Jurisprudența ÎCCJ | Recurs în casaţie. Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Concurs de infracțiuni. Pedepse accesorii

Articole de lege incidente: C. pen. art. 45 alin. (5), art. 65 C. pen. | C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12 | Decizia nr. 18 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii

Modalitatea de stabilire a pedepselor de către instanța de apel, în sensul omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale concurente şi complementare, are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală. În consecință, conform dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Codul penal, în materia tratamentului penal al concursului de infracțiuni, aplicarea pedepsei accesorii presupune stabilirea acesteia mai întâi pe lângă pedeapsa principală iniţială şi, apoi, pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În baza art. 67 C.pen., a aplicat inculpatei A pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., art. 75 – 76 C.pen. şi art. 5 C.pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A, urmând ca aceasta să execute o pedeapsă finală de 1 an, 5 luni şi 10 zile (1 an şi 4 luni + 1/3 din 4 luni, adică 1 lună şi 10 zile).

În baza art. 48 C.pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., art. 75 – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul B, la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art.n48 C.pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., art.75 – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 321 C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., art.75 – art. 76 C.pen., art. 5 C.pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.38 alin. (l) C.pen., art.75 – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute o pedeapsă finală de 2 ani, 1 lună şi 10 zile (1 an şi 4 luni închisoare + 1/3 din totalul de 28 luni -1 an şi 4 luni + 8 luni + 4 luni).

În baza art. 45 C.pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

S-a aplicat inculpaţilor A şi B pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art. 65 C.pen.

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpaţilor A şi B şi a fost fixat termen de supraveghere de 3 ani pentru fiecare inculpat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA, inculpații A şi B.

Prin decizia  penală nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/87/2016, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție – DNA şi inculpatul B, în dosarul nr. 1222/87/2017, reunit cu dosarul  nr. x/87/2016, în şedința publică din 09.11.2018 a Curții de Apel Bucureşti- Sectia a II-a Penală.

S-au desfiinţat, în parte, sentinţele penale nr. 87/12.06.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/87/2016 și nr. 93/26.06.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr.  1222/87/2017 şi, rejudecând în fond:

În baza art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen., a fost condamnată inculpata A la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., s-a aplicat inculpatei A pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen. a fost condamnată inculpata A la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei A, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 4 luni (1 lună şi 10 zile), în final aceasta având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.

S-a aplicat inculpatei A pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art. 65 C.pen.

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpatei A şi s-a fixat termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 48 C.pen. raportat la art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 48 C.pen. raportat la art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 321 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen., art. 5 C.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an și 4 luni, 1 an şi 4 luni, 8 luni și 4 luni), urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni si 20 zile închisoare.

În baza art. 45 C.pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

S-a aplicat inculpatului B pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art. 65 C.pen.

Împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția judiciară penală, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, sub numărul de dosar x/87/2016.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen., pentru aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen., constând în greşita aplicare a pedepselor accesorii în privinţa inculpaţilor A şi B.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, Parchetul a susţinut, în esenţă, că decizia penală atacată este nelegală raportat la modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, solicitând să se înlăture greşita aplicare a legii faţă de inculpaţii A şi B, în temeiul art. 65 alin. (1) C.pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie subsumat cazului de casare invocat, Parchetul a susţinut că stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege apare şi atunci când instanţa nu a aplicat acele pedepse pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate prin alăturarea pedepselor complementare sau accesorii pedepsei principale.

Potrivit jurisprudenței Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legalitatea pedepselor accesorii şi complementare poate fi analizată în cadrul motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., atunci când s-a pronunţat o soluţie de condamnare (decizia 507/RC din 22.11.2016 a ICCJ – Secția penală). Prin pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege se înţelege nu numai respectarea limitelor minime sau maxime ale pedepsei principale, dar şi respectarea legalităţii pedepsei rezultante a concursului de infracţiuni, inclusiv în ceea ce priveşte aplicarea pedepselor complementare şi accesorii. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., referindu-se la ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (decizia 418/RC din 13.10.2016 a ICCJ – Secția penală).

Procurorul a arătat că pedeapsa accesorie reprezintă o categorie aparte de pedepse, alături de pedepsele principale şi de cele complementare. Potrivit art. 53-55 C.proc.pen. înlăturarea ori neaplicarea pedepsei accesorii reprezintă o problemă evidentă de legalitate a pedepselor, în sensul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. astfel, critica formulată se circumscrie cazului de recurs în casaţie invocat având în vedere greşita stabilire şi aplicare a pedepselor accesorii în privinţa inculpaţilor A şi B şi vizează nelegalitatea deciziei recurate.

S-a apreciat că instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, nu trebuia să aplice pedepsele accesorii la final (după contopirea pedepselor principale), întrucât nu se poate cunoaşte în considerarea căreia dintre infracţiunile concurente au fost aplicate, ci ar fi trebuit să aplice pedeapsa accesorie pe lângă una dintre cele 2 pedepse aplicate inculpatei A, respectiv pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate inculpatului A, în privinţa cărora a aplicat şi pedepse complementare. S-a precizat că această împrejurare este echivalentă cu o aplicare a pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și a invocat decizia nr. 543/RC din 14.12.2016 a ICCJ- Secția penală.

Astfel, procurorul a exemplificat în privinţa inculpatei A că, după ce i-a aplicat acesteia două pedepse principale cu închisoarea (pentru fiecare dintre cele 2 infracţiuni reţinute în sarcina sa) şi o pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi pentru prima dintre infracţiunile pentru care a fost condamnată la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare (pentru infracţiunea prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), şi după ce a contopit pedepsele principale aplicate anterior, instanţa de apel a aplicat acesteia, la final, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (care i-au fost interzise ca pedeapsă complementară), în temeiul art. 65 C. pen. Astfel cum a procedat instanţa de apel nu se cunoaște pentru care dintre cele 2 infracţiuni (pentru care inculpata A a fost condamnată) i s-a aplicat respectiva pedeapsă accesorie.

Deopotrivă, în privinţa inculpatului B, s-a susținut aceeași nelegalitate a modalităţii de aplicare a pedepsei accesorii, respectiv după ce i-a aplicat acestuia cinci pedepse principale cu închisoarea (pentru fiecare dintre cele 5 infracţiuni reţinute în sarcina sa), şi trei pedepse complementare a interzicerii unor drepturi pentru 3 din cele 5 infracţiuni pentru care a fost condamnat, şi, în continuare, după ce a contopit pedepsele principale şi pe cele complementare aplicate anterior, instanţa de apel a aplicat acestuia, la final, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (care i-au fost interzise ca pedepse complementare), în temeiul art. 65 C. pen.

Aplicarea legală a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, în temeiul art. 65 C. pen., ar fi presupus ca aceasta să fie efectuată după aplicarea pedepselor principale şi a celor complementare pentru fiecare infracţiune în parte, şi nu după efectuarea operaţiunii juridice a contopirii pedepselor principale şi a celor complementare. În cauză, cel mult se poate presupune ca fiind în considerarea infracţiunilor pentru care i s-a aplicat, alături de pedepse principale, şi pedepse complementare în acelaşi conţinut, însă o astfel de presupunere nu poate fi, în niciun caz, conformă cu principiul legalităţii pedepsei, reglementat de art. 2 din Codul de procedură penală, de art. 23 alin. (12) din Constituţia României, de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Pentru motivele arătate şi dezvoltate în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a solicitat, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, înlăturându-se greșita aplicare a legii, aplicarea față de inculpații A şi B, în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a pedepselor accesorii a interzicerii exercitării drepturilor în sensul celor anterior precizate.

Prin încheierea din 6 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, în dosarul nr. x/87/2016, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.

 Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 din Codul de procedură penală care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul acestui caz de casare, stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reţinută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanţa de recurs în casaţie examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438 din Codul de procedură penală, invocate în cererea de recurs în casaţie.

Dispoziţiile art. 53 din Codul penal reglementează felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice, respectiv „Pedepsele sunt principale, complementare şi accesorii.”

Conform art. 67 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Potrivit art. 67 alin. (2) din Codul penal, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Totodată art. 65 alin. (1) din Codul penal în vigoare, prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) – o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Când alături de pedeapsa principală a închisorii se aplică şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unuia sau a mai multor drepturi dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d)-o) din Codul penal, pedeapsa accesorie preia regimul de aplicare a pedepsei complementare, ceea ce înseamnă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie sau facultativă, după cum interzicerea exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, este obligatorie sau facultativă.

Concluzia are în vedere dependenţa pedepsei accesorii de pedeapsa complementară alăturată pedepsei închisorii asigurându-se o continuitate a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi pe durata executării pedepsei principale a închisorii şi, ulterior, după executarea acestei pedepse principale, pe o perioadă de timp cuprinsă între unu şi cinci ani, stabilită de instanţă ca durată a pedepsei complementare conform art. 66 alin. (1) din Codul penal.

Stabilirea pedepsei complementare este condiţie sine qua non pentru aplicarea pedepsei accesorii, urmând a avea acelaşi conţinut, astfel încât pronunţarea unei soluţii legale este posibilă direct în cadrul recursului în casaţie (nu este o problemă de individualizare, ci presupune înlăturarea nelegalităţii) nefiind necesară trimiterea cauzei la curtea de apel în vederea rejudecării.

Mecanismul stabilirii pedepsei accesorii rezultate presupune doi paşi, succesivi: primul pas presupune aplicarea pedepsei accesorii având acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracţiune concurentă, iar în etapa următoare, se aplică pedeapsa accesorie rezultată pentru concursul de infracţiuni, după regulile instituite de art. 45 alin. (1)-(3) din Codul penal. Astfel că pedeapsa accesorie nu se poate aplica direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În cauză, Curtea de Apel București, ca instanţa de apel, a dispus prin decizia penală nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, condamnarea inculpatei A la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 2 ani, precum și la pedeapsa principală de 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – 39 alin. (1) lit. b) C.pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 4 luni închisoare (1 lună şi 10 zile), stabilind ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.

A aplicat inculpatei A pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art.65 C.pen.

Cum pedepsele complementare și accesorii se aplică numai alăturat unei pedepse principale, rezultă că acestea, în procesul individualizării sancțiunii urmează aceeași cale ca aceea prevăzută pentru pedepsele principale.

Potrivit art. 45 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa accesorie se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă doar în cazul în care pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă accesorie sau când s-au stabilit mai multe pedepse accesorii.

În cauză, instanţa de apel a aplicat pe lângă infracțiunea prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art.76 C.pen. şi art.5 C.pen., doar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Codul penal, nu și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.

Atunci când instanţa dispune pedepse complementare, aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie, însă în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (5) din Codul penal, instanța nu poate dispune aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

Înalta Curte constată că se impunea față de inculpata A aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C.pen., având același conținut cu pedeapsa complementară, pe lângă pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art. 76 C.pen. şi art. 5 C.pen.

Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către Curtea de Apel Bucureşti în sensul omisiunii aplicării pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală concurentă şi complementară are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 Cod de procedură penală, iar remedierea nelegalității hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.

Prin decizia recurată s-a mai dispus condamnarea inculpatului B:

– la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 2 ani;

– la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 2 ani;

– la pedeapsa principală de 8 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen.;

– la pedeapsa principală de 4 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen.;

– la pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – 39 alin. (1) lit. b) C.pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an și 4 luni, 1 an şi 4 luni, 8 luni și 4 luni), urmând sa execute pedeapsa rezultantă de 2 ani,10 luni si 20 zile închisoare.

În baza art. 45 C.pen., a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art.65 C.pen.

Având în vedere situaţia juridică a inculpatului B reţinută de Curtea de Apel Bucureşti, în cauză, instanța de apel i-a aplicat acestuia pe lângă pedepsele principale cu închisoarea de 1 an şi 4 luni, 1 an şi 4 luni și 1 an şi 8 luni doar pedepsele complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., nu și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi interzise de instanță ca pedeapsă complementară. 

Înalta Curte constată că se impunea față de inculpatul B aplicarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C.pen., având același conținut cu pedepsele complementare stabilite pe lângă pedepsele principale de 1 an şi 4 luni închisoare, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen., 1 an şi 4 luni închisoare, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen. și 1 an şi 8 luni închisoare, prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. şi art. 5 C.pen.

Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către Curtea de Apel Bucureşti în sensul omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale concurente şi complementare are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 Cod de procedură penală, iar remedierea nelegalităţii hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.

În același sens s-a conturat și jurisprudența Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, care a reținut aplicarea pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege ca urmare a omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale şi complementare (decizia nr. 543/RC din 14 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Secția penală, în dosarul nr. x/1/2016, decizia nr. 418/RC din 13 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie- Secția penală, în dosarul nr. x/1/2016).

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Codul penal, în materia tratamentului penal al concursului de infracţiuni, aplicarea pedepsei accesorii presupune stabilirea acesteia mai întâi pe lângă pedeapsa principală iniţială şi, apoi, pe lângă pedeapsa principală rezultantă (decizia nr. 18 din 27 septembrie 2021 a ICCJ – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. 1108 din 22 noiembrie 2021).

Având în vedere că recursul în casație vizează doar modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii și nu soluția laturii penale in extenso, devoluțiunea fiind parțială, în limitele nelegalității hotărârii atacate și a ceea ce procurorul a criticat, sunt excluse operațiunile judiciare de descontopire (recontopire) a pedepselor principale și complementare stabilite de instanța de apel, acestea fiind rezultatul tratamentului sancționator individualizat și neantamat în calea de atac.

 Rolul instanței de recurs în casație este acela de a verifica numai erorile de drept și astfel de a readuce în matca de legalitate hotărârea atacată prin aplicarea pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale şi complementare, în situația omisiunii aplicării acestora de către instanța de apel și menținerea pe lângă pedeapsa rezultantă, fără a proceda la operațiunea judiciară a descontopirii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din Codul de procedură penală, Înalta Curte a admis recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală cu privire la greşita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în privința inculpaților A și B, a casat, în parte, decizia penală atacată şi, a reținut  cauza spre rejudecare.

A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., având același conținut cu pedeapsa complementară ce însoțește pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea concurentă prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art.76 C.pen. şi art.5 C.pen., față de inculpata A, și conform art. 45 alin. (5) C.pen., a menținut aplicarea acestei pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.

A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., având același conținut cu pedepsele complementare ce însoțesc pedepsele principale de: 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 18/1 alin. (1) din Legea nr.78/2000, 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 18/1 alin. (1) din Legea nr.78/2000 și 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., față de inculpatul B, și conform art. 45 alin. (5) C.pen., a menținut aplicarea pedepsei accesorii rezultante constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.