Articole incidente: Legea nr. 302/2004, art. 104, art. 113
După rămânerea definitivă a hotărârii de predare a persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare, instanţa poate dispune prin încheiere menţinerea arestării în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile, cu respectarea duratei totale a arestării de 180 de zile prevăzută în art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care constată, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent – constând, de exemplu, în reducerea zborurilor dintre statul român şi statul emitent, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2 – predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent. – I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 472 din 13 august 2020
Prin încheierea nr. 83/F din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au dispus următoarele:
În baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut măsura arestării preventive în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 6 august 2020, până la data de 4 septembrie 2020, inclusiv.
Totodată, s-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorităţii judiciare italiene, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Biroul Sirene, Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate – Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea – Centrul de Reţine şi Arestare Preventivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin adresa din 4 august 2020, emisă de Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliţiei Române – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Biroul Sirene, s-a transmis Curţii de Apel Piteşti solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv de Tribunalul Genova – Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 20 mai 2020.
Prin sentinţa nr. 64/F din 7 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, dispunându-se arestarea acesteia în vederea predării pe o perioadă de 30 zile şi predarea ei către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor prevăzute în art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.
La data de 4 august 2020, Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliţiei Române – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Sirene a adus la cunoştinţa Curţii de Apel Piteşti că nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate, având în vedere, pe de o parte, că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România şi Italia, iar pe de altă parte, măsurile impuse din cauza pandemiei. Totodată, s-a adus la cunoştinţa instanţei faptul că autorităţile din Italia solicită prelungirea preluării/predării persoanei solicitate.
În contextul prezentat, reţinând că din interpretarea dispoziţiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea intervenirii unor situaţii excepţionale care împiedică predarea efectivă a persoanei solicitate în intervalul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, dând astfel posibilitatea instanţei naţionale să menţină succesiv măsura arestării preventive a persoanei solicitate pentru o perioadă totală de maximum 180 de zile, instanţa a procedat la verificarea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.
În cadrul acestui demers, notând, pe de o parte, că predarea efectivă a persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, iar pe de altă parte, că decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare nu a fost revocată, instanţa a constatat că se impune menţinerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta fiind necesară în vederea finalizării procedurii predării părţii către autoritatea judiciară emitentă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., criticând-o pentru nelegalitate, pentru argumente circumscrise, în esenţă, chestiunii menţinerii măsurii arestului preventiv fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:
„(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.
(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.”
Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 statuează că „instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.”
Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004 stabilesc că „durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.”
Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ: „După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile Codului de procedură penală cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.”
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reține că, la data de 4 august 2020, Curtea de Apel Piteşti a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliţiei Române – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Biroul Sirene, de menţinere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia în baza sentinţei penale nr. 64/F din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Piteşti, rămasă definitivă (prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Italia, în baza mandatului european de arestare emis la 20 mai 2020 de Tribunalul Genova, în vederea cercetării acesteia pentru comiterea infracţiunilor de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălare a banilor, prevăzute în art. 416 C. pen. italian şi art. 110, art. 648 bis C. pen. italian, infracţiuni prevăzute şi în legislaţia penală română în art. 49 alin. 1 din Legea nr. 129/2019 şi art. 367 C. pen. – pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani, respectiv de la 1 la 5 ani).
În argumentarea cererii, s-a arătat că autorităţile judiciare din Italia solicită menţinerea arestului preventiv faţă de persoana solicitată A., în vederea predării, arătând că această procedură nu s-a desfăşurat până în prezent, întrucât nu au fost suficiente zboruri disponibile între România şi Italia, în contextul măsurilor impuse de evoluția epidemiei cu COVID-19.
Totodată, s-a arătat că se efectuează diligenţe în vederea organizării unui zbor în acest sens până la sfârşitul lunii august.
În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia nu a putut fi realizată până la data de 5 august 2020, dată până la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării prin sentinţa penală definitivă nr. 64/F din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Piteşti, instanţa de fond, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 6 august 2020 și până la data de 4 septembrie 2020, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.
În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă legalitatea soluţiei instanţei de fond de menţinere a arestului său preventiv în vederea predării, susţinând că această măsură a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că nepreluarea/nepredarea sa este rezultatul unor situaţii independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, nu s-a stabilit o nouă dată pentru finalizarea procedurii şi nici nu s-au oferit garanţii în sensul că predarea va avea loc până la finalul perioadei până la care a fost menţinută măsura preventivă contestată.
Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.
Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părţii către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Dispozițiile art. 104 alin. (9) – (11) din Legea nr. 302/2004, care conțin referiri cu privire la menținerea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condițiile prevăzute în art. 211-222 C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecății procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
Pe de altă parte, conjunctura epidemiologică internațională actuală, determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român şi cel italian, constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial.
În consecinţă, susţinerile contrarii ale acesteia sunt neîntemeiate, la fel ca şi cele vizând omisiunea stabilirii unei noi date a predării sale, în condiţiile în care, în cuprinsul adresei din 4 august 2020 a Ministerului Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliţiei Române – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Biroul Sirene se menţionează că Biroul Sirene Italia a comunicat că încearcă organizarea unui zbor până la sfârşitul lunii august 2020. În contextul acestei comunicări, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea/predarea persoanei solicitate A. nu constituie însă o dovadă a lipsei de interes a autorităţilor statului emitent, astfel cum susţine contestatorul, ci doar un alt efect al stării pandemice actuale şi a implicaţiilor ei multiple.
Tot cu privire la susţinerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reține că Legea nr. 302/2004 reglementează, în cuprinsul art. 113, termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea și sancțiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare.
Aceste prevederi legale se completează cu dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.
În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reține că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore, de la data de 7 iulie 2020, ora 11:30 până la data de 8 iulie 2020, ora 11:30, iar începând cu data de 7 iulie 2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 5 august 2020, când măsura a fost menţinută (prin încheierea nr. 83/F din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), pe o perioadă de 30 de zile, de la 6 august 2020 până la data de 4 septembrie 2020, inclusiv.
În consecință, constată că măsura dispusă de instanţa de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.
În final, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că, raportat la obiectul cauzei pendinte, excedează verificărilor ce pot fi făcute în actualul cadru procesual aspectele vizând oportunitatea valorificării în cauză a instituţiei transferului de proceduri, invocată de contestatorul persoană solicitată.
În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004 este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 83/F din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Această speță este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.
