Jurisprudență | Tribunalul Maramureș – Ce se întâmplă cu prescripția executării pedepsei dacă localizarea persoanei căutată cu mandat european nu a fost confirmată cu certitudine?

Întrucât localizarea persoanei împotriva căreia a fost emis un mandat european nu a fost confirmată cu certitudine, nu este incident cazul de întrerupere a cursului termenului de prescripţie a răspunderii executării pedepsei.

În speţă, contestatoarea (….) a fost condamnată, prin Sentinţa penală nr. (…)/30.11.2011 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. (…)/R/25.04.2012 a Curţii de Apel Cluj, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 Cod penal din 1969, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71-art. 64 alin. 1 lit. a teza II şi lit. b Cod penal din 1969.

Aşa fiind, în urma aplicării dispoziţiilor art. 162, alin. 1, lit. b Cod penal, rezultă un termen de prescripţie a executării pedepsei de 9 ani, termen care a început să curgă din data de 25.04.2012.

Prin Decizia nr. 2/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei”, fiind stabilită astfel o împrejurare suplimentară care atrage întreruperea cursului termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În cauză, este real că, în data de 09.05.2012, Judecătoria Baia Mare a emis un mandat european de arestare pe numele inculpatei (…), acesta fiind ulterior reemis în data de 26.02.2014. De asemenea, este real faptul că mandatul european de arestare emis în limba română şi tradus în limba engleză a fost transmis autorităţilor britanice în data de 12.02.2021, în raport de menţiunile cuprinse în adresa nr. (…)/10.02.2021 a Biroului Naţional Interpol, prin care s-a comunicat faptul că petenta ar fi fost localizată în Marea Britanie.

Cu privire la acest aspect, în cadrul contestaţiei, au fost solicitate Biroului Naţional Interpol informaţii suplimentare cu privire la localizarea contestatoarei (…).

Astfel, prin adresa nr. 3087157/NEC/29.09.2021 a Biroului Naţional Interpol, s-a comunicat faptul că, în data de 24.05.2021, la solicitarea părţii britanice, au fost transmise impresiunile papilare ale persoanei în cauză de către autorităţile britanice, în vederea confirmării identităţii persoanei. Prin mesajele din datele de 15.07.2021, 31.08.2021, 16.09.2021 şi 27.09.2021, Biroul Naţional Interpol a solicitat autorităţilor britanice să comunice situaţia juridică a contestatoarei, precum şi rezultatul identificării acesteia, solicitările rămânând fără răspuns.

Ulterior, prin adresa nr. (…)/NEC/23.11.2021, Biroul Naţional Interpol a comunicat faptul că a adresat mesaje similare autorităţilor britanice în datele de 30.09.2021, 11.10.2021 şi 19.11.2021. Răspunsul transmis de autorităţile britanice a fost acela că s-a verificat o adresă unde se credea că se află contestatoarea, întrucât se credea că aceasta locuieşte sau a locuit recent în Marea Britanie, însă nu s-a putut confirma că numita (…) se află pe teritoriul acestui stat, urmând a continua verificările.
În raport de aspectele rezultate din cele două adrese trimise la dosar de către Biroul Naţional Interpol, tribunalul a constatat că identificarea petentei contestatoare (…) nu a fost confirmată în urma comunicării impresiunilor sale digitale către autorităţile britanice. De asemenea, deşi s-au efectuat verificări timp de mai multe luni, nu s-a putut confirma faptul că aceasta s-ar fi aflat într-adevăr pe teritoriul Marii Britanii, aşa cum s-a susţinut iniţial.

În aceste condiţii, în raport de faptul că localizarea contestatoarei pe teritoriul Marii Britanii nu a fost confirmată cu certitudine, tribunalul a constatat că nu este incident cazul de întrerupere a cursului termenului de prescripţie a răspunderii executării pedepsei, nefiind dovedit faptul că petenta contestatoare s-ar fi aflat în Marea Britanie şi că, astfel, mandatul european a fost în mod temeinic transmis în mod direct autorităţilor judiciare competente din acest stat.

Aşa fiind, contestaţia formulată a fost admisă, cu consecinţa constatării intervenirii prescripţiei executării pedepsei indicate anterior în privinţa contestatoarei (…), termenul de prescripţie împlinindu-se în data de 24.04.2021.

Referitor la argumentele de legalitate ale mandatului european de arestare emis pe numele contestatoarei, argumente aduse de apărătorul acesteia, tribunalul a reţinut următoarele. În esenţă, apărarea a solicitat a se constata faptul că mandatul european de arestare nu mai este valabil ca urmare a finalizării Brexit-ului şi că, în mod legal, instanţa de executare era obligată să emită un mandat de arestare.

Tribunalul a constatat că, în cuprinsul Acordului comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (TCA), în art. 112, se prevede că, în cazul mandatelor europene de arestare existente, emise înainte de încheierea perioadei de tranziţie, în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziţie, procedura de predare continuă în baza mandatului european de arestare deja emis.

Aşa fiind, tribunalul a constatat că mandatul european de arestare emis de Judecătoria Baia Mare a fost valabil la momentul transmiterii sale către autorităţile judiciare britanice, neimpunându-se emiterea unui mandat de arestare conform noului TCA.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, tribunalul a admis contestaţia formulată de condamnata (…) împotriva sentinţei penale nr. (…) din data de 16 iunie 2021 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul nr. (…)/182/2021, pe care a desfiinţat-o în totalitate şi, în rejudecare, a admis contestaţia la executare şi a constatat prescrisă executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. (…)/2011 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. (…)/R/25.04.2012 a Curţii de Apel Cluj.

S-au anulat formele de executare emise cu privire la sentinţa penală nr. (….)/2011 a Judecătoriei Baia Mare.

Conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la ambele instanţe au rămas în sarcina acestuia.