Litigiu decurgând din executarea unui contract de achiziție publică. Cale de atac. Incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă
Norme incidente: Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. 1, alin. 11, art. 55 alin. (3) | Legea nr. 304/2004, art. 54 alin. (2) | C. proc. civ., art. 152, art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5, art. 489 alin. (3)
Litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţie publică se soluţionează, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, de instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, iar hotărârea pronunţată se atacă potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Deşi art. 55 alin. (3) din Legea nr.101/2016 prevede competenţa material procesuală a instanţei care soluţionează calea de atac a recursului, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, prin prisma modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, ce a modificat Legea nr. 101/2016, introducând competenţa în primă instanţă la instanţa civilă, articolul 55 alin. (3) se impune a fi interpretat corelat cu modificarea, în sensul că recursul se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii în complet specializat de achiziţii publice atunci când este formulat în litigiile vizând materia stabilită de art. 53 alin. (1) şi de instanţa ierarhic superioară instanţei civile în situaţia în care litigiul se referă la materia executării contractelor administrative stabilită de art. 53 alin. (11).
Procedând la judecata cauzei în apel într-un litigiu din materia executării contractului de achiziţie publică, curtea de apel s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac în materie, nesocotind în acelaşi timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
În această situație, devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa nefiind alcătuită potrivit dispoziţiilor legale. – I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 2192 din 5 noiembrie 2020
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. SA prin Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov la plata sumei de 34.938,63 lei contravaloare lucrări pentru segmentul de cale ferată de la Interstaţia X, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 907/C din 27.08.2019, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA prin Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov; a obligat pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov, să achite reclamantei SC A. S.A. suma de 34.938,63 lei contravaloare lucrări pentru segmentul de cale ferată de la Interstaţia X şi suma de 699 lei cheltuieli de judecată, taxa de timbru.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov, a declarat apel.
Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă, prin decizia civilă nr. 1683/Ap din 10 decembrie 2019, a respins ca neîntemeiate excepţia tardivităţii apelului, excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea apelului şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant al apelantei Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA pentru apelanta Sucursala Regionala Naţională de Căi Ferate Braşov şi a respins ca nefondată cererea de apel formulată de către apelantele Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA şi Sucursala Regională Naţională de Căi Ferate Braşov împotriva sentinţei civile nr. 907/C din data de 27.08.019 a Tribunalului Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a păstrat-o.
Împotriva acestei decizii pârâtele Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA – Sucursala Regionala Naţională de Căi Ferate Braşov au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă a invocat excepţia inadmisibilităţii şi tardivităţii declarării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., regimul căilor de atac cărora le este supusă hotărârea atacată şi, în consecinţă, soluţionarea căii de atac corespunzătoare de instanţa anterioară, Înalta Curte a constatat următoarele:
Calea de atac formulată în cauză a fost declarată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat litigiul privind executarea contractului nr. 6448/16.12.2015 încheiat între Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov în calitate de achizitor şi S.C. A. S.A. în calitate de prestator, având ca obiect „Elaborarea documentaţiei cadastrale de intabulare a terenurilor feroviare aflate în proprietatea CNCF „CFR” S.A. sau primite în concesiune şi a construcţiilor feroviare aflate pe aceste terenuri”.
Litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţie publică se soluţionează, potrivit art. 53 alin. 11 din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, de instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, iar hotărârea pronunţată se atacă potrivit art. 55 alin. 3 din Legea nr. 101/2016 cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Deşi art. 55 alin. 3 din Legea nr.101/2016 prevede competenţa material procesuală a instanţei care soluţionează calea de atac a recursului, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, prin prisma modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, ce a modificat Legea nr. 101/2016, introducând competenţa în primă instanţă la instanţa civilă, articolul 55 alin. 3 se impune a fi interpretat corelat cu modificarea, în sensul că recursul se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii în complet specializat de achiziţii publice atunci când este formulat în litigiile vizând materia stabilită de art. 53 alin. 1 şi de instanţa ierarhic superioară instanţei civile în situaţia în care litigiul se referă la materia executării contractelor administrative stabilită de art. 53 alin. 11.
În concluzie, în speţă fiind vorba de un litigiu din materia executării contractului de achiziţie publică, calea de atac prevăzută de lege este recursul în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la instanţa civilă a cărei hotărâre se atacă şi se judecă la instanţa civilă ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanţă.
În acest context, este de reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reţinut că „în ceea ce priveşte calea de atac incidentă în cazul litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative se constată că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016 şi până la modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020, singura cale de atac reglementată de aceasta a fost recursul”.
Totodată, s-a reţinut că de vreme ce prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanţei civile competente material să soluţioneze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluţionare a acesteia, în lipsa unor dispoziţii exprese în acest sens.
Astfel fiind, se constată că instanţa de control judiciar a soluţionat în mod greşit calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 907/C din data de 27.08.019 a Tribunalului Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, avându-se în vedere dispoziţiile Legii nr. 101/2016 în ceea ce priveşte regimul căilor de atac.
Ca atare, împotriva hotărârii de primă instanţă putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, în competenţa instanţei imediat superioare tribunalului.
În atare condiţii, curtea de apel trebuia să califice, în raport de dispoziţiile art. 152 C. proc. civ., calea de atac exercitată ca fiind recurs.
Procedând la judecata cauzei în apel, curtea s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac în materie, nesocotind în acelaşi timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
În consecinţă, constatând că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, se reţine, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., care permit instanţei invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică, incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Soluţionarea căii de atac de către Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă, prin aplicarea prevederilor art. 466 şi urm. C. proc. civ., referitoare la materia în apel, în loc de cele privitoare în materia recursului reglementate de art. 483-502 C. proc. civ., atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind nesocotite norme procedurale imperative.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, ca instanţă de recurs.
Notă: În același sens este și Decizia nr. 1904 din 8 octombrie 2020.
Problema de drept analizată în prezenta decizie a fost clarificată prin Decizia nr. 40 din 18 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 683 din 31 iulie 2020.
Această speță este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.
