Articol incident: C. pen., art. 367
Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este autonomă în raport cu infracţiunile scop, iar întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 367 C. pen. nu poate fi dedusă numai din participarea făptuitorilor la săvârşirea infracţiunilor scop şi nu poate fi echivalată cu aceasta, în condiţiile în care nu există o înţelegere neechivocă între făptuitori în luarea deciziei de constituire a unui grup infracţional organizat, nu se identifică acţiuni de constituire a grupului sau de aderare la acesta şi nu se poate stabili nici caracterul structurat al grupului, nici rolul determinat al fiecărui membru. – I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 157/A din 22 iunie 2020
Prin sentinţa nr. 262 din 19 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori:
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen. şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 342 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 48 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen. şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul E.
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen. şi art. 48 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen. şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen. şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul Î.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen. şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.
În baza art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen. şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul M.
Împotriva sentinţei nr. 262 din 19 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat apel, între alţii, inculpaţii A., B., C., E., G., H., I., Î., J. şi K.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca fiind întemeiate, în parte, apelurile declarate de inculpaţi, între altele, pentru considerentele ce vor fi arătate și vor fi extinse efectele apelurilor cu privire la inculpații L. şi M. în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
O critică comună, circumscrisă aspectelor de netemeinicie a hotărârii, formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi A., B., C., E., G., H., I., Î., J. şi K. a vizat greşita lor condamnare pentru comiterea infracţiunilor de inițiere şi constituire, respectiv aderare la un grup infracţional organizat.
Referitor la infracţiunea de inițiere, constituire sau de aderare la un grup infracţional organizat, toţi inculpaţii au invocat faptul că argumentele expuse de instanţa de fond nu au corespondent în elementele de tipicitate cuprinse în norma de incriminare, art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., nefiind relevate elemente probatorii care să facă dovada modalităţii în care s-a constituit grupul infracţional organizat, existenţa coeziunii de voinţă opozabilă tuturor celor care l-au constituit, acţiunile concrete realizate de fiecare inculpat în parte în modalităţile inițierii şi constituirii, respectiv a aderării, durata în timp a grupării infracţionale, subordonarea ierarhică dintre membrii grupării și scopul pentru care s-a constituit grupul.
Față de argumentele invocate în susţinerea acestei critici, apelanţii intimaţi inculpaţi au solicitat desfiinţarea hotărârii şi pronunţarea unor soluţii de achitare sub aspectul comiterii infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat (inițiere şi constituire sau aderare) întemeiate pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) (fapta nu există) sau pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că inculpaţii au săvârşit infracţiunea).
În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca fiind întemeiată critica apelanţilor intimaţi inculpaţi sub acest aspect, în principal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. reglementează infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, iar în conținutul alin. (6) este definită noțiunea de grup infracțional organizat (grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acționează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare – comiterea unor infracțiunii).
Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voinţă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unei discipline interne şi anumitor reguli privind ierarhia, rolurile şi planul de activitate.
Aderarea la grupul infracţional organizat se realizează prin exprimarea consimţământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri. Chiar dacă nu este necesar ca cel care aderă să participe în mod direct la activitatea infracţională a grupului, se impune ca acesta să cunoască rolul pe care îl va îndeplini în cadrul asocierii şi modul în care se va subordona celorlalţi membri, pentru că altfel nu se poate reţine această variantă a normei de incriminare din moment ce persoana în cauză nu are nicio implicare concretă în structura organizatorică a grupării.
În considerarea acestor aspecte de ordin teoretic raportat la acuzaţiile aduse apelanților intimați inculpaţi A., B., C., E., G., H., I., Î., J. şi K. se constată că, deşi aceştia au fost condamnaţi pentru comiterea infracţiunii de inițiere/constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, nici din expunerea făcută în actul de sesizare astfel cum a fost completat ulterior de procuror şi nici din considerentele hotărârii de condamnare nu rezultă acţiunile concrete desfăşurate de aceștia ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii, respectiv actele întreprinse de aceştia pentru înfiinţarea propriu-zisă şi organizarea efectivă a grupului în vederea realizării scopului infracţional comun.
Din situaţia de fapt reţinută de prima instanţă într-o manieră generală şi nu punctual pentru fiecare acuzat în parte, în încercarea de a demonstra existenţa grupului infracţional organizat şi săvârşirea de către toţi apelanții intimați inculpaţi a infracţiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., în forma inițierii/constituirii și a aderării, rezultă că argumentele au vizat, în fapt, elemente ce ţin de conţinutul constitutiv al infracţiunilor de trafic intern și internațional de droguri, ceea ce echivalează cu o suprapunere între infracţiuni (cea de criminalitate organizată şi cele de trafic de droguri). Or, din conţinutul prevederilor art. 367 C. pen. rezultă că infracţiunea reglementată de acest text de lege este una distinctă, de sine-stătătoare, care nu depinde de infracţiunea scop şi care subzistă indiferent dacă aceasta din urmă a fost sau nu realizată. Astfel, în conținutul alin. (3) al art. 367 din C. pen. se face referire tocmai la autonomia asocierii în raport de comiterea infracţiunilor ce au intrat în scopul acesteia, cu menţiunea că atunci când cele două elemente infracţionale distincte subzistă ele trebuie analizate distinct ca infracţiuni concurente.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că înregistrările convorbirilor telefonice și comunicațiilor dintre inculpați, coroborate cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în care au recunoscut în tot sau în parte comiterea faptelor și cu rezultatul perchezițiilor informatice ce au făcut dovada că inculpații aveau în agenda telefonică numerele de telefon ale celorlalți coinculpați, nu pot să demonstreze atât săvârșirea de către acuzați a acțiunilor de inițiere şi constituire, respectiv aderare la un grup infracțional organizat, cât şi dovada comiterii acțiunilor ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunilor de trafic intern și internațional de droguri. Prin urmare, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (în variantele normative de iniţiere, constituire şi aderare) nu poate fi dedusă doar din pretinsa participare a inculpaţilor la săvârşirea infracțiunii ce a reprezentat chiar scopul constituirii grupului şi nici nu poate fi echivalată cu aceasta.
Aşa cum s-a arătat, varianta alternativă a constituirii presupune o colaborare şi un consens neechivoc între anumite persoane în sensul de a-şi alătura eforturile pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline şi a acţiona potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege; or, în cauză, din considerentele hotărârii referitoare la situaţia de fapt şi analiza ansamblului probator, nu rezultă o asemenea înţelegere între participanţi, de natură să contureze săvârşirea infracţiunii în modalităţile normative reţinute de instanţa de fond.
Se constată că din conținutul actului de sesizare, astfel cum a fost precizat prin referatul din data de 25 februarie 2016, însușit de judecătorul fondului în limitele precizate în considerentele sentinței și confirmat, în parte, de probatoriul administrat (parte din mijloacele de probă și probele obținute din acestea fiind înlăturate de instanţa de apel, întrucât au fost realizate de către un organ judiciar necompetent), nu rezultă decât împrejurarea că inculpații se cunoșteau între ei sau că au discutat la telefon, lucru pe care aceștia nu l-au negat însă au relevat alte împrejurări în care s-au întâlnit și au purtat discuțiile invocate de acuzare, dar care exced sferei activităților infracționale, fără a fi relevate de către instanța de fond elementele care fac dovada certă a înţelegerii neechivoce dintre inculpaţi în luarea deciziilor de constituire/aderare la un grup infracţional organizat. De altfel, doar în conținutul referatului care a completat actul de sesizare procurorul a precizat referitor la activitatea pretinsului grup infracțional că a fost inițiat de inculpatul A., care l-a constituit împreună cu inculpații B., E., F., G. și H., în perioada mai 2014 – 16 iulie 2015, în scopul cumpărării, vânzării și scoaterii din țară de medicamente ce au în conținut substanțe active ce fac parte din Tabelul nr. III – Anexă din Legea nr. 143/2000, la care au aderat ulterior și ceilalți coinculpați, fără însă a indica și elementele probatorii care dovedesc existenţa unui grup infracţional organizat, cum era structurat grupul, rolul bine determinat al fiecărui membru sau al persoanelor care au constituit ori aderat la grup. Atribuirea poziției de lider inculpatului A. și de membri care au constituit grupul inculpaților B., E., F., G. și H., nesusținută de alte probe (cu excepția mențiunilor din procesul-verbal de sesizare în care se face vorbire despre o persoană „N.” ce ar fi implicată în traficul de droguri) nu poate atrage răspundere penală a unei persoane pentru acuzația de constituire de grup infracțional organizat.
De asemenea, se constată că inculpaţii E., J., K., L. şi M., chiar în depoziţiile date în cursul urmării penale sau în fața instanței de judecată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă sau a judecării cauzei în fond, au arătat că îi cunosc pe ceilalți coinculpați, că au cumpărat/vândut medicamente ce conțin substanțe active dintre cele menționate în legea specială, că au încasat anumite sume de bani din aceste tranzacții interne și internaționale, însă niciunul nu a declarat că exista un grup infracţional organizat în care fiecare avea un rol prestabilit, cu o anumită ierarhie ori care erau liderii/liderul grupului.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, deşi se reţine de către instanţa de fond pentru toţi inculpaţii pentru care a dispus condamnarea modalitatea normativă a inițierii şi constituirii sau a aderării, din modul de analiză realizat de instanţă rezultă o suprapunere între activitatea în timp a grupului şi activitatea membrilor grupării în realizarea scopului pentru care grupul a fost constituit (mai 2014 – iulie 2015). Chiar şi în interpretarea dată de instanţa de fond trebuia relevată, în mod concret, perioada de timp în care fiecare dintre inculpaţi a constituit sau a aderat acest grup, având în vedere activitățile pretins ilicite reținute în sarcina inculpaților ce au fost subsumate infracțiunilor scop (trafic intern și internațional de droguri) pentru care grupul infracțional a fost constituit.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reține că, în analiza probatoriului administrat cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., nu pot fi omise declarațiile date în cauză de inculpaţii A., B., C., G., H., I. şi Î., condamnaţi în primă instanţă pentru săvârșirea acesteia, care nu au recunoscut acuzația de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat şi care se coroborează parțial cu depoziţiile celorlalți coinculpați, declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultatul activităților de supraveghere, chiar dacă parte dintre inculpaţi au recunoscut în cursul urmăririi penale faptul vânzării/cumpărării de medicamente ce au în conținut substanțe active.
În consecință, având în vedere că niciunul dintre martorii care au dat declarații în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti nu a descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpați a unor acțiuni ce ar putea fi circumscrise noțiunilor de inițiere/constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, precum și modalitatea de funcționare, structura, practicile, regulile de acțiune și eventualele roluri îndeplinite de membrii săi, depoziţiile inculpaţilor (cu excepția declarațiilor inculpaților J. și L.) care în mod constant au arătat că nu exista un grup infracţional organizat, ci doar se cunoșteau între ei, precum şi faptul că împrejurările relevate de instanţa de fond nu sunt confirmate de alte probe administrate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază criticile inculpaților întemeiate sub acest aspect și va dispune, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea apelanților intimați inculpaţi A., B., C., E., G., H., I., Î., J. şi K. și prin extinderea efectelor apelului și a intimaților inculpați L. și M. sub aspectul săvârșirii infracţiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) și (6) C. pen.
Cât priveşte solicitările formulate, în principal, de către o parte din inculpaţi privind pronunţarea unor soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (inexistenţa faptei), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în cauză au fost administrate probe care au relevat faptul că inculpaţii s-au întâlnit în mai multe rânduri, că discutau între ei despre medicamente, chiar au participat la anumite tranzacţii, însă nu au făcut dovada certă a comiterii infracțiunii de criminalitate organizată ce le-a fost reţinută în sarcină; prin urmare, dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu pot fi reţinute ca temei juridic în fundamentarea unor soluţii de achitare, astfel cum a solicitat apărarea, nefiind incidentă ipoteza particulară a inexistenței, în materialitatea lor, a faptelor, cu consecința neproducerii vreunei modificări fizice în realitatea obiectivă, singura situație care se circumscrie normei de procedură invocate, dar care nu își găsește aplicabilitate în speță în privința acuzaților indicați.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelurile declarate, între alţii, de inculpaţii A., B., C., E., G., H., I., Î., J. şi K. împotriva sentinţei nr. 262 din 19 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii L. şi M.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, a extins efectele apelului şi cu privire la inculpaţii L. şi M. şi, rejudecând, între altele:
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii B., C., E., G., H., I., Î., J., K., L. şi M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen.
Această speță este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.
