Jurisprudență | Ordin de protecţie. Violenţă psihologică exercitată asupra copiilor

Apelantul T.N.I. solicită admiterea cererii de apel. Învederează instanţei că vrea să vadă fetele. Arată că nu a putut merge la lucru în Cluj din cauza proceselor pe care le are, însă de luni va începe din nou munca, fiind angajat în construcţii. Întrebat fiind în ce condiţii le poate vedea pe fete în situaţia în care lucrează în Cluj, arată că poate să se întâlnească cu fetele la casa tatălui intimatei sau când acestea vin de la grădiniţă. Menţionează că dacă le vede pe drum vrea să vorbească cu ele. Arată că nu a fost în satul în care locuieşte intimata. Deşi a avut nevoie să meargă la doctor, a sunat înainte pentru a vedea dacă intimata este acolo.

Intimata C.I. arată că nu este de acord cu admiterea apelului şi cu nicio modalitate indicată de apelant de a se vedea cu fetele. Întrebată fiind de instanţă, arată că este de acord ca apelantul să ia legătura telefonic cu fetele doar dacă acestea sunt de acord să vorbească cu el. Arată că după ce se va termina ordinul de protecţie, dacă copiii vor vrea, apelantul poate să vină să îi vadă, însă până atunci nu vrea ca apelantul să ia copiii, iar aceştia să se tot teamă de el. Solicită cheltuieli de judecată respectiv contravaloare transport la instanţă. Arată că nu are acte justificative în dovedirea acestor cheltuieli.

Reprezentantul Ministerului Public – procuror T.I. pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, a se dispune cu privire la onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi respingerea cererii formulate de intimata C.I. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că intimata nu a făcut dovada acestora.

Instanţa, raportat la actele şi lucrările dosarului, reţine cauza în pronunţare.

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Ordinul de protecţie provizoriu a fost confirmat de procuror la data de 09.01.2020.

În legătură cu incidentul în speţă, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a fost înregistrat dosarul penal nr. 33/P/2020, sub aspectul săvârşirii infracţiunii violenţă în familie, prevăzut de  art.199 raportat la art.193 Cod penal.

De asemenea, în ce priveşte părţile, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus se află înregistrat dosarul  penal nr. 333/P/2019 la care s-a reunit dosarul penal nr. 1011/P/2019, având ca obiect art. 206 alin. 1 Cod penal (ameninţarea), art.199 alin. 1 (violenţa în familie) Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 (lovirea sau alte violenţe) Cod penal, art. 224 (violarea de domiciliu) Cod penal – art. 32 al.1 din Legea nr. 217/2013, în care T.N.L. are calitatea de suspect.

S-a constatat că, faţă de pârât, s-au mai emis încă două ordine de protecţie pe o perioadă de 6 luni, conform sentinţei civile nr. 975/12.06.2018, pronunţată în dosarul nr. 1095/ 336/2018, respectiv sentinţei civile nr. 428/13.03.2019, pronunţată în dosarul nr. 539/336/ 2019 al  Judecătoriei Vişeu de Sus, tot ca urmare a unei agresiuni fizice a pârâtului faţă de reclamantă.

Potrivit  cazierului judiciar, precum şi adresei nr. 186999/19.02.2019, pârâtul T.N.L. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 68 din 22.01.2019, pronunţată în dosarul nr. 2113/336/2018 al Judecătoriei Vişeu de Sus la pedeapsa totală de 4 luni închisoare, cu executare în detenţie, pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, respectiv a ordinelor de protecţie anterior arătate, aspect care potenţează periculozitatea pârâtului.

Potrivit fişei de evaluare a riscului, s-a constatat că pârâtul manifestă agresivitate  faţă de membrii familiei/copii, a ameninţat că îi va răni şi a distrus bunuri. Pârâtul este o persoană violentă, consumă băuturi alcoolice, manifestă agresivitate în limbaj, ceea ce provoacă o stare de temere pentru ceilalţi membri ai familiei.

La dosar au fost depuse declaraţii semnate şi datate privind actul de violenţă domestică, date de agresor, victimă, precum şi de martori.

Ordinul de protecţie provizoriu a fost confirmat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, conform dispoziţiilor art. 22 ind. 7 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 republicată.

În temeiul dispoziţiilor art. 22 ind. 7 alin. 6 din Legea nr. 217/2003 republicată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a înaintat instanţei ordinul de protecţie provizoriu însoţit de cererea pentru emiterea ordinului de protecţie.

În drept, potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, republicată, privind combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate  fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să dispună, cu caracter periodic, una sau mai multe măsuri.

În conformitate cu art. 3 din acelaşi act normativ, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit îm-preună cu victima.

Cum comportamentul abuziv al pârâtului este de natură să pună în pericol integritatea fizică, psihică şi emoţională a reclamantei şi a celor două minore, instanţa a dispus evacuarea pârâtului T.N.L. din locuinţa situată în com. Bistra, sat Crasna Vişeului, nr. 350A, jud. Maramureş, obligarea pârâtului de a păstra o distanţă minimă  de 50 m faţă de reclamantă şi faţă de cele două minore şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu acestea.
Măsurile împotriva pârâtului au fost dispuse pe o durată de 6 luni de la data emiterii ordinului, începând cu data pronunţării sentinţei, iar executarea se va face fără somaţie sau trecerea vreunui termen, impunându-se acest lucru din cauza comportamentului pârâtului.

Sentinţa a fost comunicată, conform art. 31 din Legea nr. 217/2003, de îndată, structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimelor  – reclamante şi a agresorului – pârât. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 500 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiţie, pârâtul fiind obligat la plata acestuia.     

Cheltuieli de judecată pentru reclamantă nu au fost acordate, nefiind solicitate.Împotriva sentinţei civile nr. 8 din 10.01.2020, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 36/336/2020, a declarat apel pârâtul T.N.L. solicitând a se dispune schimbarea în parte a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul de a i se permite contactul cu cele două fiice minore, după un program şi o locaţie pe care să le stabilească instanţa.

În cazul copiilor martori la formele de violenţă domestică, protecţia legii este atrasă de statutul lor, în general, de victime colaterale, care asistă la exercitarea acestora. Integritatea psihică a minorilor este deosebit de fragilă, în contextul în care aceşti copii sunt expuşi unor comportamente deviante adoptate de persoane apropiate lor (în speţă, tatăl în raport cu mama).

N. şi M.A., fiicele minore ale părţilor, au 6 ani şi jumătate, respectiv  5 ani şi jumătate.

După cum rezultă din depoziţia martorei C.M., a cărei audiere s-a dispus din oficiu de către instanţa de apel, la momentul izbucnirii incidentului care a determinat emiterea ordinului de protecţie pentru mama intimată, în data de 08.01.2020, intimata era în bucătărie, iar în camera de lângă, despărţită de bucătărie doar de o boltă fără uşă, erau cele două fetiţe, împreună cu verişora lor. Apelantul s-a dus în bucătărie şi a prins-o de gât pe intimată, ea a zbierat, fetele s-au dus în pat, s-au ascuns sub perne, s-au prins de urechi, s-au ascuns pe sub masă. Totdeauna aşa făceau când el striga, striga şi la ele pentru că ele zbierau, nu le-a dat deoparte niciodată, nu căuta apelantul ca atunci când se certa cu mama să nu fie fetele de faţă. A mai rezultat din depoziţia aceleiaşi martore că atunci când nu bea, apelantul se comportă foarte bine cu fetele, este de încredere, nu le-a bătut niciodată.

Cu ocazia audierii lor de către instanţă, cele două fetiţe au evitat să-şi exprime sentimentele sau emoţiile în raport de persoana tatălui. Maria nu a comunicat decât monosilabic, iar N., în timp ce desena, a relatat că are încredere un pic în tată, acesta ar putea face parte şi el un pic din familie, tati s-a jucat cu ele cu păpuşi, le-a adus multe dulciuri, însă raportarea ei esenţială le-a vizat pe mamă şi pe bunică.

La dosar a fost depusă copia de pe cazierul judiciar al apelantului. De asemenea, potrivit procesului verbal de investigaţii din 09.01.2020, în urma verificării registrului de 112 din cadrul Secţiei 4 Poliţie Rurală Leordina pe anul 2019, au fost identificate un număr de două intervenţii la eveniment ca urmare a sesizărilor efectuate de către numita C.I. respectiv la data de 10.03.2019, când s-a întocmit dosarul penal nr. 333/P/2019 sub aspectul infracţiunilor de ameninţare, violenţă în familie şi violare de domiciliu. Totodată în urma intervenţiei din data de 10.03.2019 numitul T.N.L. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei – Secţia Psihiatrie, pe numele lui T.N.L. fiind emis un ordin de protecţie de către Judecătoria Vişeu de Sus, prin sentinţa civilă nr. 428/13.03. 2019, pe o perioadă de 6 luni. În urma intervenţiei la eveniment din data de 03.07.2019 s-a întocmit un nou dosar penal, respectiv nr. 1011/P/2019 pentru săvârşirea infracţiunilor de încălcare a ordinului de protecţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 şi ameninţare, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin. 1 Cod penal. Numitul T.N.L. în prezent este cercetat penal în dosarul penal cu nr. 333/P/2019 (nr. 1011/P/2019 reunit la nr. 333/P/2019) privind săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal, ameninţare – faptă prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin. 1 Cod penal şi încălcarea ordinului de protecţie, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, având calitatea de suspect. T.N.L. în trecut a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru nerespectarea Legii nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, acesta fiind liberat din penitenciar la data de 19.02.2019, conform adresei nr. 186999/19.02.2019 a IPJ Maramureş – SIC.

Ansamblul materialului probator confirmă împrejurarea, în limitele procedurii speciale şi sumare a ordinului de protecţie, că fiicele minore ale părţilor au fost supuse violenţei psihologice, prin provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică, fiind martore ale unor acte violenţă exercitate de apelant asupra mamei acestora. În prezent, în contextul acestor forme de violenţă domestică – necontestate de altfel de către apelant, care a criticat hotărârea doar în ceea ce priveşte măsurile dispuse relativ la cele două fetiţe – , se apreciază că subzistă o stare de pericol în ce priveşte integritatea psihică a fetiţelor. Această stare de pericol poate fi înlăturată prin emiterea ordinului de protecţie în modalitatea dispusă de prima instanţă, dar cu anumite amendamente.

mprejurarea că apelantul nu a agresat în mod fizic fetele, declară că are nevoie să le vadă, se comportă frumos cu acestea atunci când nu are diferende cu mama nu este decisivă; în analiza probelor administrate, având în vedere că anterior s-au mai emis ordine de protecţie iar apelantul nu s-a conformat, Tribunalul constată că la acest moment tatăl nu a demonstrat că a înţeles faptul că pentru un copil violenţa psihologică prezintă riscuri semnificative, că indiferent de disputa dintre părinţi, copiii nu trebuie să fie în nicio circumstanţă martori ai violenţei domestice, nu trebuie expuşi în nicio formă ei, întrucât urmările pe termen mediu şi lung ale unei atare expuneri sunt necuantificabile.

Cele două fetiţe sunt extrem de mici, sunt fragile, au nevoie de ocrotire şi protecţie, nu sunt capabile să îşi înţeleagă emoţiile raportat la ceea ce au văzut, iar tatăl, deşi anterior avertizat asupra efectelor nedorite ale comportamentului său asupra integrităţii psihice a fetiţelor, le-a expus din nou acestui risc. Este adevărat că probele administrate converg înspre a considera că starea de pericol pentru minore survine atunci când apelantul consumă alcool; în acest context, apelantul a susţinut că a abandonat acest viciu, arătând deopotrivă că va lucra în Cluj.

Dată fiind această situaţie de fapt, precum şi depoziţia martorei audiate în ce priveşte comportamentul tatălui cu fiicele sale în perioade neconflictuale, opinia intimatei şi atitudinea tatălui în sala de şedinţă, Tribunalul apreciază că păstrarea de către acesta a contactului telefonic şi prin corespondenţă cu fiicele sale este util a nu fi îngrădit, permiţând fetelor să păstreze legătura cu tatăl în cele două modalităţi care nu apar a prezenta riscuri pentru ele (eventual chiar prin transmiterea de fotografii), în vederea unei reobişnuiri treptate şi a recuperării relaţiei neconflictuale cu părintele lor.

Instanţa consideră că la acest moment nu sunt oportune înlăturarea măsurii de obligare a apelantului să păstreze distanţa de minim 50 metri faţă de fetiţe şi nici dimensionarea acesteia în vreo altă modalitate, deoarece fetiţele sunt reticente faţă de tată, au nevoie de timp pentru a depăşi sentimentul de insecuritate şi emoţiile negative induse de comportamentul violent al acestuia faţă de mama lor, subzistă starea de pericol în contextul periclitării integrităţii lor emoţionale.

Tribunalul apreciază că durata pentru care se dispune ordinul de protecţie trebuie circumstanţiată însă în privinţa celor două fetiţe (şi doar a lor) care au fost indicate ca victime ale violenţei domestice în cererea Parchetului. Astfel, având în vedere vârsta fetiţelor, relaţiile lor cu tatăl, anterioare episodului de violenţă în familie, eforturile apelantului de a abandona consumul băuturilor alcoolice, atenuarea stării de nervozitate (observabilă progresiv pe parcursul celor trei termene de judecată la instanţa de apel), se apreciază că reducerea la 4 luni a duratei măsurilor dispuse, strict în privinţa minorelor, este de natură a satisface interesul fetiţelor de a recupera imaginea tatălui şi de a relua treptat relaţia cu acesta, starea de pericol fiind de dorit să dispară în acest interval de timp.

Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 teza a 2-a Cod procedură civilă, apelul se va admite, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul că se va interzice în continuare pârâtului T.N.L. să ia contact cu minorele T.N. şi T.M.A., dar se va excepta contactarea telefonică şi prin corespondenţă şi se va reduce în privinţa celor două minore, durata măsurilor luate prin hotărâre – păstrarea distanţei de minim 50 de metri şi interzicerea contactului prin alte modalităţi decât telefonic şi prin corespondenţă, de la şase luni, la patru luni.

Apelantul va fi obligat să achite Statului suma de 400 lei, parte din onorariul avocaţial în sumă de 500 lei, aferent delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 400 din 10.02.2020, eliberată domnului avocat R.C., avansarea onorariului de 500 lei urmând a se realiza din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cererea intimatei C.I. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă întrucât nu s-au depus dovezi pentru efectuarea lor, în condiţiile art. 482 raportat la art. 452 Cod procedură civilă.