Jurisprudența ÎCCJ | Avocat achitat pentru trafic de influență. Inițial, Curtea de Apel Oradea l-a condamnat la închisoare cu suspendare

Decizia nr. 82/A/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra apelurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. (…)/P.I. din 26 aprilie 2017 pronunţa în dosarul nr. x/2015 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) c.pr.penală a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev.de art. art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 404 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi art. 86⁵ C. pen. din 1969 privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) c.pr.penală, a dispus deducerea perioadei reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 08.09.2015 până la data de 07.10.2015.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 20.000 euro în echivalent RON la cursul BNR din momentul plăţii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) şi (4) c.pr.penală a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul Teritorial Oradea din data de 10.09.2015, dosar nr. x/2015 până la concurenţa sumei de 20.000 euro în echivalent RON.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. să plătească statului suma de 4.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi în primă instanţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 30.04.2015, numiţii B. şi C. au formulat câte un autodenunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, prin care au sesizat comiterea unor infracţiuni de corupţie de către numitul A., avocat în cadrul Baroului Satu Mare.

Se reţine că în anul 2012, în dosarul penal nr. x/2012 instrumentat de către procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare, denunţătorii C. şi B. împreună cu numitul D. au fost cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de dare de mită, în formă continuată şi contrabandă, în formă continuată.

La data de 26.06.2012, împreună cu numitul D., denunţătorii C. şi B. s-au prezentat la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare, în vederea aducerii la cunoştinţă a învinuirilor şi pentru audierea acestora, cei doi denunţători fiind asistaţi de avocatul A., în calitate de apărător ales. După aducerea la cunoştinţă a învinuirilor şi după audierea învinuiţilor, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare au dispus reţinerea numiţilor C., B. şi D., pentru o perioadă de 24 de ore.

La data de 27.06.2012, Tribunalul Satu Mare a dispus arestarea preventivă a numiţilor C., B. şi D. pentru o perioadă de 29 de zile, ulterior la data de 12.07.2012, denunţătorii B. şi C. şi numitul D. au fost aduşi la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare, în vederea aducerii la cunoştinţa acestora a extinderii cercetărilor penale şi a începerii urmăririi penale, cu privire la alte fapte.

Atât pe parcursul acestei activităţi procedurale, cât şi ulterior, denunţătorii C. şi B. au fost asistaţi de către apărătorul ales – avocat A. din cadrul Baroului Satu Mare.

Prin sentinţa penală nr. (…)/10.09.2012, Tribunalul Satu Mare i-a condamnat pe denunţătorii C. şi B. la câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, menţinând totodată starea de arest preventiv a acestora.

Prin decizia penală nr. (…)/A/01.11.2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile declarate de numiţii C. şi B., a stabilit pentru fiecare inculpat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, a dispus suspendarea sub supravegherea pedepselor aplicate inculpaţilor şi a dispus punerea de îndată în libertate a acestora.

În urma admiterii recursului declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat decizia penală nr. (…)/A/01.11.2012 a Curţii de Apel Oradea şi sentinţa penală nr. (…)/10.09.2012 a Tribunalului Satu Mare şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare.

Prin sentinţa penală nr. (…)/16.10.2014, Tribunalul Satu Mare l-a condamnat pe numitul C. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, iar pe numitul B. l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, iar prin decizia penală nr. (…)/A/23.03.2015, Curtea de Apel Oradea a respins apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. (…)/16.10.2014 a Tribunalului Satu Mare.

Martorul denunţător B. a declarat în faza de urmărire penală că în cursul lunii iulie 2012, când a fost prezentat la sediului Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare pentru extinderea urmăririi penale şi audieri, în intervalul de timp în care se efectua audierea numitului D., a rămas ca să fumeze o ţigară în faţa sediului împreună cu numitul C. şi l-a intrebat pe avocatul său A. dacă se poate face ceva în cauză şi acesta le-a pretins suma de cate 10.000 euro în perioada imediat următoare şi la sfârşit încă 10.000 euro fiecare în vederea rezolvării punerii acestora în libertate şi pe fond o soluţie de achitare. Acesta a arătat că la discuţie a asistat şi numitul C., iar escorta formată din 1-2 supraveghetori era situată la o distanţă de 1-2 metri faţă de aceştia.

Martorul denuntator a arătat că, s-a consultat cu C. şi au fost de acord cu propunerea avocatului lor, comunicându-i că soţiile lor urmează să îi remită câte 10.000 euro fiecare. Cu ocazia primei vizite făcute la arest de către soţie, acesta i-a comunicat să facă tot posibilul ca să îi remită avocatului suma de 10.000 euro, ulterior aflând de la aceasta şi avocat că banii respectivi din care 5.000 euro au fost împrumutaţi de la sora lui F., i-au fost remişi.

Pe parcursul rejudecării cauzei la Tribunalul Satu-Mare avocatul A. i-a mai cerut bani, însă acesta i-a comunicat că diferenţa de 20.000 euro îi va primi când se va rezolva problema, iar după finalizarea cauzei prin condamnarea acestora, martorul denunţător B. s-a întâlnit cu avocatul A. care i-a spus că nu a putut sa rezolve nimic întrucât nu i-a dat banii promişi.

Acesta a mai declarat că în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut cu avocatul A. după punerea sa în libertate acesta i-a promis constant că va rezolva o soluţie favorabila, respectiv achitare sau condamnare cu suspendare şi că acesta a înţeles că primii 20.000 euro s-au dat judecătorilor pentru prima soluţie de la Curtea de Apel Oradea.

Martorul denunţător B. a arătat în faza de urmărire penală că soţia sa a remis avocatului A. suma de 10.000 euro cu scopul ca acesta să intervină la judecători.

Acesta a declarat că, în cursul lunii iulie 2012, când a fost prezentat la sediului Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare pentru extinderea urmăririi penale şi audieri, în intervalul de timp în care se efectua audierea numitului D., a rămas afară cu martorul denunţător B. ca să fumeze o ţigară care l-a întrebat pe avocatul A. dacă se poate face ceva în cauză şi cât costă şi acesta le-a pretins suma de câte 20.000 euro în perioada imediat următoare şi la sfârşit încă 10.000 euro fiecare în vederea rezolvării punerii acestora în libertate şi pe fond o soluţie de achitare sau de condamnare cu suspendare.

Acesta a arătat că, la discuţie a asistat şi numitul B., persoana cu care s-a consultat cu C. şi au fost de acord cu propunerea avocatului lor, acesta din urmă comunicând-i ca soţiile lor urmează să îi remită câte 10.000 euro fiecare. Cu ocazia primei vizite făcute la arest de către soţie, acesta i-a comunicat să îi remită avocatului suma de 10.000 euro, după care soţia a remis 2.000 euro şi mai apoi diferenţa de 6.000 de euro care au fost daţi cu împrumut de către socrii lui G. si H., au fost remişi d-lui avocat, iar după punerea în libertate s-au mai dat alţi 1.000 euro si 4.500 RON.

Pe parcursul rejudecării cauzei la Tribunalul Satu-Mare, avocatul A. i-a mai cerut bani, însă acesta i-a comunicat că diferenţa de 20.000 euro îi va primi când se va rezolva problema, iar după finalizarea cauzei prin condamnarea acestora, martorul denunţător B. s-a întâlnit cu avocatul A. care i-a spus că nu a putut să rezolve nimic întrucât nu i-a dat banii promişi.

Acesta a mai declarat că în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut cu avocatul A. după punerea sa în libertate acesta i-a promis constant că va rezolva o soluţie favorabilă, respectiv achitare sau condamnare cu suspendare şi că primii 20.000 euro au fost daţi judecătorilor pentru prima soluţie de la Curtea de Apel Oradea, fiind nevoie de alţi 20.000 euro pentru o nouă soluţie favorabilă în cauză.

Martora I. a declarat în faza de urmărire penală că, urmare a discuţiilor pe care le-a avut cu soţul său B. care i-a comunicat să îi dea avocatului său suma de bani pe care îi va solicita ca să îl scoată, a doua zi s-a deplasat la sediul biroului avocaţial fiind însoţită de către J. si E. unde avocatul A. le-a solicitat suma de câte 10.000 euro spunând că va rezolva problema soţilor lor, în sensul că o sa îi scoată din starea de arest preventiv.

Aceasta a mai declarat că după ce s-a împrumutat cu 5.000 euro de la cumnata sa F. care au fost remişi de către fiica acesteia, împreună cu J. si E. care avea la ea 2.000 euro, s-au deplasat la biroul avocatului A. şi au remis sumele respective de bani, spunând-i că îi va plăti diferenţa de până la 10.000 euro, iar acesta i-a asigurat în permanenţă că va rezolva problema.

Martora I. a declarat că, în luna august 2012 în prezenţa numitului J., a remis avocatului A. suma de 2.000 euro, iar în luna următoare a dat diferenţa de 3.000 euro fără ca de data aceasta să fi fost însoţită de o persoană şi pentru totalul de 10.000 euro nu s-a eliberat chitanţă şi nici nu s-a semnat contractul de asistenţă juridică.

Aceasta a mai declarat că, după prima condamnare pronunţata de către Tribunalul Satu-Mare, avocatul A. i-a comunicat că nu a putut face nimic la Satu-Mare şi că la Oradea va rezolva punerea în libertate şi o soluţie de achitare sau de suspendare.

Martora E. a declarat în faza de urmărire penală că urmare a discuţiilor pe care le-a avut cu soţul său C., în cursul aceleaşi zi sau a doua zi s-a deplasat la sediul biroului avocaţial fiind însoţită de către J. si I. unde avocatul A. le-a solicitat suma de câte 10.000 euro spunând că va rezolva problema soţilor lor, în sensul că va rezolva cercetarea soţilor în stare de libertate şi o soluţie de achitare sau de condamnare cu suspendare.

Aceasta a mai declarat că, după cateva zile s-a deplasat la biroul avocatului A. fiind însoţita de către J. si I. care a remis 5.000 euro, respectiv aceasta 2.000 euro, iar avocatul i-a asigurat în permanenţă că îi va scoate din arest şi vor primi o soluţie de achitare sau de condamnare cu suspendare.

Martora a declarat că, după 3-4 săptămâni a remis avocatului A. suma de 7.000 euro, din care 6.000 euro au fost daţi cu împrumut de către părinţii ei, iar avocatul i-a spus că dacă nu obţine o soluţie favorabilă banii urmează să fie restituiţi şi că nu s-a eliberat chitanţa şi nici nu s-a semnat contractul de asistenţă juridică.

Aceasta a mai declarat că după punerea în libertate a soţului său acesta i-a remis avocatului alţi 4.500 RON şi că i-a asigurat în permanenţă că o să iasă bine.

Martorii G. si H. au confirmat în faza de urmărire penală că la aproximativ 3 săptămâni de la arestarea lui Vasile, a venit acasă fiica lor Anişoara care le-a cerut împrumut 6.000 euro pentru a-i remite avocatului în vederea scoaterii lui Vasile din arest.

Martora J. -sora numitului B., a declarat în faza de urmărire penală că, în cadrul unei discuţii avute la sediul avocaţial, numitul A. le-a cerut de la K. si E., câte 10.000 euro, spunând că dacă va primi aceste sume “va rezolva problema” lui B. şi C. şi că detaliile vor fi stabilite de către el în cadrul discuţiilor pe care urma să le aibă cu B. şi C.. Acesta a arătat că cumnata sa a rămas şocată, iar E. a început să plângă afirmând că nu are de unde să scoată atâţia bani.

Aceeaşi martoră a arătat că, a fost de faţă când avocatul A. a primit de la cumnata lui I. suma de 5.000 euro, în euro şi RON, toţi puşi într-un plic şi număraţi de către avocat imediat după ce i-a primit de la I. şi a văzut când E. a dat avocatului A. suma de 2.000 euro şi a spus apoi că restul sumei până la 10.000 euro o să-i aducă imediat ce-i va rezolva. Martorul a mai arătat că avocatul A. i-a asigurat în permanenţă că-i va rezolva problemele şi că va discuta cu ei, respectiv B. şi C..

Aceeaşi martoră a arătat că după aproximativ 3 săptămâni a mers împreună cu I. la biroul avocatului A. unde cumnata sa i-a dat acestuia din urma 2.000 euro, ultimul spunând că o să se rezolve, respectiv totul o să fie bine şi după alte câteva zile a aflat de la cumnata sa că au mai fost remişi avocatului alţi 3.000 euro.

În final martora a declarat că, nu a observat să se fi semnat un contract de asistenţă juridică pentru sumele remise şi ulterior a aflat de la E. că a remis aceluiaşi avocat suma totală de 10.000 euro.

Martora L. a confirmat remiterea celor 5.000 euro către I. care urmau sa fie folosiţi pentru unchiul său B., iar martora F. a arătat că a trimis din Franţa cumnatei sale I. suma de 5.000 euro, bani care au fost remişi de către fiica sa.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa din Satu Mare, str. x, jud. Satu Mare unde funcţionează efectiv cabinetul individual de avocat A., a fost identificat contractul de asistenţă juridică nr. x din 25.06.2012, pentru clientul B., având ca obiect asistenţă juridică şi reprezentare la DNA Satu Mare şi instanţa de judecată fără să fie menţionat onorariul convenit de părţi.

De asemenea, cu aceeaşi ocazie, a fost identificat şi contractul de asistenţă juridică nr. x din 26.06.2012, pentru clientul C., având ca obiect asistenţă juridică şi reprezentare la DNA Satu Mare şi instanţa de judecată, fiind stabilit un onorariu în cuantum de 4.500 RON, cu un avans de 2.500 RON.

Totodată, a fost identificată chitanţa fiscală nr. 272 din 27.06.2012, prin care se atestă faptul că inculpatul a primit de la numita I. suma de 1.000 RON, cu titlu de onorariu avocat şi chitanţa fiscală cu seria x nr. x din 27.06.2012, prin care se atestă faptul că, la data de 27.06.2012, s-a încasat de la numita E. suma de 1000 RON, cu titlu de onorariu avocat.

A mai fost identificată, pe o coală format A4, o evidenţă contabilă dublă, în care inculpatul îşi nota încasările periodice, o evidenţă în cuprinsul căreia au fost identificate următoarele menţiuni: “I. 1000 Bixad 725 şi E. 1000 Bixad 924”.

Martorul denunţător C. şi-a menţinut declaraţia în faza judecăţii arătând că, la un moment dat a fost nevoit să iasă din sediul DNA Satu-Mare întrucât era legat cu cătuşe de B. care vroia să fumeze şi a auzit cum B. l-a întrebat pe avocatul A. “dacă poate să se rezolve cumva să scăpăm mai repede de arest şi să primim o soluţie favorabilă, respectiv suspendare” iar acesta le-a comunicat că se poate în schimbul sumei de 40.000 euro din care 20.000 euro urmau să fie achitaţi imediat, iar diferenţa la finalul procesului. Acesta a arătat că s-a consultat cu B. şi a fost de acord cu propunerea făcută, avocatul cerându-le de la fiecare 10.000 euro, aceştia comunincându-i că banii vor fi remişi de către soţiile acestora.

Acesta a mai arătat că după soluţionarea cauzei pe fond unde a primit o pedeapsă cu executare, i-a cerut explicaţii avocatului care i-a comunicat că soluţia s-a dat în acest fel întrucât tranşa finală de 10.0000 euro fiecare nu a fost achitată.

Acesta a declarat că după pronunţarea soluţiei definitive în al doilea ciclu procesual l-a sunat pe avocatul A. care i-a comunicat că este cel mai câştigat în cauză întrucât i s-a redus pedeapsa de la 6 ani la 3 ani închisore, iar denunţul a fost formulat ca urmare a comunicării eronate a pedepselor primite şi a soluţiei primite în cauză. Acesta a arătat că a fost citat de mai multe ori la DNA care vroia să se convingă să sunt decişi să facă denunţ în cauză şi că avocatul nu a spus că va interveni pe lângă judecători, ci că va rezolva cauză, lăsându-le impresia că în acest sens va interveni pe lângă magistraţi.

Martorul denunţător M. şi-a menţinut declaraţia în faza judecăţii arătând la un moment dat că, lângă sediul DNA Satu-Mare a avut loc o discuţie la o ţigară cu avocatul A. care se referea la o soluţie favorabilă pentru aceştia, în sensul obţinerii unei achitări sau a unei suspendări a executării pedepsei, în schimbul sumei de 20.000 euro fiecare. Acesta a mai arătat că soţia sa a remis avocatului A. suma de 10.000 euro şi că după eliberarea din starea de arest preventiv nu a mai avut loc nicio discuţie cu avocatul cu privire la plata diferenţei de 10.000 euro.

Martorul a arătat că după soluţionarea cauzei pe fond unde a primit o pedeapsă cu executare, i-a cerut explicaţii avocatului care i-a comunicat că soluţia s-a dat în acest fel întrucât diferenţa de 10.0000 euro fiecare nu a fost achitată.

Acesta a mai arătat că a fost citat de 2-3 ori la DNA unde au avut loc discuţii pe marginea acestei chestiuni şi mai apoi a fost făcut denunţul din proprie iniţiativă fără să fie ajutat sau îndrumat de cineva.

Martora E. şi-a menţinut declaraţia în faza judecăţii arătând că avocatul A. i-a comunicat că o costă 10.000 euro să îi reprezinte soţul în instanţă, unde urmează să primească o soluţie cu suspendare sau achitare.

Aceasta a mai arătat că după ce a remis avocatului 7.000 euro, l-a întrebat pe avocat ce se va întâmpla dacă acesta nu iese din detenţie, iar acesta i-a comunicat să stea liniştită întrucât soţul său va ieşi şi va primi achitare sau suspendare, în caz contrar urmează să i se restituie banii remişi.

Deşi martora I. a declarat în faţa instanţei că suma de 10.000 euro au fost remişi avocatului A. pentru a reprezenta în faţa organului judiciar pe soţul ei şi că acesta nu a promis o soluţie favorabilă în cauză, instanţa de fond a apreciat că revenirea asupra declaraţiei iniţiale nu este justificată şi este în contradicţie cu restul probelor administrate în cauză.

Martorele L. şi F. au confirmat în instanţă remiterea sumei de 5.000 euro cu titlu de împrumut numitei I., iar martorii H. şi G. au reafirmat remiterea sumei de 6.000 euro cu titlu de împrumut fiicei acestora N. pentru a plăti un avocat care să îi reprezinte soţul.

Martora J. şi-a menţinut declaraţia în faza judecăţii arătând că împreună cu E. şi I. s-au deplasat la sediul avocatului A. care i-au remis sumele de 5.000 euro şi 2.000 euro şi că ulterior a aflat de la cumnata sa că a fost remisă diferenţa de până la 10.000 euro.

Martorul O. a făcut o descrie a imobilului în care este situat sediul avocatului A., iar martorul P. -tatăl inculpatului- a declarat că la momentul reţinerii denunţătorilor acesta împreună cu avocatul Q. i-a reprezentat la sediul DNA Satu-Mare, depoziţie care este în contradicţie cu materialul probator administrat în cauză.

Deşi martorii R., S. şi T. care au format escorta inculpaţilor denunţători în vara anului 2012 la sediul DNA-Satu-Mare au arătat că în afara sediului nu au avut loc discuţii între avocatul A. şi inculpaţii denunţători, probele administrate în cauză confirmă actul de acuzare.

Sintetizând, instanţa de fond a reţinut că în vara anului 2012, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare şi de la Curtea de Apel Oradea, inculpatul A. a pretins de la denunţătorii B. şi C. suma totală de 40.000 euro, din care a primit efectiv suma totală de 20.000 euro, promiţând că va discuta cu judecătorii însărcinaţi să soluţioneze cererile ulterioare legate de măsura arestării preventive şi cu judecătorii însărcinaţi să se pronunţe asupra vinovăţiei denunţătorilor şi că îi va determina pe aceştia să dispună punerea denunţătorilor în libertate şi, ulterior, să pronunţe o soluţie favorabilă denunţătorilor, în sensul achitării acestora sau a condamnării cu suspendarea executării pedepselor.

Astfel fiind, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului A. – avocat în cadrul Baroului Satu Mare – care, în vara anului 2012, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare şi de la Curtea de Apel Oradea, a pretins de la denunţătorii B. şi C. suma totală de 40.000 euro, din care a primit efectiv suma totală de 20.000 euro, promiţând că va discuta cu judecătorii însărcinaţi să soluţioneze cererile ulterioare legate de măsura arestării preventive şi cu judecătorii însărcinaţi să se pronunţe asupra vinovăţiei denunţătorilor şi că îi va determina pe aceştia să dispună punerea denunţătorilor în libertate şi, ulterior, să pronunţe o soluţie favorabilă denunţătorilor, în sensul achitării acestora sau a condamnării cu suspendarea executării pedepselor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prev. şi ped. de art. 291 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei instanţa a apreciat că pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare care este orientată spre minimul special al pedepsei, corespunde criteriilor prev. de art. 74 C. pen., la individualizarea acesteia a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunii, natura şi împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Totodată, instanţa a mai apreciat că modalitatea juridică de individualizare a executării, respectiv suspendarea sub supraveghere conform art. 86¹ C. pen. din 1968 (deşi limita maximă de pedeapsă este mai redusă potrivit noului C. pen. -art. 291, însă, odată aleasă o pedeapsă orientată spre minimul special a cărei modalitate de executare urmează să fie suspendată sub supraveghere, devine lege mai favorabilă vechile prevederi penale) răspunde principiilor proporţionalităţii pedepsei cu fapta săvârşită şi persoana inculpatului, necesităţii unei represiuni adecvate unei fapte ilicite, scopului preventiv al pedepsei şi funcţiilor de reeducare şi exemplaritate ale pedepsei, astfel că nu se impune a fi schimbată modalitatea de executare a acesteia.

La alegerea acestei modalităţi de executare a pedepsei, instanţa a avut în vedere împrejurările faptei, precum şi conduita denunţătorilor şi a inculpatului A., în sensul că după remiterea sumei de bani de câte 10.000 euro, inculpaţii denunţători au mai rămas în stare de arest preventiv aproximativ 3 luni fără să îl ia la rost pe avocat de această chestiune, după care soluţionarea definitivă a cauzei s-a realizat după alţi 3 ani fără ca între avocat şi inculpaţii denunţători să existe alte discuţii privind onorarea promisiunii făcute, cu excepţia aspectelor arătate mai sus (în cadrul descrierii declaraţiilor denunţătorilor, martorilor). În plus, martorii denunţători au apelat pe parcursul soluţionării cauzei şi la serviciile altor avocaţi, iar diferenţa de bani de câte 10.0000 euro fiecare nu a mai fost solicitată sau invocată pe parcursul procesului penal iniţial, respectiv nicio parte nu s-a arătat interesată în plata ori primirea acestei sume. Astfel se apreciază că după săvârşirea faptei, inculpatul s-ar fi căit şi nu ar mai fi urmărit să obţină diferenţa de bani promişi, însă a continuat să presteze serviciile de asistenţă juridică faţă de ambii inculpaţi -martori denunţători.

Faţă de gradul de pericol social în concret al faptei comise, de circumstanţele reale în care aceasta a fost săvârşită, scopul urmărit de inculpat, dar şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului – este tânăr, cu posibilităţi de reeducare, la primul contact cu legea penală, este integrată social şi familial-, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de legea penală este de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei şi a funcţiilor educative şi sancţionatorii ale acesteia.

Tot pentru aceleaşi considerente, Curtea a considerat în ceea ce priveşte modalitatea de executare, suspendarea executării pedepsei în condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen. din 1968 pe durata unui termen de încercare de 7 ani este suficientă pentru atenţionarea şi responsabilizarea inculpatului, în scopul de a nu mai repeta pe viitor o conduită ilicită similară.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.penală, a dispus deducerea perioadei reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 08.09.2015 până la data de 07.10.2015.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 20.000 euro în echivalent RON la cursul BNR din momentul plăţii, sume care au fost remise de către soţiile martorilor denunţători .

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) şi (4) C.pr.penală a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul Teritorial Oradea din data de 10.09.2015, dosar nr. x/2015 până la concurenţa sumei de 20.000 euro în echivalent RON.

Văzând actele de procedură efectuate în cauză şi perioada în care a fost judecată cauza, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. să plătească statului suma de 4.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi în primă instanţă.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpatul A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelul inculpatului A. este fondat.

Prima instanţă şi-a fundamentat hotărârea de condamnare a inculpatului A. exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a avut în vedere în principal declaraţiile denunţătorilor B., C. -ambii arestaţi la momentul formulării acuzaţiilor împotriva avocatului care i-au asistat pe parcursul procesului penal- şi ale martorilor I., J., E., de altfel neconcludente în susţinerea acuzării.

În cursul judecăţii în primă instanţă, martora I. a declarat că suma de 10.000 euro a fost remisă avocatului A. “pentru a-l reprezenta pe soţul său B. în faţa organelor judiciare”. Inculpatul nu le-a promis vreo soluţie favorabilă sau punerea în libertate a acestuia.

Martora E. a relatat că avocatul A. i-a comunicat că “o costă 10.000 euro să îi reprezinte soţul în instanţă”, însă nu va interveni pe lângă magistraţi pentru o soluţie favorabilă.

Martora J. a declarat că împreună cu E. şi I. s-au deplasat la sediul avocatului A., i-au remis sumele de 5.000 euro şi 2.000 euro iar ulterior a aflat de la cumnata sa că a fost dată diferenţa de până la 10.000 euro.

Martorii R., S. şi T. care au format escorta inculpaţilor denunţători în vara anului 2012 la sediul DNA- Biroul Teritorial Satu-Mare au arătat că în afara sediului nu au avut loc discuţii între avocatul A. şi C., B..

Martorul O. a făcut o descriere a imobilului în care era situat sediul avocatului A. iar martorul P. -tatăl inculpatului- a declarat că la momentul reţinerii denunţătorilor, fiul său împreună cu avocatul Q. i-a reprezentat la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Biroul Teritorial Satu-Mare.

Martorele L. şi F. au confirmat remiterea sumei de 5.000 euro cu titlu de împrumut numitei I., iar martorii H. şi G. au atestat remiterea sumei de 6.000 euro cu titlu de împrumut fiicei acestora E. pentru a plăti un avocat care să îi reprezinte soţul.

Aşadar niciunul dintre martorii audiaţi în primă instanţă nu a confirmat ceea ce a reţinut instanţa de fond, anume că, inculpatul A. avocat în Baroul Satu Mare a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare şi de la Curtea de Apel Oradea şi a pretins de la denunţătorii B. şi C. suma totală de 40.000 euro, din care a primit efectiv suma de 20.000 euro promiţând că va discuta cu judecătorii însărcinaţi să soluţioneze cererile ulterioare legate de măsura arestării preventive şi cu judecătorii însărcinaţi să se pronunţe asupra vinovăţiei denunţătorilor şi că îi va determina pe aceştia să dispună punerea denunţătorilor în libertate şi ulterior să pronunţe o soluţie favorabilă denunţătorilor, în sensul achitării acestora sau a condamnării cu suspendarea executării pedepselor.

Trebuie observat că, ceea ce a reţinut instanţa de fond este identic cu ceea ce a reţinut procurorul în rechizitoriu x Probatoriul administrat nu a putut stabili concret data consumarii faptei -ci numai vara anului 2012, fără o dată anume, locul săvârşirii faptei, în condiţiile în care martorii R., S. şi T. (care au format escorta denunţătorilor B. şi C. în vara anului 2012, la sediul DNA- Biroul Teritorial Satu-Mare) au relatat că în afara sediului nu au avut loc discuţii între avocatul A. şi denunţătorii C. şi B..

Dar ce este cel mai important, prima instanţă nu a indicat martorii, probele care atestă fără echivoc că A. a promis că va discuta atât cu judecătorii însărcinaţi să soluţioneze cererile legate de măsura arestării preventive cât şi cu judecătorii însărcinaţi să se pronunţe asupra vinovăţiei denunţătorilor şi că îi va determina pe aceştia să dispună punerea în libertate şi ulterior o soluţie favorabilă în sensul achitării sau a condamnării cu suspendarea executării pedepselor.

Nici denunţătorii C. şi B. nu au susţinut această variantă, B. a declarat în faţa instanţei că avocatul A. s-a referit la o soluţie favorabilă în sensul obţinerii unei achitări sau a unei suspendări a executării pedepsei, în schimbul sumei de 20.000 euro fiecare, iar C. a precizat că A. nu le-a spus că va interveni pe lângă judecători ci va rezolva cauza, denunţul împotriva avocatului fiind formulat urmare a condamnării la pedeapsa închisorii.

Prin urmare, nici denunţătorii C. şi B. nu susţin ceea ce instanţa a reţinut.

Pe de altă parte, admiţând că denunţătorii ar confirma întru-totul acuzarea, depoziţiile lor trebuiesc a fi coroborate cu alte probe -martori, interceptări, înscrisuri, ş.a.- pentru că altfel declaraţiile lor, singulare, neconfirmate de probe sunt insuficiente pentru a fundamenta o soluţie de condamnare, cu atât mai mult cu cât au susţinut că au formulat denunţ nemulţumiţi fiind de condamnarea primită şi pentru a le fi restituite sumele de bani de către avocat.

Trebuie observată inconsecvenţa primei instanţe. Când analizează încadrarea juridică a faptei inculpatului A. reţine infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de noul C. pen. -art. 291 dar dispune condamnarea pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de legea veche -art. 257 C. pen.

Se constată că, spre deosebire de infracţiunea prevăzută de C. pen. anterior -art. 257 alin. (1) acţiunea prevăzută de legea nouă este săvârşită de persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public şi care promite că îl va determina pe funcţionarul public să adopte o anumită conduită.

De asemenea, spre deosebire de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, art. 291 alin. (1) din noul C. pen. prevede că acţiunea este săvârşită de persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public şi care promite că îl va determina pe funcţionarul public “să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri”, iar nu numai “să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu”.

Aşadar, infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de noul C. pen. prevede o serie de elemente în plus faţă de reglementarea anterioră şi care fiecare în parte trebuie dovedită separat. Astfel, trebuie să se probeze şi că persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionatrului public a promis că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatorile sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Întrucât noul C. pen. prevede în art. 291 noi elemente constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în cauză legea nouă este mai favorabilă inculpatului pentru că, în situaţia în care fapta concretă săvârşită nu îndeplineşte unul sau mai multe elemente constitutive prevăzute în noua normă de incriminare, lipseşte o condiţie cerută de lege pentru caracterizarea faptei ca infracţiune şi astfel fapta concretă săvârşită nu este prevăzută de legea penală.

În speţă, prima instanţă nu a indicat şi probat momentul promisiunii de către inculpat şi nici acţiunea ce trebuia realizată de funcţionarii publici, în speţă -judecătorii- îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii actelor ce intrau în îndatoririle lor de serviciu.

Instanţa de fond, cu toate că reţine în considerente că fapta inculpatului A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. (legea nouă) dispune condamnarea inculpatului pentru trafic de influenţă prevăzută de legea veche -art. 257 C. pen. anterior, deşi legea mai favorabilă inculpatului era legea nouă din motivele expuse.

În cursul judecării apelurilor au fost readministrate probele constând în reaudierea inculpatului şi a martorilor.

Astfel, martorul C. a declarat că în iunie 2012, împreună cu B. şi D. au fost arestaţi preventin pentru infracţiunea de contrabandă. Împreună cu B. l-au angajat ca avocat pe inculpatul A. pentru a-i asista în toate fazele procesului -urmărire penală, primă instanţă, apel, recurs, ceea ce s-a şi realizat, inculpatul, în calitate de avocat prezentându-se la toate termenele de judecată. Astfel, i-a remis inculpatului cu titlu de onorariu suma totală de 10.000 euro -9.000 euro i-au fost reimişi de soţia sa E. în 2012, iar 1.000 euro i-a dat personal în 2013. Banii i-au fost remişi inculpatului pentru a-l reprezenta în procesul penal şi în niciuna dintre discuţiile avute cu aceştia nu i-a spus că va interveni pe lângă vreun judecător.

Martorul B. a relatat că inculpatul A. nu i-a cerut bani pentru a interveni pe lângă vreun complet de judecată pentru a-i obţine o soluţie favorabilă. L-a angajat ca avocat împreună cu C. încă din faza de urmărire penală, iar banii remişi în tranşe în sumă de aproximativ 9.000 euro, au fost pentru a-l asista la toate termenele de judecată, primă instanţă, apel, recurs şi rejudecarea cauzei. Banii au fost daţi cu titlu de onorariu, inculpatul prezentându-se la fiecare termen de judecată.

Este adevărat că la urmărire penală a declarat împotriva inculpatului, în sensul că banii au fost remişi pentru a-i obţine o soluţie favorabilă însă scopul acestei declaraţii a fost acela de a-l determina pe inculpat să-i restituie onorariul de 9.000 euro, în condiţiile în care fusese condamnat la o pedeapsă cu închisoare. Începând din anul 2012 asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a formula denunţ împotriva unui alt avocat din Baroul Oradea şi a judecătorilor din Satu Mare, Oradea. Soţia sa, I. nu a participat la discuţiile avute cu inculpatul A. iar de când a intrat în penitenciar nu a luat legătura personal sau telefonic cu inculpatul.

Martora E. -soţia martorului C. a declarat că în anul 2012 soţul său a fost arestat preventiv pentru infracţiunea de contrabandă. Nu a participat la nicio discuţie dintre inculpatul A., soţul său C. şi B.. După ce soţul său a fost arestat preventiv, împreună cu I. şi J. -sora martorului B.- s-au deplasat la biroul de avocatură al inculpatului A. iar acesta le-a solicitat câte 10.000 euro pentru fiecare familie pentru a se ocupa de caz -studiul dosarului, deplasarea la instanţă. Inculpatul nu le-a solicitat banii pentru a interveni pe lângă vreo persoană pentru a le obţine o soluţie favorabilă ci doar pentru asistenţă juridică, precizându-le că dacă dosarul se judecă corect soluţia poate fi una cu suspendarea executării pedepsei. Astfel, a remis inculpatului banii solicitaţi, iar acesta s-a prezentat la toate termenele de judecată; procesul soţului său şi a lui B. derulându-se în perioada 2012-2015.

Inculpatul A. nu i-a promis niciodată că va interveni pe lângă vreun judecător pentru a pronunţa o soluţie favorabilă soţului său, banii fiind ceruţi doar pentru a se ocupa de cauza penală.

Martora J. a confirmat că în luna aprilie 2012 a fost prezentă când I. i-a dat inculpatului A. suma de 5.000 euro iar E. suma de 2.000 euro pentru a-i asista în instanţă pe C. şi B., arestaţi preventiv la acea dată.

În niciun moment, avocatul A. nu le-a spus soţiilor inculpaţilor I. şi E. că banii sunt pretinşi şi primiţi pentru a interveni la judecători şi procurori. De asemenea, nu l-a auzit pe inculpat să fi spus celor două martore că va interveni pe lângă vreun complet de judecată sau procuror pentru o soluţie favorabilă.

Inculpatul A. a declarat că titlul cu care a primit sumele de bani de la soţiile martorilor B. şi C. au fost exclusiv pentru asistenţă juridică pe tot parcursul procesului penal, care a durat 3 ani şi care a presupus faza de urmărire penală, prima instanţă, apel, recurs, fiind incluse şi cheltuielile de transport de la Satu Mare şi Oradea inclusiv la Bucureşti, unde s-a judecat recursul celor doi inculpaţi B. şi C. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pentru sumele încasate a încheiat contract de asistenţă juridică şi a emis chitanţe.

Aşadar, în cursul soluţionării apelului, toţi martorii reaudiaţi, C., B., E., J., au atestat că banii -20.000 euro- au fost remişi inculpatului A. cu titlu de onorariu pentru asistenţa juridică a celor doi -C. şi B.- pe tot parcursul procesului penal -urmărire penală, judecată în primă instanţă, apel, recurs, rejudecare-, iar nu pentru scopul reţinut la urmărirea penală şi prima instanţă -intervenţia pe lângă judecători şi determinarea acestora să dispună punerea în libertate şi pronunţarea unei soluţii favorabile- achitare sau suspendarea executării pedepselor.

Prin urmare, soluţia de condamnare a primei instanţe este greşită deoarece nu este confirmată de probe. Toţi martorii reaudiaţi în apel şi-au susţinut declaraţiile din prima instanţă şi au infirmat acuzarea, iar depoziţiile denunţătorilor C. şi B. date în apel concordă cu relatările martorilor. Achitarea inculpatului va fi dispusa în temeiul dispoziţilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, în sensul ca banii primiti de inculpat au fost cu titlu de onorariu, aspect confirmat de martorii audiaţi.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 57/P.I. din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

Va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 08.09.2015 până la data de 07.10.2015.

Va dispunee ridicarea sechestrului asigurător, instituit prin ordonanţa nr. 95/P/2015 din data de 10.09.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Serviciul Teritorial Oradea, asupra bunului imobil aparţinând inculpatului A., situat în municipiul Satu Mare, judeţul Satu Mare, imobil – apartament înscris în C.F. x C1-U1 Satu Mare, cadastral 12073/III Satu Mare şi teren aferent în cotă de 16565/55400, înscris în C.F. x Satu Mare.

Apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea va fi respins ca nefondat, având în vedere soluţia pronunţată cu privire la inculpatul A., în temeiul art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile avansate de stat în fond şi în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 217 RON, va rămâne în sarcina statului.

Dispune ridicarea sechestrului asigurător, instituit prin ordonanţa nr. (…)/P/2015 din data de 10.09.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Serviciul Teritorial Oradea, asupra bunului imobil aparţinând inculpatului A., situat în municipiul Satu Mare, judeţul Satu Mare, imobil – apartament înscris în C.F. x C1-U1 Satu Mare, cadastral (…) Satu Mare şi teren aferent în cotă de (…), înscris în C.F. x Satu Mare.

II. În baza art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile avansate de stat în fond şi în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 217 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.