Jurisprudență | Repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrității corporale sau sănătății unei persoane. Daune materiale

Pentru a-și păstra caracterul de „satisfacție echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite.

Autoturismul condus de F.,  Opel Corsa, cu numărul de înmatriculare XX-10-XXX, beneficia de asigurare obligatorie de răspundere civilă   la societatea pârâtă SC  E. SA, aşa cum o dovedeşte  poliţa de asigurare de răspundere civilă obligatorie seria RO/…/DV nr… din data de 30.05.2015, cu valabilitate cuprinsă între 02.06.2015 – 01.06.2016. 

Circumstanţele în care s-a produs accidentului, vinovăţia conducătorului auto  F. rezultă şi din acordul de recunoaştere a vinovăţiei   dat în  dosarul nr…/P/2015, acord  încheiat de inculpat cu Parchetul de pe lângă Judecătoria A., şi de care  Judecătoria Avrig a luat act  prin sentinţa penală nr…/2016 pronunţată în dosarul nr…/787/2016. 

Potrivit Deciziei nr. 23/2015 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr.71 din data de 01.02.2016, la nivel de principiu, asigurarea de răspundere civilă produsă prin accidente de vehicule reprezintă o garanţie a persoanelor vătămate prin accident şi care aveau deschisă o acţiune în daune împotriva vinovatului de accident ori a moştenitorilor acestuia, că prejudiciul cauzat va fi reparat.

Totodată, potrivit Deciziei nr.1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr.258 din data de 06.04.2016, pronunţată în recurs în interesul legii, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Înscrisurile depuse de reclamantă ca documente justificative ce atestă cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase pentru  soţul său decedat sunt reprezentate de o serie de bonuri și  chitanţe  (dosar Judecătoria Avrig), dar şi depoziţii de martori , care au relatat despre îndeplinirea ritualurilor de înmormântare şi pomenire a defunctului, despre numărul  aproximativ de persoane  participante, probe care justifică  cuantumul pretenţiilor de 13833,96 lei solicitat de reclamantă  sumă  la care urmează  a fi obligată pârâta SC E. SA.

În ceea ce privește întinderea daunelor morale pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat reclamantelor, soţia şi fiica defunctului,  se reține faptul că  aprecierea rezonabilă a acestora se realizează în raport cu, consecinţele negative suferite pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării și măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială a reclamanților.
Moartea violentă a  lui C. în urma unui politraumatism, cu traumatism abdominal,  cu rupturi de viscere  intraabdominale (splină, ficat, mezenter şi mezocolon) şi hemoragie internă consecutivă, aşa cum  reţine şi  raportul de necropsie medico-legală şi suplimentul la acesta,   a avut fără dubiu un impact deosebit în familie și a afectat profund și iremediabil  viaţa reclamantelor.

La dosarul cauzei există şi caracterizări de la şcoala minorei care au relevat faptul că aceasta este un copil  foarte bun la învăţătură, dar că moartea tatălui ei a avut un impact  negativ deosebit şi este neîndoielnic  faptul că  atât pentru reclamantă, dar mai ales pentru copil, urmările tragicului eveniment persistă în plan psihic și în prezent.

În ceea ce priveşte apărările  pârâtei, cu privire la culpa concurentă a victimei ca urmare a nepurtării centurii de siguranţă, instanţa le reţine ca fiind întemeiate. Cu privire la acest fapt, consemnările de la data producerii accidentului sau declaraţii de martori nu oferă informaţii clare privind purtarea sau nepurtarea de către victimă a cenurii de siguranţă. Totuşi,  Raportul de expertiză criminalistică  efectuat în dosar a conchis că, în momentul producerii impactului, victima nu purta centura de siguranţă,  reglementările legale fiind clare în sensul obligativităţii purtării acesteia.  Acelaşi Raport concluzionează că  dacă victima ar fi avut centura cuplată în momentul impactului, nu ar fi survenit  lovirea volantului cu partea superioară s corpului şi a  parbrizului cu capul.

În acelaşi sens, suplimentul la   Raportul de necropsie medico-legală arată că purtarea centurii ar fi  putut reduce gravitatea  leziunilor victimei şi, implicit, ar fi crescut riscul de supravieţuire. Se face, totuşi, precizarea că o asemenea concluzie este  pur speculativă.

În acest context, instanţa, reţinând că victima nu purta centura de siguranţă, încălcând prin aceasta prevederile Codului rutier, instanţa, reţinând în parte şi culpa concurentă a victimei, va diminua cuantumul despăgubirilor morale la care apreciază că reclamantei sunt îndreptăţite.

Astfel, din  suma de 20000 euro ce a apreciat că s-ar cuveni reclamantei  S. a dispus obligarea pârâtei doar la plata echivalentului în lei la data plăţii a sumei de  15 000 euro, iar din suma de 26000 euro apreciată că s-ar fi cuvenit  minorei  B., a fost obligată pârâta doar la plata echivalentului în lei la data plăţii a sumei de  20 000 euro.

Susţine că daunele morale trebuie să ofere o satisfacţie echitabilă şi proporţională cu prejudiciul moral suferit, instanţa de judecată fiind ţinută să aibă în vedere atât suferinţele încercate de reclamante dar şi realităţile economice şi sociale prezente, asigurând un echilibru între prejudiciul suferit de reclamante şi daunele cuvenite acestora, pentru a nu se realiza o îmbogăţire fără justă cauză. Solicită a se avea în vedere şi faptul că au formulat oferte de despăgubire către reclamante, fiind de bună – credinţă.

În ceea ce priveşte majorarea gradului de culpă, contribuţie la producerea prejudiciului stabilit în sarcina victimei C., raportat la nepurtarea centurii de siguranţă de către acesta, apreciază că procentul de culpă ar putea fi majorat, raportat la faptul că s-a demonstrat că victima nu purta centură de siguranţă, ceea ce permis lovirea volanului cu partea superioară a corpului şi a parbrizului cu capul, leziuni care au condus la decesul victimei.

 Apreciază că sunt incidente decizia ÎCCJ nr. 12/2016 publicată în M.O. 4/2016 şi art. 28 din Norma ASF 23/2016, raportat la expertiza extrajudiciară P.A. depusă în 17.11.2018 şi expertiza LIET Cluj nr…/2019.

Prin decizia civilă nr. (…)/2020 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de pârâta S.C. E. SA împotriva sentinţei civile nr.(…)/2019 şi a încheierii de şedinţă din 10.05.2017 pronunţate de Tribunalul Sibiu – Secţia I Civilă.

și apelul incident declarat de reclamanta S. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal a minorei B. împotriva sentinţei civile nr. (…)/2019 şi a încheierii de şedinţă din 14.06.2017 pronunţate de Tribunalul Sibiu – Secţia I civilă pentru  următoarele:

Fapta penală cauzatoare de prejudiciu, ca şi culpa fiecărei părţi implicate în accidentul rutier a fost corect reținută de către instanța de fond. 

Astfel, la data de 17.06.2015, în jurul orei 6,40, pârâtul F.  conducând  autoturismul marca Opel Corsa, cu numărul de înmatriculare XX-10-XXX, pe drumul comunal …, dinspre localitatea S. spre oraşul T., a provocat un accident de circulaţie a cărui victimă a fost defunctul C., soţul  reclamantei S. şi tatăl minorei  B.

Autoturismul condus de F.,  Opel Corsa, cu numărul de înmatriculare XX-10-XXX, beneficia de asigurare obligatorie de răspundere civilă   la societatea pârâtă SC  E. SA, potrivit  poliţei de asigurare de răspundere civilă obligatorie seria RO/…/DV nr… din data de 30.05.2015, cu valabilitate cuprinsă între 02.06.2015 – 01.06.2016. 

Circumstanţele în care s-a produs accidentul, culpa conducătorului auto  F. rezultă şi din acordul de recunoaştere a vinovăţiei   dat în  dosarul nr…/…/2015, acord  încheiat de inculpat cu Parchetul de pe lângă Judecătoria A., şi de care  Judecătoria Avrig a luat act  prin sentinţa penală nr…/2016 pronunţată în dosarul nr…/787/2016.  În urma acestui eveniment rutier,  C.  a decedat.

Pentru a proba despăgubirile cerute, reclamantele au depus la dosarul judecătoriei, un set de chitanțe, bonuri fiscale şi declarații extrajudiciare. Apelantul pârât contestă declarațiile privind achitarea sumelor de la parastasul de un an, pe considerent că ar putea fi întocmite pro causa, fiind de acord doar cu despăgubirea pentru suma de 6022,96 lei.

Reclamanta a depus înscrisuri cu care a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu ocazia priveghiului, înmormântării și parastaselor obișnuite care se fac după o persoană decedată, înscrisurile fiind depuse la dosarul instanței de fond (filele X-Y dosarul Judecătoriei Avrig). Aceste cheltuieli acordate reprezintă cheltuieli cu înmormântarea, monument funerar,  cruce, prosoape, sicriu, acte de deces, prescuri, şi colaci, pomană la înmormântare, la 6 săptămâni de la deces şi la 1 an de la deces. Trebuie precizat că, în mod corect, instanța de fond a acordat şi cheltuielile cu masa de la înmormântare, de la 6 săptămâni şi de la 1 an de la deces, al căror cuantum a fost contestat de pârâta apelantă, având în vedere dispoziţiile art. 310 cod procedură civilă: administratorul societății unde s-a organizat masa a declarat în scris că un meniu a fost 18 lei şi cu martori s-a stabilit numărul participanților la acele mese, în număr de 300 persoane, 100 persoane, respectiv 75 persoane. Proba acestor cheltuieli nu se face doar cu bon fiscal, ci şi prin coroborarea unui început de dovadă scrisă cu proba cu martori.

Art. 50 pct. 2 lit. a din Norma ASF nr. 23/2014 prevede că în caz de deces, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane se au în vedere cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative. Aceste Norme reglementează acordarea despăgubirilor de către  asigurator, însă instanţa de judecată are în vedere şi dispozițiile Codul civil, respectiv ale Codului de procedură civilă,  la acordarea despăgubirilor.

În consecință, s-a constatat că instanța de fond a stabilit corect cuantumul despăgubirilor materiale acordate reclamantelor şi Curtea a respins ca nefondat acest motiv din apelul pârâtei.

În ceea ce priveşte stabilirea gradului de culpă şi cuantumul daunelor morale  acordate, aspecte invocate în ambele apeluri, se rețin următoarele:

Modul de producere a accidentului şi culpa au fost recunoscute de autorul acestuia, pârâtul F.
În mod corect a reţinut tribunalul că şi victima a avut o culpă minimă la producerea consecințelor accidentului, însă nu la producerea acestuia, prin nepurtarea centurii de siguranţă.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr…/6.02.2019 întocmit de LIEC Cluj  reiese că,  în situaţia în care victima accidentului ar fi avut cuplată centura de siguranţă nu ar fi avut loc lovirea volanului cu partea superioară a corpului şi a parbrizului cu capul în urma impactului.

Din dispoziția instanței de fond s-a întocmit, la data de 5.06.2019, un supliment la raportul de necropsie medico-legală nr…/2015 din 18.06.2015 de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală S.,  raport care concluzionează că aprecierea concretă a consecințelor accidentului rutier în condiţiile purtării centurii de siguranţă, este pur speculativă. Aceasta deşi, faţă de morfologia leziunilor suferite de numitul C.  în urma accidentului rutier şi de studiile de specialitate privind protecţia împotriva coliziunilor, se poate aprecia că purtarea centurii de siguranţă ar fi putut reduce gravitatea leziunilor şi ar fi crescut şansele de supravieţuire.

Faţă de aceste înscrisuri, Curtea apreciază că şi defunctul C. a avut o culpă la producerea consecinţelor accidentului, aşa cum a reţinut şi tribunalul, constând în nepurtarea centurii de siguranţă. Această culpă nu conduce la reducerea cuantumului despăgubirilor materiale, câtă vreme factorul determinant al producerii accidentului a fost atitudinea pârâtului F., după cum a şi recunoscut.

În ceea ce priveşte daunele morale acordate, Curtea reţine că prin înscrisul intitulat „oferta de despăgubire” pârâta a oferit în data de 9.12.2016 (fila X dosar judecătorie) daune morale în cuantum de 48000 lei fiicei defunctului, B., şi suma de 50202,96 lei soţiei defunctului, S.

Aceste sume au fost considerate insuficiente de către reclamante şi de către instanța de judecată, care le-a stabilit la  echivalentul în lei a sumei de 15000 euro în favoarea soţiei S.  şi a sumei de 20.000 euro în favoarea minorei B.

În jurisprudența sa, ICCJ a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanța de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru ca să nu se ajungă la îmbogățire fără justă cauză este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice şi morale susceptibil a fi cauzate prin fapta pârâtului, precum şi toate consecințele acesteia.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, instanţa de judecată are în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională şi socială, având în vedere că prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu se urmărește o reparație justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitate şi gravitatea atingerii adusă acestora.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate reclamantelor, soţia şi fiica defunctului, Curtea, pornind de la legăturile puternice dintre soţ şi soţie, precum şi dintre părinte şi copil, de suferința cauzată de pierderea unei fiinţe dragi, în mod violent şi intempestiv, la o vârstă tânără, apreciază că sumele stabilite de prima instanță, sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral.

Este adevărat că nu poate fi stabilit un preţ al suferinței, fiind evident că pierderea intempestivă a unei fiinţe dragi, soţ şi respectiv tată, în vârstă de doar 37 de ani, implicat în viaţa de familie, preocupat de a asigura o viaţă bună soției şi fiicei sale în vârstă de doar 11 ani, suport moral al acestora, nu pot fi suplinite şi nici cuantificate într-o sumă de bani, însă aceste daune morale au rolul de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.

Pentru a-și păstra caracterul de „satisfacție echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite.

S-a făcut dovada că minora a fost profund afectată de dispariția tatălui său, că a fost tristă şi distrasă la şcoală, şi cu grupul de prieteni, fiind afectate şi performanţele şcolare.

În consecinţă, Curtea a constatat temeinice și legale despăgubirile morale și materiale acordate de prima instanță.