Tribunalul va observa că audierea martorei s-a făcut în condiţii de legalitate, având în vedere conotaţiile de natură penală ale procedurii emiterii ordinului de protecţie (ex: desemnare apărător din oficiu pentru agresor, participarea obligatorie a procurorului la judecarea acestor cauze etc), precum şi trimiterile exprese ale legii la aplicarea probaţiunii reglementate de Codul de procedură penală.
(Tribunalul Arad, secţia civilă, decizia civilă nr. (…)/7 martie 2019)
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 11.02.2019 sub dosar nr.(…)/246/2019, înaintată de petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu şi privind cererea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtul C. M., de a se emite ordin de protecţie-provizoriu pentru pârât conform Legii nr. 217/2003 republicată.
Măsurile care se solicită fi dispuse prin ordinul de protecţie sunt următoarele: evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, reintegrarea victimei şi, după caz a copiilor în locuinţa familiei, limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului, dacă este posibil doar asupra unei părţi a locuinţei comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima, cu obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă de 100 m.
De asemenea, se solicită obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale acestuia, respectiv faţă de C. R. S.-100 m, şi obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinţa, din Ineu, str., nr. jud.Arad.
În fapt a arătat că, în data de 09.02.2019 pârâtul C. M., fiind într-o vădită stare de ebrietate l-a lovit pe tatăl său C. I. cu pumnul în zona feţei, iar după ce a căzut la pământ a continuat să-l lovească cu picioarele în zona toracică.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.26 alin.2 din Legea nr.217/2013.
La dosarul cauzei au fost depuse în probaţiune următoarele: ordinde protecţie provizoriu (f.6-8), formular de evaluare a riscului (f.9), modelul declaraţie dată de victima violenţei domestice (f.10), constatările poliţistului (f.11), modelul declaraţiei dată de agresor, autorul actului de violenţă (f.12), proces verbal din 09.02.2019 (f.13-14), raportul întocmit la 09.02.2019(f.15-16), delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie reprezentare reclamant (f.31), referat pentru decontare onorariu(f.32), delegaţie pentru reprezentare asistenţă judiciară obligatorie pârât (f. 33), referat decontare onorariu (f.34) şi declaraţia martorei din oficiu C. R. S. (f.35).
La solicitarea instanţei s-a depus la dosar adresa nr. (…)/II/13.02.2019 întocmită de Primăria oraşului Ineu (fila 30).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, în cauză a fost emis ordin de protecţie provizoriu la data de 9.02.2019, cu privire la pârâtul C. M., pentru faptele de violenţă fizică pe care acesta le-a exercitat asupra tatălui său C. I. cu care locuia împreună, în data 9.02.2019, reţinându-se că în timp ce se afla la domiciliul său, aflându-se într-o vădită stare de ebrietate, a intrat în discuţii contradictorii cu sora sa, iar în momentul în care între ei a intervenit tatăl său C. I., l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona feţei. După ce C. I. a căzut în urma loviturilor primite, pârâtul l-a lovit cu picioarele în zona toracică (filele 6-8).
În acest sens Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad a întocmit raport din data de 9.02.2019, în care s-a consemnat faptul că numitul C. M., aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice a provocat un scandal la adresa de domiciliu situată în Ineu, str., jud.Arad, iar datorită faptului că a avut un comportament agresiv şi recalcitrant refuzând să coopereze cu organele de poliţie a fost nevoie să fie folosit sprayul iritant lacrimogen, de asemenea, a fost imobilizat şi încătuşat pentru a nu pune în pericol integritatea corporală a membrilor familiei (filele 10-11).
Având în vedere ordinul de protecţie provizoriu la data de 9.02.2019, raportul întocmit de organele de poliţie la data de 9.02.2019, notele întocmite de serviciul de asistenţă socială din cadrul Primăriei Ineu nr.(…)/II/13.02.2019 (fila 30) şi declaraţia martorului C. R. S. (fila 35), instanţa constată că la data de 9.02.2019, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, pârâtul C. M. a fost violent fizic cu tatăl său C. I. la locuinţa acestora. Ulterior, în urma agresiunilor suferite C. I. a fost internat în spital având vânătăi în zona feţei, un deget rupt, o coastă fisurată şi o coastă ruptă.
n drept, potrivit art.23 din Legea nr.217/2003, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, anumite măsuri – obligaţii sau interdicţii.
Conform art.3 din Legea nr.217/2003:
„(1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale”.
Totodată, în temeiul art.4 lit.a-c din Legea nr.217/2003:
Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:
„a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar”.
Conform art.22 indice 7 alin.6 şi 7 din Legea nr.217/2003:
,,(6) Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 25 alin. (3) lit. a) şi art. 26.
(7) În situaţia înaintării ordinului de protecţie provizoriu potrivit prevederilor alin. (6), durata iniţială pentru care a fost dispus se prelungeşte, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecţie, cu informarea agresorului despre acest fapt”.
Astfel cum rezultă din materialul probator analizat, acţiunile pârâtului au pus în pericol integritatea fizică şi psihică a reclamantului.
Având în vedere prevederile legale menţionate, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se emite ordin de protecţie cu privire la persoana reclamantului, raportat la actele de violenţă fizică şi stările de tensiune şi de suferinţă psihică, în cauză însă nefiind prezentate probe din care să rezulte temeinicia cererii cu privire la numita C.R. S., care locuieşte la o altă adresă.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis în parte cererea privind pe reclamantul C. I., domiciliat în Ineu, str. jud.Arad, în contradictoriu cu pârâtul C. M., domiciliat în Ineu, str. , jud.Arad, pentru emitere ordin de protecţie conform Legii nr.217/2003 republicată, şi în consecinţă:
În temeiul art.23 alin.1 lit.d, f şi g, din Legea nr.217/2003 republicată va dispune emiterea unui ordin de protecţie privind pe reclamantul C. I., prin care a interzis pârâtului C. M., pentru o perioadă de 2 (două) luni, următoarele:
– să se apropie de reclamant la o distanţă mai mică de 100 metri,
– să se apropie de locuinţa reclamantului situată în Ineu, str., jud.Arad, la o distanţă mai mică de 100 metri,
– să se apropie de locul de muncă al reclamantului situat în Ineu, str., jud. Arad, la o distanţă mai mică de 100 metri,
– de a avea orice contact cu reclamantul inclusiv telefonic, corespondenţă sau orice alt mod.
Va obliga pârâtul de a preda organelor de poliţie de la domiciliul său, armele pe cere le deţine sau pe care la va dobândi în perioada de validitate a ordinului de protecţie.
Nerespectarea de către pârât a oricăreia dintre obligaţiile impuse prin ordinul de protecţie, va constitui infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de art.32 din Legea nr.217/2003 republicată.
Ordinul de protecţie se va comunica cu Poliţia Oraşului Ineu, pentru aducerea la îndeplinire. Va respinge în rest cererea.
Întrucât în cauză asistenţa juridică a intimatului a fost asigurată conform art.27 alin.4 Legea nr.217/2003, va dispune virarea din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad a sumei de 260 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu M. cu delegaţie nr./14.02.2019 (fila 31) şi a sumei de 260 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu B. cu delegaţie nr./14.02.2019 (fila 33).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C. M., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii privind emiterea ordinului de protecţie.
În motivare arată că hotărârea este nelegală deoarece instanţa, contrar normelor legale în vigoare, a încuviinţat audierea în calitate de martor a fiicei victimei. Ca urmare, invocă dispoziţiile art. 316 Cod procedură civilă şi apreciază că instanţa de fond, ascultând-o pe fiica victimei, a încălcat o interdicţie absolută.
De asemenea, arată că în cauză nu există probe că a exercitat vreun act de violenţă, astfel încât se impune admiterea apelului şi respingerea cererii privind emiterea ordinului de protecţie.
În drept invocă dispoziţiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul C. I., deşi a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi ţinând seama de dispoziţiile art.466-482 Cod procedură civilă, tribunalul a constatta că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reţinute, cât şi al dispoziţiilor legale aplicabile.
Astfel, singura critică formulată prin memoriul de apel se referă la nelegalitatea hotărârii primei instanţe din perspectiva administrării probei testimoniale cu nerespectarea dispoziţiilor art. 316 Cod procedură civilă, în sensul ascultării ca martor a fiicei victimei, în condiţiile în care, potrivit normei menţionate anterior, există o interdicţie legală de a fi ascultaţi descendenţii ca martori, chiar dacă e vorba de procese vizând raporturi de familie.
Tribunalul nu poate împărtăşi susţinerea apelantului având în vedere normele ce vizează probaţiunea în asemenea cauze, norme cuprinse chiar în Legea 217/2003.
Aşadar, reglementând ordinul de protecţie provizoriu, în art. 222 al. 4 din Legea 217/2003, legiuitorul arată că acţiunile poliţiştilor (…) urmează regimul probelor prevăzute de Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă sau de Legea 135/2010 privind Codul de procedură penală. Poliţiştii strâng probele potrivit dispoziţiilor prevăzute de Legea 135/2010, atunci când, în cursul verificării sesizărilor privind violenţa domestică, constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca actele de violenţă domestică săvârşite să facă obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni (alin. 5 al art. 222). De asemenea, conform art. 221 al. 2, la evaluarea situaţiei de fapt, poliţiştii vor constata existenţa riscului iminent pe baza probelor strânse potrivit prevederilor Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Pe de altă parte, potrivit art. 117 al. 1 Cod procedură penală au dreptul de a refuza să fie audiate ca martor a) soţul, ascendenţii, descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului. Altfel spus, rudele apropiate ale suspectului/inculpatului pot fi ascultate ca martor, dacă consimt la aceasta.
Or, în prezenta cauză, martora C.R.S.– fiica victimei şi sora agresorului – a consimţit a fi audiată de către instanţă, în ciuda relaţiilor de rudenie cu ambele părţi.
Drept urmare, tribunalul a observat că audierea martorei indicate mai sus s-a făcut în condiţii de legalitate, având în vedere conotaţiile de natură penală ale procedurii emiterii ordinului de protecţie (ex: desemnare apărător din oficiu pentru agresor, participarea obligatorie a procurorului la judecarea acestor cauze etc), precum şi trimiterile exprese ale legii la aplicarea probaţiunii reglementate de Codul de procedură penală.
Pentru cele arătate mai sus, considerând că vinovăţia pârâtului C. M. în agresarea tatălui său este mai presus de orice dubiu rezonabil,.tribunalul în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat de pârâtul C. M. împotriva sentinţei civile nr. 218 din 14.02.2019, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosar nr. (…)/246/2018.
În baza art. II din Legea 25/2012 coroborat cu art. 272 Cod procedură penală şi art. 2 pct. 1 lit. m din Protocolul pentru stabilirea onorariului avocaţial, s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Arad, pentru avocat B., a sumei de 500 lei reprezentând onorariu pentru asistenţă juridică obligatorie.
CITIȚI din categoria #jurisprudență:
- Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat. Greșita individualizare a pedepsei
- Restituirea cauzei la parchet pentru neregularitatea actului de sesizare, ca urmare a nerespectării dreptului la apărare al inculpatului şi anulării parţiale a actelor de urmărire penale
- Infracțiunea de distrugere. Lipsa descrierii detaliate a acuzației aduse inculpatului. Consecințe juridice
