Jurisprudență | Stabilirea unei cote fixe de majorare a impozitului pe clădirile neîngrijite. Lipsa marjei de apreciere în aplicarea cotei

Legiuitorul a înțeles să lase la latitudinea autorității deliberative locale procentul concret de majorare a impozitului pe clădiri, precum și modalitatea concretă de aplicare a acestei majorări, dintr-o dată sau progresiv, cu singura limitare a valorii maxime până la care procentul de majorare poate fi fixat, respectiv 500 %.

Recurentul pârât a adoptat HCL privind impozitele locale pentru anul 2018, în care a prevăzut nivelurile impozitelor și taxelor pentru anul 2018, inclusiv posibilitatea majorării impozitului pe clădiri și terenuri neîngrijite cu cota fixă de 500%. Această hotărâre nu a făcut obiectul sesizării instanței de contencios administrativ în ceea ce privește legalitatea și temeinicia ei.

Raportat la faptul că HCL individual a fost emisă în executarea actului normativ, ce nu prevede o aplicare progresivă a cotei de majorare, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, apreciind că era necesară o astfel de aplicare, precum și o motivare concretă a cotei de majorare aleasă.

Prin Sentința nr. (…) din 08.07.2020, Tribunalul (…) a admis acțiunea formulată de reclamanta (R) în contradictoriu cu pârâții Municipiul (L) – Direcția Economică și Consiliul Local (L) și, în consecință:

A dispus anularea ca netemeinice și nelegale a actelor administrative reprezentate de Adresa Primăriei Municipiului (L) nr. (…)/22.03.2018, Dispoziția Primarului Municipiului (L) nr. (…)/12.04.2018, Decizia de impunere nr. (…)/12.01.2018 și Hotărârea Consiliului Local al Municipiului (L) nr. (…)/21.12.2017, acte emise pe seama reclamantei.

A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 1700 lei, constând în taxa de timbru – 100 lei și onorariu de expertiză parțial în cuantum de 1600 lei.

A obligat reclamanta la plata către expertul (E), în contul Biroului Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul (…) a diferenței onorariu de expertiză în cuantum de 600 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, prin Hotărârea Consiliului Local al Mun. (L) nr. (…)/21.12.2017, în baza art. 489 alin. 5-8 din Codul fiscal, s-a aprobat majorarea cu 500% a impozitului datorat pe anul 2017 pentru clădiri neîngrijite situate pe raza municipiului (L), în intravilan, respectiv pentru clădirea situată în (L), str. (S), nr. (N), ap. (A), județul (J), majorarea stabilindu-se ca urmare a constatării stării tehnice nesatisfăcătoare în urma aplicării regulamentului aprobat prin HCL nr. (…)/2015.

În baza hotărârii, a fost emisă Decizia de impunere nr. (…)/12.01.2018, prin care s-a stabilit impozitul datorat pe anul 2018 pentru clădirea situată în (L), str. (S), nr. (N), ap. (A), județul (J), în cuantum total de 2211 lei.

În drept, prima instanță a reținut că majorarea impozitelor locale este reglementată de art. 489 din noul Cod fiscal. Prin HG nr. 1/2016 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare începând cu 13.01.2016, a fost reglementată procedura care trebuie urmată în vederea majorării impozitelor datorate de contribuabili, respectiv art. 168 lit. e) – g) din Titlul X.

Conform pct. 13 titlul IX din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, impozitele pe clădiri se determină pentru un an fiscal conform situației existente la data de 31 decembrie a anului anterior.

Din ansamblul acestor dispoziții a rezultat că majorarea impozitului datorat pentru clădiri, potrivit art. 489 alin. 5 din Codul fiscal, se poate dispune doar dacă pe parcursul anului fiscal, contribuabilul nu a luat măsuri pentru aducerea imobilului într-o stare tehnică corespunzătoare.

Din întreaga probațiune administrată, a reieșit că nu s-a stabilit un impozit diferențiat în funcție de starea avansată de deteriorare a fiecărui imobil în parte, ci s-a stabilit un impozit majorat cu 500% pentru toate imobilele pentru care s-au emis HCL individuale și cu privire la toate imobilele cu privire la care s-a constatat că acestea se află într-o stare tehnică neîngrijită sau de degradare, aceasta în condițiile în care legiuitorul a urmărit sancționarea diferențiată a proprietarilor neglijenți, în funcție de gradul de deteriorare al imobilului, raportat la culpa fiecărui proprietar. Or actele administrative contestate de reclamantă nu cuprind o motivare explicită și o justificare concretă a încadrării impozitului datorat la nivelul maxim de 500%, creând aparența arbitrariului în apreciere și neputând fi suspusă cenzurii instanței. De altfel, din concluziile raportului de expertiză judiciară tehnică în construcții, instanța a constatat că există o diferență între punctajul procentual de 26,31%, stabilit de expert și nota tehnică de constatare a stării tehnice a clădirilor civile din municipiul (L), avizat de reprezentanții Instituției Arhitectului Șef, care a stabilit un punctaj procentual de 30% grad de deteriorare.

În ce privește puterea de lucru judecat, invocată prin note de ședință, de către pârât, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi primită, întrucât Decizia nr. (…)/CA/2017-R, vizează exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii de consiliu local nr. 1205/20.12.2016 care se referă la majorarea cu 400% a impozitului aferent anului fiscal 2017, neexistând identitate de părți, obiect și cauză, între dosarul nr. (…)/2017 al Curții de Apel (L) și prezentul dosar.

Instanța a reținut și că potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 93 alin. 2 lit. b) din Cod procedură fiscală, decizia de impunere pentru stabilirea impozitelor aferente clădirilor deținute reprezintă un act administrativ cu caracter individual prin care se stabilește o creanță fiscală, fiind emis în vederea executării în concret a legii, respectiv a Codului fiscal.

Întrucât hotărârile de guvern se emit pentru organizarea executării legilor, conform art. 108 alin. 2 din Constituția României, actul administrativ cu caracter individual trebuie emis cu respectarea atât a legii cât și a normelor metodologice de aplicare a acesteia.

Având în vedere că Decizia de impunere nr. (…)/12.01.2018 a fost emisă după intrarea în vigoare a HG nr. 1/2016, precum și faptul că majorarea impozitului datorat de reclamantă pentru cădirea situată în (L), str. (S), nr. (N), ap. (A) s-a realizat cu nerespectarea procedurii prevăzute de art. 168 lit. e) – g) din Titlul X din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 1/2016, instanța a constatat că actele contestate sunt nelegale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Municipiul (L) – Direcția Economică și Consiliul Local (L), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, și în rejudecare, respingerea acțiunii, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a Adresei Primăriei Municipiului (L) nr. (…)/22.03.2018, a Dispoziției Primarului Municipiului (L) nr. (…)/12.04.2018, a Deciziei de impunere nr. (…)/12.01.2018 și a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului (L) nr. (…)/21.12.2017 și respingerea cheltuielilor de judecată solicitate în fond și recurs.

În motivare, s-a susținut că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că actele administrative sunt nelegale pentru că nu cuprind o motivare explicită și o justificare concretă a încadrării impozitului datorat la nivelul maxim de 500%.

Recurenții au arătat că, prin prevederile art. 489, alin. (5), (6), (7) și (8) din Legea nr. 227/2015, coroborate cu prevederile pct. 168 din HG nr. 1/2016, s-a conferit posibilitatea legală pentru Consiliul local de a lua măsuri pentru majorarea impozitului pe clădiri cu până la 500% pentru clădirile neîngrijite, identificate potrivit criteriilor de încadrare în categoria clădirilor neîngrijite, stabilite prin hotărâre a Consiliului Local.

Prin Nota Tehnică de Constatare a Stării Tehnice a imobilului situat în (L), str. (S), nr. (N), ap. (A), jud. (J), întocmită în data de 30.06.2016 s-a stabilit un punctaj procentual al stării tehnice a clădirii de 30% sens în care s-a constatat starea tehnică nesatisfăcătoare a imobilului, clădirea clasificându-se astfel, în categoria clădirilor neîngrijite.

Consiliul Local al Municipiului (L) a aprobat pentru anul 2018 cota de 500% de majorare pe clădirile și terenurile neîngrijite de pe raza municipiului (L), prin Hotărârea nr. (…)/27.11.2017 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2018.

Astfel, sunt neîntemeiate criticile instanței de fond referitoare la presupusa omisiune a organului administrativ de a explicita în ce constă starea tehnică necorespunzătoare a imobilului, în condițiile în care, în cuprinsul Notei de constatare a stării tehnice a imobilelor s-a arătat că imobilul prezintă degradări medii la cornișă-streașină, degradări majore la fațadă, la zugrăveală, la tâmplărie și degradări medii la tencuială și la elementele decorative ale fațadei, acest înscris fiindu-i comunicat intimatei-reclamante prin Somația nr. (…)/27.07.2016.

Intimata- reclamantă nu și-a îndeplinit obligația efectuării lucrărilor de reparații aferente imobilului în cauză până la data de 30 noiembrie 2017 și nici până la finele lunii decembrie 2017, menținând imobilul în aceeași stare de degradare.

Cu referire la susținerea instanței de fond în ceea ce privește cota de majorare a impozitului cu 500%, recurenții arată faptul că art. 489 alin. 5 din Legea nr. 227/2015 nu stabilește ca supraimpozitarea să se efectueze gradual, progresiv, anual, cum afirmă instanța de fond. Prin urmare, critica de nelegalitate privind neaplicarea graduală a supraimpozitării clădirilor neîngrijite este nefondată întrucât consiliului local este îndrituit a lua măsuri pentru majorarea impozitului cu până la 500%, legiuitorul instituind doar limita maximă a procentului supraimpozitării. Or, prin HCL nr.(…)/2017 nu a fost depășită limita maximă instituită de legiuitor, aceea de 500%.

Atât legiuitorul, cât și autoritatea locală au avut în vedere natura juridică de “sancțiune” a măsurii impozitării cu 500% aplicată proprietarilor imobilelor neîntreținute.

Din interpretarea dispozițiilor legale, reiese că scopul mediat avut în vedere la instituirea acestei măsuri cu caracter sancționator a fost de a obliga și pe proprietarii care nu au inițiativă proprie să contribuie la efortul municipalității de a oferi imaginea unui oraș curat, bine îngrijit la care toți cetățenii au obligația să contribuie.

În drept, recurenții au invocat art. 488, alin. (1), pct. 8, art. 497, art. 498 Cod procedură civilă, Legea nr. 227/2015, Legea nr. 554/2004, Noul cod civil.

Or, Hotărârea de Consiliu Local nr. (…)/21.12.2017 a stabilit un impozit unic de 500% pentru toate imobilele, fără a se raporta starea de deteriorare a fiecărui imobil în parte și raportat la culpa fiecărui proprietar. Apreciază că susținerile instanței de fond sunt corecte și raportate la probatoriul administrat în cauză, care reține faptul că nu s-a stabilit un impozit diferențiat în funcție de starea avansată de deteriorare a fiecărui imobil în parte.

Consideră că este nelegală Hotărârea de Consiliu Local nr. (…) din 21.12.2017, deoarece Codul fiscal, la art. 489 pct. 5, abilitează Consiliile Locale să poată majora impozitul pe clădiri și terenuri neîngrijite situate în intravilan, cu un procent de 500%. Este inadmisibil să se majoreze cu 500% impozitul pentru toate imobilele care se află în stare neîngrijită sau stare de deteriorare, fără a fi analizate fiecare distinct pentru fiecare caz particular în parte, atâta vreme cât legiuitorul a stabilit un prag de până la 500%, iar legiuitorul local trebuia sa le stabilească progresiv în funcție de starea de deteriorare a fiecărui imobil în parte și raportat la culpa fiecărui proprietar.

Se impune anularea deciziei de impunere nr. (…)/12 01 2018, deoarece imobilul se afla în procedura de obținere a autorizației de construcție, obținând certificat de urbanism.

Mai este de reținut faptul că gradul de deteriorare al imobilului conform anexei nr. 2 la HCL nr. (…)/2015 după Criteriile de încadrare a clădirilor situate în Municipiul (L) pentru evaluarea stării tehnice este: Punctaj total – 25; punctaj de referință – 95; punctaj procentual – 26,31%; Starea tehnică nesatisfăcătoare (starea tehnică se stabilește în funcție de rezultatul punctajului procentual >25,1% – stare tehnică nesatisfăcătoare).

Tot potrivit completării la raportul de expertiză în construcții, imobilele care au regimul de înălțime și sistemul arhitectonic și constructiv determinat de fațade și materialele de construcție a peretelui exterior și a acoperișului ce constituie interfață cu domeniul public este identic pe toată lungimea fațadei principale, sunt considerate clădiri tot unitar. La clădirile cu corpul de clădire unitar se supraimpozitează toți proprietarii acelui corp inclusiv cei care nu au fațada la stradă.

Sunt considerate părți comune: fundația, curtea interioară, structura de rezistență, pereții perimetrali si despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate.

Imobilul situat în (L), str. (S) nr. (N), este considerat clădire tot unitar având starea tehnică nesatisfăcătoare, prin urmare se vor supraimpozita toți proprietarii acestei clădiri tot unitar inclusiv cei care nu au fațada la stradă.

Aplicarea procentului legal de supraimpozitare ar trebui să se facă raportat la gradul de deteriorare al imobilului stabilit prin punctajul procentual de 26,31%, în cadrul raportului de expertiză tehnică în construcții și a completării la raportul de expertiza tehnică.

În drept, intimata nu și-a precizat în mod expres susținerile.

Examinând probele administrate, prima instanță a reținut că imobilul proprietatea reclamantei se află în stare de degradare, însă autoritatea publică nu a procedat la stabilirea unui impozit diferențiat în funcție de starea avansată de deteriorare a fiecărui imobil în parte, ci s-a stabilit un impozit majorat cu 500% pentru toate imobilele, fără a justifica în concret majorarea la limita maximă prevăzută de art. 489 alin. 5 Cod fiscal.

Instanța de fond a reținut, ca stare de fapt, că prin Hotărârea Consiliului Local al Mun. (L) nr. (…)/21.12.2017, în baza art. 489 alin. 5-8 din Codul fiscal, s-a aprobat majorarea cu 500% a impozitului datorat pe anul 2018 pentru clădiri neîngrijite situate pe raza municipiului (L), în intravilan, respectiv pentru clădirea situată în (L), str. (S), nr. (N), ap. (A), județul (J), majorarea stabilindu-se ca urmare a constatării stării tehnice nesatisfăcătoare, în urma aplicării regulamentului aprobat prin HCL nr. (…)/2015.

În baza hotărârii, a fost emisă Decizia de impunere nr. (…)/12.01.2018, prin care s-a stabilit impozitul datorat pe anul 2018 pentru clădirea situată în (L), str. (S), nr. (N), ap. (A), județul (J), în cuantum total de 2211 lei.

Instanța de recurs a reținut că în baza art. 457 alin. 1 din Legea nr. 227/2015, pentru clădirile rezidențiale și clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% – 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului local.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. 1 și 5 din Codul fiscal, Consiliul local poate majora impozitul pe clădiri și impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile și terenurile neîngrijite, situate în intravilan. Aceste dispoziții nu prevăd obligativitatea stabilirii unei creșteri progresive a procentului de supraimpozitare.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că legiuitorul a înțeles să lase la latitudinea autorității deliberative locale procentul concret de majorare a impozitului pe clădiri, precum și modalitatea concretă de aplicare a acestei majorări, dintr-o dată sau progresiv, cu singura limitare a valorii maxime până la care procentul de majorare poate fi fixat, respectiv 500%.

Astfel, în baza acestui text, Consiliul local este abilitat a stabili printr-o hotărâre cota impozitului pe clădiri, hotărâre care are natura juridică a unui act administrativ normativ.

În consecință, recurentul pârât a adoptat HCL (L) nr. (…)/2017 privind impozitele locale pentru anul 2018, în care a prevăzut nivelurile impozitelor și taxelor pentru anul 2018, inclusiv posibilitatea majorării impozitului pe clădiri și terenuri neîngrijite cu 500%.

Astfel, potrivit art. I lit. A pct. 6 din acest act normativ, majorarea impozitului pe clădiri pentru imobilele neîngrijite se stabilește la 500% (majorare cu 25% față de anul 2017); Majorarea se va calcula asupra impozitului pe clădiri, rezultat în urma aplicării cotelor adiționale (acolo unde este cazul).

Ulterior, invocând prevederile art. 489 alin. 5 și 6 Cod fiscal, recurentul pârât Consiliul Local (L) a adoptat hotărârea nr. (…)/2015, prin care a aprobat Regulamentul privind stabilirea condițiilor de impunere a supraimpozitării pe clădirile neîntreținute de pe raza municipiului (L).

Cele două hotărâri ale consiliului local (HCL nr. (…)/2017 și nr. (…)/2015) nu au făcut obiectul sesizării instanței de contencios administrativ în ceea ce privește legalitatea și temeinicia lor, astfel că ele nu se supun cenzurii de legalitate în prezenta speță, prin urmare instanța de recurs a reținut că majorarea impozitului pe clădiri a fost stabilită în cotă fixă de 500% pentru anul 2018, și nu între limite minime și maxime, la care autoritatea să se raporteze în evaluarea cotei de majorare.

S-a mai constatat că, în aplicarea HCL nr. (…)/2015, recurentul pârât a demarat procedura de evaluare a stării imobilului și, constatând starea de degradare în care se află, a somat proprietarul să efectueze lucrările de reparații necesare.

Întrucât nu au fost demarate astfel de lucrări în cursul anului 2017, prin HCL (L) nr. (…)/21.12.2017, s-a aprobat majorarea impozitului pe clădiri cu cota legală de 500%, cotă prevăzută în HCL (L) nr. (…)/2017 privind taxele și impozitele locale.

Raportat la faptul că HCL (L) nr. (…)/2017, contestată în prezenta speță, a fost emisă în executarea HCL (L) nr. (…)/2017 și HCL (L) nr. (…)/2015, acte ce nu prevăd o aplicare progresivă a cotei de majorare, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale menționate, apreciind că era necesară o astfel de aplicare, precum și o motivare concretă a cotei de majorare aleasă.
Prin urmare, motivele invocate de intimata reclamantă nu pot constitui motive de nelegalitate ale actelor administrative contestate și trebuiau respinse de instanța de fond ca neîntemeiate.

Pe de altă parte, Curtea a remarcat faptul că intimatei reclamante i-a fost aplicată o majorare a cotei de impozitare în mod progresiv, respectiv o cotă de majorare de 400% pentru anul 2017, astfel cum rezultă din Decizia nr. (…) din 26.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel (L) în dosarul nr. (…)/2017 și apoi o cotă de majorare de 500% pentru anul 2018.

Prin urmare, în temeiul art. 498 Cod procedură civilă, constatând că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material în materia majorării cotei de impozitare, Curtea a admis recursul declarat împotriva Sentinței nr. (…)/CA din 08.07.2020 pronunțată de Tribunalul (…), pe care a casat-o în totalitate și rejudecând fondul, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta (R) în contradictoriu cu pârâții Municipiul (L) și Consiliul Local (L).