Jurisprudență | Curtea de Apel Suceava – Apel declarat de avocat, ulterior intrării în vigoare a OUG 18/2016, împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a dispus amendarea sa anterior acestei date

Apel declarat de avocat, ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 18/2016, împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a dispus amendarea sa anterior acestei date. Admisibilitate – Decizia 557 a Curții de Apel Suceava din 31 mai 2018

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.10.2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. …./45/2011*, s-a dispus amendarea petentului (avocat) A. cu suma de 5.000 lei, constatându-se că a încălcat dispoziţiile art. 283 alin. 3 Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de anulare/reducere amendă, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.10.2015, sub nr. …/45/2011*/a6. Acesta a solicitat, în principal, anularea  amenzii judiciare ce i-a fost aplicată încheierea de şedinţă din data de 07.10.2015 pronunţată în dosarul nr. …/45/2011* pendinte pe rolul Tribunalului Suceava iar, în plan secund reducerea cuantumului acesteia.

Prin încheierea nr. 226 din data de 08.12.2015, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. …/45/2011*/a6, în baza art. 284 Cod procedură penală, s-a respins cererea formulată de petentul avocat A., din cadrul Baroului X., vizând anularea/reducerea amenzii judiciare în cuantum de 5000 lei, aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 07.10.2015 pronunţată în dosarul nr. …/45/2011* pendinte pe rolul Tribunalului Suceava, ca neîntemeiată.

Totodată, s-au precizat în mod expres, în dispozitivul încheierii, următoarele: „Conform art. 409 alin. 1 litera e coroborat cu art. 410 alin. 2 Cod procedură penală, cu drept de apel de îndată după pronunţarea prezentei încheieri şi cel mai târziu în termen de 10 zile de la pronunţarea sentinţei în dosarul cu nr. …/45/2011* al Tribunalului Suceava.”

Împotriva acestor încheieri petentul a formulat apel, fără însă a-l motiva în scris, iar deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a-l susţine.

Prin decizia penală nr. 557 din data de 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. …/45/2011*/a6, s-a admis apelul declarat de petentul A., din cadrul Baroului X., împotriva încheierii din data de 07.10.2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr…./45/2011* şi încheierii nr. 226 din data de 08.12.2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr…./45/2011*/a6.

S-a desfiinţat în totalitate încheierea nr. 226 din data de 08.12.2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr…./45/2011*/a6 şi în parte încheierea din data de 07.10.2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr…./45/2011 şi în rejudecare s-a anulat amenda în cuantum de 5.000 lei aplicată petentului prin încheierea din data de 07.10.2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr…./45/2011*. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii din data de 07.10.2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr…./45/2011*.

Pentru a decide astfel, a reţinut curtea, în ce priveşte admisibilitatea prezentei căi de atac, următoarele:

„Având în vedere că de la data pronunţării încheierilor vizate şi până în prezent instituţia apelului a suferit o serie de modificări, curtea va proceda mai întâi la analiza admisibilităţii prezentei căi de atac. Prin încheierea de şedinţă din data de 07.10.2015 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. …/45/2011*, s-a dispus amendarea petentului (avocat) A. cu suma de 5.000 lei, reţinându-se că a încălcat dispoziţiile art. 283 alin. 3 Cod procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 284 alin. 2 Cod procedură penală, în vigoare atât la data aplicării sancţiunii pecuniare, cât şi ulterior publicării OUG nr. 18/2016, „Persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare”.

Uzând de dispoziţia normativă precizată, petentul a formulat cerere de anulare a amenzii judiciare, care a făcut obiectul dosarului nr. …/45/2011*/a6 al Tribunalului Suceava.

Prin încheierea nr. 226 din data de 08.12.2015, pronunţată de această instituţie în dosarul anterior arătat, în baza art. 284 Cod procedură penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare/reducere amendă, cu precizarea expresă (inserată în dispozitiv) că împotriva acestui act procesual se poate formula „apel de îndată după pronunţarea prezentei încheieri şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei în dosarul cu nr. …/45/2011* al Tribunalului Suceava”.

Această din urmă dispoziţie a fost menţionată de către instanţă în aplicarea prevederilor art. 409 alin. 1 lit. e Cod procedură penală coroborate cu cele ale art. 410 alin. 2 din acelaşi act normativ, în forma în vigoare la acea dată.

Judecarea cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. …/45/2011*, şi în care apelantul a fost sancţionat cu amenda pe care o contestă, a fost finalizată în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 289 din data de 28.07.2017, acesta declarând apel la data de 05.08.2017.

Stipulau dispoziţiile art. 409 alin. 1 lit. e Cod procedură penală, în forma în vigoare la data de 08.12.2015, că „Pot face apel: martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, indemnizaţiile cuvenite acestuia şi amenzile judiciare aplicate”.

Prin OUG nr. 18//2016, acest text normativ a fost modificat, în sensul că „Pot face apel: martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizaţiile cuvenite acestora”.

Prin aceeaşi ordonanţă au fost modificate şi prevederile art. 410 alin. 2 Cod procedură penală. astfel, dacă anterior, în cazul prevăzut la art. 409 alin. 1 lit. e Cod procedură penală apelul putea fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra amenzilor judiciare şi nu mai târziu de 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza în care au fost aplicate, în forma actuală se stipulează că poate fi declarat „în termen de 10 zile de la comunicarea sentinţei prin care a fost aplicată amenda judiciară”.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi normative reiese că, după intrarea în vigoare a OUG nr. 18/2016, în cazul când amenda judiciară a fost aplicată avocatului printr-o încheiere de şedinţă, deci anterior pronunţării sentinţei prin care cauza a fost soluţionată pe fond, împotriva respectivei încheieri nu se mai poate exercita calea de atac a apelului, ci doar calea de atac specială reglementată de dispoziţiile art. 284 Cod procedură penală-cerere de anulare ori reducere a ei.

La rândul său, încheierea pronunţată în acest din urmă caz, cu trimitere la aceleaşi dispoziţii în materia apelului şi în lipsa unei stipulaţii exprese conţinute în art. 284 Cod procedură penală, care reglementează procedura privitoare la amenda judiciară, este definitivă.

În cauza supusă analizei, se observă că, deşi la data pronunţării celor două încheieri (cea de şedinţă din data de 07.10.2015 în dosar nr. …/45/2011* şi cea cu nr. 226 din data de 08.12.2015 pronunţată în dosar …/45/2011*/a6), petentul avocat putea formula valabil apel, la data pronunţării sentinţei penale nr. 289 din data de 28.07.2017 a Tribunalului Suceava prin care s-a soluţionat fondul cauzei o atare cale de atac nu mai era prevăzută de dispoziţiile procesual-penale în vigoare, exercitarea ei devenind astfel inadmisibilă.

Aceasta întrucât, potrivit prevederilor art. 13 alin. 1 Cod procedură penală care reglementează, printre altele, aplicarea legii procesual-penale în timp, „Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la data intrării ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii”.

Or, din analiza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 care a modificat, printre altele, conţinutul articolelor nr. 409 alin. 1 lit. e şi nr. 410 alin. 2 Cod procedură penală, rezultă că aceasta nu conţine nicio dispoziţie tranzitorie referitoare la situaţiile de natura celei incidente în speţă, în sensul că, la momentul intrării ei în vigoare, termenul de declarare, de către avocat, a apelului (exercitabil în mod valabil până la acel moment) nu era împlinit.

Datorită acestei schimbări legislative, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 18/2016, prin care s-au modificat o serie de dispoziţii penale şi procesual-penale, se pune problema calificării căii de atac existente în speța dată, în sensul dacă mai există vreuna, iar dacă există, care este aceasta.

În acest sens, se impune a se observa, în primul rând, că prin dispoziţiile tranzitorii pe care le conţin astfel de legi modificatoare se stipulează că hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a lor rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Un exemplu în acest sens îl constituie Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. 1.

Totodată, potrivit prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, „Sentinţele supuse căilor de atac ordinare potrivit legii vechi, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse apelului”.

De altfel, în articolul V al OUG nr. 18/2016 există o dispoziţie similară în ceea ce priveşte soluţiile de renunţare la urmărire penală, dispuse de procurori până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 23/2016 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, cu privire la care se stipulează că „sunt şi rămân valabile, urmând a fi supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora prevăzute de Codul de procedură penală la momentul dispunerii soluţiilor de renunţare”.

Noţiunea de lege, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii EDO, cuprinde mai ales accepţiunea ei „materială” şi nu formală, fiind necesar ca aceasta să îndeplinească cele două calităţi obligatorii, accesibilitatea şi previzibilitatea. Din perspectiva acestor elemente, curtea constată că menţiunea din dispozitivul încheierii nr. 226 din data de 08.12.2015, comunicat avocatului, relativ la momentele de început şi sfârşit ale termenului pentru declararea apelului reprezintă o furnizare oficială de informaţii procedurale, care conturează existenţa şi conţinutul normelor juridice aplicabile în cazul determinat pentru exercitarea căii de atac. În acest context, avocatul s-a aflat în termenul de declarare a apelului pe toată durata acolo evidenţiată, putându-şi regla conduita procesuală la condiţiile ce au fost înscrise în comunicarea oficială emisă de tribunal.

Este vorba, în mod real, despre o repunere a avocatului la acest moment al judecării apelului în situația juridică sau, mai exact, în dreptul conferit de calea de atac prevăzută de dispoziţiile normative în vigoare la momentul pronunţării încheierii, în condiţiile în care nu trebuia şi nici nu putea să prevadă, pe toată durata termenului de apel conferită de legea procesual-penală aplicabilă la acea dată, intervenirea unei legi modificatoare, cu consecinţa privării sale de o nouă analiză efectuată de instanţa superioară. Procedându-se la respingerea, ca inadmisibil, a apelului, s-ar ajunge la o situaţie paradoxală, întrucât, dacă ar fi exercitat această cale de atac anterior datei intrării în vigoare a OUG nr. 18/2016, ea ar fi fost perfect valabilă, în timp ce, în cazul depăşirii acestui termen (dar în interiorul celui corect stipulat în dispozitivul încheierii atacate), soluţia ar fi diametral opusă. Or, într-un atare context, şi în condiţiile în care nu putea cunoaşte despre modificarea legislativă în materie ce urma să intervină, dreptul său la un proces echitabil ar fi în mod flagrant încălcat, cauzându-i-se astfel o vătămare care nu ar putea fi, în mod obiectiv, înlăturată decât prin respectarea celor dispuse prin încheierea atacată sub acest aspect.

Aşadar, chiar dacă nu există o dispoziţie tranzitorie în acest sens, iar normele procedural-penale se supun principiului activităţii, a recunoaște și a conferi avocatului dreptul de a fi judecat în calea de atac în vigoare la data pronunţării actului procesual atacat se impune, raportat la particularităţile concrete ale speţei.

Pe cale de consecinţă, se va proceda la analiza pe fond a apelului declarat de acesta.”