Material sintetizat de Bogdan Beie, student în Drept
S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la începutul anului 2019 până în data de 25.09.2020, în mai multe rânduri, inculpatul a efectuat operaţiuni cu cannabis, mai exact a transportat, deţinut şi cumpărat de la numitul ###-######### #####, în total, 120 de grame de cannabis cu suma de 6.000 lei; a deţinut şi transportat în data de 25.09.2020, cantitatea de 6,7 grame cannabis, iar la locuinţa sa a cultivat 12 plante de cannabis imature şi de mici dimensiuni; a deţinut un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol şi 0,7 grame cannabis, toate acestea fiind descoperite în data de 24.11.2021, cu ocazia percheziţiei domiciliare. Încadrarea juridică dată acestei activităţi a fost aceea de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. 1 din Legea nr. 143/2000 (în forma cultivării, procurării, deţinerii, transportului şi vânzării), cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal.
De asemenea, s-a mai reţinut prin acord că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la începutul anului 2019 până în data de 25.09.2020, în mai multe rânduri, inculpatul a cumpărat de la numitul ###-######## ##### aproximativ 100 comprimate MDMA (cu logo-uri „Louis Vuitton”, „Heissenberg”, „Moncler” şi „Minion”), cu suma totală de 5000 lei şi, în data de 25.09.2020, a deţinut un comprimat ce conţine substanţă activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (MDMA). Încadrarea juridică dată acestei activităţi a fost aceea de cumpărare şi deţinere de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal.
Hotarâre nr. 119/2022 din 10.05.2022 pronunțată de Tribunalul Maramureș – integral pe portalul Rejust
Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei înaintat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial #########, instanţa constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele art. 482 Cod procedură penală cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului ##### ###### ######, ce au făcut obiectul acordului.
Astfel, prin Ordonanţa nr. 160/D/P/2020 din data de 29.09.2020 a DIICOT – Biroul Teritorial #########, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000.
Ulterior, prin Ordonanţa nr. 160/D/P/2020 din data de 23.10.2020 a DIICOT – Biroul Teritorial #########, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numiţii ### ######### ####### şi ##### ###### ######, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4, alin. 1 şi 2 Cod penal din Legea nr. 143/2000.
Tribunalul constată că între descrierea faptelor cu privire la care s-a încheiat acordul şi încadrarea juridică dată acestora în acord există contradicţii. Astfel, deşi în actele procesuale prin care s-a dispus extinderea şi schimbarea încadrării juridice, respectiv efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspect şi punerea în mişcare a acţiunii penale nu s-a făcut nicio referire la acte de vânzare concrete raportat la activitatea de trafic de droguri de risc, totuşi, în acordul de recunoaştere a vinovăţiei, încadrarea juridică vizează şi această componentă a infracţiunii de trafic de droguri (infracţiune cu conţinut alternativ), respectiv cea a vânzării.
În conţinutul acordului, s-a precizat că inculpatul ##### ###### ###### „a avut mai multe contacte/convorbiri cu diferite persoane, cu scopul de a cumpăra sau vinde droguri”, precum şi faptul că, în cauză, au fost audiate mai multe persoane care au confirmat activitatea numitului ##### ###### ###### de deţinere şi vânzare de cannabis. De asemenea, s-a precizat că inculpatul a recunoscut că a cumpărat, transportat, deţinut şi vândut în perioada vizată de anchetă, în mod repetat, cantităţi de cannabis.
Menţiuni identice au fost făcute şi în cuprinsul ordonanţei de extindere a urmăririi penale, respectiv de schimbare a încadrării juridice şi de punere în mişcare a acţiunii penale, însă în acest din urmă act procesual, nu s-a reţinut în conţinutul încadrării juridice şi vânzarea.
Tribunalul mai constată că, în cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, s-a precizat că se impune confiscarea sumei de 6.000 lei de la inculpat, aceasta fiind dobândită din vânzarea de cannabis.
Totuşi, aşa cum s-a arătat, se constată că, în actul de sesizare, activitatea de vânzare imputată inculpatului nu a fost individualizată în concret în niciun mod, nefăcându-se referire nici la perioada de timp în care s-ar fi desfăşurat această activitate, care au fost clienţii cumpărători, etc.
Practic, din conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, reiese că activitatea de vânzare la care s-a făcut referire în mod generic nu a făcut obiectul negocierii între inculpat şi procuror. Activitatea care a atras aplicarea pedepsei negociate pentru infracţiunea de trafic de droguri a fost aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de la începutul anului 2019 până în data de 25.09.2020, în mai multe rânduri, inculpatul ar fi efectuat operaţiuni cu cannabis, mai exact ar fi transportat, deţinut şi cumpărat de la numitul ###-######### #####, în total, 120 de grame de cannabis cu suma de 6.000 lei; ar fi deţinut şi transportat în data de 25.09.2020, cantitatea de 6,7 grame cannabis, iar la locuinţa sa, a cultivat 12 plante de cannabis imature şi de mici dimensiuni; ar fi deţinut un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol şi 0,7 grame cannabis, toate acestea fiind descoperite în data de 24.11.2021, cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Neconcordanţa constatată între acuzaţia adusă inculpatului şi încadrarea juridică dată acesteia, respectiv neconcordanţa dintre ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi acordul negociat cu inculpatul nu reprezintă – în aprecierea instanţei – o simplă condiţie de formă, extrinsecă, a acordului de recunoaştere a vinovăţiei (care ar fi putut fi remediată în procedura prevăzută de art. 484 Cod procedură penală). Aspectele constatate nu sunt autonome de sfera şi de esenţa obiectului negocierii, ci sunt intrinseci acestuia, afectând aptitudinea funcţională a actului de sesizare.
CITIȚI din categoria #jurisprudență:
- Perimarea cererii de chemare în judecată în urma suspendării judecăţii. Lipsa calităţii de parte a recurentului-reclamant în cadrul dosarului penal
- Exagerarea aplicării legii. Înlocuirea amenzii cu avertismentul în cazul unei persoane care a circulat cu trotineta electrică pe trotuar
- Întreprindere individuală. Cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanei fizice titulare