Jurisprudență | Curtea de Apel Suceava – Termenul de „plagiat” nu sancţionează şi nu interzice preluarea, în sine, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 17.05.2021, sub nr. 371/39/2021, reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3463/09.03.2021, prin care s-a dispus retragerea titlului de doctor în istorie.

În fapt, Comisia de analiză a comparat două lucrări: teza de doctorat a reclamantului, preot C.C., intitulată „Mitropolia Bucovinei 1918-1940” şi lucrarea publicată de Preot D.V., intitulată „Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina”.

Teza de doctorat a reclamantului, cu titlul „Mitropolia Bucovinei 1918-1940”, este o lucrare de istorie bisericească care conţine 172 de pagini de text scris şi însumează 233 de pagini, cu tot cu anexele şi planşele foto de la sfârşitul acesteia. Lucrarea este împărţită în 5 capitole, acoperind istoria Mitropoliei Bucovinei în timpul scurtei sale existenţe, între anii 1918-1940, din perspectiva mai multor dimensiuni: situaţia generală a Bucovinei înainte de 1918, personalitatea Mitropoliţilor Bucovinei, importanţa culturală a Universităţii din Cernăuţi pentru istoria interbelică, situaţia patrimoniului bisericesc din Bucovina interbelică, precum şi activităţile culturale dezvoltate în cadrul Mitropoliei.

Cartea preotului D.V., „Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina – probleme controversate” este o lucrare de istorie juridico-economică, cu pronunţat caracter polemic, care se concentrează pe tema patrimoniului Bisericii Ortodoxe din Bucovina, atât în perioada stăpânirii austriece, cât şi în timpul celor două războaie mondiale, dar şi a perioadei interbelice. Lucrarea a fost publicată în anul 2010 la editura Biblioteca „Mioriţa” din Câmpulung Moldovenesc şi are 159 de pagini de text scris de autor, dar totalizează nu mai puţin de 260 de pagini, incluzând şi anexele de la sfârşitul cărţii.

Aşadar, deşi ambele lucrări comparate tratează probleme de istorie a Bisericii Ortodoxe în Bucovina, structura acestora, precum şi aspectele tratate, dar şi stilul general de scriere, sunt foarte diferite. Între cele două lucrări exisă o suprapunere tematică, dar şi textuală, între capitolul IV (IV.1 Fondul bisericesc şi frământările în jurul lui în perioada interbelică, IV.2 Situaţia Fondului Bisericesc după anul 1935) al tezei reclamantului „Mitropolia Bucovinei 1918-1940” şi capitolul II.1. (Perioada românească 1918-1949) al celeilalte lucrări „Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina – probleme controversate”.

Chiar şi în Raportul nr. 4398/05.03.2020, redactat şi emis în cadrul Universităţii, se reţine că „aproximativ 42 din cele 53 de pagini ale Capitolului IV al tezei de doctorat sunt preluate identic din lucrarea publicată de Preot D.V., intitulată Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina fără a se respecta regulile citării corecte”.

Prima observaţie care merită făcută este aceea că acuzaţia de plagiat a fost formulată doar cu privire la unul (al patrulea) din cele cinci capitole ale tezei de doctorat, care însumează aproximativ 42 de pagini din cele 172 de pagini ale lucrării reclamantului, deci mai puţin de un sfert din întreg conţinutul acesteia.

A mai arătat reclamantul că nu toate cele 53 de pagini ale capitolului analizat din teza de doctorat sunt preluate din lucrarea Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina, ci doar 42 de pagini, existând aproximativ 10 pagini de text scris de reclamant şi care nu se regăseşte în lucrarea de comparaţie. Cele 10 pagini suplimentare ale capitolului din teza de doctorat analizată sunt deosebit de relevante deoarece în redactarea acestora sunt folosite mai multe lucrări şi documente de arhivă care nu se regăsesc în lucrarea de comparaţie.

Aşadar, prin utilizarea atât a unor multiple lucrări publicate, cât şi a unor izvoare inedite, primare, reclamantul a adus contribuţii originale, complet diferite de cele ale autorului D.V., chiar cu privire la tema principală a lucrării antecesoare, respectiv cu privire la tema istoriei patrimoniului bisericesc din Bucovina.

Consideră că aceste aspecte nu pot fi ignorate în stabilirea temeiniciei actului administrativ contestat, precum şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestuia.

De asemenea, trebuie menţionat că din cele 60 de pagini ale capitolului II.1. al lucrării Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina, reclamantul a preluat doar paginile 55-100, celelalte pagini ale capitolului, respectiv paginile 101-116, nefiind incluse în teza de doctorat.

Mai mult decât atât, deşi reclamantul a comis eroarea, recunoscută şi regretată, de a nu fi indicat în notele de subsol ale lucrării sale faptul că a utilizat cele aproximativ 40 de pagini din cartea Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina, relevant este că în bibliografia indicată la sfârşitul cărţii, bibliografie, care se întinde pe 15 pagini, acesta menţionează ca surse bibliografice nu mai puţin de trei cărţi ale autorului D.V., printre care şi cea intitulată Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina.

Totodată, chiar în cuvântul introductiv al lucrării, reclamantul a enumerat contribuţia mai multor istorici care au scris şi publicat lucrări în ce priveşte studiul istoriei bucovinene, menţionând printre mai multe nume prestigioase, şi pe cel al preotului D.V..

Reclamantul a solicitat a se avea în vedere şi faptul că, CNATDCU, prin Decizia nr. 132/31.12.2020, a validat rezoluţia de retragere a titlului ştiinţific de doctor în domeniul istorie fără a face o minimă verificare efectivă a temeiurilor avute în vedere în darea acelei rezoluţii, astfel ca actul de votare din partea membrilor CNATDCU nu s-a făcut în cunoştinţă de cauză, ci s-a făcut în mod formal. Totodată, deţinătorul titlului ştiinţific, în cadrul şedinţei de analiză a temeiniciei sesizării privind încălcarea standardelor de etică academică, nu a negat faptul că nu a utilizat ghilimelele pentru o secţiune de aproximativ 40 de pagini din lucrare, însă a arătat că a indicat lucrarea din care a preluat textul respectiv în bibliografia aflată la sfârşitul cărţii şi că, omisiunea folosirii semnelor de ghilimele şi a notelor de subsol este o eroare regretabilă şi regretată, însă nu dovedeşte o încercare deliberată de inducere în eroare a Comisiei ştiinţifice, respectiv de plagiat. Pe de altă parte, chiar dacă instanţa ar aprecia că sunt îndeplinite condiţiile plagiatului, este încălcat principiul general de drept al proporţionalităţii între sancţiunea aplicată şi abaterea comisă, în condiţiile în care textul preluat reprezintă mai puţin de un sfert din conţinutul integral al lucrării, iar titlul lucrării originale a fost indicat ca sursă bibliografică. A apreciat că au fost încălcate disp. art. 69 alin. 6 din Codul Studiilor Universitare aprobat prin HG nr. 681/2011 și a arătat că Ordinul nr. 3463/09.03.2021 nu conţine avizul juridic al Ministerului. A mai arătat că metodologia din 17 august 2020 privind soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5.220, din 17 august 2020, pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat reglementează procedura urmată pentru retragerea titlului de doctor.

A arătat reclamantul și că, în cuprinsul Deciziei CNATDCU nr. 132/31.12.2020, nu se face referire la vreun raport comun al comisiei de lucru sau dacă măcar s-a constituit vreo comisie de lucru în cadrul CNATDCU care să analizeze, atât în mod individual, cât şi comun, sesizarea privind existenţa plagiatului în teza sa sau dacă plagiatul comis este suficient de grav încât să justifice sancţiunea retragerii titlului de doctor. Decizia CNATDCU care a validat rezoluţia de retragere a titlului său ştiinţific nu conţine menţiuni din care să rezulte că au fost respectate toate aceste dispoziţii procedurale menite să asigure că sesizarea este temeinică şi că măsura luată este una corectă şi echitabilă. Lipsind din Decizie menţiuni din care să rezulte că au fost respectate toate etapele procedurale legale, se indică faptul că admiterea sesizării cu privire la analiza plagiatului, precum şi validarea propunerii de retragere a titlului, s-au făcut fără o analiză minuţioasă şi judicioasă, ci formal, expeditiv şi nechibzuit. Mai mult, Decizia reţine două constatări contradictorii care creează echivoc cu privire la condiţiile concrete în care a fost dată. Astfel, pe de o parte se reţine: „cu 21 de voturi de acord din totalul de 21 voturi şi consemnat în Procesul verbal al şedinţei nr. 6/10.12.2020” iar pe de altă parte se menţionează: „a validat în şedinţa de vot electronic din perioada 28.12.2020-30.12.2020, ora 12:00, rezoluţia de retragere a titlului ştiinţific de doctor”. Din aspectele reţinute în Decizie nu este clar dacă şedinţa de vot a avut loc în data de 28.12.2020, 29.12.2020 sau 30.12.2020, deşi ora 12:00 pare clar stabilită. Pe de altă parte, nu crede că şedinţa a durat 3 zile, aşa cum pare să rezulte din menţiunea făcută. Mai mult decât atât, Decizia nu este semnată de Preşedintele Consiliului General al CNATDCU, respectiv de Acad. Prof. Univ. Dr. Ioan Aurel Pop, ci de un anume „Marius” ceea ce ridică o problemă suplimentară de legalitate a Deciziei CNATDCU care a stat la baza Ordinului de ministru prin care a fost dispusă efectiv retragerea titlului.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a solicitat, în principal, admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată cu consecinţa respingerii acţiunii, iar, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

rin răspunsul la întâmpinare, reclamantul C.C. a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii prin raportare la pretinsa neefectuare a procedurii prealabile deoarece a formulat plângere administrativă către Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu privire la actul administrativ atacat – Ordinul MEC nr. 3463/09.03.2021, arătând că pârâtul a formulat această excepţie prin raportare la noţiunea de „Jurisdicţie administrativă specială” la care se face referire în disp. art. 6 din Legea 554/2004, coroborat cu disp. art. 27 din Ordinul nr. 5229/2020.

Pe  fond, a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, arătând că, în esenţă, apărările pârâtului pot fi rezumate la două aspecte: plagiatul a fost deja analizat de specialişti din cadrul CNATDCU, instanţa neavând prerogativa de a proceda la o nouă analiză, şi procedura de soluţionare a sesizării privind plagiatul a fost respectată în mod deplin.

Consideră că instanţa poate proceda la o nouă analiză proprie a situaţiei de fapt, având în vedere toate aspectele învederate, atât cele privitoare la similitudinile dintre cele două lucrări, cât şi la deosebirile dintre acestea, menite să contextualizeze şi să nuanţeze erorile comise de contestator.

Potrivit înscrisurilor existente la dosar, la UEFISCDI a fost înregistrată sesizarea de plagiat cu privire la teza de doctorat a reclamantului cu titlul „Mitropolia Bucovinei (1918-1940)” sub nr. 1792 din 02.06.2020 şi înregistrată ulterior la Ministerul Educaţiei şi Cercetării sub nr. 15719 din 04.06.2020.
La data înregistrării sesizării era în vigoare Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 4621 din 23.06.2020 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

Potrivit disp. art. 59 din Ordinul nr. 4621/2020, „Deciziile Consiliului General al CNATDCU (n.n. emise în temeiul art. 25 lit. j Ordin „validează/invalidează propunerile comisiilor de specialitate şi/sau ale comisiilor de lucru formulate în urma procesului de evaluare a respectării standardelor de calitate şi de etică profesională, inclusiv de stabilire a existenţei plagiatului”) pot fi contestate, conform metodologiilor de desfăşurare a activităţilor specifice, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.”

Prin Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5229 din 17.08.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 783/27.08.2020, a fost aprobată şi Metodologia privind soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la  existenţa plagiatului în cadrul unei teze de doctorat – Anexa nr. 3.

Raţionamentul se întemeiază pe disp. art. 11 din Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5229/2020 potrivit cu care „Cererile referitoare la acordarea atestatului de abilitare, de acordare a titlului de doctor şi sesizările cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, precum şi contestaţiile la deciziile pronunţate de către Consiliul general al CNATDCU, înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentului ordin, sunt analizate/soluţionate cu respectarea criteriilor în vigoare la data înregistrării acestora şi în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4.621/2020 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.”

În esenţă, textul articolului sus-citat preia şi transpune principiul consacrat prin art. 24, 25 Cod procedură civilă, potrivit cu care criteriul determinării aplicabilităţii legii noi este data înregistrării cererii/sesizării.

În condiţiile în care Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale aplicabil la momentul înregistrării sesizării de plagiat, deşi prevedea posibilitatea contestării Deciziei Consiliului General al CNATDCU, nu a reglementat şi procedura/metodologia de urmat în acest sens (termene de contestare, unde se depune şi indicarea entităţii competente să soluţioneze contestaţia ş.a.) respectiva procedură fiind ulterior reglementată detaliat prin Anexa nr. 3 a Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5229 din 17 august 2020 – contestarea deciziei putând fi făcută doar pentru motive privitoare la procedură (art. 27 Anexa nr. 3 Ordin) – curtea a apreciat că legalitatea Deciziei Consiliului General al CNATDCU poate fi analizată în contextul analizei de legalitate a actului administrativ final, respectiv al Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 3463 din 09.03.2021 prin care s-a dispus retragerea titlului de doctor în Istorie acordat reclamantului, act administrativ individual faţă de care reclamantul a parcurs procedura prealabilă de contestare în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, curtea a observat că, în preambulul Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 3463 din 09.03.2021, emitentul face trimitere şi la disp. art. 69 (6) din H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat care reglementează necesitatea avizului juridic al Ministerului Educaţiei Naţionale – dat anterior emiterii Ordinului privind luarea măsurii prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011 modificată şi completată – menţiune care creează convingerea existenţei unui atare aviz şi infirmă apărările reclamantului cu privire la inexistenţa respectivului aviz.

De asemenea, reclamantul a prezentat în cererea de chemare în judecată o serie de încălcări în procedura derulată în faţa Consiliului General al CNATDCU care, în esenţă, pun în evidenţă (în opinia reclamantului) lipsa de transparenţă a respectivului organism în procesarea şi analiza documentelor şi în exprimarea publică a punctelor de vedere a fiecărui membru prin întocmirea şi publicarea rapoartelor astfel întocmite.

Reclamantul a arătat că lipsa de transparenţă a membrilor Consiliului General al CNATDCU îl pune în imposibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei deciziilor adoptate.

În acest sens, curtea a reiterat considerentele anterior menţionate cu privire la identificarea reglementărilor aplicabile procedurii evaluării sesizării de plagiat desfăşurate în faţa Consiliului General al CNATDCU, în sensul în care, raportat la data înregistrării sesizării, devine aplicabil Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 4621/2020 şi nu Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5229/2020 invocat de reclamant.

Faţă de reglementările procedurale prevăzute de Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 4621/2020 şi analizând maniera în care acestea au fost transpuse în actele întocmite, curtea nu a identificat încălcări ale respectivelor dispoziţii procedurale de natură să vicieze întreaga procedură.
Curtea a constatat, în acest sens, întocmirea Raportului de către Comisia de analiză, votul unanim al celor 21 membri ai Consiliului General al CNATDCU, dat în formă electronică, consemnat în procesul-verbal al şedinţei din 30.12.2020, în sensul retragerii titlului ştiinţific al reclamantului precum şi faptul că Decizia Consiliului General al CNATDCU a fost comunicată reclamantului.

Faptul că Decizia Consiliului General al CNATDCU a fost semnată de vicepreşedinte – Andruh Marius – situaţia este permisă în raport cu prevederile art. 27 din Ordinul nr. 4621/2020 conform cărora „În cazul imposibilităţii exercitării atribuţiilor de către preşedintele CNATDCU, atribuţiile se preiau de către unul dintre vicepreşedinţi …” fiind aplicabile şi dispozițiile art. 18 din Ordin.

Un alt set de critici formulate de reclamant vizează fondul aspectelor vizate de sesizarea de plagiat.

Teza de doctorat a reclamantului poartă titlul „Mitropolia Bucovinei 1918-1940”, este o lucrare de istorie bisericească, conţine 172 pagini de text scris şi însumează cu tot cu anexe şi planşele foto, 233 pagini. Lucrarea este împărţită în 5 capitole, acoperind istoria Mitropoliei Bucovinei în timpul scurtei sale existenţe, între anii 1918-1940, din perspectiva mai multor dimensiuni: situaţia generală a Bucovinei înainte de 1918, personalitatea Mitropoliţilor Bucovinei, importanţa culturală a Universităţii din Cernăuţi pentru istoria interbelică, situaţia patrimoniului bisericesc din Bucovina interbelică, precum şi activităţile culturale dezvoltate în cadrul Mitropoliei.

Decizia Consiliului General al CNATDCU care a avut la bază raportul Comisiei de analiză a constatat că un număr de 42 pagini din cap. IV al tezei de doctorat a reclamantului sunt preluate identic din lucrarea preotului D.V. intitulată „Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina – probleme controvesate”, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originare – art. 4 (1) lit. d din Legea nr. 206/2004.

Legea nr. 206/2004 în corpul căreia se identifică definirea termenului de plagiat (art. 4 alin. 1 lit. d „plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale;”) nu sancţionează şi nu interzice preluarea, în sine, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice, deoarece o astfel de interdicţie ar echivala cu imposibilitatea desfăşurării oricărei activităţi de cercetare.

Ceea ce sancţionează Legea nr. 206/2004 este preluarea acestor elemente din lucrări anterioare publicate de alt autor sau de acelaşi autor fără citare, prin indicarea numelui autorului, titlului, editurii, anul apariţiei şi pagina/paginile de la care s-a făcut preluarea – reclamantului reproşându-i-se abateri de la obligaţia de a respecta etica şi deontologia activităţii de cercetare, constând în preluarea identică în cap. IV al propriei lucrări de doctorat a textelor dintr-o altă lucrare ştiinţifică publicată anterior, cu încălcarea regulilor de citare expuse în precedent.

Faptul că reclamantul a trecut la Secţiunea „Bibliografie” lucrarea ştiinţifică de la care a preluat textele nu înlătură intenţia vădită a acestuia de plagiat, concretizată prin încălcarea regulilor riguroase de citare menţionate anterior.

În speţă, diagnosticarea plagiatului a fost făcută atât prin estimarea ponderii textelor preluate din lucrarea nominalizată anterior în lucrarea ştiinţifică a reclamantului, prin intermediul aplicaţiilor informatice utilizate, cât şi prin evaluările şi analizele calitative ale specialiştilor din cadrul Comisiei de analiză prezentate în rapoartele individuale.

Curtea a constatat că la data la care reclamantul a întocmit şi susţinut lucrarea sa de doctorat – 08.04.2014 – standardele şi exigenţele academice pentru elaborarea unei lucrări de doctorat erau consolidate şi făcute publice pentru persoanele interesate, fie la nivel legislativ, fie prin publicarea Codurilor de etică a cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice şi inovării respectiv a studiilor universitare de doctorat, aşa încât, nu poate fi acreditată apărarea constând în lipsa informaţiilor publice, respectiv a necunoaşterii exigenţelor de elaborare şi redactare a unei lucrări de doctorat, câtă vreme în aceeaşi lucrare, însă în cadrul altor capitole, citarea s-a făcut cu respectarea acestor exigenţe.

În raport de particularităţile speţei, curtea a evaluat cu maximă severitate plagiatul reclamantului.
Astfel, potrivit raporatelor întocmite, preluarea textelor din lucrarea preotului D.V. s-a făcut de reclamant, în cea mai mare măsură, prin metoda copy paste, înlocuirea unor termeni sau expresii/sintagme făcându-se doar în mod nesemnificativ, structura de ansamblu a frazării fiind păstrată.

Curtea nu are argumente care să contrazică apărările reclamantului cu privire la valoarea ştiinţifică de ansamblu a lucrării sale de doctorat care – în opinia reclamantului – conţine în capitolele sale idei novatoare proprii rezultate dintr-o documentare şi cercetare ştiinţifică proprie însă acestea nu sunt de natură să justifice plagiatul.

De asemenea, nu poate fi acceptată nici apărarea reclamantului potrivit cu care textele preluate în lucrarea sa sunt neimportante, această abordare a reclamantului fiind, evident, una pro plagiat, fără suport în legislaţia şi bunele practici academice la care curtea a făcut referire anterior.

Curtea a notat că dobândirea titlului ştiinţific de doctor conferă titularului o serie de avantaje: ex. accederea în ocuparea unor profesii, acordarea unor indemnizaţii corespunzătoare şi, nu în ultimul rând, titlul fiind cea mai înaltă calificare academică pe care o poate conferi o universitate, aşa încât retorica reclamantului care pune în discuţie cantitatea şi importanţa textelor preluate duce în derizoriu analiza importanţei acestor distincţii academice şi evident este, în esenţă, o pledoarie pro plagiat.

Din perspectiva considerentelor evocate în precedent, curtea a înlăturat apărările reclamantului care vizează lipsa de proporţionalitate a măsurii dispuse raportată la particularităţile cauzei.

Concluzionând, curtea a respins în integralitate acţiunea reclamantului şi a păstrat Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 3463/09.03.2021 şi actele prealabile emiterii acestui Ordin.