Jurisprudență | Pluralitate de persoane vătămate. Retragerea plângerii de către una dintre părţi. Indivizibilitate pasivă

Formularea plângerii prealabile are efecte in rem, cu privire la faptă şi nu cu privire la persoană.
Dacă, prin comiterea unei infracţiuni, s-a adus atingere mai multor persoane vătămate, pentru a interveni răspunderea penală a infractorului este suficientă plângerea prealabilă a uneia dintre persoanele vătămate, legiuitorul consacrând astfel principiul indivizibilităţii active a răspunderii penale.

În situaţia retragerii plângerii prealabile de către una dintre victime, infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal, comisă de inculpat rămâne în fiinţă, având în vedere principiul indivizibilităţii active a răspunderii penale, prevăzut de  art. 157 al. 2 Cod penal, retragerea plângerii prealabile doar de către una din persoanele vătămate având efect doar cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului şi la soluţionarea acţiunii civile în cauza pendinte.

În baza art. 67 al. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii  exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal, iar în privinţa ultimului drept, mai exact dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de  4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 al. 1 şi 3 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal.

În baza art. 196 al.1-3 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală l-a condamnat  pe acelaşi inculpat la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 67 al. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal, iar în privinţa ultimului drept, mai exact dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 al. 1 şi 3 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal.

În baza art. 396 al. 6, rap. la art. 16 al. 1 lit. g) Cod procedură penală a încetat  procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 al. 1-4 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată D.D.. A dispus ca în baza art. 38 al. 2 Cod penal şi art. 39 al.1 lit. b) Cod penal inculpatul să execute pedeapsa  cea mai grea de 1 an şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, deci, în final, acesta va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 45 al. 3 lit. a) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară  rezultantă a interzicerii  exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal, iar în privinţa ultimului drept, mai exact dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 al. 5 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 al. 1 Cod penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
    a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta;
    b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
    c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
    d) să comunice schimbarea locului de muncă;
    e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) Cod penal a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să  urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

A dispus ca în baza art. 93 al. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, la Primăria Mugeni sau Primăria Cristuru Secuiesc.

În baza art. 91 al. 4 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în  data de 09.10.2017, ora 07.47, în timp ce inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având alcoolemia de 0,36 mg/l pur în aerul expirat, a condus autoutilitara marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare xxx, pe DN 13-E60, în direcţia Braşov şi la km. 101+420 m în exteriorul localităţii Vânători, judeţ Mureş, a provocat un accident rutier pătrunzând pe sensul opus de circulaţie pe un segment de drum unde depăşirea era interzisă, lovind frontal autoturismul marca SUZUKI cu nr. de înmatriculare xxx, în urma accidentului rezultând decesul numitului H.P. şi vătămarea corporală a persoanelor vătămate H.E. (pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a necesitat 120 – 130 de zile de îngrijiri medicale şi viaţa i-a fost pusă în pericol) şi D.D. (pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a necesitat 125 – 130 de zile de îngrijiri medicale).

S-a reţinut că, în drept, fapta comisă de inculpat care în data de 09.10.2017, în jurul orei 07:47, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având alcoolemia de 0,36 mg/l alcool pur în aerul expirat, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare xxx, pe DN13 – E60 în direcţia Braşov şi la km 101+420 m, în exteriorul loc. Vânători, jud. Mureş, a provocat un accident rutier pătrunzând pe sensul opus de circulaţie pe un segment de drum unde depăşirea era interzisă, lovind frontal autoturismul marca SUZUKI cu nr. de înmatriculare xxx, în urma accidentului rezultând decesul numitului H.P. şi vătămarea corporală a persoanelor vătămate H.E. (pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a necesitat 120 – 130 de zile de îngrijiri medicale şi viaţa i-a fost pusă în pericol) şi D.D. (pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a necesitat 125 – 130 de zile de îngrijiri medicale), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 al. 1 şi 2 Cod penal şi vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 196 al. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal.

În privinţa infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 al. 1-4 Cod penal, comisă în dauna persoanei vătămate D.D., instanţa în baza art.396 al.6, rap. la art. 16 al. 1 lit. g) Cod procedură penală a încetat procesul penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepselor care se vor aplica inculpatului instanţa a ţinut cont de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, mai exact de împrejurările şi modul de comitere a faptelor, pe fondul consumului de alcool, de starea de pericol creată pentru participanţii la traficul rutier, viaţa şi integritatea corporală a acestora, urmarea produsă, mai exact decesul unei persoane şi vătămarea corporală a altei persoane, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, conduita sinceră a inculpatului după săvârşirea faptelor, nivelul mediu de educaţie al acestuia.

Prin prisma acestor elemente, instanţa a aplicat inculpatului două pedepse de 1 an şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de ucidere din culpă şi respectiv pedeapsa de 9 luni închisoare pentru cealaltă infracţiune.

În baza art. 67 al. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale, iar în privinţa ultimului drept, mai exact dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de  4 ani, după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 65 al. 1 şi 3 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal, pentru fiecare infracţiune.

În baza art. 38 al. 2 Cod penal şi art. 39 al. 1 lit. b) Cod penal inculpatul va executa pedeapsa  cea mai grea de 1 an şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, deci, în final, acesta va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 45 al. 3 lit. a) Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară  rezultantă a interzicerii  exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal, iar în privinţa ultimului drept, mai exact dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 al. 5 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi i) Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 224 din 02.10.2020 pronunţată de  Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 2395/308/2019.

În motivarea apelului, Parchetul a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi majorarea duratei pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a conduce autovehicule de la 4 ani la 5 ani, precum şi lărgirea conţinutului acestei pedepse complementare în sensul de interzicere a dreptului de a conduce autovehicule indiferent de categorie, nu doar cele de categoria B.

De asemenea, s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă cu varianta agravată care presupune pluralitatea de victime, menţinerea soluţiei de condamnare pentru această infracţiune cu aceeaşi agravantă şi respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei de vătămare corporală din culpă în sensul înlăturării circumstanţei agravante speciale referitoare la pluralitatea de victime.

Examinând apelurile, prin prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm. Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a apreciat că numai apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara este fondat.

1. Consideraţii prealabile. Instanţa de control judiciar constată că starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, având în vedere conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal, astfel că această hotărâre, sub acest aspect, nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia de condamnare a inculpatului V.L. pentru săvârșirea infracțiunii de infracţiunii de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar consideră că din conţinutul materialului probator administrat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale reţinute în sarcina sa.

2. Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara s-a considerat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

2.1. Cu privire la primul motiv de apel, respectiv de respinge a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.L. din infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1, 2, 3 şi 4  Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 al. 1, 2, 3 cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal, acesta este fondat.

La termenul de judecată din data de 4 septembrie 2020, avocatul ales al inculpatului a solicitat instanţei să constate că partea vătămată D.D. şi-a retras plângerea prealabilă faţă de inculpat, astfel că a formula o cerere de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1, 2, 3 şi 4  Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 al.1, 2, 3 cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal.

Instanţa de fond a pus în discuţia părţilor cererea de schimbare a încadrării juridice şi a prorogat pronunţarea cu privire la această cerere.

La următorul termen de judecată din data de 02.10.2020, care de altfel a fost şi ultimul termen de judecată, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, însă a dispus condamnarea inculpatului la  pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, în baza art. 196 al. 1-3 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

Procedând în acest mod, judecătorul fondului a pronunţat o hotărâre nelegală, dispunând condamnarea inculpatului pentru o infracţiune pentru care acesta nu a fost dedus judecăţii.

Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, instanţa de control judiciar a îndreptat omisiunea judecătorului de la prima instanţă.

Astfel, cu privire la fondul cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1, 2, 3 şi 4  Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 al.1, 2, 3 cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal, instanţa de control judiciar a apreciat că aceasta este nefondată.

Este real faptul că partea vătămată D.D. şi-a retras plângerea prealabilă faţă de inculpat, aspect care nu este contestat de nicio parte. Însă, în acest caz, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 157 al. 2 Cod penal, conform căruia fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală chiar dacă plângerea penală s-a formulat doar de către una dintre acestea.

Plângerea prealabilă este o categorie juridică complexă, cu un caracter mixt, de drept penal, reprezentând o condiţie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului, care a săvârşit anumite infracţiuni, cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal. Plângerea prealabilă, sub aspect penal, reprezintă o condiţie de pedepsibilitate, iar sub raport procesual penal, o condiţie de procedibilitate. Având un caracter mixt, plângerea prealabilă îşi găseşte reglementarea, atât în norme de drept penal substanţial, cât şi în norme procesuale.

Formularea plângerii prealabile are efecte in rem, cu privire la faptă şi nu cu privire la persoană. Prin urmare, dacă prin comiterea infracţiunii s-a adus atingere mai multor persoane vătămate, pentru a interveni răspunderea penală a infractorului este suficientă plângerea prealabilă a uneia dintre persoanele vătămate, legiuitorul consacrând astfel principiul indivizibilităţii active a răspunderii penale.

În speţă, doar partea vătămată D.D. şi-a retras plângerea prealabilă, nu şi partea vătămată H.E., a cărei plângere prealabilă este valabilă.

Aşadar, într-o astfel de situaţie infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal, comisă de inculpat rămâne în fiinţă, având în vedere principiul indivizibilităţii active a răspunderii penale, prevăzut de  art. 157 al. 2 Cod penal, retragerea plângerii prealabile doar de către una din persoanele vătămate având efect doar cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului şi la soluţionarea acţiunii civile în cauza pendinte.

Faţă de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 386 al. 1  Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.L. din infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1, 2, 3 şi 4  Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 al. 1, 2, 3 cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal.

Prin urmare, ca o consecinţă a acestei dispoziţii, instanţa de control judiciar, urmează ca în baza art. 196 al. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul V.L. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, precum şi faptul că inculpatul a comis infracţiunile pe fondul consumului de alcool, provocând decesul unei persoane şi vătămarea corporală a altei persoane, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă este bine individualizată sub toate aspectele.

2.2. Cu privire la cel de-al doilea  motiv de apel, respectiv de interzicere a dreptul de a conduce autovehicule indiferent de categorie, nu doar cele de categoria B, instanţa de control judiciar a apreciat că şi acesta este fondat.

Prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de  4 ani, după executarea pedepsei principale.

Această măsură nu are practic niciun efect cu privire la inculpat, întrucât acesta cu prilejul comiterii faptelor a condus o autoutilitară marca Mercedes Benz, pentru care se cere deţinerea unui permis de conducere de o categorie superioară categoriei B, astfel că această măsură ar rămâne fără efect, inculpatul putând conduce în continuare autovehicule din categoria celor care au condus atunci când a produs accidentul.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este fondat pentru considerentele expuse, astfel că, în baza art. 45 al. 3 lit. a) Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 al. 1 lit. i) Cod penal, respectiv dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de  4 ani, după executarea pedepsei principale, având în vedere natura infracţiunii săvârşite – ucidere din culpă, pe de-o parte, şi vătămare corporală din culpă, pe de altă parte, cu două victime -, dar şi modalitatea de comitere a acestora, prin pătrunderea pe contrasens, inculpatul aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.

2.3. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, respectiv de a majora  interzicerea dreptului de a conduce autovehicule de la 4 ani la 5 ani, instanţa de control judiciar a apreciat ca acesta nu este fondat, în mod corect a apreciat instanţa de fond că intervalul de 4 ani este suficient pentru aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 al. 1 lit. i Cod penal, având în vedere toate circumstanţele reale ale cauzei, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.