Jurisprudență | Curtea de Apel Oradea – Violență în familie. Reindividualizare sancţiune penală. Reapreciere cuantum daune morale

Articole incidente: art. 199 alin. 1 Cod penal raportat la art 193 alin. 2 Cod penal

Atât inculpatul cât și persoana vătămată, care erau separați în fapt și în procedura de divorț, nu au avut de la început o atitudine agresivă, jignitoare sau necontrolată. La un moment dat însă, persoana vătămată, deranjată de vorbele și de atitudinea soțului său, l-a prins pe acesta de guler și a vrut să îl scoată afară din locuință, însă acesta a ripostat instantaneu împingând-o pe soție care s-a dezechilibrat și a căzut pe brațul stâng care s-a fracturat cu acea ocazie.

Instanța a apreciat că nu ne aflăm în prezența unor cauze justificative, de neimputabilitate sau chiar a unui act provocator care să justifice într-o oarecare măsură conduita inculpatului care, prin împingerea persoanei vătămate, a cauzat acesteia o vătămare care a necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale. Întrucât inculpatul a împins-o pe persoana vătămată cu intenţie şi văzând aspectele arătate mai sus, Curtea a apreciat că susținerea apărării în vederea achitării pe temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală nu se justifică.
Constatând că există probe concludente care dovedesc săvârşirea de către inculpat a infracţiunii care formează obiectul acuzației şi văzând dispozițiile art. 74 Cod penal privind împrejurările cauzei, modul şi mijloacele de comitere a acesteia, conduita inculpatului de recunoaştere parțială a faptei, lipsa de antecedente penale, atitudinea și conduita inculpatului și a persoanei vătămate de jignire reciprocă legat de motivele de divorț, forma atipică de agresiune – prin împingerea victimei care s-a dezechilibrat și a căzut pe brațul stâng pe care l-a fracturat, curtea a apreciat că atât sancțiunea penală aplicată cât și modalitatea de individualizare a executării pedepsei sunt prea aspre față de datele speței, motiv pentru care se impune reformarea sentinței penale atacate și înlăturarea susținerii persoanei vătămate de agravare a situației juridice a inculpatului.

În acest sens, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă corespunde nevoilor de apărare socială și asigură îndeplinirea funcțiilor și scopurilor sancțiunii. Totodată, întrucât atitudinea agresivă a inculpatului este una minoră și a vizat respingerea unui atac disproporțional din partea victimei fără ca primul să se fi aflat într-o stare de tulburare sau de emoție puternică și văzând atitudinea cooperantă a acestuia, lipsa de antecedente penale, precum şi dispoziţiile art. 83 alin. 2 Cod penal, instanţa a considerat că se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, având convingerea că îndreptarea inculpatului se poate realiza şi fără aplicarea efectivă a unei pedepse şi că în acest mod acesta nu va mai săvârşi infracţiuni, impunându-se supravegherea conduitei inculpatului şi a respectării unor obligaţii potrivit dispoziţiilor prev. de art. 83 şi urm. Cod penal (inclusiv termenul de supraveghere).

Prin Sentinţa penală nr. (…)/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria (L1), în baza art. 199 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I), fiul lui (…), născut la data de (…) în (…), domiciliat în (…), CNP (…), cetăţean român, stagiu militar nesatisfacut, studii superioare, fără antecedente penale, starea civilă căsătorit, la o pedeapsă la o pedeapsă de: un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violență în familie prevăzut de art. 199 alin. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, faţă de persoana vătămată (PV) domiciliată în (…).

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal. Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit că inculpatul va respecta următoarele măsurile de supraveghere. În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal i s-a impus inculpatului să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Orașului (L2) sau la Primăria comunei (L3).

În baza art. 19 şi art. 397 alin. 1 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul sa plătească parţii civile (PV) suma de 519,60 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 1000 EURO cu titlu de daune morale. În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.

A fost obligat Ministerul Justiţiei să plătească din fondurile sale suma de 868 lei, onorar de avocat din oficiu, pentru avocat (…) din cadrul Baroului (…), având delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. (…)/29.09.2020.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria (L1) nr. (…)/P/2019 din 18.05.2020 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul (I) pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prev. de art. 199. alin. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal privind pe partea civilă (PV).

S-a reţinut că, la data de (…).04.2019 organele de poliţie s-au sesizat din oficiu, cu privire la săvârșirea infracţiunii de violenţă în familie prev. de art. 199 alin. 1Cod penal raportat la art. 193 alin. l Cod penal, întrucât în data de (…).04.2019, în jurul orei 22:00, persoana vătămată (PV) a fost agresată fizic de soţul ei, (I), care a împins-o pe soţia sa, iar în urma căderii aceasta s-a lovit la mâna stângă.

Din probele administrate în cauză instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În data de (…).04.2019, în jurul orei 22:41 organele de poliţie au fost sesizate prin apelul de urgenţa SNUAU 112, cu privire la comiterea unei agresiuni în localitatea (L4) la nr. (…), jud. (…). Ajunse la faţa locului, organele de poliție au constatat că persoana vătămată (PV) a fost agresată fizic de soţul ei (I), care a împins-o pe soţia sa, iar în urma căderii aceasta s-a lovit la mâna stângă, aspecte care au fost consemnate în fișa de intervenție întocmită la data respectivă.

În data de 17.04.2019 persoana vătămata (PV) a depus plângere prealabilă față de (I), pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, sesizând că în data de (…).04.2019 în jurul orei 21:00, inculpatul (I) a venit la reședința sa, fără să se anunțe, iar în jurul orelor 22:00 în urma unei discuții contradictorii, acesta a lovit-o cu mâna în piept și a trântit-o la podea, cauzându-i leziuni posttraumatice descrise în certificatul medico-legal pe care l-a atașat plângerii formulate.

Din certificatul medico-legal nr. (…)/Ia/312 din data de 16.04.2019 emis de Serviciul Judeţen de Medicină Legală (L5) reiese faptul că persoana vătămată (PV) a arătat faptul că a fost victima unei agresiuni din partea unei persoane (soțul), și a prezentat acte medicale cu diagnosticul: fractură epifiză radială distală stângă, fără deplasare și prezenta la momentul examinării medico-legale aparat gipsat la nivelul antebrațului și a mâinii stângi. S-a concluzionat că persoana vătămată prezintă leziuni posttraumatice care datează din data de (…).04.2019, leziunile s-au produs prin cădere în cadrul unei heteropropulsii și necesită un număr de 40 zile de îngrijiri medicale.

În declaraţia sa, persoana vătămată (PV) a declarat următoarele: “În seara zilei de (…).04.2019 în jurul orei 21:00 am fost vizitată la reşedinţa mea din (L4) de soţul meu (I), acesta venind fără să mă anunţe iniţial. Eu sunt în proces de divorţ cu acesta şi mă aflu la locuinţa tatălui meu din (…).02.2019, unde m-am mutat din cauza violenţelor pe care soţul meu le-a exercitat asupra mea anterior. Acesta a venit însoţit de unchiul său (XY) şi de mătuşa sa (XZ) din com. (L4) nr. (…).

Timp de aproximativ o oră acesta s-a jucat cu copilul, fără ca noi să purtăm vreo discuţie. În acest timp eu am stat de vorbă cu cele două persoane care-1 însoţeau. Din senin acesta a început să-mi reproşeze pe un ton ridicat că eu l-aş bârfi în sat legat de agresiunile sale asupra mea şi tot pe un ton ridicat mi-a spus că nu va mai veni şi nu va contribui în niciun fel la creşterea şi educarea copilului nostru. Văzând că acesta are o atitudine agresivă care l-a speriat pe copil i-am cerut soţului meu să părăsească imobilul.

Acesta nu a ţinut cont de rugăminţile mele şi a început să strige şi mai tare. După aceasta m-a împins cu mâna dreaptă în zona pieptului cu destulă forţă, iar eu urmare a împingerii lui am căzut pe spate. Am fost surprinsă de agresiunea acestuia şi am căzut cu mâna stângă între podea şi propriul corp. Cele două persoane care-1 însoţeau nu au intervenit, ulterior eu m-am ridicat singură. După acest eveniment soţul meu împreună cu celelalte două persoane au mai rămas la reşedinţa mea timp de 10 minute, timp în care soţul meu a continuat să fie agresiv verbal şi nu l-a interesat de faptul că acuzam dureri serioase la braţul stâng care între timp se umflase şi învineţise. Copilul meu a fost vizibil afectat de cele petrecute, pe care le-a văzut, fiind în tot acest timp în braţele bunicii mele.

Pentru că acuzam dureri serioase, tatăl meu a apelat serviciul unic de urgenţă şi o ambulanţă m-a condus de la reşedinţa mea la Spitalul Judeţean. Aici mi-a fost imobilizat braţul stâng într-o atelă gipsată, mi s-a recomandat să port această atelă timp de şase săptămâni. Menţionez că şi la acest moment sunt cu braţul în gips urmând să mă prezint din nou la controlul medical.

În ziua următoare, în data de (…).04.2019, m-am prezentat la Serviciul Judeţean de Medicină Legală unde pe seama mea s-a emis un certificat medico-legal în care s-a constatat că eu prezint leziuni posttraumatice care s-au produs prin cădere în cadrul unei heteropropulsii, leziuni care necesită patruzeci de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii.

Mă voi constitui ulterior parte civilă faţă de comiterea infracţiunii de violenţă în familie după ce voi detaila toate daunele materiale pe care le-am avansat.”

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată (PV) a fost examinată cu tehnica poligraf.Din raportul de constatare criminalistică, efectuat de către expert din cadrul Serviciului Criminalistic (…) în baza celor constatate, descrise şi demonstrate se concluzionează că răspunsurile numitei (PV) la întrebările relevante cauzei nu au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat. În concluzie s-a precizat că pentru răspunsurile numitei (PV) diagnosticul este cel de sincer.

Cu ocazia audierii în cauză, martorul (M1) a declarat: „În data de (…).04.2019 în jurul orei 21:00, aflându-mă la locuinţa mea din satul (L4), nr. (…), împreună cu nepoata mea (PV) şi fiul acesteia, am fost vizitaţi de soţul nepoatei mele, numitul (I), ce era însoţit de unchiul și mătuşa sa, (XY) și (XW), fără ca eu să cunosc faptul că aceştia urmau să ne viziteze.

(I) s-a jucat cu fiul său mai mult de o jumătate de oră, iar apoi a strigat la nepoata mea că îl bârfeşte prin sat că a fost violent cu ea. Nepoata mea a încercat să-1 linişteasă, dar nu a reuşit, el fiind foarte nervos. Ea i-a spus că nu a vorbit despre el, l-a rugat în mai multe rânduri să nu strige că sperie copilul, care între timp devenise agitat. În acest timp (XY) l-a luat pe strănepotul meu la el în braţe, iar după un timp l-am luat eu pentru a-l linişti.

Au urmat câteva minute în care cei doi au avut discuţii contradictorii, fără ca cei prezenţi să intervină, apoi am auzit o bubuitură şi am văzut-o pe nepoata mea căzută. Nu am văzut împrejurările în care nepoata mea a căzut, eu eram atentă la strănepotul meu pe care-l aveam în braţe. Nepoata mea s-a ridicat cu greu de jos, a plâns de durere, iar braţul stâng al acesteia s-a umflat.

În continuare (I) striga şi îi reproşa soţiei sale diferite fapte, aceasta i-a solicitat de câteva ori să părăsească imobilul, dar acesta refuza. Eu am mers cu strănepotul într-o altă cameră pentru a-l linişti, el plângea, fiind agitat, ceilalţi rămânând acolo. După ce strănepotul meu a adormit, am revenit şi eu în cameră, iar apoi i-am condus pe cei trei în stradă. Nepoata mea mi-a spus că a căzut deoarece a fost împinsă, fiind lovită în zona pieptului de soţul ei.

În acea seară nepoata mea a fost dusă la urgenţe la (L5) unde i s-a imobilizat braţul stâng în gips. În jurul orei 01:00, eu cu nepotul meu (…) am mers în (L5) pentru a-i duce copilul nepoatei mele, eu rămânând cu aceasta pentru a o ajuta, am revenit acasă a doua zi. Nepoata mea a avut braţul stâng imobilizat în gips aproximativ o lună …”.

Cu ocazia audierii, martorul (XY) a declarat: “… În data de (…).04.2019 am fost rugat de nepotul meu să-1 însoţesc la reşedinţa soţiei sale (PV), iar în jurul orei 21:00 l-am însoţit pe acesta împreună cu soţia mea (XZ). Am ajuns la locuinţa acesteia, acolo se aflau soţia sa, (PV), bunica sa şi copilul acesteia. Am intrat într-o cameră, ne-am aşezat pe scaune, nepotul meu a stat în picioare lângă uşă, eu lângă acesta pe scaun în partea stângă, iar soţia mea în partea mea stângă. În faţa noastră se aflau (M1), pe direcţia soţiei mele și (PV) în fața mea.

Aproximativ jumătate de oră am stat la reşedinţa acesteia, timp în care nepotul meu a stat mai mult în compania copilului său, până ce copilul a fost dus în camera sa să doarmă, dar nu reţin de către cine a fost dus. După ce copilul a adormit cei doi au avut câteva discuţii contradictorii, (PV) i-a reproşat soţului problemele pe care le-a avut cu sora şi mama sa, iar (I) i-a reproşat acesteia că vorbeşte prin sat de familia sa și de el. Nu a înjurat-o sau ameninţat-o, nu a strigat la aceasta, doar şi-au reproşat unele lucruri reciproc.

La acestea, eu m-am ridicat de pe scaun şi am mers înspre (M1) care se afla în faţa mea înspre stânga şi i-am zis acesteia „nu-i păcat să crească acest copil fără părinţi?”. În acel moment am văzut-o pe (PV) căzută pe podea plângându-se că o doare o mâna stângă. Cei doi nu se certau înainte ca ea să cadă. Eu am ajutat-o să se ridice, după care eu, soţia mea şi nepotul am plecat acasă.

Înspre casă eu l-am întrebat pe nepotul meu ce s-a întâmplat, el mi-a spus că soţia sa l-a luat de guler să-l scoată afară din casă, el a împins-o cu mâna, iar ea a căzut. Nepotul meu mi-a spus că nu a lovit-o pe soţia sa, ea a căzut după ce a împins-o cu mâna. Eu nu am văzut când (PV) a căzut, eu doar am ajutat-o să se ridice …”.

Cu ocazia audierii, martorul (XZ) a declarat: „ … În seara zilei de (…).04.2019 în jurul orei 21:00 fiind rugaţi de nepotul (I), l-am însoţit pe acesta împreună cu soţul meu, la reşedinţa soţiei sale, fiind bine intenţionaţi. Am fost primiţi bine de (PV) şi bunica sa, ele fiind acasă cu fiul nepotului meu. Ne-am aşezat la o masă într-o cameră iar nepotul meu a stat mai mult în picioare lângă uşa de acces în cameră. Nepotul meu s-a jucat cu fiul său cît timp am stat acolo până ce mama sa l-a dus să-l alăpteze.

În timp ce eram pregătiţi să plecăm (PV) i-a reproşat soţului, vorbind urât, că mama sa a intervenit între ei. Nepotul meu i-a reproşat soţiei că ea vorbeşte urât prin sat de el şi sora lui. Au avut cîteva discuţii contradictorii, reproşându-şi lucruri reciproc, fără să se înjure sau ameninţe, (PV) având un limbaj vulgar. În timp ce soţul meu vorbea cu bunica ei, eu am văzut-o şi auzit-o pe (PV) sărind cu mâna la gâtul soţului, l-a prins de guler, i-a deschis uşa de la cameră şi i-a spus să iasă afară, la care nepotul meu a împins-o cu mâna dreaptă iar soţia sa a căzut imediat. Ea a fost ajutată să se ridice de soţul meu, spunând că o doare mâna stângă pe care a căzut.

Când (PV) a spus că sună la poliţie i-am zis acesteia că nepotul meu nu a avut intenţia să i se întâmple ceva şi că ea l-a provocat. Declar faptul că nepotul meu nu a lovit-o pe soţia sa, el doar a împins-o, iar ea a căzut pe pardoseala din gresie, lovindu-se la mâna stângă.”

Cu ocazia audierii, martorul (M2) a declarat: „În data de (…).04.2019, fiind de serviciu la Staţia (…) împreună cu (…) şi (…) am fost trimişi la o intervenţie în localitatea (L4), unde s-a reclamat o agresiune. Ajungând la imobilul respectiv, nu reţin numărul exact, era (…) sute şi ceva, am găsit o persoană de sex feminin în jur de 30 de ani care ne-a relatat că a fost agresată de soţ şi acuză dureri la unul dintre bbraţe, nu mai reţin care. Am evaluat-o, singura acuză era durerea la mână, observând că braţul prezintă o tumefiere fiind posibil fractură sau luxaţie i-am aplicat o atelă la braț. Victima agresiunii având un copil sugar, ne-a cerut să o aşteptăm până adoarme copilul pe care noi l-am găsit plângând. Am raportat dispeceratului, aprobându-ne să aşteptăm câteva minute.”

Cu ocazia audierii, martorul (M3) a declarat: „În data de (…).04.2019, în jurul orei 22 am fost sunat de sora mea (PV), care, plângând, mi-a spus că a fost vizitată de soţul ei, iar acesta a împins-o căzând pe mâna stângă, suferind dureri la mână, rugându-mă să merg la ea. Am ajuns în câteva minute în (L4), eu fiind în (…), iar ajungând acasă am găsit-o pe sora mea plângând că o doare mâna stângă, mi-a spus iar că a fost împinsă de soţul ei (I), iar în urma căzăturii s-a lovit la braţul stâng, care o durea şi se umflase. Acasă se aflau sora mea, bunica (M1) şi nepoţelul meu. Ulterior au sosit echipajele de poliţie şi ambulanţă. Sora mea a fost transportată la Spitalul Judeţean (L5) unde i-a fost imobilizat braţul stâng într-o atelă gipsată pentru şase săptămâni.

Declar faptul că şi în alte râmduri (I) a fost violent fizic şi verbal cu sora mea, a bătut-o în mai multe rânduri, ajungând chiar şi la spital cu fractura nazală, dar sora mea s-a împăcat cu soţul ei …”.

Fiind audiat în calitate de suspect, (I) a declarat următoarele: ,,În data de (…).04.2019 m-am deplasat în localitatea (L4) la imobilul cu nr. (…) din (L4) unde se aflau fiul meu minor născut la (…) şi soţia mea, cu care în prezent sunt în divorţ. Pentru evitarea unor discuţii am rugat pe unchiul meu (XY) şi mătuşa (XZ) să mă însoţească. Am ajuns în jurul orei 21:30, la locuinţa respectivă unde se afla fiul meu (…), soţia şi bunica acesteia. Am fost invitaţi să intrăm în locuinţă unde am văzut copilul, am stat în prezenţa lui 30-35 minute. Fiindu-i somn copilului, acesta a fost dus la somn de mama sa, iar când a revenit am avut o discuţie cu ea rugând-o să nu mă mai vorbească prin sat că eu am bătut-o şi de aceea ea a plecat de la mine, întrucât nu este adevărat şi nici despre mama şi sora mea că ele ar fi motivul despărţirii noastre. Mi-a reproşat de asemenea că pe mine nu mă interesează de copilul meu, la care eu am ţinut să-i aduc aminte că nu am alungat-o eu de la locuinţa noastră, iar cu alte ocazii când eu am revenit să-mi văd copilul ea nici nu mi-a răspuns la telefon. La aproximativ trei zile după ce ea a plecat de la locuinţa noastră tatăl ei mi-a spus telefonic că-mi permite să văd copilul la geam până la pronunţarea divorţului.

Soţiei mele nu i-a convenit ceea ce eu i-am spus, mi-a solicitat să ies afară din casă, şi a sărit cu mâinile la mine în gât să mă dea afară pe uşă. Eu încercând să mă apăr am împins-o cu mâna, la care ea s-a dezechilibrat şi a căzut pe mâna stângă lovindu-se.

Menţionez că eu nu am avut intenţia să o lovesc, din reflex eu m-am apărat cu mâna, nu mai reţin cu care, împingând-o de lângă mine, fiind luat prin surprindere de gestul ei. Regret acest eveniment neplăcut, îmi pare rău de cele întâmplate …”.

Fiind audiat în calitate de inculpat, (I) a declarat că își menține declarația dată în calitate de suspect. În cursul urmăririi penale inculpatul (I) a fost examinat cu tehnica poligraf. Din raportul de constatare criminalistică cu nr. (…) din 06.11.2019, efectuat de către expert din cadrul Serviciului Criminalistic (…) în baza celor constatate, descrise şi demonstrate se concluzionează că răspunsurile numitului (I) la întrebările relevante cauzei au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat. În concluzie s-a precizat că pentru răspunsurile numitului (I) diagnosticul este cel de nesincer.

Prin ordonanţa din data de 17.04.2019 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru infracţiunea de violenţă în familie prev. de art. 199 alin. l Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal.

Prin ordonanţa organelor de cercetare din data de 12.06.2019, confirmată prin ordonanța procurorului, s-a dispus efectuarea în continuare a urmării penale faţă de (I) pentru săvârșirea infracţiunii de violenţă în familie prev. de art. 199 alin. l Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 15.01.2020 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie prev. de art. 199 alin. l Cod penal rap la art. 193 alin. 2 Cod penal.

Inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 108 şi art. 83, 10 din Codul de procedură penală întocmindu-se procesul verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect din 11.07.2019 şi procesul verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat din 10.02.2020.
Inculpatul a fost asistat în cursul urmăririi penale de apărătorul ales.

Pe parcursul urmăririi penale efectuate în cauză, persoana vătămată (PV) a fost asistată de avocat ales. Persoana vătămată (PV) a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă față de inculpat cu o sumă pe care o va comunica ulterior în fața instanţei de judecată.

Situaţia de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu din data de (…).04.2019, (fila 15), plângerea prealabilă a persoanei vătămate (PV), fila 16, fișa de intervenție la eveniment, filele 17-18, certificatul medico legal nr. (…)/Ia/312 din data de (…).04.2019 eliberat de Serviciul de Medicină Legală (L5), fila 23, raportul de constatare criminalistică nr. (…) din 06.11.2019 eliberat de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (…), filele 31-35, declaraţiile persoanei vătămate (PV), filele 20-22, declaraţiile martorei (M1), (filele 46-49), declaraţiile martorului (XY), (filele 50-53), declaraţiile martorei (XZ), (filele 54-57), declaraţia martorului (M2), filele 58-59, declaraţia martorului (M3), fila 60, declaraţiile suspectului/inculpatului (I) (filele 62-63, 67), cazier judiciar, (fila 68).

În data de 05.10.2020 persoana vătămată (PV) a depus la dosar un înscris prin care a arătat că se constituie parte civilă şi solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 EURO cu titlu de daune morale şi 519,16 lei cu titlu daune materiale, la care se adaugă cheltuielile de judecată în faza de urmărire penală.

În şedinţa din data de 05.10.2020 a fost admisă cererea de amânare formulată de inculpat, în vederea pregătirii apărării, a fost admisă cererea de amânare formulată de partea civilă şi s-a revenit cu adresă către IPJ (…) – Serviciul Cazier Judiciar, pentru a comunica cazierul judiciar al inculpatului.

În data de 06.10.2020 IPJ (…) – Serviciul Cazier Judiciar a comunicat copia cazierului judiciar al inculpatului.
În şedinţa din data de 16.11.2020 inculpatul (I) a arătat că nu doreşte să fie judecat după procedura prev. de art. 375 Cod procedură penală, ci doreşte să fie judecat conform procedurii de drept comun.

Conform art. 378 Cod procedură penală s-a procedat la audierea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată în procesul verbal separat ataşat la dosar, semnat fiind după luarea la cunoştinţă despre conţinutul acesteia.

Reprezentantul parchetului a solicitat în probaţiune încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi proba privind audierea părţii vătămate (PV) şi proba testimonială cu martorii propuşi prin rechizitoriu, respectiv (M1), cu dom. în loc. (L4), nr. (…), jud. (…), (XY), dom. în loc. (L4), nr. (…), jud. (…), (M2) dom. în (L4), nr. (…), jud. (…), (M3), dom. în loc. (…), str. (…), nr. (…), jud. (…).

Avocata inculpatului a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale şi a solicitat readministrarea probei testimoniale cu toţi martorii.

Reprezentantul părţii civile, avocat (…) a solicitat în audierea părţii civile (PV) pentru stabilirea laturii civile şi a celei penale.

În şedinţa din data de 01.02.2021 au fost audiaţi martorii (M1) şi (XY) sub prestare de jurământ, conform art. 381 Cod procedură penală raportat la art. 121 alin. 3 Cod procedură penală, declaraţiile fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar.

Reprezentantul parchetului a reiterat că insistă în audierea martorilor propuşi prin rechizitoriu, respectiv (M2) dom. în (L4), nr. (…), jud. (…) şi (M3), dom. în loc. (…), str. (…), nr. (…), jud. (…).

În şedinţa din data de 15.03.2021 au fost audiaţi martorii (…) şi (M3), iar avocat (…) apărător al părţii civile (PV), a depus la dosar chitanţa nr. (…)/16.04.2019 emisă de Serviciul Judeţean de Medicină Legală (L5) şi chitanţe emise de (…) SRL şi bonuri de benzină.

Reprezentanta Ministerului Public, faţă de probele administrate, a solicitat să se constate vinovăţia inculpatului pentru fapta de violenţă în familie prev. de art. 199 alin. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, respectiv condamnarea acestuia la o pedeapsă temeinică şi legală, respectiv cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere, cu reţinerea art. 91 şi urm. Cod penal şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor civile în măsura în care acestea au fost dovedite şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat (…) apărător al părţii civile (PV) s-a raliat concluziilor reprezentantei Ministerului Public, solicitând obligarea inculpatului la plata daunelor materiale dovedite, în sumă de 519,60 lei ce se constituie în suma efectiv cheltuită ca urmare a infracţiunii săvârşite de către inculpat, şi suma de 30.000 euro daune morale, solicitând şi plata cheltuielilor de judecată separat.

Partea civilă, (PV), fiind prezentă în instanţă, a arătat că achiesează la cele învederate de către apărătorul său.

Avocat (…) în calitate de apărător ales al inculpatului (I) a arătat că nu se poate reţine săvârşirea faptei de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. 1 Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal, deoarece acesta nu a săvârşit fapta cu intenţie. Din cursul urmăririi penale, rezultă că singurul martor ocular care a surprins acest episod este partea civilă, care a sărit la gâtul sau gulerul inculpatului, ceea ce este un atac imprevizibil, fiind vorba despre un reflex necondiţionat. Ceea ce a făcut inculpatul a fost să înlăture atacul acesteia, a împins partea vătămată şi din păcate aceasta şi-a rupt mâna, însă inculpatul nu a săvârşit cu intenţie această faptă. În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b) solicită achitarea inculpatului, iar în subsidiar solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 26 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la latura civilă a acuzei, a solicitat să se aibă în vedere ceea ce rezultă din starea de fapt, respectiv partea civilă a început să-l înjure şi a sărit la inculpat, înlăturând astfel răspunderea civilă a inculpatului. A solicitat respingerea tuturor pretenţiilor civile ale părţii civile (PV).

Inculpatul a arătat că îi pare rău pentru fapta comisă, nu s-a dus la partea civilă cu scopul de a o împinge, scopul vizitei a fost să-şi vadă copilul. Nu s-a mai dus de la incident, pe la aceasta, pentru a nu mai provoca scandaluri şi probleme. A arătat că are filmări în care se poate observa cum este jignit de către partea civilă, de asemenea ştie că acesteia i-a fost greu când a avut mâna ruptă, însă aceasta a sărit la gâtul său, iar el a avut o reacţie involuntară, împingând-o.

În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri precum şi proba testimonială cu martorii (M1) și (XY), (M2), (M3).

Potrivit art. 6 din CEDO, dar şi art. 4 C.pr.pen. şi art. 23 alin.1 din Constituţia României, inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Conform dispoziţiilor art. 99 Cod procedură penală, inculpatul nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, iar sarcina administrării probelor revine, în cursul procesului penal, organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

În Codul de procedură penală, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, statuându-se în art. 4 alin. 1 Cod procedură penală că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”, și în alin. 2, că „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei, s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăţiei, sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitiv pentru următoarea fază a procesului, la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, iar la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes”, hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluție de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală.

De asemenea, potrivit art. 103 alin. 2 Cod procedură penală „În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”, iar potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.”

În acest context, instanţa de fond a reţinut că toate probele administrate în cauză sunt suficiente pentru a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpatului (I) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violenţă în familie față de victima (PV).

A mai reţinut instanța, având în vedere natura specifică şi distinctivă a infracţiunii deduse judecăţii, că astfel de fapte se probează în majoritatea cazurilor numai cu mijloace de probă indirecte, neexistând de regulă un probatoriu direct.

Totodată, instanța a mai avut în vedere și faptul că declaraţia persoanei vătămate se coroborează și cu declaraţiile martorilor audiați, în faza urmăririi penale, cât și în faza de judecată, împrejurări care se coroborează, cu aspectele reținute în certificatul medico-legal nr. (…)/Ia/312 din data de 16.04.2019 eliberat de Serviciul de Medicină Legală (L5).

În ce priveste aspectele învederate de inculpat prin apărător cum că acesta s-ar fi aflat într-o anume stare de legitimă apărare, față de atacul victimei care ar fi sărit la gâtul inculpatului, acesta făcând un gest reflex de autoapărare, instanța afară a le ignora nu poate a le da forța probatorie solicitată, raportat la disproporția vadită de forța dintre cei doi și față de întregul probatoriu administrat în dosar.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a ţinut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, precum și de circumstanțele personale, dintre care s-a evidenţiat gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost comisă fapta, asupra soției sale, de modul de săvârșire, de consecințele ulterioare ale faptei, de persoana inculpatului, de vârsta şi situaţia sa socială, de antecedentele sale penale, că nu a recunoscut săvârşirea faptei, precum și de faptul că a existat o oarecare stare de provocare din partea victimei.

Luând în considerare toate aceste probe, instanţa a apreciat că în prezenta cauză există probe certe de vinovăţie, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 4 Cod procedură penală fiind răsturnată.

În baza textelor de lege mai sus arătate, în condiţiile în care judecata nu s-a desfăşurat conform procedurii prevăzute de art. 375 din Codul de procedură penală, instanţa l-a condamnat pe inculpatul (I), fiul lui (…), născut la data (…) în (…), domiciliat în (…), CNP (…), cetăţean român, stagiu militar nesatisfacut, studii superioare, fără antecedente penale, starea civilă căsătorit, la o pedeapsă de: un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violență în familie prevăzut de art. 199 alin. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, faţă de persoana vătămată (PV) domiciliată în (…).

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Orașului (L2) sau la Primăria comunei (L3).

Cu privire la constituirea de parte civilă instanța a constatat că partea civilă (PV) a dovedit cu înscrisuri, chitanţe, bonuri fiscale cheltuielile cu medicamentele în sumă totală de 519,60 lei. Drept urmare, instanţa a găsit întemeiate pretenţiile materiale ale părţii civile în cuantum total de 519,60 lei, acestea fiind confirmate, atât prin înscrisurile mai sus indicate, cât și prin depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.

În privinţa daunelor morale solicitate de aceeaşi parte civilă, faţă de circumstanţele în care s-a produs evenimentul, de urmările produse şi de persoana victimei, instanţa de fond a apreciat că suma solicitată, de 30.000 lei daune morale este în disproporţie cu prejudiciul moral efectiv suferit de partea civilă.
Totuşi, s-a apreciat ca fiind de necontestat că prin această faptă dovedită inclusiv prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, s-au cauzat suferinţe fizice şi psihice părţii civile, astfel încât, instanţa a acordat acesteia despăgubiri sub forma daunelor morale, însă într-un cuantum mai redus decât cel solicitat.
Instanţa a reţinut că suferinţele fizice şi psihice nu pot fi cuantificate la modul absolut în sume de bani, dar, s-a arătat că, în astfel de situaţii daunele morale sub forma despăgubirilor băneşti sunt de natură să acopere într-o oarecare măsură prejudiciul moral suferit.

Astfel în baza art. 19 şi a art. 397 alin. 1 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească parţii civile (PV) suma de 519,60 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 1000 EURO cu titlu de daune morale.

Prin apelul declarat în termen legal, partea civilă (PV), a solicitat desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de către Judecătoria (L1) și în urma rejudecării, modificarea în parte a acesteia, în ceea ce priveşte majorarea cuantumului pedepsei şi a cuantumului despăgubirile acordate, cu titlu de daune morale.

În motivare se arată că se impune reformarea sentinţei penale atacate, raportat la toate împrejurările concrete, la suferinţele provocate părţii civile, inclusiv prin natura faptei comise, partea civilă având la acel moment un copil sugar, precum şi raportat la actele medicale, aceasta având nevoie în permanenţă de ajutor, pe o perioadă îndelungată de timp, precum şi pentru sperietura provocată.

Raportat la toate aceste elemente, la numărul mare de zile de îngrijiri medicale, la circumstanţele concrete ale faptei precum şi la consecințele produse, se consideră îndreptăţită partea civilă la un cuantum mai ridicat al daunelor morale.

Prin apelul declarat în termen legal, inculpatul (I) a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului şi respingerea acţiunii civile.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, se consideră că trebuie relevate circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, respectiv inculpatul a plecat la locuinţa părţii civile însoţit de doi martori fără ca acesta să intenţioneze să provoace vreun incident, însă la sfârşitul vizitei, partea civilă a început să îi vorbească urât, să îl înjure, sărind la gâtul acestuia, condiţii în care inculpatul a făcut un singur gest, de înlăturare a părţii civile, împingând-o.

Se precizează că, acest gest al inculpatului a fost un gest reflex, necontrolat şi independent de orice act de voinţă al acestuia, fapta nefiind deci săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, sens în care solicită a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală și în subsidiar, se solicită a se constata îndeplinirea condiţiilor legitimei apărări, ca şi cauză justificativă sau excesul neimputabil, ca şi cauză de neimputabilitate.

S-a mai arătat că, deşi prima instanţă a reţinut că există o disproporție între cele două acţiuni, atacul a constat în faptul că partea civilă a sărit la gâtul inculpatului, iar apărarea a constat într-un singur act de respingere, victima dezechilibrându-se şi căzând, din nefericire.

Se consideră că pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este exagerat de mare, iar termenul de încercare este prea lung.

Examinând sentinţa atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea a constatat că, aceasta este legală şi temeinică parţial, sens în care apelurile declarate de către partea civilă și inculpat vor fi admise potrivit dispozitivului prezentei.

În mod corect a reţinut instanţa de fond starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Fără a relua în detaliu starea de fapt care a fost corect reţinută de către prima instanţă, raportat la probatoriul administrat în cauză s-a constatat în esență că, în data de (…).04.2019, în jurul orei 22.00, persoana vătămată (PV) a fost agresată fizic de soţul ei, (I), care a împins-o pe soţia sa, iar în urma căderii aceasta s-a lovit la mâna stângă cauzându-i-se leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40 de zile de îngrijiri medicale.

Persoana vătămată (PV) a declarat că în seara zilei de (…).04.2019 în jurul orei 21:00 a fost vizitată la reşedinţa din (L4) de soţul său (I) cu care se află în proces de divorţ, acesta fiind însoţit de unchiul său (XY) şi de mătuşa sa (XZ) din com. (L4) nr. (…).

Persoana vătămată a arătat că, timp de aproximativ o oră inculpatul s-a jucat cu copilul, fără să poarte vreo discuție cu aceasta și la un moment dat acesta a început să îi reproşeze pe un ton ridicat că l-a bârfit în sat legat de agresiunile exercitate asupra acesteia şi pe un ton ridicat i-a spus că nu va mai veni şi nu va contribui în niciun fel la creşterea şi educarea copilului lor, împrejurare care l-a speriat pe copil și i-a cerut acestuia să părăsească imobilul.

Persoana vătămată a arătat că, inculpatul nu a ţinut cont de rugăminţile acesteia şi a început să strige şi mai tare și a împins-o cu mâna dreaptă în zona pieptului cu forţă, iar aceasta a căzut pe spate, cu mâna stângă între podea şi propriul corp, fără ca cele două persoane care îl însoţeau să fi intervenit și ulterior aceasta s-a ridicat singură.

Persoana vătămată a arătat că, după acest incident soţul său împreună cu celelalte două persoane au mai rămas la reşedinţă timp de 10 minute, timp în care acesta a continuat să fie agresiv verbal şi nu l-a interesat că aceasta acuza dureri serioase la braţul stâng care între timp se umflase şi învinețise, interval de timp în care minorul a fost vizibil afectat de cele petrecute, fiind în tot acest timp în braţele bunicii sale.
Din raportul de constatare criminalistică cu nr. (…) din 06.11.2019, efectuat de către expert din cadrul Serviciului Criminalistic (…) în baza celor constatate, descrise şi demonstrate s-a concluzionat că răspunsurile numitei (PV) la întrebările relevante cauzei nu au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat și în concluzie s-a precizat că, pentru răspunsurile numitei (PV) diagnosticul este cel de sincer.

Martora (M1) a declarat că în data de (…).04.2019 în jurul orei 21:00, aflându-se la locuinţa personală din satul (L4), nr. (…), împreună cu nepoata (PV) şi fiul acesteia, a fost vizitată de soţul nepoatei, respectiv numitul (I) care era însoţit de unchiul și mătuşa sa, (XY) și (XW) și inculpatul s-a jucat cu fiul său mai mult de o jumătate de oră, după care a strigat la soție că îl bârfeşte prin sat în sensul că a fost violent cu ea. Martora a arătat că, nepoata ei a încercat să-l linişteasă, dar nu a reuşit, fiind rugat în mai multe rânduri să nu strige că sperie copilul, care între timp a devenit agitat și apoi au urmat câteva minute în care cei doi au avut discuţii contradictorii, fără ca cei prezenţi să intervină, și ulterior s-a auzit o bubuitură şi a văzut-o pe nepoata sa căzută, fără să fi văzut împrejurările în care aceasta a căzut, fiind atentă la copilul pe care-l avea în braţe.

Martora a arătat că inculpatul striga şi îi reproşa soţiei sale diferite fapte, aceasta solicitându-i de câteva ori fără succes să părăsească imobilul, însă acesta a refuzat și ulterior a aflat de la nepoata ei că a căzut deoarece a fost împinsă, fiind lovită în zona pieptului de soţul ei.

Martorul (XY) a declarat că în data de (…).04.2019 în jurul orei 21:00 a fost rugat de nepotul său ca să-1 însoţească împreună cu (XZ) la reşedinţa soţiei sale (PV), iar aproximativ jumătate de oră cât a stat la reşedinţa acesteia, nepotul său a stat mai mult în compania copilului său, până ce acesta a fost dus în camera sa să doarmă.

Martorul a arătat că, după ce copilul a adormit cei doi au avut câteva discuţii contradictorii, (PV) i-a reproşat soţului problemele pe care le-a avut cu sora şi mama sa, iar (I) i-a reproşat acesteia că vorbeşte prin sat de familia sa și de el, fără să fi strigat, înjurat sau ameninţat pe aceasta.

Martorul a arătat că mers înspre (M1) care se afla în faţa lui şi i-a zis acesteia că nu-i păcat să crească acest copil fără părinţi, moment în care a văzut-o pe (PV) căzută pe podea plângându-se că o doare mâna stângă, fără să fi văzut momentul în care aceasta a căzut.

Martorul a arătat că în drum spre casă a aflat de la nepotul său că soţia sa l-a luat de guler ca să-l scoată afară din casă, însă el a împins-o cu mâna, iar ea a căzut.

Martora (XZ) a declarat că, în seara zilei de (…).04.2019 în jurul orei 21:00 fiind rugat de nepotul (I), l-a însoţit pe acesta împreună cu soţul său, la reşedinţa soţiei sale unde au fost primiţi bine de partea civilă şi bunica sa, ele fiind acasă cu fiul nepotului ei și nepotul său s-a jucat cu fiul său cât timp a stat acolo până ce mama sa l-a dus să-l alăpteze.

Martora a arătat că, în timp ce erau pregătiţi ca să plece acasă, (PV) i-a reproşat soţului, vorbind urât, că mama sa a intervenit între ei, iar nepotul ei i-a reproşat soţiei că ea vorbeşte urât prin sat de el şi sora lui. Martora a arătat că, au avut loc câteva discuţii contradictorii, reproşându-şi lucruri reciproc, fără să se înjure sau ameninţe, (PV) având un limbaj vulgar și în timp ce soţul său vorbea cu bunica ei, aceasta a văzut-o şi auzit-o pe (PV) sărind cu mâna la gâtul soţului, l-a prins de guler, i-a deschis uşa de la camera şi i-a spus să iasă afară, la care nepotul său a împins-o cu mâna dreaptă iar soţia sa a căzut imediat.
Martora a arătat că, nepotul său nu a lovit-o pe soţia sa, ci doar a împins-o iar ea a căzut pe pardoseala din gresie, lovindu-se la mâna stângă.

Inculpatul (I) a declarat că, în data de (…).04.2019 în jurul orei 21:30 fiind însoțit de unchiul (XY) şi mătuşa sa (XZ), s-a deplasat în localitatea (L4) la imobilul cu nr. (…) din (L4) unde se aflau minorul şi soţia sa, cu care în prezent este în divorţ.

Inculpatul a arătat că au fost invitați să intre în locuinţă unde a văzut copilul și a stat în prezenţa lui cca. 30-35 minute, după care fiindu-i somn copilului, acesta a fost dus la somn de mama sa, iar când a revenit a avut o discuţie cu ea rugând-o să nu mă mai vorbească prin sat că acesta ar fi bătut-o şi de aceea ea a plecat de acasă, întrucât nu este adevărat şi nici despre mama şi sora lui că ele ar fi motivul despărţirii lor.
Inculpatul a arătat că, soția i-a reproşat că nu îl interesează de copil și i-a solicitat să iasă afară din casă, sărind cu mâinile la gâtul lui ca să îl dea afară pe uşă și acesta încercând să se apere a împins-o cu mâna, la care ea s-a dezechilibrat şi a căzut pe mâna stângă lovindu-se. Inculpatul a arătat că nu a avut intenţia să o lovească, ci din reflex s-a apărat cu mâna, împingând-o de lângă el, acesta fiind luat prin surprindere de gestul ei.

Din raportul de constatare criminalistică cu nr. (…) din 06.11.2019, efectuat de către un expert din cadrul Serviciului Criminalistic (…) în baza celor constatate, descrise şi demonstrate se concluzionează că răspunsurile numitului (I) la întrebările relevante cauzei au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat. În concluzie s-a precizat că pentru răspunsurile numitului (I) diagnosticul este cel de nesincer.

Martorii (M2) și (M3) sunt martori indirecți care reiau aspectele relatate de către fiecare parte, motiv pentru care instanța nu a ținut seama de depozițiile acestora.

Din certificatul medico-legal nr. (…)/Ia/312 din data de 16.04.2019 emis de Serviciul Judeţen de Medicină Legală (L5) reiese faptul că persoana vătămată (PV) a arătat faptul că a fost victima unei agresiuni din partea unei persoane (soțul), și a prezentat acte medicale cu diagnosticul: fractură epifiză radială distală stângă, fără deplasare și prezenta la momentul examinării medico-legale aparat gipsat la nivelul antebrațului și a mâinii stângi. S-a concluzionat că persoana vătămată prezintă leziuni posttraumatice care datează din data de (…).04.2019, leziunile s-au produs prin cădere în cadrul unei heteropropulsii și necesită un număr de 40 zile de îngrijiri medicale.

Revenind la datele speței, Curtea a apreciat că atât inculpatul cât și persoana vătămată care erau separați în fapt și în procedura de divorț nu au avut de la început o atitudine agresivă, jignitoare sau necontrolată, dimpotrivă inculpatul care venise neanunțat la o oră târzie în vizită la aceasta voia să aibă un contact direct și nemijlocit cu propriul copil. În acest sens, s-a reținut că persoana vătămată a permis ca inculpatul să se joace cu minorul aproximativ jumătate de oră după care, acesta fiind obosit a fost dus ca să se culce, interval de timp în care între părți a început o discuție contradictorie legată atât de motivele de divorț cât și de bârfele care circulă în sat în legătură cu aceștia.

La un moment dat se pare că, persoana vătămată deranjată de vorbele și de atitudinea soțului său l-a prins pe acesta de guler și a vrut să îl scoată afară din locuință, însă acesta a ripostat instantaneu împingând-o pe soție care s-a dezechilibrat și a căzut pe brațul stâng care s-a fracturat cu acea ocazie.

Instanța nu a considerat că se impune să examineze dacă conduita persoanei vătămate și a inculpatului privind reproșurile reciproce era justificată sau nu, întrucât acestea formează obiectul unui dosar de divorț, însă a apreciat că inculpatul în mod cert nu trebuia să riposteze imediat ce persoana vătămată l-a luat de guler, ci apărarea acestuia trebuia să fie proporțională și să se limiteze cel mult la imobilizarea mâinii acesteia pentru a fi în prezența legitimei apărări prev. de art. 19 Cod penal. Odată ce inculpatul a depășit cu mult limitele atacului, conduita acestuia nu poate îmbrăca forma excesului neimputabil prevăzut de art. 26 Cod penal, întrucât acesta nu a fost depășit din cauza tulburării sau a temerii, ci datorită diferenţei de forțe cu cea a victimei care, în primul rând, era femeie.

Totodată, Curtea a apreciat că nu suntem în prezența provocării prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal chiar dacă provocarea din partea persoanei vătămate s-a realizat prin violență și printr-o atingere gravă a demnității întrucât probatoriul administrat în cauză nu demonstrează că inculpatul s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții și totodată, la rândul său, a adresat cuvinte jignitoare la adresa persoanei vătămate.

Prin urmare, nu s-a putut concluziona că am fi în prezența unor cauze justificative, de neimputabilitate sau chiar a unui act provocator care să justifice într-o oarecare măsură conduita inculpatului care, prin împingerea persoanei vătămate, a cauzat acesteia 40 de zile de îngrijiri medicale. Întrucât inculpatul a împins-o pe persoana vătămată cu intenţie şi văzând aspectele arătate mai sus, Curtea a apreciat că susținerea apărării în vederea achitării pe temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală nu se justifică.
Instanța nu a luat în considerare rapoartele de constatare criminalistică întrucât acestea nu constituie probe potrivit art. 97 Cod procedură penală, însă depoziția martorei (XZ) se coroborează cu declarația inculpatului.

Instanța a constatat că există probe concludente care dovedesc săvârşirea de către inculpat a infracţiunii care formează obiectul acuzației şi văzând dispozițiile art. 74 Cod penal privind împrejurările cauzei, modul şi mijloacele de comitere a acesteia, conduita inculpatului de recunoaştere parțială a faptei, lipsa de antecedente penale, atitudinea și conduita inculpatului și a persoanei vătămate de jignire reciprocă legat de motivele de divorț, forma atipică de agresiune – prin împingerea victimei care s-a dezechilibrat și a căzut pe brațul stâng pe care l-a fracturat, curtea a apreciat că atât sancțiunea penală aplicată cât și modalitatea de individualizare a executării pedepsei sunt prea aspre față de datele speței, motiv pentru care se impune reformarea sentinței penale atacate și înlăturarea susținerii persoanei vătămate de agravare a situației juridice a inculpatului.

În acest sens, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă corespunde nevoilor de apărare socială și asigură îndeplinirea funcțiilor și scopurilor sancțiunii.

Totodată, întrucât atitudinea agresivă a inculpatului este una minoră și a vizat respingerea unui atac disproporțional din partea victimei fără ca primul să se fi aflat într-o stare de tulburare sau de emoție puternică și văzând atitudinea cooperantă a acestuia, lipsa de antecedente penale, precum şi dispoziţiile art. 83 alin. 2 Cod penal, instanţa a considerat că se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, având convingerea că îndreptarea inculpatului se poate realiza şi fără aplicarea efectivă a unei pedepse şi că în acest mod acesta nu va mai săvârşi infracţiuni, impunându-se supravegherea conduitei inculpatului şi a respectării unor obligaţii potrivit dispoziţiilor prev. de art. 83 şi urm. Cod penal (inclusiv termenul de supraveghere).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat că, daunele morale solicitate reprezintă o compensare a suferinţei fizice şi psihice resimțită de către victimă ca urmare a vătămării sănătății şi integrității corporale a acesteia, a imposibilității temporare şi a restrângerii posibilităților de participare la viața familială şi socială, precum şi a dificultăților pe care aceasta le-a întâmpinat în adaptare și în eforturile suplimentare pe care le-a depus pentru a fi permanent alături de copilul minor.

Astfel, văzând principiile echităţii, a reparării integrale a pagubei, a îmbogățirii fără justă cauză, a compensării relative a pagubelor suferite de către victimă, raportat la urmările produse în cauză, a perioadei îndelungate de indisponibilitate a mâinii stângi, a numărului mare de îngrijiri medicale acordate (40 de zile), a împrejurării în care s-a cauzat urmarea socialmente periculoasă şi în acord cu jurisprudenţa în materie de despăgubiri, instanţa a apreciat că acordarea de daune morale în cuantum de 2.500 euro în echivalent lei la cursul BNR la momentul plății satisfac atât interesele părţii civile cât şi cele ale justiţiei care impun respectarea regulilor arătate mai sus. De altfel, partea civilă nu a invocat vreo agravare a stării de sănătate ulterior emiterii certificatului medico-legal, motiv pentru care s-a apreciat că urmările cauzate nu au fost de durată îndelungată, iar suma solicitată de 30.000 lei este excesivă.

Pentru aceste motive, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de către partea civilă (PV) și inculpatul (I), împotriva Sentinţei penale nr. (…)/05.04.2021 pronunţată de Judecătoria (L1), pe care a desfiinţat-o şi în rejudecare:

A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de condamnare a inculpatului (I) la un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violență în familie prevăzut de art 199 alin. 1 Cod penal raportat la art 193 alin. 2 Cod penal, faţă de persoana vătămată (PV), precum şi dispoziţiile art. 91 Cod penal, art. 93 alin. 1, alin. 2 lit. b) şi alin. 3 Cod penal şi art. 96 Cod penal, precum şi consecinţele condamnării.

În baza art. 396 alin. 1, 4 Cod procedura penală raportat la art. 83 Cod penal, și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a stabilit o pedeapsă de un an închisoare în sarcina inculpatului (I), fiul lui (…), născut la data (…) în (…), domiciliat în (…), CNP (…), cetăţean român, stagiu militar nesatisfacut, studii superioare, fără antecedente penale, starea civilă căsătorit, pentru săvârşirea infracţiunii de violență în familie prevăzut de art 199 alin. 1 Cod penal raportat la art 193 alin. 2 Cod penal, faţă de persoana vătămată (PV) domiciliată în (…).

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele masuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune (…), la datele fixate de acesta;
b) sa primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) sa comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) – e) Cod penal se vor comunica Serviciului de Probațiune (…).
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, cu referire la art. 88 Cod penal, a atras atenția inculpatului (I) asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A fost majorat cuantumul daunelor morale pe care inculpatul a fost obligat să-l plătească parţii civile (PV) de la suma de 1.000 Euro la suma de 2.500 Euro în echivalent lei la cursul BNR din momentul plăţii.
Au fost menţinute celelate dispoziţii ale sentinţei atacate.