Jurisprudență | Acțiune civilă. Inadmisibilitate. Tardivitatea indicării naturii şi a întinderii pretențiilor

Rezumat: Este nelegală soluția de obligare a părții responsabile civilmente la plata de despăgubiri către partea civilă …, în condițiile în care constituirea de parte civilă nu respectă dispozițiile legale. Astfel, potrivit art. 20 alin.1 și 2 Cod procedură penală, constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti, în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretențiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază. Sancțiunea nerespectării acestor dispoziții legale este aceea că persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, dar pot introduce acţiunea la instanţa civilă, conform disp. art. 20 alin. 4 Cod procedură penală.

Este adevărat că persoana vătămată a declarat în faza urmării penale că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va indica în fața instanței, dar această constituire nu respectă disp. art. 20 alin. 2 Cod procedură penală, nefiind precizate natura pretențiilor, întinderea acestora, motivele şi probele pe care acestea se întemeiază.

Pentru ca această constituire de parte civilă să fie conformă prevederilor legale, persoana vătămată ar fi trebuit ca, până la începerea cercetării judecătoreşti, să indice natura pretențiilor (materiale și/sau morale), întinderea acestora (cuantumul în concret al sumelor de bani solicitate), motivele şi probele de care înțelege să se folosească la dovedirea lor.

În faza de judecată, prima instanță a făcut numeroase demersuri pentru prezentarea persoanei vătămate pentru precizarea naturii pretențiilor și a întinderilor, dar fără succes. Abia după încheierea dezbaterilor în fond, s-a prezentat mandatarul persoanei vătămate și a precizat că nu este de acord cu suma de 35.000 lei primită de la asigurator, solicitând acordarea unei sume mai mari întrucât prejudiciile cauzate sănătății acestuia sunt mai mari, însă momentul până la care se putea indica natura şi a întinderea pretențiilor, respectiv începerea cercetării judecătoreşti, era depășit.

Prin urmare, constituirea de parte civilă a persoanei vătămate ar fi trebuit să fie respinsă ca fiind inadmisibilă întrucât, nefiind respectate disp. art. 20 alin.1 și 2 Cod procedură penală, aceasta nu se mai putea constitui parte civilă în cadrul procesului penal, astfel cum prevede disp. art. 20 alin. 4 Cod procedură penală.

Decizia penală nr. 728/A/03.06.2022 a Curții de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. (…)/07.03.2022 pronunţată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. …/275/2021, în baza art. 396 alin. 1 si 2 C.pr.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul … la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă,
prev. de art. 196 al. 2, 3 C. pen. raportat la art. 194 al. 1 lit. e C. pen.

În baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen., cu măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 C. pen. și obligațiile prev. de art. 93 alin. 2 lit.b și alin. 3 C. pen.

În temeiul art. 19, 20, 25 alin. 1, 84 alin.1 C.pr.pen., rap. la art. 397 alin.1 C.pr.pen., coroborate cu art. 49 şi următoarele din Legea 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă intentată de părțile civile și a fost obligată partea responsabilă civilmente – asigurătorul de răspundere civilă …, la despăgubiri civile, astfel:
– la plata către partea civilă … a diferenței de despăgubire, în cuantum de 13.060,42 lei;
– la plata către partea civilă Spitalul … a sumei de 15259,275 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate …, precum și plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data externării victimei (09.12.2019), până la data achitării integrale a debitului;
– la plata către partea civilă … a sumei de 261,6 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul la spital al persoanei vătămate …

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei (din care 600 lei din faza urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. (…)/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, a fost trimis în judecată inculpatul …, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2, 3 C.pen.rap.la art. 194 alin.1 lit.e C.penal.

Procedura de cameră preliminară a fost finalizată prin Încheierea din data de 06.04.2021, când s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului, asistat de avocat ales, dispoziţiile art. 374 alin (4) din C.pr.pen. raportat la art. 396 alin (10) din C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile
posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen.

În şedinţa publică din data de 15.06.2021, instanţa a admis cererea formulată de inculpat de soluţionare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen., în sensul că inculpatul a declarat personal, înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte în totalitate fapta descrisă în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii abreviate şi să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, necontestate, legal şi loial administrate.

Sub aspect probatoriu, în faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, pe latura penală a cauzei, în temeiul art. 374 alin. (4) raportat la art. 100 alin. (3) C.pr.pen., nu au fost administrate probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut:

în fapt, la data de 16.11.2019, organele de poliţie din cadrul … au fost sesizate de către dispeceratul unităţii despre faptul că, pe DN …, pe raza comunei …, jud. … s-a produs un accident de circulaţie soldat cu victime omeneşti. La faţa locului s-a constatat faptul că, inculpatul …, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes cu număr de înmatriculare …, pe DN …, pe raza comunei …, jud. …, km 45+500 m, într-o curbă la dreapta, l-a acroşat pe numitul …, care se deplasa pe bicicletă şi care a schimbat direcţia de deplasare către stânga, pentru a pătrunde pe un drum comunal.

Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ, iar victimei … i-a fost prelevată o mostră biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din Buletinul de Analiză Toxicologică, nr. …/A12 din 19.11.2019, emis de S.J.M.L. … se constată faptul că numitul … a avut o alcoolemie de 0,00 g%o.

Fiind audiat în calitate de persoană vătămată, … a declarat că nu-şi mai aminteşte ce s-a întâmplat în ziua producerii evenimentului rutier din cauza leziunilor suferite. Acesta a precizat că şi în prezent are pierderi de memorie pe care nu le avea înainte de accident, dorind să se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va preciza ulterior.

Din Raportul de Expertiză Medico-Legală nr. …/A1/26 din 31.01.2020 emis de S.J.M.L. … reiese faptul că, la data de 16.11.2019 numitul … a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 60-70 zile de îngrijiri medicale şi care au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa. Aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire, urmată de cădere, posibil în cadrul unui accident rutier, cu victima în ipostază de biciclist.

Fiind audiat în calitate de suspect şi inculpat, … a recunoscut şi regretat fapta săvârşită. Acesta a precizat că, în data de 16.11.2019, în jurul orei 11:05, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes, cu număr de înmatriculare …, pe DN …, comuna …, jud. …, km 45+500 m, avându-1 ca pasager pe …, într-o curbă uşoară la dreapta, nu a observat un biciclist care se angajase în efectuarea manevrei de schimbare a direcţiei de deplasare către stânga, pentru a pătrunde pe un drum comunal şi a intrat în coliziune cu acesta, după care s-a răsturnat în şanţul din partea stângă a direcţiei de deplasare. Inculpatul nu a putut preciza viteza cu care circula în momentul producerii accidentului rutier. Aceste aspecte au fost susţinute şi de martorul …, pasager în autoutilitara marca Mercedes, cu număr de înmatriculare …, care a precizat că în urma evenimentului rutier nu a suferit vătămări corporale.

S-a reţinut că din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară întocmit în cauză, reiese faptul că starea de pericol pentru producerea accidentului rutier a fost generată de numitul … care a condus autoutilitara marca Mercedes, cu număr de înmatriculare …, pe DN …, din localitatea …, jud. … cu o viteză de aproximativ 91,90 km/h, care este mai mare faţă de limita maximă de viteză prevăzută pentru deplasarea prin localitate, respectiv 50 km/h. Aşadar, accidentul de circulaţie nu putea fi evitat de către biciclist care în momentul declanşării stării de pericol circula pe bicicletă în zona axului drumului şi efectua manevra de virare spre stânga, către drumul comunal amenajat în afara sensului de mers … – …, însă putea fi evitat de conducătorul autoutilitarei în condiţiile deplasării cu viteza de aproximativ 91,90 km/h dacă în momentul apariţiei stării de pericol îşi continua deplasarea pe banda de circulaţie de pe sensul avut iniţial şi nu pătrundea pe sensul contrar de deplasare. Totodată, producerea accidentului rutier putea fi evitată de conducătorul autoutilitarei, prin frânare energică în condiţiile pătrunderii pe sensul contrar de deplasare,
dacă, în momentul apariţiei stării de pericol, circula cu viteza maximă prevăzută pentru deplasare prin localitate de 50 km/h.

(…) S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului … care, în data de 16.11.2019, în jurul orei 11:05, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes cu număr de înmatriculare …, pe DN …, comuna …, jud. …, într-o curbă la dreapta l-a acroşat pe numitul …, care se deplasa pe bicicletă, suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 60-70 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen. raportat la art. 194 alin.1 lit.e C.pen.

S-a arătat că individualizarea pedepselor trebuie să respecte şi principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.

Aplicând principiile anterior menţionate la datele concrete ale speţei, instanţa a constatat că, deşi fapta inculpatului prezintă un anumit grad de pericol social, se observă totuşi o periculozitate relativ scăzută a acestuia, circumstanţiată prin modalitatea de săvârşire. Toate aceste împrejurări de fapt au creat, în mod neîndoielnic, convingerea instanţei asupra faptului că incidentul ce face obiectul prezentei cauze va fi un eveniment care nu se va mai repeta în viaţa inculpatului care, fiind o persoană la vârsta maturităţii, are capacitatea de conştientizare a faptei sale şi a urmărilor acesteia, astfel că va adapta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de convieţuire socială, aplicându-i o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reţinut că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea cu privare de libertate a inculpatului, această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei fiind suficientă pentru a asigura realizarea scopului aplicării pedepsei cu privire la acesta, astfel că, în baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen., cu măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 C. pen. și obligațiile prev. de art. 93 alin. 2 lit.b și alin. 3 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut următoarele:

Spitalul … a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15259,275 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea pacientului …, precum și plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data externării victimei, până la data achitării integrale a debitului. Serviciul de Ambulanţă Judeţean … a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 261,6 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de transportul numitului …

În ceea ce privește acțiunea civilă promovată de persoana vătămată …, acesta a declarat la urmărirea penală că se constituie parte civilă în procesul penal, fără a preciza suma.

A fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, …, reținând că la data producerii evenimentului rutier inculpatul deținea o poliță valabilă RCA, încheiată cu societatea de asigurare.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 şi următoarele din C.civ, respectiv: fapta ilicită a inculpatului, prejudiciul material suferit de părțile civile și moral suferite de partea civilă, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de decesul victimei), precum și a vinovăţiei inculpatului în săvârşirea faptei, din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară rezultând faptul că starea de pericol a fost creată de inculpat.

Instanța a reţinut că, astfel cum reiese din adresa de înaintare atașată la dosar, pretențiile părții civile … au fost stinse integral la data de 27.11.2020 fiind efectuată plata sumei de 48.060,42 lei în contul Biroului European de Reprezentare, mandatara părții civile, asigurătorul considerând că în speță pretențiile civile au fost stinse integral pe cale amiabilă.

După rămânerea în pronunțare, partea civilă, prin mandatar fiica sa, a arătat că nu este de acord cu suma de 35.000 lei primită, întrucât la momentul accidentului, tatăl său, chiar în vârstă de 84 de ani, putea circula singur cu bicicleta, prejudiciile cauzate sănătății acestuia fiind mai mari, cheltuielile fiind, de asemenea, sporite. Or, din cererea de despăgubire atașată la dosar, reiese faptul că despăgubirea acordată, asupra căreia s-ar fi ajuns la un acord, este de 48.060,42 lei. Din extrasul de cont depus la dosar, rezultă că întreaga sumă a fost virată beneficiarului Biroul European de Reprezentare, mandatar al părții civile.

S-a constatat că din susținerile apărătorilor părților, precum și din afirmația fiicei victimei, care s-a prezentat în calitate de mandatar al tatălui său, după reținerea cauzei în pronunțare, iar la interpelarea instanței a arătat că i-a fost virată în cont suma de 35.000 lei, pe care o apreciază insuficientă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor și a suferințelor încercate, reiese faptul că, în contul părții civile a fost virată suma de 35.000 lei, restul până la 48.060,42 lei reprezentând, potrivit concluziilor părților, comisionul practicat de mandatarul Biroul European de Reprezentare. Însă, acest aspect nu reiese cu certitudine din actele dosarului, niciuna dintre părți nedepunând contractul încheiat de partea civilă cu acest mandatar.

De asemenea, din cererea de despăgubire a daunelor, depusă la dosar, reiese faptul că, în baza solicitării părții civile, prin mandatar Biroul European de Reprezentare, aceasta a solicitat daune morale în cuantum total de 100.000 lei și daune materiale de 1060,42 lei, însă oferta de despăgubire, cu care partea civilă a fost de acord, a fost de 48.060,42 lei.

În aceste condiții, instanța a luat act că a fost achitată suma de 35.000 lei către partea civilă și, în consecință, a admis în parte acțiunea civilă, pentru diferența de 13.060,42 lei (până la concurența sumei de 48.060,42 lei). De asemenea, s-a dispus obligarea Asigurătorului de Răspundere Civilă Auto … la plata către partea civilă Spitalul … a sumei de 15259,275 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate …, precum și plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data externării victimei (09.12.2019), până la data achitării integrale a debitului.

Totodată, s-a dispus obligarea Asigurătorului de Răspundere Civilă Auto … la plata către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă … a sumei de 261,6 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul la spital al persoanei vătămate …

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul …, partea civilă … şi partea responsabilă civilmente …

Partea civilă a solicitat majorarea despăgubirilor în sensul obligării asiguratorului la plata sumei de 100.00 de euro daune morale, a penalităților de 2 % pe zi de întârziere și a cheltuielilor de judecată. A precizat că, gravitatea leziunilor suferite i-au afectat grav calitatea vieții, fiind împiedicat să mai participe la o viață socială normală.

Inculpatul a arătat că nu are antecedente penale, are familie, este integrat în societate, lucrează la aceeași societate de peste 20 de ani, este șofer profesionist de peste 30 de ani, nu a mai avut evenimente de acest gen, a recunoscut și regretat fapta, are 60 de ani și mai are 5 ani până la pensie, solicitând amânarea aplicării pedepsei. Pe latură civilă a precizat că este tardivă constituirea de parte civilă a persoanei vătămate, fiind făcută după ce cauza a rămas în pronunțare, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Partea responsabilă civilmente a arătat că este nelegală obligarea sa la plata de daune materiale și morale. A precizat că a achitat către persoana vătămată despăgubiri în sumă de 48060,42 de lei, în baza unei convenții, către reprezentantul acesteia, Biroul European de Reprezentare, iar faptul că acesta nu i-a achitat întreaga despăgubire primită nu-i poate fi imputată, solicitând să fie respinsă acțiunea formulată de către partea civilă … ca nefondată. A mai precizat că a achitat pretențiile formulate de Spitalul … și de Serviciul Județean de Ambulanță, rămânând de plată doar dobânda legală. A solicitat admiterea apelului inculpatului. Cu privire la apelul persoanei vătămate a menționat că, constituirea de parte civilă fost depusă după încheierea dezbaterilor, fiind formulată tardiv.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului părţii responsabile civilmente şi respingerea apelului declarat de partea civilă.

Procurorul a apreciat că sancțiunea aplicată inculpatului a fost just individualizată, având în vedere că s-a reţinut culpa exclusivă în producerea accidentului, el fiind cel care a condus autoturismul cu o viteză de aproximativ 91,90 km/h, depășind limita maximă de 50km/h admisă în zona respectivă. A precizat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală, fără a preciza suma pe care o solicită, astfel că trebuie avute în vedere motivele invocate pe latură civilă. A solicitat admiterea apelului părţii responsabile civilmente, întrucât a achitat despăgubirile persoanei vătămate în baza unei înțelegeri, și respingerea apelului părții civile.

Apelul declarat de partea responsabilă civilmente … este fondat, apelul declarat de inculpatul … este fondat în parte, pentru motivele ce se vor arăta mai jos, iar apelul declarat de partea civilă … este nefondat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, redate și analizate pe larg de către prima instanță, reiese că la data de 16.11.2019, în jurul orei 11:05, inculpatul …, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes cu număr de înmatriculare …, pe DN …, comuna …, jud. …, cu o viteză de aproximativ 91,90 km/h, peste limita maximă de viteză prevăzută pentru deplasarea prin localitate, respectiv 50 km/h, într-o curbă la dreapta, încercând să ocolească/depășească prin stânga persoana vătămată …, care se deplasa pe bicicletă și se angajase deja în efectuarea manevrei de schimbare a direcției de deplasare către stânga, pentru a pătrunde pe un drum comunal, a intrat în coliziune cu aceasta, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 60-70 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, după care s-a răsturnat în şanţul din partea stângă a direcţiei de deplasare.

De altfel, inculpatul a recunoscut faptele comise, prevalându-se de procedura de judecată simplificată.

Fapta comisă de inculpat constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 Cod penal raportat la art. 194 alin.1 lit.e Cod penal. În cauză nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei întrucât nu este îndeplinită condiția prev. de art.83 alin.1 lit.d Cod penal, Curtea apreciind necesară aplicarea pedepsei pentru îndreptarea inculpatului, având în vedere împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia şi persoana inculpatului.

În acest sens se observă că fapta a fost comisă pe fondul nerespectării de către inculpat a mai multor reguli de circulație. Astfel, în primul rând, inculpatul nu a respectat regimul de viteză, circulând cu circa 91,90 km/h, deși în localitate viteza maximă este de 50 km/h, încălcând art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, precum și art. 48 din același act normativ care prevede că, conducătorul unui vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

În al doilea rând, a încălcat și art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002, ce impune participanţilor la trafic să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. De asemenea, deși în raportul de expertiză nu se reține, Curtea apreciază că inculpatul a încălcat și regulile privind depășirea, respectiv art. 45 alin. 5 teza II din OUG 195/2002, având în vedere că bicicleta condusă de persoana vătămată era deja angajată în efectuarea virajului la stânga la momentul la care a observat-o, astfel că nu trebuia să o depășească pe partea stângă, ci pe partea dreaptă a sensului de deplasare.

Totodată, culpa producerii accidentului a aparținut în întregime inculpatului, acesta fiind singurul în măsură să evite evenimentul rutier dacă îşi continua deplasarea pe banda de circulaţie de pe sensul avut iniţial şi nu pătrundea pe sensul contrar de deplasare sau prin frânare energică, dacă circula cu viteza
legală în localitate.

Este cunoscut faptul că viteza de circulație are influență în conducerea preventivă în sensul că, cu cât este mai mare cu atât restrânge posibilităţile de analiză a unor situaţii periculoase apărute în trafic, prin reducerea semnificativă timpului de percepţie/reacţie, ceea ce poate conduce la urmări grave, cum s-a întâmplat în cauză.

Urmările faptei sale au fost grave, respectiv vătămarea corporală a persoanei vătămate, care a suferit leziuni (traumatism cranio-facial închis cu fractură occipitală parasagitală dreapta, contuzie cerebrală frontală stânga, de contralovitură, hemoragie subarahnoidiană cerebrală, traumatism hemitoracic stâng închis cu fractură închisă 1/3 medie claviculă, fracturi arcuri costale multiple, pneumotorax anterior, contuzie pulmonară, traumatism membru toracic stâng cu fractură închisă cu deplasare 1/3 medie humerus) ce au necesitat pentru vindecare 60-70 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

Tot cu privire la urmările faptei, se mai observă că, după acroșarea persoanei vătămate, autoutilitara condusă de inculpat s-a răsturnat, fiind cauzate pagube materiale, dar se puteau produce urmări și mai grave, având în vedere că în această mașină se mai afla o persoană, martorul … Faptul că este șofer profesionist nu-i diminuează responsabilitatea, ci o amplifică, inculpatul trebuind să respecte cu și mai cu multă rigurozitate normele rutiere.

Împrejurările legate de persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita bună în societate), au fost valorificate la momentul stabilirii cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare. În ceea ce privește recunoașterea faptei, aceasta a fost avută în vedere în cadrul procedurii  simplificate prin reducerea limitelor pedepsei închisorii cu o treime, conform art.396 alin.10 Cod procedură penală.

În consecință, pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, a fost just individualizată față de împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului.

Prin urmare, este nefondat motivul de apel al inculpatului referitor la amânarea aplicării pedepsei.

Însă, sentinţa apelată este nelegală cu privire la obligarea părții responsabile civilmente la plata de despăgubiri către partea civilă …, în condițiile în care constituirea de parte civilă nu respectă dispozițiile legale. Astfel, potrivit art. 20 alin.1 și 2 Cod procedură penală, constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti, în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretențiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază. Sancțiunea nerespectării acestor dispoziții legale este aceea că persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, dar pot introduce acţiunea la instanţa civilă, conform disp. art. 20 alin. 4 Cod procedură penală.

Este adevărat că persoana vătămată a declarat în faza urmării penale că se constituie parte civilă cu o sumă pe care o va indica în fața instanței, dar această constituire nu respectă disp. art. 20 alin. 2 Cod procedură penală, nefiind precizate natura pretențiilor, întinderea acestora, motivele şi probele pe care acestea se întemeiază.

Pentru ca această constituire de parte civilă să fie conformă prevederilor legale, persoana vătămată ar fi trebuit ca, până la începerea cercetării judecătoreşti, să indice natura pretențiilor (materiale și/sau morale), întinderea acestora (cuantumul în concret al sumelor de bani solicitate), motivele şi probele de care înțelege să se folosească la dovedirea lor.

În faza de judecată, prima instanță a făcut numeroase demersuri pentru  prezentarea persoanei vătămate pentru precizarea naturii pretențiilor și a întinderilor, dar fără succes. Abia după încheierea dezbaterilor în fond, s-a prezentat mandatarul persoanei vătămate și a precizat că nu este de acord cu suma de 35.000 lei primită de la asigurator, solicitând acordarea unei sume mai mari întrucât prejudiciile cauzate sănătății acestuia sunt mai mari, însă momentul până la care se putea indica natura şi a întinderea pretențiilor, respectiv începerea cercetării judecătoreşti, era depășit. Prin urmare, constituirea de parte civilă a persoanei vătămate ar fi trebuit să fie respinsă ca fiind inadmisibilă întrucât, nefiind respectate disp. art. 20 alin.1 și 2 Cod procedură penală, aceasta nu se mai putea constitui parte civilă în cadrul procesului penal, astfel cum prevede disp. art. 20 alin. 4 Cod procedură penală.

Faţă de considerentele de mai sus, este de prisos a se mai analiza temeinicia sau netemeinicia pretențiilor civile ale persoanei vătămate, acestea putând fi analizate în cadrul unei acţiuni pe care o poate introduce la instanţa civilă.

Prin urmare, este fondat motivul de apel al părții responsabile civilmente referitor la greșita obligare la plata de despăgubiri către partea civilă …, precum și motivul de apel al inculpatului referitor la același aspect.

Faţă de aceleaşi motive, apare ca fiind nefondat apelul părții civile …

Cu privire la pretențiile unităților medicale, este adevărat că partea responsabilă civilmente a achitat sumele solicitate de către acestea, la data de 28.10.2021, suma de 15259,27 lei, Spitalului … și la data de 04.01.2022, suma de 261,6 lei, Serviciului Județean de Ambulanță, anterior și ulterior momentului dezbaterilor pe fond, din data de 16.11.2021, dar fără a anunța instanţa de fond, până la momentul pronunțării despre plata efectuată, astfel că nu-i este imputabilă această situaţie, sentinţa fiind legală și temeinică cu privire la acest aspect la momentul pronunțării.

Împrejurarea achitării pretențiilor către unitățile medicale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente prin sentinţa de fond este o problemă ce ține de executarea hotărârii și nu una de nelegalitate sau netemeinicie, astfel că nu ar putea fi primit acest motiv de apel. Totuşi, având în vedere că există un motiv de apel care urmează a fi admis, se va dispune reformarea hotărârii și cu privire la pretențiile unităților medicale, în sensul constatării achitării pretențiilor acestora.

În ceea ce privește dobânda legală acordată Spitalului …, este evident că aceasta va curge până la data achitării debitului principal, respectiv 28.10.2021.

În consecinţă, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., au fost admise apelurile declarate de partea responsabilă civilmente … și de inculpatul … şi se va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată.

În rejudecare, s-a înlăturat dispoziția de obligare a părții responsabile civilmente la plata către partea civilă … a diferenței de despăgubire, în cuantum de 13.060,42 lei, și s-a respins, ca fiind inadmisibilă, cererea de constituire de parte civilă a persoanei vătămate.

S-au constatat achitate pretențiile civile ale unităților medicale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă ..