Jurisprudență | Incidența recidivei postexecutorii. Semnificația noțiunii de ″schimbare a încadrării juridice″

În interiorul acestui termen inculpatul a comis la data de 1.01.2019 o infracțiune intenționată (așadar până la împlinirea termenului), pentru care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. Prin aceeași hotărâre s-a revocat liberarea condiționată și s-a adăugat restul rămas neexecutat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în final urmând ca inculpatul să execute 1 an, 6 luni și 799 de zile închisoare.

De asemenea, la data de 20.09.2021 inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze. Recidiva postexecutorie presupune că noua infracțiune este comisă după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei anterioare. În cauză, nu se poate spune că pedeapsa de 16 ani închisoare a fost considerată ca executată prin împlinirea perioadei rămase neexecutate. Ca urmare a revocării liberării condiționate, restul rămas neexecutat a fost contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea din cauza respectivă. Practic, în aceste condiții, pedeapsa de 16 ani închisoare ar putea fi considerată doar la momentul executării pedepsei de 1 an, 6 luni și 799 de zile. Ca urmare a revocării liberării condiționate și adăugirea unei componente de 799 de zile, pedeapsa de 16 ani închisoare și-a pierdut individualitatea, neputând fi considerată ca fiind executată.

2. Reținerea sau nu a stării de recidivă nu are nicio legătură cu realizarea de către organele judiciare a unei relații corespunzătoare între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia, nefiind necesară stabilirea acestei împrejurări înainte de începerea dezbaterilor (de altfel, acesta a fost singurul motiv de apel, fiind singura chestiune care a făcut obiectul dezbaterilor).

Înlăturarea recidivei postexecutorii direct prin decizia instanței de apel nu intră în contradicție cu Decizia CCR nr. 250/2019 care impune instanței să se pronunțe cu privire la schimbarea încadrării juridice printr-o încheiere anterioară soluționării cauzei. În decizia menționată, Curtea Constituțională a arătat că încadrarea juridică a faptei semnifică stabilirea textului de lege care o prevede și o sancționează și caracterizarea ei ca infracțiune potrivit acestui text și presupune realizarea de către organele judiciare a unei relații corespunzătoare între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia. Prin încadrarea juridică a faptei se statuează asupra textului din legea penală, a tiparului incriminator ce prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă ce constituie obiectul cauzei penale, în sensul art. 371 din C. proc. pen.”

În baza art. 40, art. 38, art. 38 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa 1 an 6 luni 799 zile închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. __ a Judecătoriei Sector 5, definitivă prin decizia penală nr. __ a Curţii de Apel București – Secţia a II – a Penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni 799 zile închisoare sporită cu 1/3 din cealaltă, respectiv cu 4 luni, în final 1 an 10 luni 799 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut că, prin rechizitoriul nr. __ din data de 05 10 2021 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 05 10 2021, sub nr. __, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.F., pentru săvârșirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute şi pedepsite de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare a instanţei că: la data de 20.09.2021, în jurul orelor 17:35, inculpatul B.F. aflându-se sub măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, conform încheierii nr. __ din data de 27.07.2021 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. __ pentru săvârșirea la data de 08.06.2021 a unei alte infracțiuni prevăzute şi pedepsite de art. 335 alin. (1) C. pen., a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare __ fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, fiind urmărit în trafic cu folosirea semnalelor acustice și luminoase și blocat la intersecția str. Prelungirea Ferentari cu str. Bacchus din sectorul 5 al municipiului București de lucrători din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 5 – Secția 24 Poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare; procesele-verbale și fișele de verificare în baza de date a conducătorilor auto, alte procese-verbale de investigații; declaraţiile martorilor S.A.N. și G.D.; fișa de cazier judiciar; comunicarea Tribunalului București – Secția I Penală către D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 5 – Secția 24 Poliție privind măsura controlului judiciar luată față de inculpatul B.F. în dosarul nr. __; declaraţiile numitului B.F. date în calitate de suspect, respectiv inculpat, fişa de cazier a acestuia.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară dată la 08.11.2021 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. __ din data de 05.10.2021 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

La termenul din 06.12.2021 inculpatul s-a prezentat în faţa instanţei, a fost audiat, a solicitat soluţionarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei, cerere admisă de instanţă.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 20.09.2021, în jurul orelor 17:35, lucrători din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 5 – Secția 24 Poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe str. Prelungirea Ferentari din sectorul 5 al municipiului București au făcut semn regulamentar de oprire autoturismului marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare __ condus de inculpatul B.F.

Acesta a refuzat să oprească la semnalul lucrătorilor de poliție, fiind necesară urmărirea acestuia în trafic cu semnalele luminoase și acustice în funcțiune pe traseul str. Prelungirea Ferentari – Aleea Imașului – str. Livezilor – str. Buturugilor – str. Imașului – str. Trompetului – str. Bacchus – str. Prelungirea Ferentari, autovehiculul mai sus menționat fiind în cele din urmă blocat cu ajutorul mai multor autospeciale de poliție la intersecția str. Prelungirea Ferentari cu str. Bacchus.

Inculpatul B.F. a refuzat să coboare din autoturism, fiind necesară extragerea acestuia, și a opus rezistență fizică în fața lucrătorilor de poliție, aceștia fiind nevoiți să îl imobilizeze în vederea conducerii la sediul secției.

În urma verificărilor efectuate de către lucrătorii de poliție s-a constatat că inculpatul B.F. nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Fiind audiat în calitate de inculpat, numitul B.F. a recunoscut fapta săvârşită, precum și faptul că nu a urmat niciodată cursurile vreunei școli de șoferi pentru obținerea vreunei categorii.

Din fișa de cazier a inculpatului B.F. a reieșit că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă post executorie, atrasă de condamnarea la pedeapsa de 15 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 836 din data de 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul penal nr. __, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 358 din data de 26.02.2010 a Curții de Apel București – mandat de executare a pedepsei închisorii nr. __.

În drept, fapta inculpatului B.F. constând în aceea că la data de 20.09.2021, în jurul orelor 17:35, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare __ fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, fiind urmărit în trafic cu folosirea semnalelor acustice și luminoase și blocat la intersecția str. Prelungirea Ferentari cu str. Bacchus din sectorul 5 al municipiului București de lucrători din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 5 – Secția 24 Poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute şi pedepsite de art. 335 alin. (1) C. pen. pentru care instanţa urmează că îl condamne la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special redus cu 1/3.

La individualizarea pedepsei instanţa de fond a ţinut seama de limitele speciale ale acesteia reduse cu 1/3 potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii, de gradul de pericol social concret al faptei, de urmarea produsă, de persoana inculpatului, de atitudinea de recunoaştere şi regret a acestuia, de starea de recidivă postexecutorie, astfel:

Având în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze  şi fapta din 01.01.2019 pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. __ a Judecătoriei Sector 5 înainte de rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare, instanţa de fond a apreciat că sunt incidente prevederile referitoare la concursul de infracţiuni, astfel că în baza art. 40, art. 38, art. 38 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa 1 an 6 luni 799 zile închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. __ a Judecătoriei Sector 5, definitivă prin decizia penală nr. __ a Curţii de .Apel București – Secţia a II – a Penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni 799 zile închisoare sporită cu 1/3 din cealaltă, respectiv cu 4 luni, în final 1 an 10 luni 799 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.F. solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în fond rejudecând, reanalizând ansamblul probator, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, avându-se în vedere şi circumstanţele personale. 

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. 2 C. proc. pen., Curtea constată că apelul este nefondat.

Situaţia de fapt pe care se întemeiază hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă este confirmată de probatoriul (necontestat) al cauzei şi a fost recunoscută, în faţa instanţei respective, de către inculpat, nefiind contestată în calea de atac, nici de acesta, nici de Parchet.

Făcând o evaluare proprie a acelui probatoriu, Curtea constată că, la data de 20.09.2021, în jurul orelor 17:35, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare __ fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen., astfel încât încadrarea juridică stabilită de prima instanță este corectă.

În mod greșit s-a reținut însă în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie. Din examinarea fișei de cazier se constată că acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 16 ani închisoare (pedeapsă rezultată în urma contopirii mai multor pedepse) prin sentința penală nr. __ a Tribunalului Giurgiu. Din executarea acelei pedepse, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 23.11.2016 în baza sentinței penale nr. __ a Judecătoriei Ploiești, rămânând un rest de executat de 799 de zile.

În interiorul acestui termen inculpatul a comis la data de 1.01.2019 o infracțiune de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere (așadar până la împlinirea termenului), infracțiune prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. __ a Judecătoriei Sectorului 5 București în dosarul nr. __. Prin aceeași hotărâre s-a revocat liberarea condiționată și s-a adăugat restul rămas neexecutat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în final urmând ca inculpatul să execute 1 an, 6 luni și 799 de zile închisoare.

De asemenea, la data de 20.09.2021 inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze.
Recidiva postexecutorie presupune că noua infracțiune este comisă după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei anterioare. În cauză, nu se poate spune că pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. __ a Tribunalului Giurgiu a fost considerată ca executată prin împlinirea perioadei rămase neexecutate. Ca urmare a revocării liberării condiționate prin sentința penală nr. __ a Judecătoriei Sectorului 5 București în dosarul nr. __, restul rămas neexecutat a fost contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea din cauza respectivă. Practic, în aceste condiții, pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. __ a Tribunalului Giurgiu ar putea fi considerată doar la momentul executării pedepsei de 1 an, 6 luni și 799 de zile, aplicată prin sentința penală nr. __ a Judecătoriei Sectorului 5 București în dosarul nr. __. Ca urmare a revocării liberării condiționate și adăugirea unei componente de 799 de zile, pedeapsa de 16 ani închisoare și-a pierdut individualitatea, neputând fi considerată ca fiind executată.

De altfel, este unanim acceptat că, urmare a revocării, efectele liberării condiționate nu se mai produc. O infracțiune nu poate constitui în același timp atât primul termen al recidivei postcondamnatorii, cât și primul termen al recidivei postexecutorii. Or, exact același lucru se întâmplă raportat la raționamentul primei instanțe (pedeapsa de 16 ani închisoare reprezentând atât primul termen al recidivei postcondamnatorii, cât și primul termen al recidivei postexecutorii).

În cazul în care o persoană aflată în executarea unei pedepse (pentru o infracțiune I1) comite o infracțiune cât timp se află în executarea pedepsei (I2) și alta ulterior (I3), ambele infracțiuni se află în recidivă postcondamnatorie. Deși la prima vedere, ultima infracțiune ar fi în recidivă postexecutorie, în realitate nu trebuie omis că instanța va contopi I2 cu restul rămas din I1 într-o singură pedeapsă indivizibilă. În aceste condiții, nu se mai poate susține că I1 a fost executat în totalitate, pedeapsa fiind executată integral doar atunci când pedeapsa indivizibilă compusă din I2 și restul din I1 este executată.

Aplicând raționamentul primei instanțe, ar însemna ca instanța să constate că I3 este comisă în recidivă postexecutorie (I1 fiind primul termen al recidivei), să contopească I1 cu I2 și să adauge restul rămas neexecutat din I1. Practic, I1 ar fi valorificat atât ca prim termen al recidivei postexecutorii, cât și ca prim termen al recidivei postcondamnatorii.

Aplicând raționamentul primei instanțe, ar însemna că pedeapsa de 16 ani închisoare să fie în același timp considerată ca fiind neexecutată (doar în aceste condiții putând fi adăugat restul rămas neexecutat), cât și considerată ca fiind executată (doar într-o astfel de situație putând fi reținută recidiva postexecutorie).

Față de aceste aspecte, reținerea stării de recidivă postexecutorie este greșită. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și literatura de specialitate (F. Streteanu, D. Nițu, Drept Penal. Partea Generală, vol. II, București, 2018, p. 600; M. Udroiu, Drept Penal. Partea Generală, București, 2019, p. 618).

O astfel de soluție nu intră în contradicție cu decizia CCR nr. 250/2019 care impune instanței să se pronunțe cu privire la schimbarea încadrării juridice printr-o încheiere anterioară soluționării cauzei. În decizia menționată, Curtea Constituțională a arătat că încadrarea juridică a faptei semnifică stabilirea textului de lege care o prevede și o sancționează și caracterizarea ei ca infracțiune potrivit acestui text și presupune realizarea de către organele judiciare a unei relații corespunzătoare între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia. Prin încadrarea juridică a faptei se statuează asupra textului din legea penală, a tiparului incriminator ce prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă ce constituie obiectul cauzei penale, în sensul art. 371 din C. proc. pen.

Or, reținerea sau nu a stării de recidivă nu are nicio legătură cu realizarea de către organele judiciare a unei relații corespunzătoare între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia, nefiind necesară stabilirea acestei împrejurări înainte de începerea dezbaterilor (de altfel, acesta a fost singurul motiv de apel, fiind singura chestiune care a făcut obiectul dezbaterilor).

În același sens, s-a arătat că schimbarea de încadrare juridică prin încheiere anterioară soluţionării fondului cauzei, trebuie să aibă în vedere sensul restrâns al noţiunii de încadrare juridică, respectiv norma de incriminare incidentă, variantele infracţiunii (pentru cazul în care norma de incriminare stipulează o formă de bază sau asimilată, respectiv una sau mai multe variante agravante şi/ sau atenuante), forma infracţiunii (tentată, consumată, continuată), forma de participaţie penală. În susţinerea opiniei exprimate, avem în vedere dispoziţiile art. 174 C. pen. ce explică semnificaţia sintagmei „săvârşirea unei infracţiuni”. Celelalte aspecte legate de reţinerea sau înlăturarea unei forme a pluralităţii de infracţiuni (recidivă, pluralitate intermediară, concurs de infracţiuni) ori în situaţia reţinerii sau înlăturării circumstanţelor atenuante legale sau agravante prevăzute în partea generală a C. pen. urmează a fi puse în discuţie şi soluţionate, fără a presupune respectarea exigenţelor art. 386 C. proc. pen. (minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curților de Apel Craiova, 3-4 iunie 2021).

Reindividualizând pedeapsa în noile limite legale (8 luni închisoare – 3 ani și 4 luni închisoare, față de 1-5 ani închisoare, limite avute în vedere de prima instanță) și ținând cont că doar inculpatul a exercitat apel în cauză (ceea ce impune ca instanța de apel să aibă în vedere orientarea pedepsei către minimul legal stabilită de prima instanță), Curtea urmează a dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 9 luni închisoare.

Examinând soluția primei instanțe, Curtea constată că prin sentința penală nr. __ a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a dispus ca pedeapsă complementară și interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani. În același timp, prin sentința nr. __ a Tribunalului Giurgiu inculpatului i s-a aplicat ca și pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani.

În acest sens, aplicând succesiv prevederile art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., prima instanță trebuia să contopească pedepsele complementare aferente celor două infracțiuni concurente și apoi să adauge pedeapsa complementară corespunzătoare infracțiunii ce reprezintă primul termen al recidivei, fără a depăși maximul general.

În cauză, prima instanță a reținut exclusiv pedeapsa complementară pentru infracțiunea dedusă judecății, neregularitate ce nu poate fi îndreptată în apelul inculpatului fără încălcarea principiului non reformatio in pejus.