Articole incidente: C. proc. civ., art. 430 alin. (4), art. 459 alin. (3), art. 471, art. 509 alin. (1) pct. 8
Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ., căile extraordinare de atac pot fi exercitate și concomitent, în condițiile legii. Recursul se judecă cu prioritate.
Formularea unei cereri de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., nu poate avea loc înainte ca hotărârile potrivnice să fi rămas definitive, aceasta nu numai pentru că însuși textul acestui articol o impune („dacă există hotărâri definitive potrivnice”), ci și pentru că autoritatea de lucru judecat, pe care ipoteza legală evocată vine să o protejeze, nu este atașată hotărârii judecătorești, decât în mod provizoriu, până la rămânerea ei definitivă, așa cum prevede art. 430 alin. (4) C.proc.civ.
Așa fiind, justa aplicare a normei cuprinse în art. 459 alin. (3) C.proc.civ. nu îngăduie concluzia că decizia instanței de apel ar putea fi, în același timp, atacată atât cu recurs, cât și cu revizuire – pentru că, atât timp cât ea nu a rămas definitivă, condițiile cerute de lege pentru a putea fi promovată cererea de revizuire nu sunt îndeplinite. – I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 307 din 5 februarie 2020
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secția I civilă la data de 04.04.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să-i plătească suma de 2.823.391 lei, reprezentând daune-interese.
Prin sentința civilă nr. 1279/09.11.2018, Tribunalul Vâlcea, Secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în sens material; în consecință, a respins acțiunea, ca prescrisă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva respectivei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 246/A-COM/18.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La 11.06.2019, pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrată cererea de revizuire a deciziei nr. 246/A-COM/18.04.2019, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., în cadrul căreia revizuenta A. a invocat contrarietatea între hotărârea atacată și încheierea din 10.08.2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș în dosarul nr. x/90/2015*, prin care a fost respinsă excepția prescripției.
Prin decizia nr. 405/A-COM/15.07.2019, Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepția tardivității, cât și cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, susținând că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material; a fost invocat, așadar, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.; în mod expres, recurenta a indicat și ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 7 C.proc.civ.
Dezvoltând motivele de casare invocate, recurenta a arătat că excepția de ordine publică a compunerii nelegale a completului, derivată din nerespectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor, pe care a invocat-o în fața instanței de revizuire, a rămas nesoluționată. A mai susținut că dovada repartizării aleatorii a dosarului nu i-a fost prezentată, ceea ce face ca instanța care i-a judecat cauza să nu fi fost alcătuită în mod legal.
O altă critică vizează nerespectarea dispozițiilor art. 471 C.proc.civ., atât timp cât citația pentru primul termen de judecată a fost emisă anterior comunicării întâmpinării. De asemenea, recurenta a mai arătat și că instanța de revizuire nu a examinat răspunsul la întâmpinare.
Recurenta a mai susținut și că, la data când a promovat revizuirea, nu a avut cunoștință că decizia nr. 246/A-COM/18.04.2019 a Curții de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal era susceptibilă de recurs, deoarece dispozitivul purta mențiunea „definitivă”.
Cu toate acestea, a precizat că ulterior a promovat recurs împotriva deciziei nr. 246/A-COM/18.04.2019 a Curții de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal și că, deși introducerea concomitentă a două căi extraordinare de atac este recunoscută de art. 459 alin. (3) C.proc.civ., care impune judecarea cu prioritate a recursului, instanța de revizuire a ignorat aceste dispoziții, nu a înaintat recursul, spre soluționare, Înaltei Curți până la data de 20.07.2019 și nici nu a suspendat judecata cererii de revizuire până la data soluționării recursului.
În continuare, a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că s-ar fi impus admiterea cererii de revizuire, subliniind că există hotărâri potrivnice, care au soluționat în mod diferit excepția prescripției dreptului material la acțiune. Iar încheierea din 10.08.2017, dată în dosarul nr. x/90/2015*, prin care Tribunalul Specializat Argeș a respins excepția prescripției, a rămas definitivă prin neapelare, numai hotărârea pronunțată asupra fondului fiind în curs de judecată în recurs.
La 23.09.2019, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, iar la 11.10.2019 recurenta a prezentat un răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 493 C.proc.civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; doar recurenta și-a expus punctul de vedere.
Ambele părți și-au exprimat acordul ca recursul să fie soluționat în cadrul procedurii de filtru, așa încât, luând act de manifestarea lor de voință și notând că problema de drept supusă dezbaterii nu este una controversată, Înalta Curte a luat în analiză actele dosarului și decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, reținând, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (6) C.proc.civ., că în mod expres, recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C.proc.civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat și când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Analiza criticilor prezentate în memoriul de recurs relevă însă că ele nu se încadrează în aceste două ipoteze normative, ci în cea reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., care sancționează încălcarea regulilor de procedură; punctul de vedere exprimat în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului este în același sens.
Aceasta, întrucât aspectele de nelegalitate invocate, constând, în esență, în pretinsa nesoluționare a excepției compunerii nelegale a completului, derivată din nerespectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor, dar și în nesocotirea art. 471 și a art. 459 C.proc.civ., nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C.proc.civ., căci ele nu pun în discuție încălcarea nici a autorității de lucru judecat, nici a normelor de drept material și nici greșita lor aplicare, ci în mod exclusiv ignorarea unor norme de procedură.
Se cuvine menționat și că potrivit art. 499 C.proc.civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (…)”.
Analiza pe fond a criticilor prin prisma reîncadrării astfel stabilite dovedește caracterul nefondat al căii de atac exercitate, în considerarea argumentelor expuse în cele ce succed:
Sub un prim aspect, recurenta a susținut că nu i-a fost soluționată excepția de ordine publică a compunerii nelegale a completului, derivată din nerespectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor, pe care a invocat-o în fața instanței de revizuire.
O atare afirmație este contrazisă de practicaua deciziei atacate, în care s-a consemnat că, la 01.07.2019, revizuenta A. a invocat respectiva excepție, iar din răspunsul care i-a fost comunicat de către președintele de secție rezultă că repartizarea cauzei s-a făcut în mod aleatoriu; s-a mai notat, în plus, că revizuenta a reiterat aceeași excepție, printr-un memoriu depus la dosar în fotocopie, motiv pentru care la 10.07.2019 i s-a pretins să prezinte originalul cererii sau o copie semnată, pentru a putea fi luată în considerare, cerințe pe care autoarea excepției nu le-a îndeplinit. În aceste condiții, curtea de apel a constatat că a fost învestită în mod aleatoriu cu judecarea cauzei.
Cum excepția compunerii nelegale a completului fusese fundamentată doar pe pretinsa nerespectare a principiului distribuirii aleatorii a dosarelor, Înalta Curte reține că, atât timp cât instanța de revizuire a constatat că a fost învestită în mod aleatoriu cu judecarea cauzei, excepția și-a primit o rezolvare, chiar dacă, în mod expres, ea nu a fost respinsă prin dispozitiv; cu toate acestea, criticile revizuentei au fost, în mod real, analizate, iar înlăturarea lor nu a fost una arbitrară, ci a fost în mod corespunzător motivată.
Pe de altă parte, lipsa prezentării dovezii repartizării aleatorii a dosarului nu face ca instanța care i-a judecat cauza să nu fi fost alcătuită în mod legal, așa cum în mod nefondat susține recurenta. Mai mult, o astfel de afirmație nu corespunde realității, deoarece extrasul din sistemul informatic care atestă că repartizarea s-a făcut în mod aleatoriu se regăsește la fila 48 din dosar.
Este util de subliniat și că asemenea împrejurări, chiar reale dacă ar fi fost, se circumscriu măsurilor de administrare judiciară, care, potrivit art. 465 C.proc.civ., nu pot face obiectul niciunei căi de atac.
O altă critică vizează nerespectarea dispozițiilor art. 471 C.proc.civ., atât timp cât citația pentru primul termen de judecată a fost emisă anterior comunicării întâmpinării. De asemenea, recurenta a mai arătat și că instanța de revizuire nu a examinat răspunsul la întâmpinare.
Critica ce exprimă temerea revizuentei în sensul că instanța nu i-ar fi analizat răspunsul la întâmpinare este speculativă și, ca atare, va fi înlăturată.
În ceea ce privește momentul la care a fost emisă citația pentru primul termen de judecată, se cuvine notat că art. 471 este inclus în Capitolul II (Apelul) al Titlului II (Căile de atac) al Cărții a II-a (Procedura contencioasă) a Codului de procedură civilă.
Revizuirea, reglementată de Secțiunea a 3-a a Capitolului III din același Titlu, se judecă potrivit unei proceduri care diferă, în parte, de cea aplicabilă în apel; în acest sens, art. 513 alin. (2) C.proc.civ. prevede că „Întâmpinarea (…) se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Revizuentul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei”.
Aceste dispoziții relevă că emiterea citației pentru primul termen de judecată anterior comunicării întâmpinării nu conturează încălcarea normelor de procedură, ci, dimpotrivă, deplina lor respectare, de vreme ce însuși textul citat mai sus, în partea lui finală, îi impunea revizuentei obligația de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosar.
Pe calea unei critici distincte, titularul căii de atac de față a adus în discuție faptul că, deși a recurat decizia nr. 246/A-COM/18.04.2019 a Curții de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal și că, deși introducerea concomitentă a două căi extraordinare de atac este recunoscută de art. 459 alin. (3) C.proc.civ., instanța de revizuire a ignorat aceste dispoziții, nu a înaintat recursul, spre soluționare, Înaltei Curți până la data de 20.07.2019 și nici nu a suspendat judecata cererii de revizuire până la data soluționării recursului.
Nici această critică nu este fondată.
În acord cu recurenta, Înalta Curte recunoaște că dispozițiile art. 459 alin. (3) C.proc.civ. recunosc posibilitatea introducerii concomitente a căilor extraordinare de atac și tot ele impun ca recursul să fie judecat cu prioritate.
Aceste prevederi legale trebuie însă înțelese într-o abordare care diferă de perspectiva oferită de raționamentul recurentei.
Introducerea concomitentă a două căi extraordinare de atac este, într-adevăr, recunoscută de lege, dar numai în condițiile legii.
În egală măsură, promovarea căilor de atac se face tot în condițiile legii, așa cum indică art. 457 alin. (1) C.proc.civ.
Or, formularea unei cereri de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., nu poate avea loc înainte ca hotărârile potrivnice să fi rămas definitive.
Aceasta nu numai pentru că însuși textul art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. o impune („dacă există hotărâri definitive potrivnice”), ci și pentru că autoritatea de lucru judecat, pe care ipoteza legală evocată vine să o protejeze, nu este atașată hotărârii judecătorești, decât în mod provizoriu, până la rămânerea ei definitivă, așa cum prevede art. 430 alin. (4) C.proc.civ.
Așa fiind, justa aplicare a normei cuprinse în art. 459 alin. (3) C.proc.civ. nu îngăduie concluzia că, în speță, decizia nr. 246/A-COM/18.04.2019 a Curții de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ar fi putut fi, în același timp, atacată atât cu recurs, cât și cu revizuire – pentru că, atât timp cât ea nu rămăsese definitivă, condițiile cerute de lege pentru a putea fi promovată cererea de revizuire nu erau îndeplinite.
Cum la data înregistrării cererii de revizuire, dreptul de a promova această cale de atac nu se născuse încă, nici faptul că instanța de revizuire nu a suspendat judecata cererii de revizuire până la data soluționării recursului nu are valența unei încălcări a legii.
În aceste condiții, este inutilă examinarea pe fond a condițiilor revizuirii și, reținând că în mod legal curtea de apel a respins cererea de revizuire și că niciuna dintre criticile aduse de recurentă nu justifică măsura casării deciziei atacate, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 496, raportat la art. 513 alin. (6) C.proc.civ.
Această speță este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.
