Jurisprudență | Trecerea în sarcina titularului PFA a obligațiilor fiscale ale persoanei fizice autorizate, radiate ca urmare a închiderii procedurii falimentului

Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 181 din Legea 85/2014 operând descărcarea debitorului persoană fizică de obligațiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, nefiind incidente situațiile de excepție menționate în textul legal.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamantul a fost titularul „(R)” PFA, iar prin Sentința nr. (…)/F/2015 din 26.11.2015 pronunțată în dosarul Tribunalului (…) nr. (…)/2015 s-a dispus închiderea procedurii de insolvență și radierea acesteia din registrul comerțului.

În dosarul de insolvență, creditoarea, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (…) și-a înscris creanța în sumă de 23.973 lei în tabelul creanțelor și, întrucât creanța nu a putut fi valorificată în procedura insolvenței, prin Referatul nr. (…)/05.05.2017 s-a propus scăderea din evidența fiscală a PFA a creanțelor în sumă de 23.650 lei și debitarea acestora pe CNP-ul titularului, conform Legii nr. 182/2016 alin. 19, care modifică art. 20 din OG 44/2008.

Prin deciziile contestate, în sarcina reclamantului au fost calculate accesorii (dobânzi și penalități) pentru obligațiile fiscale al fostei PFA și care au fost ulterior transferate pe CNP-ul reclamantului. Contestația administrativă formulată de reclamant a fost respinsă prin Decizia nr. (…)/29.10.2019.

Conform art. 181 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 “Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase; în astfel de situații, el va fi descărcat de obligații numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii”.

În dosarul de insolvență nu s-a solicitat angajarea răspunderii reclamantului și reclamantul nu a fost găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase, astfel încât, la închiderea procedurii, a fost descărcat de obligații.

Legea nr. 85/2014 are caracter special față de OG nr. 44/2008, astfel că art. 20, 26 și 31 din ordonanță, care permit extinderea răspunderii pentru datoriile PFA și asupra patrimoniului personal al titularului, nu au aplicabilitate în situația în care s-a solicitat deschiderea procedurii falimentului și aceasta a fost închisă, fără ca titularul să fi fost găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase.

Având în vedere că nu s-a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2014 cu privire la debitele principale, în afara acestei proceduri nu vor putea fi calculate și urmărite nici obligații accesorii, deoarece prin închiderea procedurii, debitorul persoană fizică a fost descărcat de obligațiile pe care le avea înainte.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (…) reprezentantă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice (…) și Administrația Județeană a Finanțelor Publice (…) în nume propriu, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a actelor administrative atacate.

În motivare, recurentele au arătat că instanța de fond a încălcat/a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 20 alin. (1), art.23, art. 26 și art. 31 din OUG nr. 44/2008, precum și art. 23 din Legea nr. 207/2015.

Instanța de fond a apreciat, în mod eronat și cu încălcarea prevederilor legale în materie că Legea nr. 85/2014 are caracter special față de OG nr. 44/2008, astfel că art. 20, 26 și 31 din ordonanță, care permit extinderea răspunderii pentru datoriile PFA și asupra patrimoniului personal al titularului, nu au aplicabilitate în situația în care s-a solicitat deschiderea procedurii falimentului și aceasta a fost închisă, fără ca titularul să fi fost găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase.

În baza Referatului nr. (…)/05.05.2017 comunicat la data de 18.06.2018, organele fiscale ale Serviciului Fiscal Orășenesc (…) au scăzut din evidența fiscală creanțele în sumă de 23.650 lei pentru (R) PFA identificat prin CUI (…) și acestea au fost debitate pe CNP-ul titularului (R) PFA (CNP) în baza prevederilor art. 20 alin. (1), art. 26 și art. 31 din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

Instanța de fond a reținut, în mod nelegal, că datorită faptului că procedura insolvenței a fost închisă, fără ca titularul să fi fost găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase, la închiderea procedurii, reclamantul ar fi fost descărcat de obligații, fără a pune în discuție oportunitatea preluării obligațiilor conform art. 23 din Codul de procedură fiscală, în cazul în care obligația nu a fost îndeplinită de debitorul PFA. Or, organul fiscal, trebuie să uzeze de prevederile art. 23 din Codul de procedură fiscală, pentru recuperarea creanțelor fiscale. Codul de procedură fiscală nu exclude preluarea obligațiilor în cazurile în care PFA a fost radiată în urma falimentului, cum nici Legea 85/2014 nu exclude, nu interzice preluarea obligațiilor, legea specială în speță OUG 44/2008 instituind răspunderea pentru obligațiile asumate și cu alte bunuri dacă nu a fost constituit patrimoniul de afectațiune. Or legea specială este în mod evident OUG 44/2008 (nicidecum Legea 85/2014). Soluția instanței este criticabilă cu atât mai mult cu cât nici Legea 85/2014 nu exclude, nu interzice preluarea obligațiilor pe CNP.

Instanța de fond încalcă și prevederile art. 23 din Legea nr. 207/2015, coroborate cu art. 20 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008.

Motivul de drept, care a stat la baza înregistrării pe CNP a obligațiilor îl reprezintă prevederile art. 20 alin (1) din OUG 44/2008, persona fizică răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune dacă a fost constituit și în completare cu întreg patrimoniul și prevederile art. 23 din Codul de procedură fiscală. Prin urmare toate drepturile și obligațiile unei persoane fizice indiferent că se nasc din raporturi juridice, civile profesionale, fiscale sunt ale persoanei fizice chiar dacă acestea sunt legate de activitatea economică. Se reține deci că legiuitorul în cuprinsul OUG 44/2008 a instituit răspunderea persoanei fizice pentru obligațiile asumate din activitatea economică desfășurată și cu celelalte bunuri ale debitorului în condițiile în care bunurile din patrimoniul de afectațiune nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor.

Faptul că, persoana fizică autorizată/întreprinderea individuală nu formează un subiect de drept distinct de persoana fizică care desfășoară o activitate în una din formele prevăzute de lege (P.F.A., Î.I., Î.F.) rezultă și din prevederile art. 31 din Codul civil referitor la patrimoniul persoanei fizice.
Astfel, utilizarea în scopul administrării impozitului pentru persoana fizică subiect de drept fiscal, a două coduri de identificare fiscală este un aspect de administrare și nu produce efecte în ce privește obligațiile subiectului de drept.

Criticile se axează pe stabilirea legii generale și a legii speciale în materie, recurenta susținând că dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 au caracter special și sunt aplicabile cu prioritate față de dispozițiile legale reținute a fi incidente de către prima instanță, dispozițiile Legii nr. 85/2014.

Prin deciziile contestate referitoare la obligații de plată accesorii, s-au stabilit în sarcina intimatului obligații de plată accesorii pentru obligațiile fiscale ale PFA al cărui titular a fost intimatul, care a fost radiată în urma închiderii procedurii de faliment, în baza Legii nr. 85/2014.

Instanța de recurs a constatat că în mod corect a apreciat instanța de fond a fi incidente în speță prevederile art. 181 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență care statuează că „prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase; în astfel de situații, el va fi descărcat de obligații numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii”.

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că debitorii persoane fizice supuși procedurii insolvenței beneficiază de descărcarea de obligațiile pe care le aveau înainte de intrarea în faliment cu condiția ca aceștia să nu fie găsiți vinovați de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase.

Astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 181 din Legea 85/2014 operând descărcarea debitorului persoană fizică de obligațiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, nefiind incidente situațiile de excepție menționate în textul legal amintit, astfel că este nelegală emiterea pe seama recurentului, persoană fizică, a unei decizii de impunere privind obligații fiscale accesorii unor creanțe aferente activității de persoană fizică autorizată.

Legea nr. 85/2014 reglementează procedura insolvenței și efectele sale, inclusiv în ce privește persoanele fizice autorizate. Printre efectele reglementate se regăsește și acela al descărcării debitorului persoană fizică de obligațiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, cu excepțiile expres prevăzute și care nu sunt invocate a fi incidente în cauză.

OUG nr. 44/2008 reglementează desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, fiind aplicabilă tuturor PFA-urilor. Potrivit art. 20 din acest act normativ titularul PFA răspunde pentru obligațiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectațiune, iar dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului.

În caz de insolvență, PFA va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, prevederile art. 20 alin. 1 din OUG nr. 44/2008 cuprind norme generale, de drept comun, referitoare la toți titularii PFA. Norma de excepție este stabilită la art. 20 alin. 2, în sensul că în cazul special de insolvență, PFA va fi supusă Legii nr. 85/2014, inclusiv art. 181, în lipsă de stipulație contrară.

Astfel, însăși OUG nr. 44/2008 reglementează o excepție de la regula extinderii răspunderii titularului PFA asupra propriului patrimoniu, cu referire la insolvența PFA.

Pe cale de consecință, constatând că toate criticile de nelegalitate invocate de recurente sunt neîntemeiate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.