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, este reliefată fără echivoc de împrejurările rezultate din declaraţiile de recunoaştere parţială ale acestuia, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză precum şi cu celelalte probe şi elemente cu valoare probatorie administrate în cauză, reţinându-se că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea acestuia, faţă de determinarea de care a dat dovadă, intensitatea loviturii (reliefată de numeroasele organe lezate), zona vitală vizată (lezare cord), s-a concluzionat în afara oricărui dubiu că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieţii urmărind producerea acestui rezultat, orientând lovitura de cuţit înspre zone vitale ale corpului.

S-a reţinut faptul că, în urma cercetării la fața locului efectuată de organele de urmărire penală, într-un coș de gunoi stradal situat pe str. (Z), a fost descoperit un cuțit (lama de cuțit dislocată, una dintre părți cu model zimțat și mâner de cuțit din material lemnos de culoare maro) despre care inculpatul, prezent la fața locului, a declarat că este cuțitul cu care a lovit victima.

Din Raportul de expertiză criminalistică nr. (…) din 02.10.2020 întocmit de specialiști din cadrul Institutului Național de Criminalistică București – Laboratorul de Analize Genetice la solicitarea organelor de urmărire penală, rezultă că pe lama şi mânerul cuțitului descoperit la fața locului a fost identificat sângele victimei, astfel că aceste aspecte se coroborează cu declarația inculpatului care a recunoscut cuțitul ca fiind cel folosit la comiterea faptei.

Declarația inculpatului în care a afirmat că a fost lovit în prealabil de către victimă, nu este susţinută de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi de asemenea nu a fost confirmată de Raportul constatator medico-legal nr. (…) din 31.08.2020 întocmit de Serviciul de Medicină Legală (…) din care rezultă că inculpatul nu prezintă leziuni traumatice externe la data examinării, respectiv la data de (z+1).08.2020.

Totodată, deși inculpatul a declarat că a luat cuțitul de pe gardul terasei Pizzeriei (Y), martorii audiați, angajați ai acestui local, infirmă această versiune, precizând expres că localul nu folosește pentru servirea clienților tacâmuri din metal și nici nu au folosit un astfel de cuțit în acea zi, în exteriorul localului.

Din Buletinul de analiză alcoolemie nr. (…) din 31.08.2020 eliberat de Serviciul de Medicină Legală (…) rezultă că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul săvârșirii faptei, acesta având o alcoolemie de 1,39g% la ora 02:40, la peste 4 ore de la comiterea faptei.

În urma vizionarii imaginilor surprinse de camerele de supraveghere aparținând magazinului (X) și Primăriei Municipiului (…) amplasate în zona Pța (…) la intersecția cu Pasajul (…) și str. (Z) s-a constatat că acestea au surprins doar momentul anterior și ulterior incidentului. Victima este surprinsă de camera supraveghere rotativă aparținând Primăriei Municipiului (…), amplasată pe str. (Z), fiind cu fața spre Pizzeria (Y) între orele 22:30.25 – 22:30.39, iar când camera rotativă se întoarce în aceeași poziție, la ora 22:30.44, cei doi nu se mai aflau acolo. Pe imaginile surprinse de camera de supraveghere rotativă aparținând Primăriei Municipiului (…), amplasată în Pța (…) la intersecția cu Pasajul (…), surprinde la ora 22:31.55 victima căzută în timp ce mai multe persoane se află în jurul său. Camerele de supraveghere aparținând magazinului (X) au surprins momentul când inculpatul a plecat de la fața locului, la ora 21:29.25 și victima căzută la pământ, 21:29.40.

Ţinând seama de faptul că situaţia conflictuală spontană a fost generată de conduita agresivă şi de injuriile pe care inculpatul le-a adresat victimei, s-a reţinut că simpla reacţie a victimei de a se întoarce şi a se apropia de inculpat, ca urmare a acestor injurii, fără a fi probată existenţa vreunui act de agresiune din partea acesteia, nu are aptitudinea de a îmbrăca semnificaţia unei provocări, în accepțiunea disp. art. 75 lit. a) Cod penal, care presupune o anumită spontaneitate care să-l determine pe inculpat să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.
Prin urmare, evaluarea coroborată a probaţiunii administrate în cauză, reliefează că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea acestuia, faţă de determinarea de care a dat dovadă, intensitatea loviturii (reliefată de numeroasele organe lezate), zona vitală vizată, se concluzionează în afara oricărui dubiu că inculpatul a avut reprezentarea suprimarii vieţii urmărind producerea acestui rezultat, orientând lovitura de cuţit înspre o zonă vitală a corpului.

În drept, fapta inculpatului (I), care în seara zilei de (z).08.2020, în jurul orei 22:30, în timp ce se afla în faţa intrării în Pizzeria (Y), pe fondul unui conflict verbal cu victima (V), i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul la nivelul hemitoracelui stâng, în spațiul intercostal IV, pe linia axilar anterioară, cu secţionarea cordului, lovitură care a provocat o hemoragie internă masivă şi la scurt timp decesul victimei, realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 188 alin. 1 Cod penal.

La stabilirea şi individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere elementele de specificitate ale speţei, precum şi criteriile de individualizare judiciară dupa cum urmează:
– gradul de pericol social ridicat al faptei de omor, ce rezultă din modul și împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea, precum şi din dinamica conflictului (determinarea cu care a acţionat inculpatul, intensitatea loviturii, folosirea corpului contondent apt să suprime viaţa, zona vitală vizată de lovitură); – circumstanțele faptice în care inculpatul a pus în executare activitatea infracțională şi contextul concret în care a realizat actele de violenţă, caracterizate de împrejurarea că situaţia conflictuală a fost generată de conduita agresivă şi injurioasă a inculpatului, în contextul în care profilul general al acestuia se caracterizează printr-un comportament de tip parazitar (om al străzii), consum regulat de alcool, agresivitate verbală şi fizică crescută, port ilegal de cuţit, comportament sancţionat în numeroase rânduri de către autorităţile poliţieneşti (doar în cursul anului 2020, inculpatului i-au fost aplicate un număr de 56 de sancţiuni pentru fapte contravenţionale, de la cerşetorie, până la provocare de scandal în public, ori alte acte de violențe).
– atitudinea procesuală parţial sinceră a inculpatului pe parcursul procedurilor judiciare, caracterizată prin aceea că a recunoscut înjunghierea victimei, însă a invocat că a făcut-o ca reacţie la atitudinea neconformă a victimei (dovezile probând contrariul), sau ca reacţie de apărare (versiune infirmată de probele de la dosar), precum şi faptul că a ascuns anumite împrejurări care agravează caracterul faptei, şi anume provenienţa şi deţinerea cuţitului cu care s-a realizat agresiunea.
– împrejurarea că inculpatul poseda antecedente penale, fiind condamnat în trecut la pedepse privative de libertate pentru fapte grave, precum şi conduita generală neconformă în familie şi societate anterior comiterii faptei;
– limitele speciale de pedeapsă prevazute în textele de lege incriminatoare;
– posibilitățile extrem de reduse de reeducare a inculpatului şi existenţa unui risc foarte ridicat de reiterare a comportamentului infracţional prin violenţă, evaluat prin prisma reactivităţii şi agresivităţii crescute, pe fondul consumului excesiv de alcool, modului de viaţă total dezorganizat şi parazitar şi a predilecţiei încălcării frecvente a normelor de conduită socială, ce reliefează un total dispreţ faţă de respectarea normelor juridice ce apără şi protejează valorile sociale.

În ce priveşte apelul declarat de părţile civile (Pc4), (Pc1), (Pc2) şi (Pc3), în şedinţa publică din 2 iunie 2021, apărătorul ales al acestora a solicitat a se constata că apelurile au rămas fără obiect în raport de faptul că prin aceeaşi încheiere, Curtea a respins solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulate.

În susţinerea apelului declarat de inculpatul (I), astfel cum a fost precizat în şedinţa publică din data de 2 iunie 2021, apărătorul din oficiu al acestuia a solicitat desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond şi rejudecând cauza a se constata că hotărârea instanţei de fond este nelegală raportat la faptul că deşi inculpatul a recunoscut comiterea faptei, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiile art. 396 pct. 10 Cod procedură penală, astfel că se impune reţinerea acestor dispoziţii şi prin urmare, reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

În acest sens s-a invocat că inculpatul a recunoscut fapta, iar prima sa declaraţie în care a oscilat cu privire la provenienţa cuțitului sau posesia acestuia asupra sa, trebuie apreciat că a fost una dată pe fond emotiv, arătând ulterior în amănunt, în faţa instanţei de fond, cum s-a desfăşurat activitatea sa infracţională, dând dovadă de recunoaştere şi sincer regret.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelanţi, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

a) Procedura în care s-a desfăşurat judecata în faţa primei instanţe

Inculpatul (I) a solicitat ca judecarea sa să aibă loc în baza procedurii abreviate, recunoscând fapta reţinută în sarcina sa. Prin declaraţia dată (fila 25-26 dosar fond) inculpatul arată că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală şi nu solicită administrarea de probatorii noi. Cererea sa a fost respinsă de prima instanţă prin încheierea din 17 decembrie 2020, aceasta apreciind că recunoaşterea inculpatului nu este totală întrucât relatările acestuia privitoare la provenienţa cuţitului şi modul în care s-a desfăşurat conflictul verbal spontan prealabil agresiunii sunt diferite de depoziţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale.

Cu privire la motivele respingerii cererii, Curtea notează că pentru aplicabilitatea procedurii prevăzute de art. 375 Cod de procedură penală este necesar ca inculpatul să formuleze o cerere în acest sens şi să declare că recunoaşte în totalitate fapta/faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Recunoaşterea trebuie să fie totală, adică este necesar să recunoască fapta în materialitatea ei, forma de vinovăţie, forma de participaţie dacă este cazul precum şi acele împrejurări care conduc la existenţa unor elemente circumstanţiale sau circumstanţe.

În speţă, inculpatul a recunoscut fapta aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu cu o singură excepţie şi anume, cea legată de conduita victimei imediat anterior momentului aplicării loviturii cu cuţitul, inculpatul susţinând că aceasta a avut faţă de el o atitudine agresivă şi că l-a lovit sau a vrut să-l lovească. Despre această atitudine a persoanei vătămate, procurorul nu face vorbire nici la pagina 2-3 din rechizitoriu unde descrie starea de fapt, nici la secţiunea „în drept” a acestuia. Este adevărat că la analiza mijloacelor de probă procurorul prezintă atât declaraţia martorului (M1) cu privire la afirmaţia inculpatului „eu nu am împuns pe nimeni, dar am primit un pumn” cât şi la declaraţia martorului (M2) privind intenţia victimei de a lovi pe inculpat dar nu rezultă nici că nu ar fi considerat credibile aceste declaraţii, nici că în ipoteza în care a apreciat că corespund adevărului, aspectele cuprinse în acestea nu ar avea vreo relevanţă juridică asupra stării de fapt sau asupra incidenţei vreunei cauze care să atenueze răspunderea penală. Prin urmare, curtea a apreciat că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului a fost corect respinsă de prima instanţă.

Aspectul privitor la provenienţa cuţitului nu are nicio relevanţă în admiterea sau respingerea cererii de judecare în procedura simplificată deoarece în raport de acuzaţia adusă şi în special de forma de vinovăţie reţinută în rechizitoriu, intenţie directă, este neesenţială.

b) Starea de fapt reţinută de instanţa de apel:

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în data de (z).08.2020, în jurul orelor 22:30, victima (V) împreună cu martora (M3) venind dinspre magazinul (X) din (…) au ajuns în faţa pizzeriei (Y) situată în (…), unde inculpatul (I) stătea pe mijlocul trotuarului. Victima (V) i-a cerut inculpatului să le permită să treacă, fapt refuzat de acesta. Victima şi prietena sa l-au ocolit şi şi-au continuat deplasarea spre strada (Z). Inculpatul a început să-i adreseze victimei cuvinte jignitoare, fapt ce a determinat întoarcerea acesteia. Cei doi s-au întâlnit în faţa gangului de acces la localul (W), situat lângă pizzeria (Y), martora (M3) rămânând la trecerea de pietoni situată pe strada (Z). Victima a ridicat mâna şi a încercat să-l lovească pe inculpat, moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul la nivelul hemitoracelui stâng, în spaţiul intercostal IV, pe linia axilar anterioară, lovitură care a provocat o sângerare masivă. După ce i-a aplicat lovitura cu cuţitul, inculpatul s-a întors spre pizzerie, şi şi-a continuat deplasarea pe strada pietonală, pasajul (…). Victima s-a întors la prietena sa, i-a spus că a fost înjunghiat, i-a cerut să apeleze SNAU 112, ambii deplasându-se până în apropierea indicatorului „cedează trecerea”, unde victima a căzut. Mai mulți angajaţi ai pizzeriei i-au acordat victimei primul ajutor până la sosirea ambulanței, încercând să oprească sângerarea. Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean (…), unde la ora 23:45 a fost declarat decesul acesteia.

c) Analiza tipicităţii:

Elementul material constă în uciderea unei persoane care poate fi realizat în orice mod şi prin orice mijloace care produc moartea victimei. În speţă, acesta constă în aplicarea cu un obiect vulnerant apt să cauzeze rezultatul tanatogenerator şi anume un cuţit cu lamă de 13 cm, a unei singure lovituri de mare intensitate, într-o zonă vitală şi anume la nivelul hemitoracelui stâng, în spaţiul intercostal IV, pe linia axilar anterioară.

Inculpatul recunoaşte aplicarea loviturii, descriind împrejurările concrete ale comiterii ei. În declaraţiile sale succesive, inculpatul are o poziţie aproape constantă, apar unele neconcordanţe, dar care nu vizează aspecte esenţiale ale cauzei. Declaraţiile sale sunt structurate pe trei momente: incidentul verbal din faţa pizzeriei (Y), conflictul fizic din faţa gangului prin care se ajunge la localul (W), intervalul de timp de după săvârşirea faptei şi până la prinderea sa de către organele de poliţie.
În legătură cu cele petrecute în faţa pizzeriei, inculpatul arată că stătea pe trotuar când s-au apropiat victima şi prietena sa, iar victima i-a cerut să se mişte pentru a le permite trecerea. Iniţial arată că s-a conformat cererii victimei apoi, revine asupra acestui fapt, dar acest aspect nu are nicio relevanţă penală, fiind un element extrinsec faptei penale. Declaraţia sa din faţa primei instanţe în care arată că a rămas pe loc este cea confirmată de probatoriul testimonial administrat în cauză. La acest moment au asistat prietena victimei, martora (M3) (filele 48-49 dosar urmărire penală şi 44 dosar fond) şi trei dintre angajaţii pizzeriei (Y), martorii (M4) (filele 50-52 dosar urmărire penală şi 45 dosar fond), (M5) (filele 54-57 dosar urmărire penală şi 47 dosar fond) şi (M6) (filele 60-62 dosar urmărire penală şi 86 dosar fond). Toţi cei 4 martori confirmă că victima i-a cerut inculpatului să se mute pentru că nu au loc să treacă, fapt ce a condus la un schimb de replici între ei, victima continuându-şi deplasarea prin ocolirea inculpatului îndreptându-se spre trecerea de pietoni de pe strada (Z).
Deşi în zona în care s-a săvârşit fapta erau amplasate camere de supraveghere aparţinând magazinului (X) şi Primăriei Municipiului (…), potrivit proceselor verbale încheiate cu ocazia vizionării imaginilor surprinse, acestea au înregistrat doar momentul anterior şi ulterior faptei, fiind vorba de camere rotative.

Episodul în care a avut loc contactul fizic dintre inculpat şi victimă care s-a finalizat cu înjunghierea acesteia s-a petrecut foarte rapid, nefiind observat de către martori aflaţi la distanţe mici – (M6) arată că era la o distanţă de 4 metri de victimă şi (M5) declară că era la 7-8 metri de locul incidentului, ambii realizând cele întâmplate doar în momentul în care victima a cerut ajutor. Martora (M3), aflată lângă trecerea de pietoni, la o distanţă de aproximativ 10 metri, se uita spre cei doi, dar nu poate preciza dacă a fost sau nu vreun schimb de replici între aceştia, nu a văzut nicio lovitură din partea nimănui, constatând şi ea cele întâmplate doar când victima s-a întors spre ea şi i-a spus că a fost înjunghiat. Curtea consideră că depozițiile acestor martori sunt credibile având în vedere că martorii (M6) şi (M5) aveau alte preocupări în acel moment, primul vorbea la telefon, iar al doilea tocmai preluase o comandă de la clienţii terasei, iar martora (M3) se afla în spatele victimei, la o distanţă de aproximativ 10 metri, poziţie care nu i-a permis să observe cele întâmplate.

Cu privire la modul de derulare a acestui episod, inculpatul declară că, după trecerea celor doi, victima şi prietena acestuia, a continuat să înjure, fapt care a determinat întoarcerea victimei şi aplicarea de către aceasta a unei lovituri cu pumnul în gură, moment în care a luat un cuţit de pe un dulăpior cu care i-a aplicat victimei o lovitură în zona toracelui. În faza de urmărire penală, arată în mod expres că a fost lovit, în faza de judecată în primă instanţă, arată iniţial că a reuşit să se eschiveze, trăgându-se în spate, pentru ca în cuprinsul aceleiaşi declaraţii să susțină că a fost doar uşor lovit la buze, deoarece s-a tras în spate. Cert este că raportul constatator medico-legal (vol. II, fila 12 dosar urmărire penală) întocmit în urma examinării fizice a inculpatului în data de (z+1).08.2020 (deci în ziua imediat următoare comiterii faptei) atestă faptul că acesta nu prezintă leziuni traumatice externe la data examinării. Dar existenţa unei acţiuni agresive din partea victimei este confirmată de depoziţia martorului (M2) (filele 64-65 dosar urmărire penală şi 77 dosar fond) care arată că a văzut victima apropiindu-se mai în viteză de inculpat, că a vrut să-l lovească, „având mâna dreaptă ridicată la nivelul capului acestuia, dar n-a mai apucat pentru că omul străzii l-a împins după care şi-a băgat ambele mâini în buzunarele de la bluză, s-a întors şi a plecat pe strada pietonală”, poziţie pe care a menţinut-o şi în faţa primei instanţe: „victima s-a întors spre inculpat, a vrut să-l lovească ridicând mâna”. O probă indirectă în susţinerea acestei teze, ar fi declaraţia martorului (M1) (filele 67-69 dosar urmărire penală) care arată că l-a văzut pe inculpat trecând prin faţa pizzeriei şi l-a auzit vorbind singur în limba maghiară. L-a auzit pe acesta spunând „eu nu am împuns pe nimeni, dar am primit un pumn”.

Singurul dintre martorii audiaţi în cauză care a văzut momentul în care inculpatul a reacționat este (M2), dar nici acesta nu a sesizat săvârşirea acţiunii de înjunghiere, el percepând acţiunea inculpatului ca pe o împingere.

În legătură cu arma crimei, inculpatul declară că a folosit un cuţit care l-a luat de pe un dulăpior aflat pe terasa pizzeriei. Ulterior prinderii inculpatului, acesta a arătat că după ce a plecat de la locul săvârşirii faptei, a aruncat cuţitul într-o pubelă de pe strada (Z). Cu ocazia cercetării la faţa locului, inculpatul a condus organele de urmărire penală la acea pubelă de unde a fost ridicat cuţitul (fila 11 dosar urmărire penală). În cauză a fost dispusă o expertiză criminalistică, iar din raportul nr. (…)/02.10.2020 întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică rezultă că pe mânerul cuţitului s-au pus în evidenţă prezenţa celulelor epiteliale, iar genotiparea ADN a acestei urme a indicat un amestec de profile genetice provenit minimum de la două persoane din care unul aparţine victimei iar celălalt unei persoane neidentificate de sex masculin, iar pe lama cuţitului, testele au pus în evidenţă prezenţa sângelui uman din a cărei genotipare ADN a rezultat un profil genetic identic cu al victimei. De remarcat că pentru efectuarea acestei expertize, experţii nu au avut la dispoziţie decât probe biologice de referinţă recoltate de la victimă, nu şi de la inculpat, iar profilul genetic al acestuia nu se află în baza de profile genetice a S.N.D.G.J. (filele 110-115 dosar urmărire penală). Coroborând aceste probe, s-a concluzionat că arma crimei este cuţitul indicat de inculpat.

În legătură cu provenienţa acestuia şi cu momentul în care inculpatul a ajuns în posesia acestuia, Curtea a reţinut că cuţitul este unul identic cu cele folosite de pizzeria (Y) şi în bucătăria pizzeriei (Y), după cum rezultă din declaraţiile martorilor (M4), (M5) şi (M6). Pe terasa pizzeriei (Y) se folosesc doar tacâmuri de unică folosinţă. Niciunul dintre martori nu a văzut dacă anterior acestui moment, inculpatul avea sau nu asupra sa vreun cuţit, nu au sesizat prezenţa unui cuţit pe terasă. Aceste declaraţii nu exclud însă varianta inculpatului, potrivit căreia l-ar fi luat de pe un dulăpior de pe terasa pizzeriei (Y), câtă vreme localul avea astfel de cuţite, chiar dacă nu destinate uzului obişnuit pe terasă. Faptul că niciunul dintre martori nu a văzut un astfel de cuţit pe terasă nu conduce automat la concluzia că acesta nu se afla la locul indicat de inculpat. Aspectul că martorul (M1) arată că în urmă cu două săptămâni în raport de ziua incidentului care face obiectul prezentei cauze a văzut asupra inculpatului un cuţit identic nu are relevanţă dat fiind caracterul comun al bunului.

Urmarea imediată constă în decesul victimei (V).

Legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi decesul victimei rezultă din raportul de autopsie medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală. La examenul extern se reţine existenţa la nivelul hemitoracelui stâng, supero-lateral, pe linia axilară anterioară, o plagă înţepată-tăiată lungă de 3 cm cu dehiscenţa de 1 cm, orientată orizontal, uşor oblic cranio-caudal dinspre posterior spre anterior cu margini netede, infiltrate cu sânge, cu unghiul anterior uşor mai ascuţit şi cel posterior rotunjit. Totodată s-a stabilit traiectul plăgii înţepat-tăiate penetrante în cavitatea toracică stângă: tegument – plan subcutanat – planul muscular profund în spaţiul IV intercostal stâng – sacul pericardic – peretele anterior al ventriculului stâng cu caracter transfixiant, care are o lungime de circa 11-12 cm şi este orientat uşor în jos, dinspre stânga spre dreapta. Din concluziile raportului rezultă că moartea victimei a fost violentă, cauzată de o hemoragie internă şi externă consecutive unei plăgi înţepat-tăiate penetrante în cavitatea toracică stângă cu lezarea cordului. Leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce în cadrul unei heteroagresiuni prin lovire activă cu un obiect înţepător-tăietor, posibil cuţit. Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Latura subiectivă constă într-un complex de stări de conștiință specifice care preced şi însoțesc actele exterioare ale unei persoane şi care sunt dirijate în vederea producerii unor urmări periculoase sau care produc astfel de urmări, chiar în lipsa unei dirijări într-o astfel de direcţie din cauza ușurinței sau neglijenței persoanei. Componenta principală a laturii subiective este vinovăţia. Pentru a exista vinovăţie trebuie să existe responsabilitate şi anume discernământ. Intenţia (formă de vinovăţie care interesează cauza) presupune ca inculpatul să prevadă (factorul intelectiv) adică să cunoască că acţiunea sa produce o urmare periculoasă, pe care o doreşte sau acceptă (factorul intelectiv).
Spre deosebire de prima instanţă, Curtea a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă adică acesta a prevăzut rezultatul şi a acceptat producerea sa, chiar dacă nu l-a urmărit. Pentru a reţine aceasta avem în vedere că inculpatul a folosit un instrument apt să producă rezultatul tanatogenerator, a aplicat o singură lovitură într-o zonă vitală, de mare intensitate, fapt ce rezultă din lungimea traiectului plăgii înțepat-tăiate penetrante în cavitatea toracică care este de 11-12 cm (aproape cât lungimea lamei), dar nu şi-a continuat acţiunea deşi victima rămăsese în ortostatism, poziţie care putea crea inculpatului un dubiu asupra certitudinii producerii rezultatului. De asemenea, raporturile anterioare dintre autor şi victimă nu pot conduce la concluzia că inculpatul a urmărit şi dorit producerea rezultatului morţii. Astfel, probatoriul administrat în cauză nu relevă că cei doi s-ar fi cunoscut anterior, ci dimpotrivă, iar agresiunea s-a comis pe fondul unui conflict spontan, acest din urmă aspect indicând intenţia repentină. Un ultim argument pentru reţinerea formei intenţiei indirecte este declaraţia constantă a inculpatului care arată că „nu a crezut că se va întâmpla aşa ceva”.

Părţile civile au solicitat a se reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu premeditare, având în vedere declaraţia martorului (M1).

Premeditarea presupune trecerea unui interval de timp între momentul luării hotărârii infracţionale şi punerea ei în executare, interval în care are o loc o chibzuinţă mai îndelungată decât în mod obişnuit, într-o stare de calm relativ, asupra acţiunii, modului de operare, condiţii de loc şi timp, astfel încât să existe mai multe şanse ca urmarea dorită să se producă.

Analizând declaraţia martorului (M1), Curtea a reţinut că acesta a arătat că îl cunoaşte pe inculpat, care trecea frecvent în zona respectivă, chiar i-a arătat într-o ocazie un cuţit şi în situaţia în care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice sau drogurilor ameninţa cu moartea folosind uneori expresia „bagă cuţitul în ficat”. Totodată martorul mai arată că într-o împrejurare ce a avut loc în urmă cu două săptămâni în raport de data faptei, inculpatul l-a ameninţat şi că ar fi spus că „oricine se leagă de el, o să-l înjunghie”.

Curtea a reţinut că nu se poate stabili existenţa premeditării pe baza acestei declaraţii întrucât din aceasta rezultă doar o ameninţare generală care, de remarcat, nu a fost credibilă nici măcar pentru martor, acesta arătând în mod expres că nu l-a luat în serios, crezând că bravează şi nici nu indică vreo pregătire a activităţii infracţionale astfel încât să conducă la obţinerea unor şanse mai mari de producere a rezultatului pe care să îl urmărească şi să îl dorească.

Relevant este şi faptul că între cei doi conflictul a fost spontan, că inculpatul nu a reacţionat agresiv fizic faţă de victimă în primul episod al acestuia care a avut loc în faţa Pizzeriei (Y), agresivitatea acestuia intervenind abia în al doilea moment, când victima a revenit la inculpat cu intenţii agresive.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea consideră că fapta inculpatului este tipică, întrunind atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzute de art. 188 alin. 1 Cod penal.

d) Individualizarea judiciară:

Curtea a reţinut că infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. De asemenea, Curtea a reţinut că în cauză este incidentă o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.

Aceasta este incidentă dacă:
a) judecarea cauzei are loc în procedura recunoaşterii învinuirii;
b) instanţa respinge cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată, iar după efectuarea cercetării judecătoreşti reţine aceeaşi stare de fapt ca şi cea recunoscută de inculpat;
c) instanţa admite cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată, dar este necesară administrarea de probe pentru stabilirea încadrării juridice;
d)instanţa admite cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată, dispune schimbarea de încadrare juridică, iar apoi dispune administrarea de probe, reţinând la final aceeaşi stare de fapt ca şi cea recunoscută de inculpat;
e) instanţa admite cererea inculpatului, dar după deliberare constată că este necesară administrarea de probe, altele decât înscrisurile, pentru soluţionarea acţiunii penale.

Dintre situaţiile expuse mai sus, Curtea a constatat că suntem în prezenţa celei de la lit. b) când cererea inculpatului a fost respinsă dar starea de fapt reţinută este cea recunoscută de către inculpat.

Inculpatul a solicitat în faţa instanţei de apel reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal, constând în provocare. Aceasta este o circumstanţă atenuantă generală care presupune existenţa unui act de provocare din partea persoanei vătămate care să fie apt să genereze o stare de puternică tulburare sau emoţie. Actul de provocare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii, şi anume: să fie realizat prin violenţă fizică sau psihică, atingere gravă a demnităţii persoanei sau o altă acţiune ilicită gravă; să fie îndreptat împotriva făptuitorului şi/sau a altei persoane; să nu fie imputabil celui ce a comis fapta în stare de provocare; trebuie să determine o stare de puternică tulburare sau emoţie. În speţă, deşi victima a exercitat un act de agresiune asupra inculpatului, acesta a fost precedat de o conduită neconformă a acesteia, constând în acele cuvinte jignitoare adresate victimei care au deteminat-o pe aceasta să nu-şi continue deplasarea şi să se întoarcă la inculpat. Prin urmare, acţiunea victimei a fost precedată de o provocare din partea inculpatului ceea ce face ca acea condiţie a neimputabilităţii să nu fie îndeplinită.

Părţile civile au solicitat a se reţine incidenţa circumstanţei de agravare prevăzută de art. 77 lit. f) Cod penal. Potrivit acestui text de lege, constituie circumstanţă agravantă săvârşirea unei infracţiuni în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii. Este de necontestat faptul că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, buletinul de analiză alcoolemie (fila 120 dosar urmărire penală) relevă că acesta avea o alcoolemie de 1,39 g/l la ora 02:40. Inculpatul recunoaşte consumul de alcool anterior comiterii faptei, consum voluntar, dar nu există nici un element probator care să ducă la concluzia că acesta a fost efectuat în vederea săvârşirii infracţiunii. Dimpotrivă, caracterul spontan al conflictului şi existenţa formei de vinovăţie a intenţiei repentine duc la concluzia că consumul de alcool nu a fost realizat în legătură cu săvârşirea faptei. Faptul că inculpatul a invocat un motiv greu de crezut pentru consumul de alcool şi anume frigul, în situaţia în care fapta s-a săvârşit în luna august, nu produce niciun fel de consecințe juridice. Inculpatul putea să justifice în orice mod sau chiar să refuze justificarea consumului de alcool, fiind sarcina acuzării să dovedească că acesta a avut loc în scopul săvârşirii faptei, ori acest lucru nu s-a întâmplat în cauză. Ca atare, această agravantă nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului.

Ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală limitele între care se individualizează pedeapsa principală sunt 6 ani 8 luni – 13 ani 4 luni.

Prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă principală de 20 ani închisoare, care este peste limita maximă arătată mai sus şi care în raport de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal a fost redusă de curtea de apel la 13 ani. Pentru stabilirea cuantumului acesteia, Curtea a avut în vedere următoarele:

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea a considerat că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise (împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit), iar pe de altă parte persoana inculpatului (natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială).

În ceea ce priveşte împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii, Curtea a reţinut că suntem în prezenţa unei infracţiuni săvârşite cu intenţie repentină, survenită pe fondul unui conflict spontan.

S-a mai avut în vedere faptul că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Alcoolemia acestuia a fost stabilită la valoarea de 1,39 g/l la ora 02:40. Recoltarea sângelui inculpatului pentru stabilirea alcoolemiei a avut loc la aproximativ 4 ore de la momentul la care a comis fapta şi dat fiind că nu există nicio probă şi nici inculpatul nu susţine consumul de alcool post factum, se poate aprecia că valoarea alcoolemiei sale la momentul săvârşirii infracţiunii era superioară celei stabilită în buletinul de analiză toxicologică.

Infracţiunea de omor este o infracţiune de rezultat, iar decesul victimei (V) este în mod evident un rezultat grav.

În ceea ce priveşte motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, s-a reținut că inculpatul nu a avut un motiv anume şi nici nu s-a urmărit un anume scop.

Legat de persoana inculpatului, acesta are antecedente penale, fiind condamnat anterior prin trei sentinţe penale pentru săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului. Dintre acestea, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. (…)/13.02.2006 a Tribunalului (…) a vizat un concurs de infracţiuni în care se aflau şi două infracţiuni de tâlhărie. Pentru aceste condamnări anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare, deci nu au putut fi avute în vedere la reţinerea stării de recidivă. Dar dat fiind cuantumul pedepselor aplicate, împlinirea termenului de reabilitare nu este suficientă ca reabilitarea să-şi producă toate efectele, fiind necesar a fi dispusă pe cale judecătorească dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii. Ca atare, în lipsa unei astfel de hotărâri, antecedenţa penală nu este ștearsă şi poate fi reţinută ca şi criteriu de individualizare a pedepsei.
Conduita inculpatului anterior săvârşirii faptei nu a fost una conformă regulilor de convieţuire socială.

Astfel, chiar dacă de la eliberarea sa din penitenciar din executarea ultimei pedepse şi până la momentul săvârşirii faptei a trecut un interval de aproximativ 6 ani, interval în care inculpatul nu a mai avut alt contact cu legea penală, în ultimii aproximativ 2 ani, au intervenit echipaje de ordine publică ale Poliţiei Locale în 16 situaţii şi au aplicat inculpatului diverse amenzi pentru săvârșirea unor contravenții (a se vedea adresa Poliţiei Locale (…) – filele 77-88, vol. II dosar urmărire penală).
De asemenea, inculpatul are un nivel redus de educaţie, fără studii, era în vârstă de 35 ani la momentul săvârşirii faptei, fără loc de muncă, neîncadrat în societate.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, Curtea a reţinut că aplicarea acestora este obligatorie, fiind prevăzute expres în textul de incriminare. Prima instanţă a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani şi cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), d), h), k), l), m), n), o) Cod penal.

Analizând conţinutul pedepsei complementare şi accesorii aplicate inculpatului, Curtea a reţinut că este justificată de natura şi gravitatea faptei săvârşite şi de faptul că acesta a folosit o armă la comiterea ei, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) Cod penal. În schimb, nu este justificată interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzută de art. 66 lit. k) Cod penal întrucât la momentul comiterii faptei, acesta nu avea o astfel de funcţie, iar nivelul său de instrucţie nu i-ar permite ocuparea unei astfel de funcţii.

Nu se impunea interzicerea dreptului de a se afla în localităţile (A) şi (B). Este adevărat că inculpatul a săvârşit infracţiunea pe raza localităţii (A) dar fapta comisă putea fi săvârşită oriunde, fără să aibă vreo relevanţă locul. Localitatea (B) nu are nicio legătură nici cu inculpatul, nici cu fapta.

De asemenea, nu se impunea interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. m) Cod penal şi anume de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori alte adunări publice stabilite de către instanţă deoarece fapta nu a fost comisă în niciuna dintre situaţiile enumerate de textul anterior citat. Pe de altă parte, caracterul echivoc al formulării folosite de instanţa de fond conduce la anumite dificultăţi în stabilirea conținutului concret al pedepsei aplicate.

Totodată, prima instanţă a interzis inculpatului dreptul de a comunica în orice fel direct sau indirect cu membrii familiei victimei şi interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă şi şcoala membrilor de familie ai victimei, drepturi prevăzute de art. 66 lit. m) şi o) Cod penal. Modul în care a procedat prima instanţă încalcă dispoziţiile art. 66 alin. 5 Cod penal întrucât nu individualizează conţinutul concret al pedepsei aplicate, nu nominalizează membrii familiei victimei cu care inculpatul nu are voie să ia legătura şi nici locurile unde nu are voie să se afle sau distanţa pe care trebuie să o respecte faţă de acestea.

Pe lângă caracterul nelegal al acestei dispoziţii, pedapsa nu este nici temeinică întrucât inculpatul şi victima nu se cunoşteau, nu există nici un element probatoriu care să conducă la existenţa unei stări de pericol pentru familia victimei. Dimpotrivă, interdicția impusă ar îngreuna, dacă nu ar face chiar imposibilă, orice tentativă a inculpatului de a încerca să soluţioneze latura civilă a cauzei sau eventual să-şi manifeste regretul faţă de faptă.

Latura civilă nu a făcut obiectul niciunuia dintre apelurile declarate în cauză.

Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile (…) împotriva Sentinţei penale nr. (…)/25.03.2021 a Tribunalului (…).

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul (I) împotriva Sentinţei penale nr. (…)/25.03.2021 a Tribunalului (…), desfiinţată în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza s-au reţinut în favoarea inculpatului (I) dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi a fost redusă pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal, de la 20 ani închisoare la 13 ani închisoare.

A fost înlăturat din conţinutul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpatului (I), interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. k), l), m), n), o) Cod penal.
În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 72 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata măsurii arestării preventive la zi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.