Jurisprudență | Reţinerea excesului neimputabil în apărare – cauză de neimputabilitate, în loc de cauza justificativă a legitimei apărări

În opinia instanţei de control judiciar, nu este îndeplinită în cauză cea din urmă condiţie privind apărarea – condiţia proporţionalităţii cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Astfel, în literatura de specialitate, s-a apreciat că analizarea acestei condiţii se face în funcţie de împrejurările concrete în care a avut loc atacul şi apărarea, de valorile ce au fost sau au putut fi afectate, de constituţia sau abilitățile fizice ale persoanelor implicate, de obiectele folosite în atac respectiv în apărare, de profilul psihologic al combatanților.

În speţa de faţă cei doi protagonişti sunt persoane simple, care locuiesc în mediul rural şi au un nivel mediu de instruire. Victima era o persoană tânără (32 ani), mult mai puternică şi mai activă, în timp ce inculpatul este o persoană în vârstă (71 ani) – prin urmare între cei doi exista un dezechilibru de forţe. Agresiunile exercitate de victimă au vizat integritatea fizică a inculpatului, însă loviturile au fost aplicate doar cu pumnii, la dosar neexistând probe că victima ar fi fost înarmată cu un obiect contondent. Martora … a declarat că acesta a rupt un pietroi de la poartă, cu care intenţiona să-l agreseze pe inculpat. Acest lucru este confirmat de procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi de planşa foto aflată la dosar urm. pen. Dar chiar şi în aceste condiţii, nu vom putea reţine o proporţionalitate de mijloace, în condiţiile în care inculpatul a folosit o coasă pentru a se apăra, obiect tăietor care, în cele din urmă, a provocat decesul victimei.

Cu toate acestea, Curtea va reţine că această depăşire a unei apărări proporţionale s-a datorat tulburării şi temerii care puseseră stăpânire pe inculpatul … Acesta fusese urmărit şi agresat tot drumul de la bar până la locuinţa sa de către victima … Acesta din urmă se afla în stare de ebrietate şi avea un renume nu foarte bun în comunitate, din cauza comportamentului agresiv. Mai mult, mama şi concubina victimei au încercat în repetate rânduri să-l convingă pe acesta să revină la domiciliu – recunoscând indirect că se temeau de un posibil conflict generat de firea sa irascibilă. Faptul că victima … se afla în stare de ebrietate nu l-a făcut pe acesta mai puţin periculos, ci dimpotrivă i-a potenţat violenţa. Îmbibaţia alcoolică descoperită în corpul său nu este nicicum una care să paralizeze orice reacţie (chiar concubina recunoaşte că acesta nu era foarte beat). Dovadă stă faptul că … nu numai că a avut puterea să agreseze inculpatul şi să-l urmărească până la domiciliu, ci a reuşit să smulgă şi pălăria din piatră a stâlpului de la poarta acestuia.

Chiar dacă disproporţionată, reacţia inculpatului este cea unui om speriat, încolţit şi agresat în propria sa curte, care nu a găsit altă soluţie de a se apăra decât folosirea (nefericită de altfel) a unui instrument de lucru (coasa) pe care îl avea la îndemână.

Din punct de vedere teoretic, în cazul excesului de apărare, cel care se apără se afla în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dar mijloacele folosite în apărare sunt exagerate, depăşesc pericolul pe care îl reprezintă atacul, din cauza tulburării sau temerii.

În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. d) teza a I-a Cod procedură penală şi art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, în referire la art. 19 din Noul Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului … sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, întrucât este incidentă o cauză justificativă – legitima apărare.

În baza art. 331 Cod procedură penală s-a dispus înaintarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a unei bucăţi – toporişcă cu mâner din lemn de 30 cm predată organelor de poliţie – aflată la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din data de 30.10.2020, folosită de martorul … la comiterea unei fapte de ameninţare a familiei inculpatului, faptă pentru care s-a dispus clasarea, pentru ca Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila să se pronunţe cu privire la restituirea ori sesizarea judecătorului de cameră preliminară competent în vederea confiscării speciale a acestui corp delict, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală şi art. 5491 Cod procedură penală.
În baza art. 404 alin. 4 lit. i) Cod procedură penală, raportat la art. 162 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei, a mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia efectuării cercetărilor penale ambalate în coletele MAI nr. 1 – 4 şi 7 sigilate prin ştampilare cod …, în coletele MAI nr. 1 – 3  sigilate prin ştampilare cod 39010,  precum şi în coletele MAI nr. 1 – 7 sigilate prin ştampilare cod …, conţinând probe biologice şi obiecte de vestimentaţie ale victimei şi ale inculpatului, îmbibate cu probe biologice, toate aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din data de 30.10.2020.

În baza art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 19 Cod procedură penală, în referire la art. 1357 şi art. 1360 din Noul Cod civil:
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă …
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă …
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de părţile civile minore … şi … – prin intermediul reprezentantului legal … în calitate de părinte.
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de ambulanţă judeţean …

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, suma de 2896 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma 2146 lei în faza de urmărire penală, iar suma de 750 lei în faza de judecată), a rămas în sarcina statului.

S-a reţinut în esenţă în actul de sesizare a instanţei că inculpatul de mai sus, la data de 13.09.2020, în jurul orelor 19:45, a lovit cu o coasă pe vecinul său, victima …, de 32 de ani, din aceeași localitate, rezultând decesul victimei.

Prin încheierea pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Brăila în camera de consiliu la data de 03.12.2020, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 583/P/2020 din data de 29.10.2020 al Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, a administrării probelor, precum şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul …  sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a) din Noul Cod penal.

În faza judecăţii, inculpatul a recunoscut acuzaţiile, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriul parchetului şi a precizat că în faţa agresiunii victimei el s-a apărat, aspecte care fuseseră verificate şi în cuprinsul rechizitoriului, unde procurorul de caz a analizat condiţiile legitimei apărări, nu a contestat probele de la urmărire penală, dar instanţa de judecată, având nevoie de lămuriri sub aspectul verificării condiţiilor legitimei apărări şi scuzei provocării, a dispus efectuarea cercetării judecătoreşti.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost audiată partea civilă …, precum şi martorii din acte … şi …, instanţa completând probatoriul cu audierea martorilor …  şi …

În cauză, s-a constituit parte civilă …  – concubina victimei, cu suma de 50.000 lei daune materiale constând în cheltuieli de înmormântare şi cu suma de 450.000 lei daune morale, precum şi  copiii minori ai victimei,  … şi … – prin intermediul reprezentantului legal … în calitate de părinte, cu câte o sumă de bani care va rezulta din probele administrate constând în plata unei pensii de întreţinere lunară, până la data majoratului (încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 15.01.2021).
La termenul de judecată din 19.03.2021 s-a constituit parte civilă şi mama victimei, numita …, cu suma de 50.000 lei daune materiale constând în cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare ale victimei.

La acel chioșc a sosit inculpatul …, consăteanul său, persoană cu care în urmă cu ceva timp avusese o discuție în contradictoriu, subiectul acesteia fiind o sumă de bani care îi dispăruse din buzunar inculpatului.

Inculpatul … și-a comandat 100 ml țuică, consumând-o acolo pe loc, precum şi o sticlă de bere de 2 litri jumătate pe care a luat-o acasă, iar la plecarea spre domiciliu a fost abordat de victimă care se aflat la o masă pe terasa de vară a barului, victima spunându-i inculpatului zeflemitor „Ce faci, moşule?”, context în care inculpatul i-a adus aminte victimei că este posibil să-i fi sustras o sumă de bani – aproximativ 200 lei – atunci când se aflau la spicuit, victima sustrăgând aceşti bani, în opinia inculpatului, prin împingerea şi alăturarea corpurilor concomitent cu introducerea de către victimă a mâinii în buzunarul hainelor inculpatului şi sustragerea acelor bani.

Inculpatul nu l-a ameninţat, nu l-a injuriat şi nu l-a agresat pe victimă, iar această discuţie scurtă a avut-o pe terasa barului în timp ce victima se afla la masă, iar inculpatul la o distanţă de cca. 2 metri, în picioare.

Victima s-a înfuriat pe loc şi i-a reproşat inculpatului că-l face „hoţ”, s-a ridicat în picioare şi a început să-l înjure, să-l ameninţe şi să-l împingă pe inculpat, context în care a intervenit martorul … care se afla în bar şi i-a despărţit pe cei doi, cerându-i inculpatului să meargă acasă.

Inculpatul a înţeles şi a părăsit imediat terasa barului, moment în care … a intrat în alimentara conexă barului pentru a servi nişte clienţi care tocmai veniseră pentru cumpărături, aşa încât martorul … nu a văzut ce s-a mai întâmplat în continuare.

Cert este că, atât inculpatul, cât şi victima nu aveau asupra lor vreun obiect contondent ori vreun cuţit, topor, etc., lucru pe care l-a constatat şi martorul …, dar care rezultă şi din ansamblul probator al cauzei, iar martora …  nu a fost văzută pe terasa barului şi în niciun caz nu aceasta i-ar fi despărţit pe inculpat şi pe victimă, context în care ar fi luat un topor de la inculpat şi l-ar fi aruncat pe jos, aşa cum în mod mincinos a declarat această martoră la audierea sa în faţa instanţei de judecată.

A reţinut în continuare instanţa de judecată că imediat după plecarea de pe terasa barului, inculpatul a fost urmat de către victimă care a început să îl agreseze pe inculpat, lovindu-l în special cu pumnii în zona feţei, pe toată distanţa de aproximativ 50 metri de la bar şi până la locuinţa inculpatului, fără ca acesta din urmă să riposteze în vreun fel. 

Aşa fiind, nu poate fi adevărată susţinerea martorei … care a precizat că ar fi luat pe victimă de la bar şi în timp ce se îndrepta spre casă, victima ar fi fost strigată şi provocată de către inculpat care se afla cu coasa în mână lângă poartă, aspecte care oricum nu se coroborează nici cu declaraţia părţii civile … care a precizat că inculpatul s-ar fi aflat, dimpotrivă, în curtea sa cu acea coasă în mână, dar fără a amenința pe cineva şi că … i-ar fi închis poarta inculpatului şi i-ar fi spus să stea liniştit.

În realitate, pe baza probelor administrate, Tribunalul reţine că inculpatul a fost urmărit îndeaproape de victimă, care l-a lovit pe inculpat în mod continuu pe tot drumul până acasă, partea civilă …, alertată de vecini, a sosit la faţa locului şi a încercat să-l oprească pe concubinul său (victima din cauză), ţinându-l de tricou, dar nu a reuşit, rupându-se tricoul care a rămas în faţa porţii, după care victima, dezlănţuită şi în stare avansată de ebrietate, la bustul gol, a pătruns după inculpat în curtea celui din urmă, a rupt un ornament din piatră de la unul din stâlpii porţii inculpatului, pe care l-a aruncat înspre capul inculpatului, cu intenţia vădită de a-l ucide pe acesta, a continuat apoi să-l lovească pe inculpat în propria curte cu pumnii în zona feței,       ameninţându-l că îl va ucide, că „îi va tăia căpăţâna”, context în care inculpatul … s-a deplasat către un porumbar din curte, de pe gardul alăturat a luat o coasă care-i aparținea, s-a poziţionat cu aceasta către zona de unde venea victima şi a început să facă cu acea coasă mişcări semicirculare de la dreapta sa la stânga, aşa cum se coseşte, inculpatul fiind dreptaci, coasa fiind ridicată la nivelul pieptului, mişcările fiind făcute de către inculpat pentru a-l ţine la distanţă pe victimă, numai că victima a continuat să se îndrepte ameninţător către inculpat, astfel că acea coasă a pătruns în braţul stâng al victimei, apoi a pătruns în hemitoracele stâng, interesând cordul și plămânul stâng, coasa intrând şi ieşind din corpul victimei o singură dată, în cadrul acelor mişcări semicirculare pe care inculpatul le executa.

Serviciul de Medicină Legală … a formulat concluziile preliminare relative la agresarea victimei, din fișa de constatări preliminare eliberată rezultând următoarele: ”1. Moartea numitului …  a fost violentă; 2. Ea s-a datorat insuficienței cardio-circulatorii acute, consecința unei plăgi înjunghiate cu traiect transfixiant prin brațul stâng și penetrantă în hemitoracele stâng cu interesarea organelor intratoracice (cord, plămân stâng), cu hemotorax și hemoragie externă masivă; 3. Între plaga înjunghiată și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; 4. Plaga constatată are o direcție de sus în jos și dinspre posterior spre anterior”.

Concluziile preliminare mai sunt susținute și prin raportul medico-legal de necropsie nr. 304/14.09.2020 eliberat de S.M.L. …, din care mai rezultă că: ”în momentul decesului, cadavrul prezenta o alcoolemie de 3,36 g ‰ și o alcoolurie de 4,08 g ‰.”

La faţa locului a ajuns la scurt timp după comiterea faptei de către inculpat şi martorul ocular …, prieten apropiat al victimei, care, fiind indignat de moartea prietenului său, a luat o toporişcă pe care o purta pe cadrul bicicletei şi a încercat să intre în curtea inculpatului pentru    a-l ataca pe acesta, ameninţându-l cu moartea, precizând că îl va omorî pe inculpat aşa cum acesta i-a omorât prietenul, numai că martora …, soţia inculpatului, i-a închis poarta şi i-a spus martorului să plece, context în care martorul …  a plecat de la faţa locului, lăsând acolo toporişca pe care au ridicat-o organele de poliţie, au fotografiat-o şi au depus-o la camera de corpuri delicte.

Având în vedere aceste probe autentice, nu se poate lua în considerare ultima declaraţie dată de … în faţa instanţei de judecată care a precizat că nu-şi recunoaşte toporişca fotografiată şi depusă la camera de corpuri delicte, întrucât chiar la urmărire penală a declarat că acea toporişcă ce se află acum la camera de corpuri delicte i-a fost ridicată de către organele de poliţie, dar Tribunalul apreciază că reţinerea martorului în a-şi recunoaşte acest corp delict este justificată de faptul că cu acest obiect a ameninţat cu moartea pe inculpat, faptă pentru care în cursul urmăririi penale a primit soluţia de clasare.

În lumina acestei interpretări a probatoriului cauzei, nu poate fi luată în considerare afirmaţia mincinoasă a martorei … conform cu care toporişca de la dosar ar fi fost luată de la inculpat, pentru că această toporişcă, chiar dacă, la un moment dat, la finalul evenimentului, după ce victima se afla deja lovită şi căzută în stradă, ar fi avut-o în mână martora (aşa cum ar fi văzut la un moment dat …), fusese abandonată de către martorul …  şi ridicată apoi de către organele de poliţie sosite la faţa locului. 

În ceea ce priveşte pe inculpatul …, atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat acestuia i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile procesuale şi a dorit să dea declaraţie în cauză, în calitate de suspect, având o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, atitudine care a fost consemnată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, av. … din cadrul Baroului …, aşa cum a precizat şi procurorul de caz în rechizitoriul său.

Numai că procurorul de caz nu a elucidat întrutotul aspectele relevante ale cauzei, atunci când i-a luat declaraţia inculpatului, în sensul că nu l-a întrebat pe inculpat ce anume mişcări a efectuat cu coasa, cum era poziţionat faţă de victimă în momentul când aceasta a fost lovită cu coasa, aşa încât aceste aspecte elucidate ulterior de către instanţa de judecată în etapa cercetării judecătoreşti nu pot fi interpretate ca o nerecunoaștere a faptei din partea inculpatului, ci dimpotrivă se reţine că inculpatul a recunoscut situaţia de fapt aşa cum aceasta rezultă din probele dosarului, mai cu seamă din probele ştiinţifice, adică concluziile preliminare ale Serviciului de Medicină Legală … şi raportul medico-legal de necropsie nr. 304/14.09.2020 întocmit de către Serviciul de Medicină Legală …, cu planşele foto aferente.

De asemenea, întrucât și inculpatul …  prezenta urme de violență fizică la nivelul corpului, și acesta a fost examinat medico-legal.

Astfel, din fișa de constatări preliminare nr. A 1/224 din 14.09.2020 coroborată cu raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei cu același număr eliberate de Serviciul de Medicină Legală … se desprind următoarele concluzii: ”Numitul … prezintă la nivelul nasului și genunchiului stâng leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmată de cădere pe un plan dur cu suprafață accidentată, la data de 13.09.2020; Necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor; Leziunile constatate nu au pus în primejdie viața victimei.”

Corelativ, din actele medico-legale, nu s-au constatat asupra victimei alte urme de lovire decât cele produse de coasă, aşa încât singurul care a fost lovit cu pumnii, mai cu seamă în zona feţei a fost numai inculpatul, acesta neripostând faţă de victimă.

Relativ la coasa cu care inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată, acest obiect a fost recuperat cu ocazia cercetării la fața locului efectuate la data de 13.09.2020, fiind ridicată în vederea cercetărilor, actualmente aflându-se la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.

Instanţa a observat că procurorul de caz se bazează în construcţia acuzaţiei mai cu seamă pe o afirmaţie care ar fi fost făcută de către martora … (soţia inculpatului) în cursul urmăririi penale, în declaraţia sa, anume aceea că inculpatul ar fi luat coasa de la porumbar şi ar fi lovit victima din spate, în timp ce aceasta încerca să fugă din curte.

Numai că această afirmaţie nu apare ca şi credibilă, iar instanţa de judecată a avut dubii cu privire la veridicitatea şi la modul în care procurorul de caz a consemnat această afirmaţie în declaraţia luată martorei …, aceasta pentru că martora nu a fost întrebată mai întâi dacă doreşte să dea declaraţie împotriva soţului său, existând astfel un impediment la luarea declaraţiei defavorabilă soţului, în contextul art. 117 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, declaraţia a fost luată unei persoane în vârstă şi bolnavă, la orele 03:00 noaptea, declaraţia a fost luată de procuror prin dactilografiere la calculator, existând o distanţă mare între martoră şi procuror, procurorul care a luat declaraţia nu a dictat cu voce tare ceea ce a consemnat în declaraţia scrisă, aşa cum a făcut completul de şedinţă la termenul de judecată când a audiat pe martora …, iar după luarea declaraţiei nu i-a citi martorei declaraţia scrisă.

Aşa fiind, instanţa, având în vedere probatoriul incomplet şi neclar din faza de urmărire penală (completat cu noi martori în faza de judecată), a avut dubii cu privire la modul în care a fost consemnată afirmaţia din declaraţia de la urmărire penală a martorei … conform cu care victima ar fi fost lovită din spate, în timp ce dorea să fugă.

Singura care ar fi elucidat aceste aspecte ar fi fost numai înregistrarea declaraţiei martorei … în faza de urmărire penală, de către procuror, procedură  obligatorie în conformitate cu art. 123 alin. 2 Cod procedură penală potrivit căruia: „(2) În cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă.”

Or, înregistrarea ar fi fost posibilă, pentru că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila are tehnică pentru înregistrare, dar ar fi fost şi necesară, având în vedere probatoriul neclar administrat sub acest aspect la urmărire penală.

Dar, tribunalul a reţinut împrejurarea de fapt consemnată în declaraţia martorei … la urmărire penală, pe care martora nu a susţinut-o în faţa instanţei, precum că ar fi văzut că victima ar fi fost lovită cu coasa din spate de către soţul său, nu poate fi susţinută nici de probele ştiinţifice ale dosarului.

Astfel, atât din concluziile preliminare ale Serviciului de Medicină Legală … şi raportul medico-legal de necropsie nr. 304/14.09.2020 întocmit de către Serviciul de Medicină Legală …, cu planşele foto aferente, a rezultat că acea coasă a pătruns în braţul stâng al victimei, apoi a pătruns în hemitoracele stâng, interesând cordul și plămânul stâng, coasa intrând şi ieşind din corpul victimei o singură dată, ceea ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului şi cu declaraţiile sincere ale martorei … date în faţa instanţei de judecată, conform cărora în momentul lovirii, victima şi inculpatul se aflau faţă în faţă, iar victima ataca în continuu pe inculpat care se apăra cu acea coasă, făcând acele mişcări semicirculare pentru a-l ţine pe victimă la distanţă.

Dacă ar fi lovit victima din spate, aşa cum inculpatul făcea mişcările de la dreapta sa către stânga sa, ar fi lovit victima în partea dreaptă a corpului.

Deci martora … nu poate fi privită ca un martor mincinos, ci a fost sinceră, iar aici trebuie să mai avem  în vedere că la momentul lovirii era întuneric în curte, lumina difuză venind doar de la stâlpii din faţa porţii, iar martora … a văzut când inculpatul făcea mişcările cu coasa, nu a văzut momentul efectiv al lovirii victimei cu coasa, după care a văzut cum victima (după lovire apreciază tribunalul), s-a întors şi a părăsit curtea, căzând apoi în stradă.

Instanţa a constatat astfel că agresiunea victimei s-a oprit numai după ce aceasta fost lovită de inculpat cu acea coasă.

În drept, Instanţa a analizat condiţiile legitimei apărări în temeiul art. 19 din Noul Cod penal. Astfel, potrivit art. 19 din Noul Cod penal:
„(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.”

În demersul de analizare a condiţiilor legitimei apărări, se reţine că atacul trebuie să fie un atac de agresiune reală, deoarece nu se poate invoca legitima apărare în situaţia în care făptuitorul crede că este victima unui atac, fără a exista condiţiile materiale ale acestuia.

Pentru ca atacul să fie direct este necesar ca între atacator şi valoarea amenințată să nu existe un obstacol, pentru că altfel atacul nu mai este direct, decât în situaţia în care obstacolul este ineficient în raport de atac.

Caracterul imediat al atacului rezultă atunci când pericolul pentru valoarea ocrotită este unul concret, actual ori iminent. Caracterul injust al atacului rezultă atunci când acesta nu are legitimitate juridică.

Atacul trebuie să se îndrepte împotriva unei persoane, împotriva drepturilor acesteia, precum şi împotriva unui interes general. Pot să fie lezate drepturi precum: dreptul la viaţă, la integritate corporală, sănătate, libertate, patrimoniu etc.

Atacul trebuie să pună în pericol persoana atacată, o altă persoană, drepturile acestora sau un interes general, iar aici se reţine că spre deosebire de vechea reglementare, Noul Cod penal nu mai reia condiţia că atacul să pună în „pericol grav” persoana atacată, ci a preferat să renunţe la termenul „grav” din sintagma amintită mai sus, pentru a acoperi neajunsurile subliniate de doctrina vechiului Cod cu privire la acest caracter.

Astfel, este de subliniat că în temeiul vechiului Cod penal, din cauza acestui caracter, numeroase agresiuni de gravitate mică, dar care se comit frecvent, au fost excluse de la posibilitatea de invocare a legitimei apărări, chiar dacă în speţă ar fi fost vorba de un atac material, direct, imediat şi injust. Sub auspiciile vechiului Cod, persoana aflată în faţa unui astfel de atac nu avea decât opţiunea de a anunţa autorităţile cu privire la faptul că a fost victima unei agresiuni, ceea ce nu reprezenta o apărare efectivă a acesteia în faţa agresiunilor.

De asemenea, apărarea trebuie să fie proporţională cu atacul, dar este de la sine înţeles că pentru a respinge un atac este nevoie ca apărarea să fie puţin mai intensă decât acesta, pentru că altminteri o altfel de apărare nu ar fi eficientă.

Legea penală nu prescrie o proporţionalitate matematică între apărare şi atac, ci raportul de proporţionalitate se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de situaţia de fapt, reţinută pe baza probelor administrate în cauză.

Aşa fiind, trebuie să fie luate în considerare obiectul atacat de agresor şi obiectul vătămat de cel atacat în ripostă, dar şi mijloacele folosite de agresor pentru realizarea atacului şi cele folosite de cel atacat pentru înlăturarea atacului, vârsta celor implicaţi, intensitatea atacului şi apărării, durata atacului, urmând ca depăşirea proporţionalităţii legitimei apărări să conducă la reţinerea cauzei de neimputabilitate a excesului neimputabil (art. 26 din Noul Cod penal) sau a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. b) din Noul Cod penal.

Raportând aceste principii legale la datele speţei, se constată că atacul victimei asupra inculpatului a fost unul material, direct, injust, imediat, întrucât victima, fără nicio justificare legală, a atacat pe inculpat lovindu-l cu pumnii în special în zona feţei, pe distanţa de 50 metri de la bar la locuinţa acestuia, a continuat să-l lovească pe inculpat şi în propria sa curte, a rupt un ornament de la unul din stâlpii porţii inculpatului şi a aruncat asupra capului inculpatului cu acest ornament cu intenţia clară de a-l ucide pe acesta, în timp ce şi preciza verbal că îl va ucide pe inculpat, a pus în pericol viaţa şi integritatea corporală a inculpatului, nu a putut fi stăpânit nici de către concubina sa pentru că tricoul victimei de care aceasta a tras a rămas în faţa porţii inculpatului, victima a pătruns în curtea inculpatului, dezlănţuită, la bustul gol, iar apărarea inculpatului a fost una proporţională cu atacul ţinând cont de dezechilibrul flagrant de forţe dintre cei doi pentru că victima se afla în stare de ebrietate şi era dezlănţuită în atacul său, nu a putut fi oprită de concubina sa, niciun vecin care s-a aflat de faţă nu a putut interveni de frică, victima fiind cunoscută în localitate ca violentă, victima era puternică în vârstă de 32 de ani, iar inculpatul se afla mult mai slab în vârstă de 71 de ani, de asemenea sub influenţa alcoolului, context în care nu a putut reacţiona în niciun fel cu pumnii ori cu picioarele, astfel încât a trebuit să echilibreze forţele cu acea coasă pe care a avut-o la îndemână în curtea sa, dar chiar şi aşa trebuie să se ţină cont de faptul că inculpatul nu a dorit să ucidă victima, ci a executat acele mişcări cu coasa pentru a-l face pe victimă să se îndepărteze, numai că victima şi-a continuat atacul şi a intrat practic în coasa cu care inculpatul executa mişcările.

În acelaşi timp, instanţa a considerat că sunt îndeplinite şi condiţiile legitimei apărări prezumate de art. 19 alin. 3 din Noul Cod penal, pentru că inculpatul a acţionat cu acea coasă împotriva victimei dezlănţuită în atacul său şi care în prealabil pătrunsese în curtea locuinţei inculpatului prin violare de domiciliu,  prin violenţă şi pe timp de noapte. 

Nu se poate aduce ca argument împotriva reţinerii legitimei apărări, aşa cum a arătat procurorul de caz, împrejurarea că victima s-ar fi aflat la limita comei alcoolice, pentru că nu aceasta a fost situaţia de fapt, întrucât chiar dacă victima a avut o alcoolemie de peste 3 la mie, aceasta nu i-a estompat puterea de reacţie, după cum s-a văzut din modul în care a decurs situaţia de fapt, având în vedere că victima a avut o forţă considerabilă lovind continuu pe inculpat, ridicând o piatră de greutate foarte mare de pe unul din stâlpii de la poarta inculpatului, piatră cu care a ţintit capul inculpatului pentru a-l ucide, iar inculpatul a acţionat cu acea coasă în timpul atacului dezlănţuit al victimei şi nu la momentul epuizării acestuia, luând în considerare că numai după ce victima a fost lovită cu coasa aceasta şi-a încetat definitiv atacul, s-a întors şi a plecat din curte, căzând pe şosea. 

Pentru toate aceste argumente, s-a reţinut că fapta de omor prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare de către inculpat este una justificată, iar inculpatul nu mai poate fi tras la răspundere penală, deoarece existenţa unei astfel de cauze nu permite dobândirea caracterului infracţional al faptei prevăzute de legea penală.

Este fără îndoială că inculpatul s-a aflat în stare de tulburare şi de temere, dar, pentru argumentele de mai sus, nu se pot reţine dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Noul Cod penal care reglementează excesul scuzabil, întrucât sunt îndeplinite condiţiile mai puternice ale legitimei apărări prevăzute de art. 19 din Noul Cod penal, ceea face să fie lipsit de obiect excesul scuzabil.

De aceea, a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a) din Noul Cod penal privind scuza provocării şi reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 19 din Noul Cod penal privind legitima apărare. 

În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. d) teza a I-a Cod procedură penală şi art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, în referire la art. 19 din Noul Cod penal, a dispus achitarea inculpatului …  sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, întrucât este incidentă o cauză justificativă – legitima apărare.
Văzând că nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a controlului judiciar, dată fiind soluţia de achitare a inculpatului faţă de fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost trimis în judecată, pe temeiul reţinerii în favoarea sa a legitimei apărări, în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, în referire la art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul … 

În cauză, inculpatul s-a aflat în legală de reţinere şi de arest la domiciliu în perioada 14.09.2020 – 24.12.2020 inclusiv, iar aceste măsuri preventive luate şi menţinute pentru o scurtă perioadă de timp au fost unele legale la momentul luării, prelungirii şi menţinerii lor pe o durată rezonabilă de timp, întrucât au existat probe din care a rezultat suspiciunea comiterii de către inculpatul a unei fapte grave de omor, condiţiile legitimei apărări fiind elucidate după administrarea probelor necesare în cauză.

De aceea, instanţa a constatat că inculpatul s-a aflat în stare legală de reţinere şi de arest la domiciliu în perioada 14.09.2020 – 24.12.2020 inclusiv.

Pentru luarea măsurii de siguranţă a confiscării obiectelor folosite la comiterea faptei penale nu trebuie să existe neapărat o soluţie de condamnare, ci este suficient să se constate comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă aceasta nu constituie şi infracţiune, or în cauză s-a dovedit că inculpatul a folosit la comiterea faptei, în legitimă apărare, o coasă, obiect care trebuie să fie confiscat în vederea preîntâmpinării comiterii şi a altor fapte penale de aceeaşi natură.

De aceea, în baza art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a unei bucăţi – coasă ridicată din curtea inculpatului şi folosită la comiterea faptei, corp delict aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din data de 30.10.2020.

De asemenea, în cauză s-a dovedit că toporişca aflată la camera de corpuri delicte a tribunalului, a fost folosită de către martorul … la comiterea unei fapte penale de ameninţare asupra familiei …, numai că având în vedere soluţia de clasare adoptată de către procuror prin rechizitoriu, tribunalul nu are competenţa funcţională de a dispune cu privire la restituirea ori confiscarea acestui obiect care ne-a fost înaintat cu ocazia înaintării dosarului la instanţă, obiect care se află la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal din data de 30.10.2020. Cu privire la corpul delicat – toporişca aparţinând martorului …, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila are competenţa funcţională de a se pronunţa prin ordonanţă fie cu privire la restituirea bunului, fie cu privire la sesizarea judecătorului de cameră preliminară competent în vederea confiscării speciale a acestui corp delict, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală şi art. 5491 Cod procedură penală.

Pe latura civilă s-a arătat că pentru ca răspunderea civilă delictuală a celui care a cauzat un prejudiciu să fie angajată, este necesar să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul ce a fost produs, iar această faptă să poată fi imputată autorului ei, fiind necesar ca autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, acționând cu vinovăție.

Existenţa legitimei apărări a autorului prejudiciului face ca fapta cauzatoare de prejudicii să nu mai fie una ilicită, nelegală, ci aceasta va fi o faptă justificată juridic, aşa încât făptuitorul nu poate fi găsit vinovat pentru prejudiciile care au decurs din fapta respectivă.

În speţă, chiar dacă prejudiciul încercat de către Serviciul de ambulanţă judeţean … a fost unul dovedit prin decontul de la dosar, chiar dacă în urma pierderii tatălui lor, părţile civile minore … şi … au rămas fără întreţinerea acestuia şi deci vor suporta unele prejudicii certe viitoare, chiar dacă partea civilă … ar fi efectuat anumite cheltuieli cu înmormântarea şi pomenirile ulterioare ale victimei, toate aceste prejudicii nu pot fi puse în sarcina inculpatului pe temeiul existenţei unei cauze justificative la crearea acestor prejudicii, anume legitima apărare dovedită în cauză.

Aceleaşi argumente se reţin şi pentru respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă  …, dar mai mult, reţine instanţa, această parte civilă nici măcar nu a dovedit existenţa unui prejudiciu material în cauză, pentru că nu a administrat probe din care să rezulte că într-adevăr ar fi cheltuit sume de bani din patrimoniul său cu înmormântarea şi pomenirile victimei, la dosar fiind depus un act de împrumut pe care l-ar fi contractat numitul … pentru a susţine aceste cheltuieli de înmormântare, astfel că, oricum acţiunea civilă formulată de către … nu ar fi fost dovedită.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, partea civilă … personal şi în calitate de reprezentant al minorilor …, … şi partea civilă …, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală, apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a susţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus achitarea inculpatului, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 19 Cod penal (legitima apărare). S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege, respectiv proporţionalitatea apărării în raport cu atacul şi că situaţia de fapt poate conduce, cel mult, la reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal (excesul scuzabil).

Părţile civile au criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:
– greşita reţinere de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 19 Cod penal privind legitima apărare;
– greşita respingere a acţiunii civile. 

În cursul cercetării judecătoreşti în apel apelanţii au fost citaţi potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 1 Cod procedură penală.

Instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpatului potrivit dispoziţiilor art. 420  alin. 4  Cod procedură penală. Acesta a menţinut poziţia procesuală anterioară şi nu a mai dat alte declaraţii.
În temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală şi art. 420 alin. 5 Cod procedură penală, s-a dispus reaudierea martorilor …, … şi a părţii civile …

La solicitarea părţii civile …, a fost audiată martora … pentru dovedirea pretenţiilor civile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate, însă pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
A. Inculpatul … a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila nr. 583/P/2020 din data de 29.10.2020 pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor prevăzută de art. 188 alin.1Cod Penal, cu reținerea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a din Codul Penal.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea va reţine că incidentul dintre inculpat şi victima …  s-a derulat pe parcursul a două episoade.

Primul episod a avut loc pe terasa barului din comuna …, ce aparţine familiei … Cum între ei exista un conflict mai vechi (inculpatul suspecta că victima i-ar fi sustras o sumă de bani), întâlnirea de la bar a favorizat reanimarea acestuia. Cei doi şi-au reproşat reciproc diferite lucruri şi în scurt timp, spiritele s-au încins. Când victima s-a ridicat brusc în picioare, de teamă ca situaţia să nu degenereze, martorul …, singurul care a asistat la incident, l-a invitat pe inculpat să părăsească barul. După ce inculpatul a ieşit, martorul a plecat în magazin şi nu a mai văzut ce    s-a întâmplat în continuare.
Inculpatul a declarat că acolo în bar, victima s-a ridicat în picioare şi l-a lovit. Martorul …  nu confirmă însă acest aspect.

Potrivit declaraţiei martorului … din faţa primei instanţe de judecată, victima era consumatoare de alcool şi devenea agresivă în aceste împrejurări. Aceasta ar fi avut conflicte şi cu alte persoane din sat. În faţa Curţii de Apel martorul a declarat că inculpatul era cel care devenea agresiv atunci când consuma alcool.

Dincolo de aceste contradicţii, martorul a mai adăugat că atunci când a ieşit din bar, inculpatul nu avea nicio toporişcă în mână, iar martora …  nu se afla în grădină şi nici nu a intervenit prin urmare să-i despartă pe cei doi.

Nici inculpatul …  nu a văzut-o pe martora …  la acest prim incident.

Curtea va reţine prin urmare ca nesincere susţinerile martorei …, care a declarat că a văzut conflictul de la bar dintre inculpat şi fiul său şi s-a interpus între cei doi, întrucât inculpatul îl ameninţa pe fiul său şi dorea să-l lovească cu o toporişcă (pe care martora ar fi luat-o şi predat-o ulterior organelor de poliţie). Martorul … a declarat că respectiva toporişcă îi aparţine şi a venit înarmat cu aceasta la poarta inculpatului … după consumarea conflictului, pentru a-l răzbuna pe prietenul său …

Acest prim episod s-a încheiat cu plecarea inculpatului … de la bar, iar lucrurile ar fi rămas aşa dacă victima …  nu l-ar fi urmat pe …, până la domiciliul său.

Potrivit susţinerilor inculpatului, …  a început să-l lovească şi până când a ajuns acasă (cu pumnul în zona nasului). A intrat apoi peste el în curte şi a continuat să-l agreseze, lovindu-l cu pumnii în zona feţei şi a umărului. Victima l-a îmbrâncit, iar inculpatul a căzut la pământ, zgâriindu-se la genunchiul stâng. Martora … a ieşit din casă, alarmată de gălăgia de afară, şi a văzut cu victima îl lovea pe soţul său cu pumnii în zona feţei şi ameninţa că îl va omorî. …  a profitat de apariţia soţiei sale şi a mers la porumbar, de unde a luat o coasă. Cu aceasta, a încercat să se apere şi cum … tot venea spre el, i-a aplicat acestuia o lovitură peste corp. Acesta a părăsit în fugă curtea, înjurând în continuare. Acest al doilea episod s-a derulat în absenţa martorilor, … asistând doar la partea lui finală.

Martora …  a prezentat o situaţie de fapt total neconformă cu realitatea, însă a confirmat că nu a asistat la momentul agresării fiului său. Aceasta a mai susţinut că pe drumul spre casa inculpatului au existat agresiuni şi îmbrânceli, însă reciproce.

Martora … a încercat şi ea, de două ori, să-l convingă pe …  să vină la domiciliu, însă nu a reuşit. A doua oară, l-a văzut pe concubinul său intrând în curtea lui … 

Agresarea victimei …  de către inculpat este certă, dat fiind rezultatul letal şi concluziile raportului de necropsie.

Susţinerile inculpatului … sunt însă şi ele confirmate de concluziile raportului de primă expertiză medico-legală potrivit căruia acesta prezenta leziuni la nivelul nasului și genunchiului stâng, ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmată de cădere pe un plan dur cu suprafață accidentată. Acestea sunt confirmate de planşele foto aflate la dosar urm. pen. De asemenea, inculpatul prezenta excoriaţii şi la nivelul omoplatului stâng (proces-verbal de examinare fizică aflat la dosar urm. pen.).
În deplin acord cu reprezentanţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila şi cu părţile civile, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa cauzei justificative a legitimei apărări.

Potrivit art. 19 alin. 2 Cod penal, este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
Potrivit literaturii de specialitate, pentru a ne afla în prezenţa acestei cauze justificative trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

A. Condiţii privind atacul:
• Să existe un atac material – inculpatul a fost agresat fizic de victima …  atât pe drumul către casă, cât şi în propria sa curte;
• Atacul să fie direct – această condiţie este îndeplinită întrucât agresiunile exercitate de victima …  au ameninţat direct persoana inculpatului;
• Atacul să fie imediat – când inculpatul s-a apărat, atacul victimei era în plină desfăşurare, la dosar neexistând probe în sensul că victima ar fi dorit să părăsească curtea inculpatului; …  a făcut acest lucru abia după ce a fost lovit cu coasa;
• Atacul să fie injust – evident, agresiunile victimei nu au avut vreo justificare;
• Atacul să fie îndreptat împotriva celui care se apără, împotriva altei persoane, a drepturilor acestora ori a unui interes general – condiţie îndeplinită în cauză.

B. Condiţii privind apărarea:
• Apărarea trebuie să constituie o faptă prevăzută de legea penală – condiţie îndeplinită în cauză;
• Apărarea trebuie să fie necesară pentru a respinge atacul – inculpatul …  s-a apărat între momentul declanşării atacului şi până la încetarea acestuia; mijlocul său de a se apăra (folosirea unei coase) a fost apt, în opinia sa, să respingă atacul;
• Apărarea trebuie să fie îndreptată împotriva agresorului – condiţie îndeplinită în cauză;
• Apărarea trebuie să fie precedată de atac – condiţie îndeplinită în cauză;
• Apărarea trebuie să fie proporţională cu atacul.

În speţa de faţă, în opinia instanţei de control judiciar, nu este îndeplinită cea din urmă condiţie privind apărarea – condiţia proporţionalităţii cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Astfel, în literatura de specialitate, s-a apreciat că analizarea acestei condiţii se face în funcţie de împrejurările concrete în care a avut loc atacul şi apărarea, de valorile ce au fost sau au putut fi afectate, de constituţia sau abilităţile fizice ale persoanelor implicate, de obiectele folosite în atac respectiv în apărare, de profilul psihologic al combatanţilor.

În speţa de faţă cei doi protagonişti sunt persoane simple, care locuiesc în mediul rural şi au un nivel mediu de instruire. Victima era o persoană tânără (32 ani), mult mai puternică şi mai activă, în timp ce inculpatul este o persoană în vârstă (71 ani) – prin urmare între cei doi exista un dezechilibru de forţe. Agresiunile exercitate de victimă au vizat integritatea fizică a inculpatului, însă loviturile au fost aplicate doar cu pumnii, la dosar neexistând probe că victima ar fi fost înarmată cu un obiect contondent. Martora … a declarat că acesta a rupt un ornament de piatră de la poartă, cu care intenţiona să-l agreseze pe inculpat. Acesta lucru este confirmat de procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi de planşa foto aflată la dosar urm. pen. Dar chiar şi în aceste condiţii, nu vom putea reţine o proporţionalitate de mijloace, în condiţiile în care inculpatul a folosit o coasă pentru a se apăra, obiect tăietor care, în cele din urmă, a provocat decesul victimei.

Cu toate acestea, Curtea a reţinut că această depăşire a unei apărări proporţionale s-a datorat tulburării şi temerii care puseseră stăpânire pe inculpatul …  Acesta fusese urmărit şi agresat tot drumul de la bar până la locuinţa sa de către … Victima se afla în stare de ebrietate şi avea un renume nu foarte bun în comunitate, din cauza comportamentului agresiv (aspect confirmat de martorul …). Mai mult, mama şi concubina victimei au încercat în repetate rânduri să-l convingă pe acesta să revină la domiciliu – recunoscând indirect că se temeau de un posibil conflict generat de firea irascibilă  a acestuia. Faptul că …  se afla în stare de ebrietate nu l-a făcut pe acesta mai puţin periculos, ci dimpotrivă, i-a potenţat violenţa. Îmbibaţia alcoolică descoperită în corpul său nu este nicicum una care să paralizeze orice reacţie (chiar concubina …  recunoaşte că acesta nu era foarte beat). Dovadă stă faptul că …  nu numai că a avut puterea să agreseze inculpatul şi să-l urmărească până la domiciliu, ci a reuşit să smulgă şi ornamentul din piatră al stâlpului de la poarta acestuia.
Chiar dacă disproporționată, reacţia inculpatului este cea unui om speriat, încolţit şi agresat în propria sa curte, care nu a găsit altă soluţie de a se apăra decât folosirea (nefericită de altfel) a unui instrument de lucru (coasa) pe care îl avea la îndemână.

Curtea nu poate fi de acord cu alegaţiile Ministerului Public potrivit cărora inculpatul trebuia să intre în casă sau să sune la 112, pentru a evita conflictul. Reamintim apelantului că acesta era o persoană de 71 ani, faţă în faţă cu un tânăr dezlănţuit, aflat în stare de ebrietate şi hotărât să-i aplice o corecţie fizică în propria sa locuinţă, care nu a părăsit zona decât în momentul când a fost tăiat cu coasa. Nu credem că variantele oferite inculpatului de Ministerului Public au vreun suport real sau ţin cont de situaţia concretă în care se afla inculpatul. Un om stăpânit de teamă nu are puterea să gândească limpede şi să ia decizii raţionale.  

Din punct de vedere teoretic, în cazul excesului de apărare, cel care se apără se afla în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dar mijloacele folosite în apărare sunt exagerate, depăşesc pericolul pe care îl reprezintă atacul, din cauza tulburării sau temerii.

În sprijinul opiniei instanţei de apel aducem şi un argument jurisprudenţial: astfel, potrivit deciziei Secţiei penale a  CSJ nr. 3594 din 27 iunie 2001 (publicată în RDP nr. 1/2003) fapta unei persoane în vârstă şi bolnavă de a se apăra în faţa atacului violent, cu palma şi picioarele, dezlănţuit de un tânăr viguros şi cunoscut ca fiind o fire agresivă, prin lovirea atacatorului cu cuţitul într-o zonă vitală a corpului constituie o apărare legitimă în condiţiile art. 44 alin. 3 Cod penal (anterior). Instanţa supremă a motivat soluţia prin aceea că inculpatul, fiind o persoană în vârstă de 70 ani, iar victima în vârstă de 28 ani, viguroasă şi cunoscută ca agresivă, explicând că în faţa atacului dezlănţuit al victimei, inculpatul s-a apărat cum a putut, folosind cuţitul.

Faţă de cele expuse mai sus, vom reţine aşadar în cauză existenţa excesului neimputabil în apărare – cauză de neimputabilitate prevăzută de art. 26 Cod penal – pentru existenţa căreia se cer a fi îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 19 alin. 2 Cod penal cu privire la atac, precum şi cele de la apărare, cu excepţia proporţionalităţii.

B. Cât priveşte latura civilă a cauzei Curtea va reţine că, deşi înlătură răspunderea penală, excesul neimputabil în apărare pare totuşi a lăsa loc unei răspunderi civile delictuale.

Potrivit art. 1360 alin. 2 Cod Civil va putea fi obligat la plata unei indemnizaţii adecvate şi echitabile cel care a săvârşit o infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărări.

O serie de precizări se impun a fi făcute în legătură cu textul precitat:
– Curtea observă că textul lasă la aprecierea instanţei acordarea unor eventuale reparații băneşti, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei şi vinovăţia civilă a celui trimis în judecată;
– textul nu face referire la noţiunea de despăgubire, ci la cea de indemnizaţie adecvată şi echitabilă;
– Curtea observă însă şi faptul că textul face referire la cel care a săvârşit o infracţiune. Din această formulare, vom aprecia că de fapt, problema răspunderii civile a inculpatului devine incidentă doar în ipoteza excesului scuzabil prevăzut de art. 75 alin. 1 lit. b Cod penal, nu şi în cea a excesului neimputabil când fapta nu constituie infracţiune întrucât lipseşte trăsătura esenţială a imputabilităţii.
Dincolo de aceste interpretări de ordin teoretic, analizând fondul cauzei, Curtea apreciază că nu se impune obligarea inculpatului la plata unei indemnizaţii, culpa victimei în derularea evenimentelor având o proporţie covârşitoare.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că soluţia dispusă de prima instanţă pe latura civilă a cauzei se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, partea civilă … personal şi în calitate de reprezentant al minorilor …, … şi de partea civilă …, va fi desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, în ceea ce priveşte latura penală (temeiul legal al soluţiei de achitare) şi în rejudecare:

În temeiul art. 396 al. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 al. 1 lit. d teza II Cod procedură penală, în referire la art. 26 Cod penal, va dispune achitarea inculpatului … sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1Cod penal întrucât este incidentă o cauză de neimputabilitate – excesul neimputabil.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.