Jurisprudență | Revocarea donaţiei pentru survenirea de copii. Aplicarea principiului „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”

Revocarea contractului de donație atrage și desființarea ipotecilor constituite de donatar asupra bunului primit. 

Faptul că terțul-creditor ipotecar este de bună-credință nu paralizează efectul  retroactiv al desființării donației și a actelor subsecvente. Este exceptat de la  aplicarea principiului „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis” terțul dobânditor cu titlu oneros și cu bună-credință al bunului, categorie în care nu este inclus şi titularul unui drept de ipotecă asupra bunului.

Prin sentinţa civilă nr. 14872/20.12.2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. […]/325/2018, instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulata de  reclamantul A…, în contradictoriu cu pârâţii B…, C… şi  Banca D… SA Bucureşti, având ca obiect revocare donaţie şi, pe cale de consecinţă, a constatat revocat de drept contractul de donaţie încheiat între pârâţii B… şi C… şi autentificat sub nr. […]/11.11.1998, astfel că a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei C… din CF nr. […] Timişoara (CF nou […] – […] – […] Timişoara) şi reînscrierea dreptului de proprietate al paratului B…, cu menţinerea sarcinilor înscrise asupra imobilului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A…, prin care a solicitat schimbarea, în parte, a sentinţei apelate în ceea ce priveşte respingerea cererii de radiere a tuturor sarcinilor.

Prin Decizia civilă nr. (…)/A din 21.06.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. […]/325/2018, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A…, fiind schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul radierii sarcinilor înscrise sub C1, C2, C3, C4 şi C5 asupra imobilului din CF […] – […] – […] Timişoara.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că întrucât revocarea donaţiei pentru surveniență de copil produce efecte retroactive, de la încheierea contractului, donația fiind desființată retroactiv, revocarea produce efecte nu doar împotriva donatarului, ci și  în privința terților dobânditori ai unor drepturi reale asupra bunurilor dăruite, conform principiului „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”.

Astfel fiind, revocarea contractului de donație atrage și desființarea ipotecilor constituite de donatar asupra bunului primit. 

Faptul că terțul-creditor ipotecar este de bună-credință nu paralizează efectul retroactiv al desființării donației și a actelor subsecvente. Este exceptat de la aplicarea principiului „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis” terțul dobânditor cu titlu oneros și cu bună-credință, însă în situația de față Banca D… SA nu este un  dobânditor cu titlu oneros al imobilului, ci doar titular al  unui drept de ipotecă asupra imobilului.

Împotriva Deciziei civile nr. (…)/A din 21.06.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. […]/325/2018 a declarat recurs pârâta Banca D… S.A. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, rejudecând procesul în fond, respingerea apelului exercitat de reclamantul A… împotriva sentinţei civile nr. 14872/20.12.2018 a Judecătoriei Timişoara şi menţinerea în integralitate a acestei sentinţe, deci inclusiv în partea prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată cu privire la radierea sarcinilor înscrise asupra imobilului înscris în CF nr. […] – […] – […] Timişoara (c.f. vechi […] Timişoara).

Astfel învestită Curtea a reţinut că recurenta pârâtă a invocat că instanţa de apel a dat o interpretare şi aplicare greşită şi nelegală a principiului resoluto jure dantis, resolvitur ius accipientis atunci când a statuat că banca nu este dobânditor cu titlu oneros al imobilului.

Analizând acest motiv Curtea a observat că, într-adevăr, tribunalul a reţinut în considerente că este exceptat de la  aplicarea principiului „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”  terțul dobânditor cu titlu oneros și cu bună-credință,  însă în situația de față pârâta recurentă Banca D… SA nu este un dobânditor cu titlu oneros al imobilului, ci doar titular al unui drept de ipotecă.

Aşadar, tribunalul nu a exclus contractul de ipotecă din sfera contractelor cu titlu oneros, ci a arătat că aplicarea acestui principiu se limitează doar la situaţia terţilor dobânditori cu titlu oneros al bunului, recurenta fiind doar titulara dreptului de ipotecă.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că potrivit art. 836 din Codul civil de la1864, revocarea donaţiei pentru survenienţă de copil intervine de drept (cu consecinţa redobândirii proprietăţii asupra bunului de către donator). Pentru că revocarea în aceste caz se produce în interesul copilului, nu poate fi înlăturată printr-o clauză contrară. Or, această caracteristică a revocării donaţiei pentru survenienţă de copil trebuie să cârmuiască şi efectele produse de această revocare asupra actelor juridice care au avut ca obiect bunul donat.

Este evident că revocarea donaţiei pentru survenienţă de copil presupune desfiinţarea donaţiei, producând efecte retroactive de la data încheierii contractului de donaţie. Împrejurarea că în cazul revocării donaţiei pentru survenienţă de copil cauza de desfiinţare a contractului de donaţie este ulterioară încheierii acestuia nu înseamnă că efectele desfiinţării ar putea fi altele decât cele rezultate din aplicarea principiului reţinut şi de instanţa de apel.

Aşa cum s-a arătat în doctrină în privinţa efectelor revocării donaţiei în acest caz, revocarea produce efecte nu numai împotriva donatarului şi succesorilor săi care au dobândit mortis causa, dar şi în privinţa terţilor dobânditori prin acte între vii ai bunurilor dăruite, conform principiului „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis” care reprezintă principiul desfiinţării actului subsecvent ca urmarea  desfiinţării actului iniţial, iar potrivit regulilor generale, în cazul imobilelor, terţul dobânditor de bună credinţă ar putea opune uzucapiunea de 10-20 ani (ceea ce nu a fost cazul în speţă).

Tot în doctrină, dar şi în jurisprudenţă, s-a statuat că o excepţie de la aplicarea principiului „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis” este cazul subdobânditorului de bună credinţă şi cu titlu oneros a unui imobil. Fiind o excepţie de la aplicarea principiului privind consecinţele revocării de drept şi cu efect retroactiv a donaţiei, în interesul copilului survenit ulterior încheierii contractului de donaţie, este de strictă interpretare şi aplicare, referindu-se doar la cazul dobânditorului imobilului, nu şi la cel al titularului unui drept real accesoriu cum e dreptul de ipotecă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel. Această interpretare este în consonanţă şi cu caracteristica acestei revocări care, aşa cum s-a arătat mai sus, a fost prevăzută în interesul copilului născut după încheierea donaţiei.

Mai mult decât atât, în sprijinul acestei interpretări sunt şi dispoziţiile art. 834 din Codul civil de la 1864 care arată că în cazul revocării donaţiei pentru ingratitudine, aceasta nu poate infirma nici înstrăinările făcute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale cu care el a grevat obiectul dăruit (…). Per a contrario, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere păstrarea ipotecilor şi a altor sarcini reale asupra bunului donat şi în cazul revocării donaţiei pentru survenienţă de copil, ar fi dispus în acest sens. Din moment ce numai în cazul revocării donaţiei pentru ingratitudine a arătat limitele efectelor pe care le are revocarea donaţiei asupra actelor juridice încheiate cu privire la bunul donat, înseamnă că în cazul prevăzut de art. 836 din Codul civil de la 1864 nu a avut în vedere aceste limitări.

În ceea ce priveşte temeiul dispunerii radierii ipotecii din cartea funciară, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de apel a arătat că se impune această soluţie ca urmare a încetării efectelor actelor juridice în temeiul cărora a fost înscrisă ipoteca în cartea funciară, întrucât revocarea contractului de donaţie atrage şi desfiinţarea ipotecilor constituite de donatar asupra bunului primit.

Împrejurarea că donatara a garantat prin contractul de ipotecă împotriva oricărei evicţiuni nu are ca efect paralizarea efectelor retroactive ale revocării donaţiei în temeiul art. 836 din Codul civil de la 1864, activarea garanţiei pentru evicţiune nefăcând obiectul prezentei cauze.

Contrar susţinerilor recurentei, tribunalul nu a reţinut stingerea ipotecii prin rambursarea împrumutului  sau renunţarea la ipotecă sau prin îndeplinirea formalităţilor pentru purgarea bunului sau prin prescripţie, ci ca efect al desfiinţării actelor juridice ulterioare ca urmare a desfiinţării actului juridic principal (aşa cum s-a arătat, efectele revocării se produc de drept, ceea ce înseamnă redobândirea proprietăţii asupra bunului de către donator de drept).

În ceea ce priveşte invocarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, Curtea a reţinut că tribunalul a avut în vedere încetarea efectelor actelor juridice în temeiul cărora a fost înscrisă ipoteca în cartea funciară, deci nu faptul că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut aceasta nu ar fi valabil. Tribunalul a considerat în mod legal că se impune radierea sarcinilor înscrise în cartea funciară a imobilului în privinţa căruia a operat revocarea de drept şi cu caracter retroactiv a donaţiei, ca urmare a încetării efectelor actului înscris drept consecinţă a acestei revocări. Prin urmare, nu este incidentă dispoziţia art. 36 din Legea nr. 7/1996 (în forma aplicabilă litigiului) conform căreia acţiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greşita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credinţă şi prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărţii funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acţiunea de fond nu s-a prescris.

Chiar dacă s-ar considera că situaţia din speţă s-ar încadra în ipoteza art. 36 menţionat mai sus, acesta prevede în mod clar că termenul de 3 ani se aplică afară de cazul în care dreptul material la acţiunea de fond nu s-a prescris. Or, potrivit art. 840 din Codul civil de la 1864, prescripţia acţiunii de revocare se împlineşte după 30 de ani de la naşterea fiului.

Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea a constatat că motivele de recurs invocate de pârâta Banca D… S.A. nu sunt fondate, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, a respins recursul formulat de aceasta împotriva Deciziei civile nr. 842/A din 21.06.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. […]/325/2018.