Jurisprudență | Contract de antrepriză. Neprevederea în lege a răspunderii contractuale a subantreprenorului față de beneficiarul lucrării

Caracteristica esențială a contractelor sinalagmatice, precum este contractul de execuție de lucrări, o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, aspect ce determină posibilitatea angajării răspunderii părților una față de alta, în temeiul aceluiași contract.

Împrejurarea că prin acordul încheiat de reclamantă cu SC (S1) SRL se prevede că toate contractele încheiate cu subcontractanții sunt parte integrantă din contract nu poate duce la o concluzie contrară celei mai sus menționată având în vedere că potrivit art. 1166 Cod civil contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, or, între părțile din prezentul litigiu nu a intervenit un astfel de acord, voința exprimată de alte persoane neputând da naștere unor obligații contractuale în sarcina unui terț față de respectivul acord de voințe, în lipsa unei prevederi legale în acest sens.

Or, potrivit art. 1851-1852 Cod civil prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare pentru beneficiar, în schimbul unui preț, iar în cazul subcontractării unei părți din lucrare, în raporturile cu beneficiarul, antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa faptă, legiuitorul neprevăzând o răspundere contractuală a subantreprenorului față de beneficiarul lucrării.

În urma analizei probațiunii administrată în cauză, a apărărilor și susținerilor părților, cu luarea în considerare a dispozițiilor legale incidente, Curtea a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată, neputându-se reține ca temei al pretențiilor solicitate în contradictoriu cu pârâta (R) SRL nici răspunderea contractuală, și nici cea delictuală.

Prin Decizia nr. (…)/CA/2021, Curtea de Apel (…) a admis recursul declarat de recurenta SC (R) SRL (L1) în contradictoriu cu intimata (I) SA împotriva Sentinței nr. (…) din 11.03.2021 pronunțată de Tribunalul (…), pe care a casat-o în parte cu privire la soluția pronunțată asupra acțiunii introduse de reclamanta (I) SA împotriva pârâtei SC (R) SRL, pe care a reținut-o spre rejudecare, fixând termen în data de 21.07.2021, cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta (I) SA urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

În motivarea acestei decizii, instanța de recurs a reținut, cu referire la soluția pronunțată asupra acțiunii formulate de reclamanta (I) SA, că raportat la dispozițiile art. 22 alin. 2 și 6 Cod procedură civilă, judecătorul fondului trebuia să lămurească în primul rând aspectele ce țineau de temeiul juridic al acțiunii (delict civil sau contract) și caracterul petitelor, respectiv dacă acțiunea în răspundere contractuală ar avea un caracter subsidiar față de acțiunea în răspundere delictuală, iar apoi trebuiau lămurite complet împrejurările de fapt și de drept pe care se întemeiază cererile, aspecte ce urmau a fi analizate din perspectiva probelor administrate, a apărărilor părților și a dispozițiilor legale incidente.

Lămuririle erau necesare pentru a se preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, așa cum prevede art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, ce a fost nesocotit de judecătorul fondului, care s-a limitat la a prelua expunerea de fapt din acțiunea reclamantei, respectiv la a reda o prevedere dintr-un contract de subantrepriză încheiat între alte părți decât cele din litigiu, fără a arăta care sunt argumentele pentru care în temeiul raportului contractual intervenit între SC (S1) SRL, în calitate de contractant general, și (R) SRL, în calitate de subcontractant, poate fi angajată răspunderea contractuală a (R) SRL față de reclamanta (I) SA.

În plus, prin sentința recurată nu a fost analizată incidența sau înlăturarea răspunderii civile delictuale, pe care reclamanta (I) SA și-a întemeiat în principal acțiunea, conform precizării din răspunsul la întâmpinare, or, conform art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă judecătorul trebuia să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, cu atât mai mult cu cât o cerere cu caracter subsidiar se impune a fi examinată doar în cazul în care nu poate fi primită cererea formulată în principal.

Raportat la neregularitățile stabilite, Curtea a dispus casarea în parte a sentinței recurate, în ceea ce privește soluția dată acțiunii introduse de reclamanta (I) SA și reținerea spre rejudecare potrivit art. 55 alin. 3 din Legea nr. 101/2016.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului (…) la data de 03.03.2020 sub dosar nr. (…)/2020, reclamanta (I) SA (L2), prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta (R) SRL (L1), a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.239.678,84 lei fără TVA reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale asumate prin Contractul de Subcontractare nr. (…)/16.03.2015 pe care l-a încheiat cu Asocierea SC (S1) SRL – (…) Gmbh, prin Liderul Asocierii SC (S1) SRL, cu cheltuieli de judecată.

În motivare cererii reclamanta a arătat, în esență, că între (I) SA și Asocierea SC (S1) SRL – (…) GmbH, prin Liderul Asocierii SC (S1) SRL a fost încheiat Acordul Contractual nr. (xxxxx)/13.11.2012 – Extinderea cu treapta terțiară a stației de epurare a apelor uzate din mun. (L2), număr de identificare (L2)-CL-(…).

Prin Contractul de subcontractare nr. (…)/16.03.2015, SC (R) SRL în calitate de subcontractant s-a angajat față de SC (I) SA cu aceleași obligații și responsabilități pe care le avea SC (S1) SRL, așa cum prevede art. 8 din Contractul de Subcontractare nr. (…)/16.03.2015: – subcontractantul se angajează față de Contractantul General cu aceleași obligații și responsabilități pe care Contractantul general are față de investitor conform contractului „Extinderea cu treaptă terțiară a stației de epurare a apelor uzate din municipiul (L2), despre care Subcontractorul declară că a luat cunoștință”.

Prin acest contract pârâta și-a asumat obligația de executare a lucrărilor în valoare de 13.569.190,36 lei fără T.V.A., lucrări pe care aceasta a refuzat ulterior să le execute integral, producând astfel un prejudiciu în valoare de 1.239.678,84 lei fără TVA și, totodată punând reclamanta în situația de a demara o noua procedură de achiziție pentru executarea acestor lucrări care presupune și stabilirea unei noi valori estimate a lucrărilor respective, în conformitate cu legislația achizițiilor publice.

Prejudiciul creat datorită neîndeplinirii obligațiilor contractuale cu privire la finalizarea lucrărilor consemnate în procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr. (x)/22.03/2017 (HG nr. 273/1994) și  nr. (y)/22.03.2017 (HG nr. 51/1996) este în valoare totală de 1.239.678,84 lei fără TVA.
Datorită faptului că pârâta a refuzat executarea lucrărilor mai sus precizate și asumate de către aceasta prin Contractul de Subcontractare nr. (…)/16.03.2015 și care la vremea aceea erau în sumă de 190.080 lei fără TVA, reclamanta a fost obligată să demareze o nouă procedură de achiziție în vederea contractării unui alt antreprenor pentru executarea, respectiv finalizarea acelor lucrări.

De asemenea, reclamanta menționează faptul că, pârâta a fost înștiințată de obligațiile ce îi revin, prin adresa nr. (…)/22.03.2018, adresă la care nu a răspuns până la data înregistrării prezentei acțiuni.

Neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate prin Contractul nr. (xxxxx)/13.11.2012 rezultă și din Notificarea de Reziliere a reclamantei nr. (zzzzz)/16.10.2017 și înaintată către antreprenorul principal, reziliere despre care (R) SRL susține că nu a avut cunoștință. În urma rezilierii respectivului contract, reclamanta a emis documentul constatator nr. AP www/06.10.2017. Acest act nu a fost contestat de antreprenorul principal (S1) SRL, recunoscând astfel că, nici el și nici pârâta (R) SRL nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Reclamanta menționează că acest document constatator este un act administrativ emis în baza legislației privind achizițiile publice. 

Această reziliere a fost cerută ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către Antreprenor, în temeiul Sub-Clauzelor 15.2 În urma înaintării acestei înștiințări, Antreprenorul nu s-a conformat obligațiilor asumate prin Contract încadrându-se astfel și în situația prevăzută de pct. (c) al Sub-Clauzei 11.4.

Având în vedere faptul că pârâta (R) SRL are calitatea de subcontractant în Contactul de Subcontractare nr. (…)/16.03. 2015, reclamanta a solicitat instanței să constate faptul că (R) SRL este direct răspunzător de neîndeplinirea obligațiilor, precum și de pierderile suferite de (I) SA, ca urmare a neîndeplinirii acestor obligații.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1349, art. 1270, art. 1350 Cod civil.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC (R) SRL a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat, în esență, că în data de 30.03.2012, reclamanta (I) SA a demarat o procedură de atribuire având ca și obiect „Extinderea cu treaptă terțiară a stației de epurare a apelor uzate din mun. (L2)”.

Ulterior, SC (S1) SRL a încheiat cu pârâta SC (R) SRL Contractul de subantrepriză nr. (…)/17.03.2015, având ca obiect executarea unor lucrări în cadrul contractului (L2)-CL-(…), astfel cum rezultă din Contractul de subantrepriză nr. (…)/17.03.2015 și Anexa nr. 4 la Contractul nr. (…)/17.03.2015.
În data de 22.10.2014, prin încheierea pronunțată în dosar nr. (…)/2014 al Tribunalului (…), a fost admisă cererea debitorului SC (S1) SRL pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței.
În cadrul acestei proceduri, în data de 25.05.2016, a fost confirmat de către judecătorul sindic planul de reorganizare propus de debitoare.

Având în vedere faptul că planul de reorganizare propus de debitor nu a fost respectat, la data de 19.04.2017 a fost admisă cererea de deschidere a procedurii falimentului față de debitoarea SC (S1) SRL.

Reclamanta (I) SA a formulat o cerere de înscriere la masa credală, solicitând inclusiv sumele ce fac obiectul prezentei acțiuni.

Reclamanta își întemeiază acțiunea pe răspunderea contractuală a pârâtei care a născut în sarcina celei din urmă o obligație juridică interpelată ca fiind una solidară față de Antreprenor.

Un aspect extrem de important îl prezintă însă renunțarea la solidaritate. Renunțarea la solidaritate trebuie să fie, în principiu, expresă, însă se poate considera că un creditor renunță la solidaritate atunci când îl cheamă în judecată pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar cererea având acest obiect este admisă.

Prin formularea cererii de înregistrare la masa credală, pârâta consideră că reclamanta (I) SA și-a manifestat un act veritabil de renunțare la solidaritatea debitorilor.

Această acțiune determină calitatea de debitor al societății (S1) SRL, iar subantreprenorul SC (R) SRL – pârâta din prezenta cauză, nu mai deține calitatea de debitor solidar.

În ceea ce privește efectele secundare în raporturile dintre creditor și debitorii solidari, a arătat că se pune problema daunelor-interese în cazul neexecutării în natură a obligației de către unul dintre codebitori și problema efectelor unei hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la unul dintre codebitori.

În primul caz, atunci când executarea în natură a unei obligații devine imposibilă din fapta unuia sau mai multor debitori solidari sau după ce aceștia au fost puși personal în întârziere, ceilalți codebitori nu sunt liberați de obligația de a-i plăti creditorului prin echivalent, însă nu răspund de daunele-interese suplimentare care i s-ar cuveni.

Așadar, creditorul nu poate cere daune-interese suplimentare decât codebitorilor solidari din a căror culpă obligația a devenit imposibil de executat în natură, precum și celor care se aflau în întârziere atunci când obligația a devenit imposibil de executat.

În ceea ce privește efectele solidarității în raporturile dintre debitori, pârâta a arătat că atunci când creditorul renunță la solidaritate, partea codebitorului insolvabil va fi suportată de acesta, astfel că nu se va mai împărți între ceilalți codebitori și, prin urmare, nu mai poate fi pretinsă nici în acțiunea în regres.

În speța de față, părțile se află în situația descrisă mai sus deoarece reclamanta (I) SA a renunțat la solidaritatea debitorilor. Astfel fiind, reclamanta (I) SA poate solicita daune interese doar antreprenorului general SC (S1) SRL.

Reclamanta SC (I) SA prin reprezentant legal, a răspuns la întâmpinare (filele 1-5 vol. II dosar nr. (…)/2020), solicitând să se constate netemeinicia apărărilor formulate de pârâta (R) SRL prin întâmpinare, cu consecința înlăturării acestora.

În ce privește susținerea pârâtei în sensul că acțiunea este întemeiată pe răspunderea contractuală, reclamanta precizează că aceasta este întemeiată în primul rând pe răspunderea delictuală, și anume pe art. 1349 Cod civil. Răspunderea contractuală venind ca o completare, având în vedere că există un Contract, iar potrivit art. 1350 alin. 3 Cod civil, „dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care ar fi mai favorabile”.

În aceste condiții, reclamanta solicită respingerea apărărilor pârâtei și admiterea acțiunii sale astfel cum aceasta a fost formulată, dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.239.678,84 lei fără TVA reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de către aceasta.

Analizând acțiunea formulată de reclamanta SC (I) SA în contradictoriu cu pârâta SC (R) SRL, instanța a constatat că este nefondată pentru considerentele următoare:

Prin acțiunea înregistrată sub numărul de dosar (…)/2020, conexată la dosarul (…)/2018, reclamanta SC (I), în temeiul dispozițiilor art. 1349, 1270 și 1350 Cod civil, a solicitat obligarea pârâtei (R) SRL la plata sumei de 1.239.678,84 lei + TVA, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligațiilor asumate prin Contractul de subantrepriză nr. (…)/16.03.2015, arătând că pârâta este direct răspunzătoare de pierderile suferite de (I), care, în calitate de beneficiar, avea încheiat contractul de achiziție publică cu antreprenorul general SC (S1) SRL, care a fost reziliat pentru neîndeplinirea obligațiilor.

Prin răspunsul la întâmpinare (f.4 vol. II, dosar fond) reclamanta (I) SA a precizat că își întemeiază acțiunea, în principal, pe răspunderea delictuală prevăzută de art. 1349 Cod civil și doar în completare pe răspunderea contractuală.

Cu prilejul rejudecării, reprezentantul reclamantei a arătat că temeiul acțiunii îl reprezintă răspunderea contractuală raportat la dispozițiile art. 8 din Contractul de subantrepriză nr. (…)/16.03.2015, neputând indica vreun delict civil.

În urma analizei probațiunii administrată în cauză, a apărărilor și susținerilor părților, cu luarea în considerare a dispozițiilor legale incidente, Curtea a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată, neputându-se reține ca temei al pretențiilor solicitate în contradictoriu cu pârâta (R) SRL nici răspunderea contractuală, și nici cea delictuală.

Examinând pretențiile din perspectiva răspunderii contractuale, instanța a reținut că potrivit art. 1350 Cod civil, această formă de răspundere civilă se angajează atunci când, fără justificare, persona nu și-a îndeplinit obligațiile pe care le-a contractat, fiind astfel răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și având obligația să-l repare, în condițiile legii.

Curtea a constatat, în baza actelor de la dosar, că între (I), în calitate de beneficiar, și asocierea SC (S1) SRL-(…) GmbH, prin Liderul (S1) SRL, în calitate de antreprenor general, a fost încheiat, în condițiile OUG nr. 34/2006, acordul contractual pentru execuția de lucrări nr. (xxxxx)/13.11.2012, având ca obiect „extinderea cu treaptă terțiară a stației de epurare a apelor uzate din mun. (L2)”, număr de identificare (L2)-CL-(…), pentru prețul de 22.605.838,24 lei + TVA (filele nr. 68-80 vol. I – dosar fond (…)/2018).

La punctul I din actul adițional nr. 6 la acordul contractual mai sus menționat s-a stabilit numirea în calitate de subantreprenor a SC (R) SRL, stipulându-se că subantrepriza nr. (…)/16.03.2015 va constitui anexă la actul adițional (filele nr. 20-21, 119 și urm. vol. I dosar (…)/2018).

Prin contractul de subantrepriză nr. (…)/16.03.2015, încheiat între SC (S1) SRL, în calitate de contractant general, și SC (R) SRL, în calitate de subcontractant, s-a stabilit că pârâta va executa, pentru prețul de 13.569.190,36 lei fără TVA, lucrări de construcții și instalații în cadrul contractului “Extinderea cu treaptă terțiară a stației de epurare a apelor uzate din mun. (L2)”, angajându-se “față de contractantul general (respectiv, SC (S1) SRL) cu aceleași obligații și responsabilități pe care contractantul general le are față de investitor conform contractului „Extinderea cu treaptă terțiară a stației de epurare a apelor uzate din mun. (L2) (art. 8)”.

Contractul nr. (xxxxx)/13.11.2012 a fost reziliat în temeiul subclauzelor 15.2. lit. e) și 11.4, motivat de faptul că antreprenorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de clauza 11.1 (terminarea lucrărilor neexecutate și remedierea defecțiunilor).

Analizând prevederile contractelor sinalagmatice (bilaterale) mai sus menționate (în special, cele de care se prevalează reclamanta, dar nu numai), cu luarea în considerare a faptului că potrivit art. 1270 și art. 1280 Cod civil contractele au putere de lege între părțile contractante și produc efecte numai între acestea, dacă prin lege nu se prevede altfel, și a normelor legale privitoare la antrepriza și subantrepriza de lucrări, cuprinse în capitolul VI din Codul civil, Curtea a apreciat că nici acordul contractual nr. (xxxxx)/13.11.2012, și nici contractul de subantrepriză nr. (…)/2015 nu au dat naștere vreunui raport juridic contractual, care să fi generat drepturi și obligații reciproce și interdependente între (I) și (R) SRL.

În acest sens se are în vedere că acordul nr. (xxxxx)/13.11.2012 stabilește exclusiv drepturile și obligațiile părților semnatare, respectiv ale (I) și SC (S1) SRL, prevăzând condițiile angajării răspunderii acestora și nu a unor terți, chiar dacă aceștia cunosc conținutul contractului.

Că este așa este confirmat și de actul de reziliere emis de autoritatea contractantă (I) (filele 81-82 dosar (…)/2018, vol. I), în care s-a menționat că încetarea contractului se datorează culpei antreprenorului asocierea SC (S1) SRL-(…) GmbH, care nu și-a îndeplinit obligația de a termina lucrurile neexecutate și de a remedia defecțiunile constatate cu ocazia recepției.

În plus, în cadrul acțiunilor formulate de (R) SRL împotriva (I) SA, întemeiate pe art. 1856 Cod civil, (înregistrate în dosarele nr. (…)/2019 și nr. (…)/2018 ale Tribunalului (…), prin care s-a urmărit obținerea contravalorii unor servicii prestate de (R) SRL, al căror beneficiar final ar fi fost (I), poziția procesuală a pârâtei, de respingere a acțiunii, s-a întemeiat pe contractul nr. (xxxxx)/13.11.2012 și pe modul deficitar de executare al acestuia de către antreprenorul (S1) SRL, părțile neprevalându-se de un acord contractual intervenit între ele. Or, dacă ar fi existat un raport contractual între părțile în litigiu, inclusiv pretențiile (R) SRL trebuiau soluționate în raport cu acesta, întrucât potrivit doctrinei de specialitate, caracteristica esențială a contractelor sinalagmatice, precum este contractul de execuție de lucrări, o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, aspect ce determină posibilitatea angajării răspunderii părților una față de alta, în temeiul aceluiași contract.

Împrejurarea că art. 2 lit. k) din acordul încheiat de reclamantă cu SC (S1) SRL prevede că toate contractele încheiate cu subcontractanții sunt parte integrantă din contract nu poate duce la o concluzie contrară celei mai sus menționată având în vedere că potrivit art. 1166 Cod civil contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, or, între părțile din prezentul litigiu nu a intervenit un astfel de acord, voința exprimată de alte persoane neputând da naștere unor obligații contractuale în sarcina unui terț față de respectivul acord de voințe, în lipsa unei prevederi legale în acest sens.

Or, potrivit art. 1851-1852 Cod civil prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare pentru beneficiar, în schimbul unui preț, iar în cazul subcontractării unei părți din lucrare, în raporturile cu beneficiarul, antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa faptă, legiuitorul neprevăzând o răspundere contractuală a subantreprenorului față de beneficiarul lucrării.

Totodată, instanța are în vedere că prin contractul de subantrepriză nr. (…)/16.03.2015 (R) SRL și-a asumat obligații față de (S1) SRL și nicidecum față de (I), art. 8, de care se prevalează reclamanta, prevăzând în mod clar acest aspect.

În opinia instanței toate aceste împrejurări de fapt și de drept justifică concluzia inexistenței vreunui temei pentru angajarea răspunderii contractuale a (R) SRL față de (I) SA, concluzie care se impune indiferent de apărările inadecvate ale pârâtei, în condițiile în care la situația de fapt stabilită în baza probatorului administrat trebuie aplicată norma de drept care îi corespunde, această operațiune revenind instanței.

Chiar dacă în rejudecare consilierul juridic al reclamantei a arătat că nu mai înțelege să fundamenteze acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, neputând indica un delict civil, Curtea a reținut, cu luarea în considerare a poziției din acțiunea dedusă judecății și din răspunsul la întâmpinare, că oricum nu putea fi angajată în cauză, neputându-se reține un delict civil în sarcina pârâtei în condițiile în care, potrivit considerentelor mai sus expuse, aceasta a acționat în temeiul unui contract încheiat cu (S1) SRL, iar obligațiile în legătură cu care se reclamă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare sunt izvorâte tot dintr-un contract, respectiv cel încheiat între (I) și SC (S1) SRL.

Or, în condițiile în care pretențiile solicitate prin acțiune derivă din modul de îndeplinire al unui contract, nu se poate reține incidența răspunderii civile delictuale.

Pentru toate aceste motive, Curtea a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC (I) în contradictoriu cu pârâta (R) SRL, privind plata sumei de 1.239.678,84 lei + TVA.

În cauză instanța nu s-a pronunțat asupra îndreptățirii pârâtei, care a câștigat procesul, la acordarea de cheltuieli de judecată, întrucât nu a formulat o astfel de cerere, reprezentantul convențional al acesteia precizând că vor fi solicitate pe cale separată.