Jurisprudență | Tribunalul Mehedinți – Contestaţie împotriva deciziei de concediere disciplinară. Posibilitatea utilizării în proces a înregistrărilor video obţinute de angajator

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa civilă 206 din 01.07.2021

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de …../2021 c reclamantul C. D. a formulat contestaţia împotriva deciziei de concediere nr….. din data de ……/2021 emisă de SC D. SRL, pe care o consideră neîntemeiată şi nelegală, sens în care a solicitat anularea acesteia, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună reintegrarea pe postul deținut anterior şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

În fapt, contestatorul a arătat că a fost angajat în cadrul magazinului D. din D. T. S. din data de ……/2011, în funcția de paznic.

Reclamantul a arătat că la data de ……./2011, datorită faptului că a desfășurat activitatea fără probleme şi în urma unui examen, a fost avansat în altă funcţie şi anume „agent securitate incintă” funcţie pe care a ocupat-o până în data de …../2021, când a fost concediat în urma unei cercetări disciplinare, considerând că drepturile sale au fost încălcate şi i s-au imputat fapte nesăvârșite.

A mai susținut că, în toată perioada în care a fost angajat al pârâtei, nu a avut abateri disciplinare, nu a întârziat niciodată la serviciu şi a desfășurat activitatea de zi cu zi, cât mai bine cu putință, dovada în acest sens fiind evaluările lunare acordate. De altfel, în mai multe rânduri a fost recompensat pentru munca depusă în plus, față de activitățile de zi cu zi, fiind mereu implicat în serviciile prestate, un astfel de exemplu, fiind chiar în luna noiembrie 2020, când deși se afla în procedura de cercetare disciplinară, a primit un bonus.

Relaţia cu conducerea magazinului nu a fost mereu una lipsită de tensiuni, în urmă cu câţiva ani au fost făcute presiuni asupra sa, în două date diferite, să îşi dea demisia, pentru că ar fi fost implicat sau a favorizat o posibilă sustragere de bunuri făcute de unii angajaţi, angajaţi care ulterior s-a dovedit a fi complet nevinovaţi şi toate acuzațiile întocmite împotriva lor fiind neadevărate, aceştia câştigând procesele cu societatea.

Reclamantul a mai menţionat faptul că atunci ca şi acum, manager al magazinului era numitul C. U., care după acea presiune pusă asupra mea şi lovindu-se de refuzul de a demisiona, a încercat ulterior să îi găsească diferite motive şi pretexte pentru a fi penalizat, motive pe care, reclamantul susţine  că,  nu a încercat să le ofere, încercând să îşi facă cât mai bine serviciul.

În luna septembrie a avut o discuţie contradictorie cu unul din colegi, care l-a amenințat şi foarte probabil a mers la conducerea punctului de lucru, dând unele declarații nereale despre acesta, iar în urma acestor sesizări a început o cercetare disciplinară.

Pe tot parcursul cercetării a fost sfătuit să declare şi să spună lucruri despre un alt coleg care era la rândul lui cercetat disciplinar, membrii comisiei spunându-i că la acesta este ceva formal şi de fapt cu colegul au treabă şi la acesta indiferent ce răspunde, o să fie o pedeapsă minoră împotriva sa. Reclamantul a precizat că nu a vrut să mintă contra acelui coleg, care îi era şi şef.

Reclamantul este de părere că, astfel, a fost acuzat că a părăsit postul vorbind la telefonul personal deși este foarte posibil ca acel vorbit la telefon să fie făcut în interes de serviciu neavând în acel moment un alt mijloc de a comunica cu colegii. A mai menționat faptul că, în foarte multe cazuri erau sunaţi de către superiori pe telefonul personal şi mergeau în magazin vorbind la telefon atunci când erau persoane suspecte în magazin şi nu se putea observa activitatea acestora pe camerele de supraveghere, toate aceste activități erau făcute strict în interesul magazinului şi pentru a combate infracționalitatea din cadrul acestuia.

Reclamantul a mai arătat că, în parcarea magazinului mergea pentru a asista la ridicarea mărfii de către clienţi, deoarece societatea depozitează marfa şi face livrări de materiale din parcare chiar şi materiale grele (BCA, cărămidă, ţiglă, etc) chiar şi în zilele de sâmbătă sau duminică când magazinul nu face transport, dar acest lucru nu împiedică livrarea acestor materiale, întrucât clienţii pot veni să ridice marfa cu mijloace proprii de transport şi fiind necesară prezența agenţilor de securitate în parcarea magazinului.

Mersul în parcarea magazinului pentru atribuții de serviciu, nu reprezintă părăsire de post şi atunci când făceam lucrul acesta erau înștiințări verbale adresate şefilor ierarhici.

A menţionat faptul că livrarea produselor cumpărate în cadrul magazinului, nu se face neapărat în ziua cumpărări, existând posibilitatea ca un client să vină şi să ridice marfa achiziționată integral sau parţial chiar şi după multe zile uneori săptămâni.

Reclamantul a precizat că a fost de asemenea  acuzat că ar fi facilitat scoaterea unor materiale din cadrul magazinului,  materiale care erau deja scoase la transport şi în multe cazuri clienţii lasă marfa în fața magazinului să o ridice ulterior, acest ulterior fiind fie în cursul zilei în care a cumpărat-o, fie în zilele următoare în funcţie de când are transport (dacă e la distanţă mai mare) sau îi sunt necesare acele mărfuri.

S-a menţionat faptul că pentru produsele scoase din magazin şi lăsate la transport nu se făceau nici un fel de documente, singurul lucru făcut era să scrii pe el – VCL ( însemnând vine clientul).

Reclamantul a mai arătat că în data de …../2020, a fost chemat la comisie unde a prezentat o cerere în care specifica că dorește să fie reprezentat de o persoană din sindicat şi a cerut o reprogramare a cercetării disciplinare pentru o altă dată. Deşi a făcut acest lucru, în lipsa unui reprezentant al sindicatului, cercetarea a continuat, a răspuns la întrebări şi ulterior a fost anunţat că a primit o altă convocare, conform cereri făcute e, unde poate fi asistat de reprezentatul salariaților, dar că este de datoria acestuia să îl contacteze.

A primit din nou o convocare pentru data de ……/2020, unde a răspuns din nou la întrebări şi unde i-au fost adăugate altele, ţinând cont de răspunsurile date anterior, unele având un scop clar ca să îl inducă în eroare sau să îl determine să spună ce doreau aceștia.

A mai menţionat faptul că, trecând ceva timp, faptele de care a fost acuzat având loc în septembrie și ultima comisie în decembrie, precum şi raportat la emoţiile şi stresul declanşat de cercetarea efectuată, determinat de presiunile care s-au făcut asupra sa să declare împotriva altei persoane mincinos, exista posibilitatea ca unele răspunsuri să fie contradictorii, cu atât mai mult cu cât dacă răspundeam cu „nu ştiu” se făcea presiuni şi era ameninţat să dea un răspuns, chiar dacă efectiv nu ştia sau nu îşi aduceam aminte, membrii comisiei nu i-au dat voie să părăsesc sala până nu a un răspuns la fiecare întrebare şi a fost nevoit să stea acolo aproximativ 3 ore.

Reclamantul a mai precizat că, unele răspunsuri le-a dat doar „să scape de ei”, deoarece se insista să spună ceva ce nu era real, să recunoască ceva ce nu s-a întâmplat sau să spună cum aceștia doreau să audă, deşi nu existau absolut probe în acuzele aduse, ci doar presupuneri şi bănuieli, referitor la care nu exista nici un prejudiciu, doar presupunerea că exista un astfel de prejudiciu.

Reclamantul a mai subliniat că, în timpul cercetării disciplinare, nu i s-a dat posibilitatea să se apere, nu i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile, fiind insistat să denunţe o altă persoană, împotriva căreia dacă ar fi minţit, i s-a promis că o să scape uşor, lucru pe care nu l-a acceptat din principiu, deoarece ce i se cerea să spun nu era adevărat.

Ca şi critici formulate, sub un prim aspect, reclamantul a arătat că toate acuzațiile aduse, sunt nedovedite cu nici un mijloc de probă, întrucât şi-a îndeplinit întocmai toate atribuțiile de serviciu, fapt de altfel recunoscut prin chiar decizia de concediere, unde emitentul deciziei afirmă că: „ subsemnatul am indus un grad înalt de suspiciune cu privire la îndeplinirea corectă a atribuţiilor de pază și protejare a bunurilor societăţii”.

Din conţinutul considerentelor de la pag.9 a deciziei atacate, se reţine doar existenta unei suspiciuni şi a unor presupuneri care pot avea consecințe grave la nivelul angajatorului, iar nu fapte concrete dovedite cu camere de supraveghere din care să rezulte cu certitudine că acesta a încălcat fişa postului, Regulamentul de Ordine Interioară  sau alte norme interne.

Prin art.247 alin.2 din Legea nr.53/2003, legiuitorul a definit abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. O astfel de faptă, potrivit art.272 din lege, impune angajatorului să o probeze prin dovezi care să o ateste într-o manieră în care, orice observator obiectiv, neutru şi echidistant, să poată aprecia că există şi a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege.

Ori, reclamantul susţine că, aşa cum se poate observa din chiar conţinutul deciziei atacate, pârâta vorbește de suspiciune, presupunere, bănuială și existenţa unei stări de pericol, nicidecum de fapte dovedite cert, surprinse de camerele de supraveghere, respectiv de un prejudiciu concret.

Dacă exista o acţiune de sustragere de bunuri din patrimoniul pârâtei, o astfel de acţiune era lesne de dovedit, deoarece lotul este supravegheat de camere video, iar o lipsă din gestiune este uşor de probat.

Or, pârâta deoarece doar presupune sau are o bănuială asupra sa, întrucât nu există nici o dovadă contra acestuia şi nici o cameră video nu îl învinovățește, nici măcar nu a formulat o plângere penală, lucru care era absolut normal în condiţiile în care un paznic sustrage bunuri de la angajator, fiind acuzat fără să dovedească că a săvârșit abateri disciplinare.

Reclamantul a mai arătat că pârâta se ferește să aducă astfel de acuzaţii calomnioase, ştiind că există riscuri să acuze pe cineva nevinovat, ştiind că acesta a primit bonusuri chiar şi în timp ce eram cercetat, şi totodată prinzând un hoţ după terminarea programului, fapte care scot în evidenţă o altă persoană decât cea descrisă în decizie.

Drept urmare, reclamantul consideră că,  acuzaţiile aduse, pe bază de suspiciuni ori presupuneri, la adresa acestuia, fără elemente concrete care să dovedească că a săvârşit ceea ce crede pârâta, a solicitat să se aprecieze că reprezintă acuzații nefondate, nefiind normal să fie concediat, doar pentru că pârâta suspectează ceva nereal ori presupune că a făcut ceva ce nu a făcut. Pe un astfel de raționament, un om poate fi condamnat pe suspiciuni şi presupuneri, iar nu pe probe certe.

S-a mai precizat că, în cazul unei concedieri disciplinare, angajatorul trebuie să probeze toate acuzațiile aduse, în cazul de faţă că a părăsit locul de muncă, că ar fi sustras bunuri sau scos bunuri din incinta unităţii, fapte care să fie săvârșite cu vinovăție şi au fost producătoare de prejudicii, fapte care exclud suspiciunea şi presupunerea.

Pe cale de consecinţă, concedierea pentru existenta de suspiciuni sau presupuneri neprobate, care nu au avut nici o consecință asupra patrimoniului pârâtei, reprezintă o concediere abuzivă şi nelegală, astfel cum prevede 6 din Legea 53/2003.

 În al doilea rând, referitor la acuzațiile aduse, în mod punctual subliniez câteva scurte considerente, în raport de care veți aprecia asupra faptului că apărările sale au fost înlăturate în mod nelegal.
Astfel, referitor la fapta de părăsire a postului reiterez că, atunci când situația o impune datorită lipsei de personal sau a altor circumstanțe, este posibil să fi plecat din post, dacă era o urgență sau primeau informații că există persoane suspecte care trebuie urmărite sau posibile încercări de sustrageri de bunuri din partea unor persoane, clienţi sau chiar din partea angajaţilor.

Reclamantul arată că nu îşi amintește cu exactitate, trecând câteva luni de atunci, însă precizez că, situații ca cele descrise mai sus fiind dese uneori, datorită lipsei de personal.

A precizat că, este posibil ca aceea cutie pe care a dus-o în spate în zona materiale de construcții, să fi fost dusă tocmai pentru a avea o acoperire şi a nu da de bănuit, acesta acţionând astfel tocmai poate pentru a verifica o activitate suspecta din zona i activitate care ar fi pus în pericol securitatea magazinului şi o posibilă încercare de sustragere de bunuri, din acest motiv fiind necesară prezenta sa acolo.

Cât despre imaginile în care este surprins pe alee cu un cărucior, cu o cutie este foarte posibil, să fi ajutat un client al magazinului, fiind angajat al companiei şi pentru companie clienţii fiind foarte importanți, mereu sunt îndrumați să ajute clienţii şi să fie cât mai atenţi cu ei, aceasta fiind una din politicile societății.

Reclamantul fiind acuzat că nu a verificat ce se afla în cutie, însă a menționat faptul ca aceea cutie fiind scoasă din magazin nu necesită verificarea, ea fiind deja verificată ca orice alt produs în momentul scoaterii din magazin, situație în care suspiciunile pârâtei nu pot fi primite.

Referitor la fapta din data …../2020, prin care este acuzat ca a vorbit la telefonul personal, reclamantul a arătat faptul că nu existau alte mijloace de comunicare pe care le putea folosi şi drept urmare telefonul personal era folosit în interes de serviciu.

Societatea D. SRL livrează marfa şi din parcarea magazinului, fiind zi de duminica şi deşi nu se asigură transport, marfa cumpărată în ziua respectivă se poate da clientului, care vine şi o ridica cu maşina personală, marfa care poate fi cumpărată atunci sau cu mai multe zile înainte.

Reclamantul a subliniat faptul ca aceea marfa trebuie livrată în prezenţa personalului de la securitate, în data de sus menționată fiind o astfel de situație, a plecat din post fiind înlocuit de un alt coleg, a mers şi înainte de a ajunge în zona de unde se livrează, a trecut în vestiar pentru a merge la baie şi fiind acolo şi-a amintit ca are haine personale uitate de mult în vestiar, motiv pentru care a luat din ele pentru a le lasă în mașină să nu le mai uite şi să le ducă la spălat.

A mers la locul mărfii şi a asistat la încărcarea de materiale, aceasta încărcare „făcându-se la mâna” şi durând destul de mult, clientul făcând două transporturi.

Acest lucru şi mod de operare practicat de societate la vânzare materiale de construcţii,  poate fi confirmat de către toţi colegii săi, tot astfel şi modalitatea de folosire a telefonului personal în interes de serviciu.

Referitor la cei 15 saci de adeziv şi sul plasă, reclamantul a menţionat faptul ca acei saci erau afară, scoşi fiind din magazin şi nu ştie cu cât timp înainte au fost scoşi, marfa stând uneori în parcare zile în şir, clienţi lăsând-o fără a face nici un act de custodie.

A arătat faptul că, nu a pus mâna absolut deloc pe acei saci, singura discuţie avuta a fost cu un client, care a zis ca sunt ai lui şi cu care a vorbit înainte de a se deschide magazinul şi în discuţia avută, a spus că dacă are nevoie îi pot ajuta, însă doar după terminarea programului.

Faptul ca pârâta spune ca nu are vânzări pe aceea marfa în ziua de …../2020, nu are relevanță, deoarece marfa poate fi cumpărată pe un bon sau pe mai multe, existând posibilitatea să fi fost acolo din zilele anterioare.

De asemenea, reclamantul a precizat că, dispozițiile primite de la şefii ierarhici, nu au avut întotdeauna legătura cu serviciul, agenţii  fiind obligaţii să le execute, altminteri erau traşi la răspundere disciplinară.

Cu titlu de exemplu, reclamantul a enumerat activităţi dispuse de şefii a fi realizate fără să fie trecute în fişa postului, respectiv: urcarea pe acoperiş şi curăţarea de scurgeri, punere steaguri, vopsire ţevi gaz, schimbarea învelişului de ţeava-aer condiţionat, etc. or, dacă şeful îşi dă să faci ceva ce priveşte activităţile din cadrul magazinului, nu poţi refuza să execuţi acel lucru, deoarece nu cere ceva ilegal, niciodată nu s-a întâmplat aşa ceva, cum se afirmă nereal în decizia de concediere.

În al treilea rând, într-o teză subsidiară caracterului nefondat al deciziei atacate, reclamantul a arătat că dispoziţiile art. 250 din Legea nr. 53/2003 rep., instituie principiul proporţionalităţii, potrivit căruia sancţiunea disciplinară se aplică funcţie de gravitatea abaterii disciplinare avându-sa în vedere: a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vinovăţie a salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Or, pe considerentul unor presupuneri sau suspiciuni nedovedite conform art. 272 din Legea nr.53/2003, având în vedere că nu există nici un prejudiciu, reclamantul a solicitat să fie apreciat că sancțiunea cea mai grea prevăzută de art. 248 alin. 1 din lege, nu este justificată sub nici o formă. Dincolo de faptul că, împrejurările în care s-au săvârşit presupusele fapte imputate sunt neclare, discutabile şi îndoielnice, iar vinovăție este nedovedită, prejudiciul neprobat, iar comportamentul meu anterior este ireproșabil, fiind recompensat de mai multe ori cu bonusuri salariale, nefiind niciodată sancţionat, reclamantul a solicitat să se constate că lipsește orice proporționalitate între presupusa faptă şi sancțiunea aplicată.

Reclamantul a arătat că se poate conchide că, între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia, există o contradicţie care nu se poate concilia, deoarece una este o sancţiune de reducere a salariului pe o perioadă şi alta este concedierea.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art.252 alin.5 şi art.268 alin. 1 lit.b din Legea nr.53/2003, precum şi prevederile la care a făcut referire în conţinutul prezentei contestaţii.

În dovedirea cererii de chemare în judecată a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate la cererea de chemare în judecată următoarele: Decizia nr……/2021, Adeverinţa nr…….201, Raport per salariat, cererea din ……/2020, răspunsul nr……/2020, fişa postului Şi Procedura de organizare şi desfăşurare a activităţilor, proba testimonială cu martorii T. C. D. şi M. A., proba cu interogatoriul pârâtei şi emiterea uneo adrese către pârâtă, respectiv orice probă care va rezulta ca fiind utilă din expunerile părţilor şi nu a fost solicitată din motive neimputabile.

Pârâta D. S.R.L a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea în tot a contestaţiei/cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi nefondată, iar pe cale de consecință a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:

În fapt, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, salariatul C. D. a fost concediat în temeiul Deciziei nr……./2021 pentru săvârşirea de abateri disciplinare grave, așa cum sunt descrise în conţinutul acesteia.

Cercetarea disciplinară a început ca urmare a unei sesizări primite în data de ……./2020 cu privire la posibile sustrageri de bunuri și încălcări ale procedurii de organizare și desfășurare a activităţilor pe linie de securitate și în consecinţă neîndeplinirea sarcinilor de serviciu. Având în vedere că faptele presupuneau o posibilă sustragere de bunuri a fost accesat sistemul de supraveghere video constatându-se următoarele:
1.În data de 10.09.2020 în jurul orei 16:24 salariatul C. D. și-a părăsit postul de la casa 9 și s-a îndreptat în zona recepție/ieșire materiale de construcţii, unde a dus o cutie de carton, depozitând-o într-o zonă cu trafic scăzut.
2.Tot în data de 10.09.2020, în intervalul orar 20:32 – 20:38, a părăsit zona casei de marcat nr.9, s-a îndreptat către zona de depozitare exterioară a raionului Materiale de Construcţii aflată în spatele magazinului. A revenit în magazin, a trecut pe la casa nr.9, a ieșit din nou din magazin pe ușa de acces clienţi. La ora 20:39 a fost surprins de către camerele video trecând pe aleea din fața magazinului, trăgând după el un căruț de marfă pe care era o cutie de carton. A revenit la postul său de la casa nr.9 la ora 20:46. Astfel, în intervalul orar 20:32 – 20;46, a părăsit postul unde își desfăşura activitatea, fără o învoire în acest sens și fără ca activitatea desfăşurată să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu.
3.În data de 20.09.2020 salariatul C. D. și-a părăsit, în mod constant, postul fără ca activitatea desfăşurată să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu. În intervalul orar 09:07-10:50 (cca 103 minute) și-a neglijat sarcinile de serviciu, nefiind în zona casei de marcat unde își desfăşura activitatea, vorbind la telefonul personal cea mai mare parte a timpului. Avându-se în vedere o posibilă sustragere de bunuri, au fost analizate imaginile video, iar angajatul C. D. a fost observat în zona de transport marfă discutând cu un bărbat, despre care se ştie că ajută clienţii în parcare (persoana în cauză nefiind angajat D.). La ora 9,30 cei doi se îndreaptă spre zona “livrări marfă”. Salariatul C. D. îi arată un căruț cu marfă, iar bărbatul respectiv preia căruţul și pleacă.

După ce au fost urmărite și alte imagini video s-a constatat că angajatul C. D. a părăsit postul la ora 09:40 mergând la vestiar. La ora 09:41 a părăsit, magazinul, având tricoul personal în mână. A revenit în magazin la ora 10:50, Pentru intervalele de timp cât angajatul C. D. a lipsit de la post, acesta nu a avut înregistrată vreo cerere de învoire.

Astfel, prin faptele săvârşite de către salariatul C. D. – fapte menţionate mai sus – au fost încălcate: prevederile din fișa postului; contractul individual de muncă; prevederile din regulamentul intern al societăţii; prevederile, din procedura privind organizarea și desfăşurarea activităţilor pe linie de Securitate; prevederile procedurii privind managementul timpului; prevederile Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor.

Prin raportul privind finalizarea cercetării disciplinare înregistrat sub nr….. din data de ……/2021.Comisia de cercetare disciplinară prealabilă a constatat săvârşirea unor abateri disciplinare:

Atât în data de 10.09.2020 cât și în data de 20.09.2020 salariatul C. D. a părăsit postul pentru rezolvarea unor probleme de natură personală, fără  legătură cu atribuţiile de serviciu nefiind prezent în zona casei de marcat la care își desfăşura activitatea.

De asemenea, salariatul C. D. a contribuit la scoaterea din societate de bunuri fără documente legale eliberate de cei în drept. Prin aceasta a creat un prejudiciu societăţii, reprezentând echivalentul mărfurilor în cauză (15 saci adeziv și un sul de plasă).

Pe perioada desfăşurării de activităţi în interes personal/fără legătură cu atribuțiile postului, salariatul C. D. nu a avut înregistrate cereri de învoire.

Prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectiv prin contribuţia la scoaterea din societate de bunuri fără documente legale eliberate de cel în drept, salariatul C. D. a creat prejudicii materiale, breşe de securitate și a încălcat disciplina muncii, generând un comportament negativ ce poate fi preluat și de alţi angajaţi.

Totodată, salariatul a acceptat îndeplinirea unor ordine nelegale de la superiorul ierarhic (transport cutie “cu pământ de flori”) fără a refuza ori raporta acest lucru conducerii magazinului.

Comisia de cercetare disciplinară prealabilă a propus sancţiunea disciplinară: desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă salariatului C. D., în conformitate cu prevederile art.248 alin.1, lit. e) din Legea 53/2003 – Codul Muncii, sancţiune însușită de către angajatorul D. SRL. prin emiterea Deciziei nr……/2021.

Cu privire la „Chestiunile prealabile” invocate de reclamant s-a arătat că reclamantul prin descrierea angajării sale în cadrul companiei D., mai întâi ca și paznic, devenind apoi agent securitate incinte, dovedeşte cele reţinute de către angajator în Decizie și anume că, acesta ocupa o funcție care presupune un grad ridicat de responsabilitate și o bună cunoaştere a legislaţiei și normelor interne cu privire la pază și securitate. Astfel, reclamantul are reprezentarea clară a faptelor sale, a încălcării normelor legale și a celor interne, respectiv a consecinţelor generate de faptele sale. Cu alte cuvinte, funcţia de agent de securitate incinte este asemănătoare celei de poliţist, doar că în domeniul privat.

Reclamantul invocă faptul că nu a mai avut abateri disciplinare, că a avut evaluări lunare bune, ar fi fost recompensat pentru munca sa și chiar ar fi primit un bonus în perioada cercetării disciplinare, pârâta solicitând a se observa faptul că, aspectele invocate de către reclamant nu-1 exonerează de cercetarea disciplinară și aplicarea de sancţiuni pentru săvârşirea de abateri disciplinare.

Acordarea de recompense și bonusuri, releva tocmai corectitudinea angajatorului cu privire la activitatea reclamantului. Angajatorul are atât prerogativa de a aprecia activitatea salariatului, dar și pe aceea de a sancţiona abaterile disciplinare. Conform dispoziţiilor legale în materia dreptului muncii, prerogativa cercetării disciplinare și cea a aplicării de sancţiuni nu este înlăturată în niciunfel de existența unor recompense acordate salariatului.

Reclamantul afirmă că vorbea la telefon cu colegii de pe telefonul personal întrucât nu avea alt mijloc de comunicare. Însă aceste aspecte trebuie analizate și în contextul exercitării funcţiei de agent securitate incinte care nu are ca aspect principal comunicarea telefonică. Discuţiile de serviciu, de regulă trebuie să fie succinte ori în cazul de față este clară atât durata excesivă a convorbirii, cât și lipsa unor incidente securitate care să presupună intervenția reclamantului. În plus, contextul demonstrează că nici reclamantul nu se afla într-o situaţia care să impună intervenţia colegilor. Ca atare, în mod corect fapta reprezintă, o încălcarea a atribuțiilor de serviciu.

Încă din stadiul “chestiunilor prealabile” reclamantul încearcă să se victimizeze, astfel încât distrage atenția de la obiectul cercetării disciplinare și Deciziei. Astfel, invocă faptul că în urmă cu cațiva ani i s-a cerut demisia, respectiv că s-ar fi făcut presiuni asupra sa pe durata cercetării disciplinare. Toate acestea, deși nu sunt probate de către acesta, contrazic chiar afirmațiile lui potrivit cărora nu a mai avut abateri disciplinare, că a avut evaluări lunare bune, ar fi fost recompensat pentru munca sa și chiar ar fi primit un bonus în perioada cercetării disciplinare.

În aceeaşi manieră, de victimizare și încercare de distragere de la obiectul cercetării disciplinare, reclamantul invocă faptul că a fost suspus la presiuni cu ocazia cercetării disciplinare, a avut emoţii și a răspuns doar „ca să scape de comisie. În legătură cu aceste aspecte, pârâta a solicitat a se observa faptul că reclamantul este o persoană cu experiență în muncă, în activitatea cu oamenii (face controlul mărfurilor, prinde persoanele care fură din magazin, interacționează cu organele de poliție), astfel că e greu de crezut că s-a intimidat de o procedură desfăşurată conform legii. În plus, cercetarea disciplinară a avut tocmai scopul de a-i oferi posibilitatea de a se, apară, de a depune probe în favoarea sa. Procedura cercetării disciplinare prealabile fiind instiuită de legiuitor în favoarea salariatului. Felul în care a înțeles să se comporte pe parcursul cercetării disciplinare, reprezintă alegerea sa, asumându-și consecinţele. În plus, potrivit principiilor fundamentale ale dreptului, nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii. Astfel că, atât comisia de cercetare disciplinară, cât și angajatorul -conform legii- au trebuit să analizeze răspunsurile oferite de reclamant în luarea deciziei de sancţionare. Mai mult, la cerererea expresă a reclamantului, comisia de cercetare disciplinară a dispus o a doua reconvocare, astfel încât acesta să poată fi asistat de către un avocat sau de un reprezentant al salariaţilor.

Deși Reclamantului i-au fost puse la dispoziţie datele de contact ale reprezentanţilor salariaţilor (adresa nr…../2020), acesta s-a prezentat la cea de-a doua convocare fără a fi însoţit nici de un avocat, nici de un reprezentant al salariaților. Conform dispoziţiilor legale în materie, acesta este un drept al salariaților care nu incumbă nici un fel de obligaţii în sarcina anagajatorului cu privire la contactarea, deplasarea și prezența la cercetarea disciplinară a vreunui avocat ori reprezentantul salariaţilor. Compania D., respectă acest drept al salariaţilor. Spre exemplificare, chiar la punctul de lucru D. T. S., într-o cercetare disciplinară un coleg de-al Reclamantului ce îndeplinise funcţia de dispecer a fost asistat atât de către un avocat, cât și de către un reprezentant al salariaţilor. Însă, salariatul respectiv (dispecer) a depus toate diligențele pentru contactarea și prezența celor doi la data și locul convocării. Deci, cele susţinute de reclamant cu privire la pretinse „presiune” sunt total nelegale și nefondate.

Un aspect foarte important, pe care reclamantul a omis să-i aducă la cunoştinţă instanţei este acela că în data de 30.09.2010, adică la o zi de la sesizarea subscrisei cu privire la faptele în cauză, acesta a dat o declaraţie și o completare a acesteia. Prin această declaraţie a susţinut că în data de 20.09.2020 a preluat o comandă de transport a unui client a încărcat maşina colegului T. C., după care observând că e prea grea marfa l-ar fi sunat pe client să vină să-și ia marfa. Lucru care s-ar fi realizat în intervalul orar 10-10.30. După cum se poate observa, declaraţia a fost dată fără a fi supus vreunei ‘”presiuni” și la un interval foarte scurt de la data faptei.

În ceea ce privește afirmațiile reclamantului cu privire la livrarea bunurilor, acesta face afirmații de ordin general. Atât în cadrul cercetării disciplinare prealabile, dar și în cadrul prezentei cauze, reclamantul nu probează cele afirmate, mai ales pentru datele de referinţă și faptele ce au constituit abateri disciplinare grave. Spre exemplu, reclamantul invocă faptul că „pentru produsele scoase din magazin și lăsate la transport nu se făceau niciun fel de documente, singurul lucru făcut era să scrii pe el –VCL (însemnând vine Clientul)”. Însă, în cazul concret cercetat – cel referitor la căruțul cu saci de adeziv și sul de plasă – din cercetarea efectuată rezultă indubitabil că nu au fost vândute produsele respective, neexistând documente fiscale, iar căruțul a apărut în zonă la un interval foarte scurt de timp de la deschiderea magazinului, astfel că nu ar fi putut fi lăsat peste noapte de vreun client fără documente justificative.

Cu privire la ”Criticile formulate” de către reclamant, respectiv:

Reclamantul încearcă să inducă ideea că motivul sancţionării disciplinare l-ar constitui doar existența unor ”suspiciuni,  bănuieli și existenţa unor stări de pericol, nicidecum fapte dovedite cert”, pârâta a arătat următoarele:

Pentru a evita orice interpretări și dubii în privința faptelor săvârşite, subscrisa le-a detaliat în Decizie la pct. “A. Descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (art.252 alin.2, lit.a din Legea nr.53/2003- Codul Muncii)”.

Ele fiind expuse în prezență la pct 1. Descriere succintă a situaţiei de fapt. Astfel că, este îndeplinită atât condiţia legală prevăzută de art.252 alin.2 lit.a, cât și cea art.247 alin.2 din Legea nr.53/2003.

Având în vedere specificul funcţiei reclamantului, faptele acestuia au și alte consecinţe decât cele materiale, exemplu negativ cu privire la disciplina muncii, influenţarea negativă a altor colegi prin puterea exemplului-personal, dar și deteriorarea raporturilor de muncă prin generarea de neîncredere la nivelul angajatorului. Astfel că, niciun angajator nu poate avea încredere că, patrimoniul său va fi protejat corespunzător atunci când un salariat din cadrul serviciului de pază și securitate are un comportament care generează suspiciuni cu privire la acţiunile și conduita sa. Relaţiile sociale de ordin patrimonial presupun o  anumită încredere pe care membrii colectivităţii trebuie să şi-o acorde în mod reciproc, în speţa în cauză agenţi de securitate incinte -angajator.
În orice caz, considerentele invocate de către reclamant ca și bază a aplicării sancţiunii disciplinare nu pot exclude abaterile disciplinare reţinute în cuprinsul Deciziei la pct. “A, Descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (art.252 alin.2 lit.a din Legea nr.53/2003- Codul muncii)”. De asemenea considerentele invocate de către reclamant nu pot fi interpretate ca fiind unicul motiv al sancţionării. Conform normelor juridice, Decizia trebuie analizată și interpretată în întregul său.

Nu în ultimul rând, pârâta a formulat și plângere penală cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale unor infracţiuni contra patrimoniului, procedură care nu influențează validitatea Deciziei.

Reclamantul încearcă să retracteze, fără a putea proba în vreun fel, cele declarate în cadrul cercetării disciplinare prealabile. Astfel, încearcă să justifice părăsirea postului și plasarea cutiei de carton întrucât a încercat să surprindă eventuale acțiuni suspecte și „să nu dea de bănuit” în  acest sens. De asemenea, susţine că e posibil să fi cărat cutia pentru un client și în acest caz nu trebuia să o verifice.
În cadrul cercetării reclamantul a recunoscut o încălcare a atribuţiilor de serviciu, realizând o operaţiune în interesul personal al șefului său, ori, în calitatea sa de agent de securitate cunoştea faptul că transportul cutiei nu intră în atribuţiile sale de serviciu, iar ordinul șefului era nelegal. În plus, prin prisma funcţiei deţinute – agent securitate incinte – și a calificării profesionale, acesta ar fi trebuit să verifice în prealabil conţinutul cutiei sau cel puţin să se intereseze de conţinutul ei. Reclamantul nu a raportat conducerii magazinului niciodată faptul că șeful său îi pune să execute sarcini de interes personal și nu de serviciu.

Potrivit dispoziţiilor legale în materie și a fișei postului, angajatul trebuie să execute întocmai dispoziţiile șefilor ierarhici, cu excepţia celor vădit nelegale să execute, în raport de specificul obiectivului, bunurile sau valorile păzite, precum şi orice alte sarcini care i-au fost încredinţate, potrivit planului de pază. obligaţii neîmplinite de către Reclamant, acesta realizând tocmai contrariul prin îndeplinirea unor sarcini vădit nelegale precum transportul „cutiei cu pământ de flori”.

Reclamantul, în cadrul procedurii cercetării disciplinare prealabile nu a putut proba susţinerile sale și nu a propus vreun martor (nicimăcar pe propriul șef) și nici vreun alt mijloc de probă în favoarea sa.   
Prin deplasarea cu acea cutie, reclamantul a lipsit în mod nejustificat de la postul său îndeplinind o acţiune ce nu avea legătură cu atribuţiile sale de serviciu, având posibilitatea să refuze executarea unui ordin a1 superiorului sau care nu avea legătură cu atribuţiile se serviciu și să raporteze acest lucru conducerii magazinului; în plus, prin absența de la postul său, reclamantul a creat o stare de pericol cu privire la asigurarea siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora. Totodată e posibil ca. prin manevrarea cutiei, Reclamantul să fi favorizat scoaterea ilegală din incinta unității a unor bunuri aparţinând societăţii.

S-a mai arătat că, reclamantul, omite să prezinte faptul că a pus o cutie de carton care puțin mai târziu a fost încărcată de către şeful său (C. T.) pe care tot Reclamantul a transportat-o. Conform imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video și acţiunii descrise mai sus, nu reiese faptul că acesta  verifica vreo stare de pericol, ci faptul că a contribuit la crearea unei stări de pericol. Însăși zona în care manevra cutia, îl obliga la verificarea conţinutului acesteia. În tot acest timp, conform imaginilor video, niciun client nu trece de case în zona respectivă, iar reclamantul este singur.
Însă, prin afirmațiile din contestație/cererea de chemare în judecată, Reclamantul nu probează contrariul celor susţinute in notele explicative, potrivit cărora a transportat cutia la cererea și în interesul personal al şefului său (C. T.).

 Reclamantul încearcă să-și justifice absența de la post pentru cca. 103 minute în data de 20.09 prin aceea că în timpul programului de lucru s-a gândit să-și ducă la mașină niște haine pentru spălat. Apoi s-a dus la o livrare de cărămidă care s-a “efectuat la mână”, clientul efectuând „două transporturi”.

Mai întâi trebuie observat faptul că reclamantul omite să precizeze contextul și faptele care au fost cercetate pentru data de 20.09.2020  și se rezumă doar la o minimă justificare a lipsei sale de la post.
Însă, reclamantul a fost cercetat disciplinar și sancţionat pentru scoaterea din incinta unităţii – în data de 20.09.2020 unui cărucior cu marfă (15 saci de adezivi și unui sul de plasă). Conform declaraţiilor sale a vrut să efectueze un transport pentru un client, 1-a pus pe un bărbat din parcare să transporte căruţul la o maşină și a încărcat marfa. După care reclamantul a observat că maşina era prea încărcată și a chemat clientul să o ia. În acest sens. este foarte important, faptul că reclamantul a omis să aducă la cunoștința instanţei că în data de 30.09.2020, adică la o zi de la sesizarea subscrisei cu privire la faptele în cauză, acesta a dat o declaraţie și o completare a acesteia. Prin această declaraţie a susţinut că în data de 20.09.2020 a preluat o comandă de transport a unui client a încărcat maşina colegului T. C.. după care observând că e prea grea marfa l-ar fi sunat pe client  să vină să ia  marfa. Lucru care s-ar fi realizat în intervalul orar 10-10.30.

Pârâta solicitând a se observa faptul că,  toate aceste operaţiuni sunt de interes personal care nu au legătură cu atribuţiile de serviciu și sunt realizate în timpul programului de lucru. Mai mult, toate acestea s-ar suprapune -conform declarațiilor reclamantului – cu asistarea la „livrarea de cărămidă”.
Aceasta în condiţiile în care data de 20.09.2020 a picat într-o zi de duminică, iar societatea (inclusiv punctul de lucru D. T. S.) nu asigură transportul în ziua de duminică; mai mult, nici motostivuitoriștii care trebuie să manevreze mărfurile grele, nu lucrează în zilele de sâmbătă și duminică; de asemenea, în zilele de. 19-20.09.2020, societatea (punctul de lucru D. T. S.) nu a înregistrat vânzări de cărămidă și BCA; nu în ultimul rând, în nota explicativă din data de 16.11.2020, la întrebarea nr.16,
Reclamantul raspunde că: „noi( nn-D.) duminică nu avem transport” ; fapt care infirmă propriile justificări potrivit cărora ar fi participat la transportul de cărămidă în ziua de 20.09.2020 (duminică), acesta având cunoștință despre faptul că în zilele de duminică, societatea nu asigura transport.
În plus, pentru a avea o reprezentare exactă a situaţiei din teren, s-a arătat că potrivit planșei cu dispunerea magazinului și a agenţilor de securitate incinte.

Agenții de securitate incite sunt desemnaţi cu literele ABC și D. Litera D corespunde pentru reclamant. Zona în care susţine că s-a deplasat reclamantul este notată cu litera K. Se poate observa că, în ipoteza unei livrări de cărămidă nu era necesară prezența reclamantului (D), ci se putea deplasa agentul de securitate incinte(A). Încă un argument care înlătură susţinerile reclamantului din contestație/cererea de chemare în judecată.

În concluzie, reclamatul a făcut orice altceva, decât să asiste la o livrare de cărămidă. Cel mai probabil bunurile au ieşit din incinta magazinului transportată cu mașina dispecerului T. C., încărcată de reclamant potrivit propriei declaraţii date în data de 30.09.2020.

Reclamantul prin susţinerile sale încearcă să acrediteze ideea ca respectat programul de lucru și a îndeplinit atribuţiile postului în condiţiile în care în acelaşi interval orar a preluat comanda clientului, dus marfă la maşina șefului săuT. C., a încărcat marfa, l-a sunat pe client, acesta a venit și preluat marfa (10-10.20) și totodată a asistat la două transporturi de cărămidă.

 Cu privire la cei 15 saci de adeziv și un sul de plasă, reclamantul susţine că erau scoși afară din magazin, poate de câteva zile, că marfa putea fi cumpărată pe un bon fiscal sau pe mai multe.

Pârâta a solicitat a se observa că,  în data de 20.09.2020 reclamantul,  și-a părăsit, în mod constant, postul fără ca activitatea desfăşurată să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu. În intervalul orar 09:07-10:50 (cca. 103 minute) și-a neglijat sarcinile de serviciu, nefiind în zona casei de marcat unde își desfăşura activitatea, vorbind la telefonul personal cea mai mare parte a timpului. Avându-se în vedere o posibilă sustragere de bunuri, au fost analizate imaginile video, iar reclamantul a fost observat în zona de transport marfă discutând cu un bărbat, despre care se știe că ajută clienţii în parcare (persoana în cauză nefiind angajat D.). La ora 9.30 cei doi se îndreaptă spre zona „livrări marfă”.

Reclamantul îi arată un căruț cu marfă, iar bărbatul respectiv preia căruţul și pleacă. După ce au fost urmărite și alte imagini video s-a constatat că Reclamantul a părăsit postul la ora 09:40 mergând la vestiar. La ora 09:41 a părăsit magazinul, având tricoul personal în mână. A revenit în mugazin la ora 10:50. Pentru intervalele de timp cât Reclamantul a lipsit de la post. acesta nu a avut înregistrată vreo cerere de învoire.

În cadrul cercetării disciplinare prealabile, reclamantul a afirmat că marfa se afla în zona de livrări dinainte de a veni el la serviciu (răspuns la întrebarea nr.47), însă căruciorul a apărut în zona respectivă în intervalul orar 8:59:28 – 9:07:03(cca. 8 min), în condiţiile în care magazinul s-a deschis pentru public la ora 9:00; în intervalul orar anterior, camera video de supraveghere nu este funcţională, însă în primul moment de reluare a supravegherii (9.07.08) căruciorul apare pe înregistrare; în plus. conform înregistrărilor video din acelaşi interval de timp, căruciorul nu apare în niciun alt loc în care ar fi putut fi depozitat.

Conform înregistrărilor contabile ale firmei (punctului de lucru D. T. S.) din data de 20.09.2020 nu există înregistrată nicio vânzare cumulată a produselor, în cauză (astfel încât să aparţină unui singur client); pentru a se evita orice dubiu au fost verificate și vânzările de produse din data de 18-19.09.2020 (cu două zile înainte) și se poate observa că nu există nicio vânzare în cantitatea ce a părăsit incinta unităţii; înregistrările contabile sunt confirmate și de imaginele video care surprind vânzările în cauză respectiv deplasarea clienților cu marfă direct la mijloacele lor de transport; în această situaţie este evident faptul că Reclamantul nu avea posibilitatea de a verifica „bonul fiscal arătat de client”, întrucât nu s-a emis un asemenea bon fiscal.

Nu poate fi reţinută nici afirmaţia că marfa ar fi putut sta mai multe zile în parcare și/sau ar fi fost cumpărată „pe mai multe bonuri”. Așa cum demonstrează imaginile surprinse de camerele de supraveghere video, căruţul nu era prezent la ora deschiderii magazinului, apărând ulterior la puţin timp. De, asemenea, ținând cont de specificul mărfurilor nu se justifică ipoteza achiziţionării pe mai multe bonuri, acesta presupunând mai multe drumuri în magazin și un interval de timp considerabil ce nu poate corespunde situaţiei reale (intervalul de la deschiderea magazinului până la apariţia pe camerele de supraveghere video).

Cel mai probabil bunurile au ieșit din incinta magazinului transportată cu maşina dispecerului T. C., încărcată de Reclamant potrivit propriei declaraţii date în data de 30.09.2020.

Reclamantul susține că dispozițiile primite de la şefii ierarhici nu au totdeauna legătură cu atribuţiile de serviciu exemplificând urcare pe acoperiș și curățare de scurgeri. vopsire țevi gaz, etc.
Referitor la sarcinile suplimentare care i-au fost trasate, rugăm instanţa să observe că, toate acestea au legătură cu serviciul, fiind solicitate pentru companie. Însă, reclamantul a realizat un serviciu de interes personal pentru șeful său (C. T.) și a favorizat scoaterea din unitate de bunuri fără documente legale. Aceasta în condiţiile în care prin prisma calificării și a experienţei profesionale, Reclamantul a avut reprezentarea exactă a faptelor sale și a riscurilor la care se expune pe sine și compania.
Reclamantul invocă lipsa unui prejudiciu cert, ca și caracter nefondat al deciziei de sancționare, însă omite faptul că, în Decizie se precizeză că acesta a prejudiciat scoaterea cu cel puţin 15 saci de adeziv și un sul de plasă, prejudiciu care are un caracter cert.

În plus, prin abaterile disciplinare săvârşite au constat în îndeplinirea unor activităţi în interes personal în zilele de 10.09 și 20.09.2020, pentru care Reclamantul nu are înregistrate cereri de învoire conform procedurilor interne ale companiei. Totodată, reclamantul a încălcat disciplina muncii: disciplina muncii se asigură atât prin sancţionarea abaterilor grave, cât și prin sancţionarea abaterilor minore care, dacă sunt tolerate în unitate, fac să apară o atmosferă de neglijență în rândul colectivului, prin puterea exemplului personal[A1] .

Referitor la aspectul potrivit căruia, între considerentele și dispozitivul Deciziei ar exista neconcordanțe, pârâta a solicitat a se observa faptul că,  dispozitivul este foarte clar și explicit referindu-se atât la textul de lege aplicabil, cât și la sancţiune: „Concedierea în conformitate cu prevederile art.248 alin.1, lit. e) din Legea 53/2003 – Codul Muncii, a salariatului C. D., având funcţia de agent de securitate incintă în cadrul D. S.R.L.- HYPERMARKET 64 D. (contract individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr….. din data de …./2011 în registrul general de evidență a salariaţilor).”
În susținerea celor arătate prin întâmpinare pârâta a solicitat următoarele probe: înscrisuri, imagini video, planşe foto, martori, interogatoriul reclamantului și orice alte probe noi ar reieşi din cercetarea judecătorească.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.205 și următoarele, art.249, art.451-453, art.466 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă, art.247-252 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii.

La întâmpinare au fost anexate în copie Declarațiile din 29.09.2020, 30.09.2020, Nota explicativă din 16.11.2020, din 03.12.2020, copie plic, planşe foto.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată şi înlăturarea apărărilor pârâtei ca nefondate.

La dosarul cauzei au fost depuse de către pârâta D. SRL copie înscrisuri constând în: Contract de munca si acte adiționale ale salariatului C. D., fisa postului aferenta funcției de agent de securitate incinta semnata de salariatul C. D., Contract Colectiv de Munca; -Regulament Intern, Procedura de organizare şi desfășurare a activităților pe linie de securitate, Procedura de lucru privind managementul timpului, extras din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecția persoanelor, Referatul nr……/2020, Decizia nr. …… din data de…../2020, de numire a Comisiei de cercetare disciplinara prealabila, declarația din data de ……./2020 aparținând numitului I. C. A., declarațiile reclamantului din data de ……./2020, Convocarea la comisia de cercetare disciplinara a reclamantului nr. ……/2020 pentru data de …../2020, cererea nr……../2020, nota explicativa a reclamantului din data de …….2020, adresa nr……../2020, procesul-verbal nr.1…… din data de ……./2020 prin care s-a hotărât reconvocarea reclamantului, reconvocarea la comisia de cercetare disciplinara a reclamantului  nr……/2020 pentru data de 03.12.2020, nota explicativa a din data de 03.12.2020 – data în cadrul procedurii de cercetare disciplinara prealabila, raportul final al comisiei de cercetare disciplinara nr……/2021, Decizia nr……/2021 de aplicare a sancțiunilor disciplinare, capturi video surprinse (5 CD-uri), copie facturi emise in zilele de 18-20.09.2020, precum şi Contract de custodie şi livrare marfă nr……../2020, facturi şi ordinele de livrare emise în perioada 01.09.2020 – 20.09.2020, precum şi împuternicire de reprezentare privind pe numitul U. F. – C., angajat în cadrul societății, având funcția de director al Punctului de lucru 64 D. – T. S..

Pârâta a depus şi precizări scrise cu privire la răspunsul la întâmpinare depusă de către reclamant.

A fost emisă adresă către D. S.R.L, cu menţiunea de a comunica următoarele: dacă între timp au schimbat sistemul video, datorită  defecțiunilor avute la vechiul sistem; dacă au schimbat procedurile privind marfa lăsată de către clienți în custodie până la ridicare; dacă au dat sisteme tehnice de comunicare în incinta angajatorului, raportat la faptul că i-a fost reproșat reclamantului că vorbea la telefon în timpul serviciului şi să depună dovada acord prelucrare date conform art.77 Cod civil, respectiv dacă are acordul de la angajat pentru a fi filmat.

Pârâta a depus un set de documente constând în: Decizia nr…../2021, extras portal privind dosarul nr……./2021, precizări scrise cu privire la solicitarea de relații de către instanță la termenul anterior, răspunsul la interogatoriul formulat de către reclamant şi tabel privind informarea salariaților D. asupra conținutului Regulamentului intern nr……./2020.

În cauză a fost au fost administrate proba cu înscrisuri: documentația de la baza deciziei de concediere, solicitarea relațiilor de la angajator, proba cu interogatoriile părților, proba testimonială cu martorii M. A. şi T. C. propuşi de către reclamant şi  I. C. A. şi U. F. – C., propuşi de către pârâtă şi  proba cu înregistrările video.

La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către, cât şi de către pârâtă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:
În speță, reclamantul a fost angajatul pârâtei, în cadrul magazinului D. D. T. S., în funcția de agent securitate incintă, din data de …../2011 și prin Decizia nr……/2021,  comunicată reclamantului la data de ……/.2021,  s-a dispus concedierea sa disciplinară, încetarea contractului individual de muncă la data comunicării deciziei.

Potrivit deciziei de concediere sau reținut în sarcina sa următoarele abateri disciplinare:
Atât în data de 10.09.2020 cât şi în data de 20.09.2020 salariatul C. D. a părăsit postul pentru rezolvarea unor probleme de natură personală fără legătură cu atribuțiile de serviciu nefiind prezent în zona caselor de marcat la care îşi desfășoară activitatea.

De asemenea, salariatul C. D. a contribuit la scoaterea din societate de bunuri fără documente legale eliberate de cei în drept. Prin aceasta a creat un prejudiciu societății, reprezentând echivalentul mărfurilor în cauză ….. saci adeziv şi un sul de plasă).

Pe perioada desfășurării  de activități în interes personal/fără legătură cu atribuțiile postului, salariatul C. D. nu a avut înregistrate cereri de învoire.

Prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv prin contribuția la scoaterea din societate de bunuri fără documente legale eliberate de cei în drept, salariatul C. D. a creat un prejudicii materiale, brese de securitate şi a încălcat disciplina muncii, generând un comportament negativ ce poate fi preluat şi de alţi angajați.

Totodată, salariatul C. D. a acceptat îndeplinirea unor ordine nelegale de la superiorul ierarhic (transport cutie „cu pământ de flori”) fără a refuza ori raporta acest lucru conducerii magazinului.
S-a reținut că acesta a încălcat prevederile din fișa postului, Contractul individual de muncă, prevederile din Regulamentul intern al societății, prevederile din procedura privind organizarea şi desfășurarea activităților pe linie de securitate, prevederile procedurii privind managementul timpului, prevederile Legii nr.333/2000 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecția persoanelor, respectiv:art.29, art.30 alin.1 lit.b, art.30 alin.1 lit.c, art.30 alin.1 lit.d, art. 30 alin.1 lit,l, art. 30 alin.1, lit.a, art. 30 alin.1 lit.b, art.30 alin.1 lit.u, art. 30 alin.1 lit.v, art. 30 alin.2, art.65  lit.a, art.65 lit.b, art.66 lit.a, art. 73.2, art.73.4, art.73.5, art.73.9, art.73.21, art.73.32, art.73.39, art.73.45 din Regulamentul intern; prevederile pct.1, pct.1.2, pct.1.4, pct.1.6, pct.1.9, pct.3.16, pct.4.8, pct.4.9, pct.4.13 din fişa postului; prevederile pct.37, pct.40, pct.47 – 59 din procedura de organizare şi desfășurare a activităților pe linie de securitate; dispoziţiile art.45, 46 alin.1 lit.a), b), i), o), p) şi art.55 din legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecția persoanelor; prevederile pct.56 – 59 referitor la modalitatea de acordare a învoirilor din Procedura de lucru – Managementul Timpului.

Concedierea s-a dispus după cercetarea prealabilă a salariatului, convocată la data de …./2020, cât și reconvocată pentru data de ……./2020, reclamantul completând note explicative, în cuprinsul deciziei de concediere consemnându-se amănunțit motivele pentru care, fiecare din apărările salariatului au fost  înlăturate.

 Criticile reclamantului  privesc starea de fapt reținută la concedierea sa, contestă existența abaterilor imputate,  considerând că sunt suspiciuni, presupuneri, bănuieli și nu fapte dovedite cert, surprinse de camerele de supraveghere, respectiv de un pericol concret, antamând că, în urmă cu câțiva ani, relația cu conducerea magazinului nu a fost mereu una lipsită de tensiuni, au fost făcute presiuni asupra sa să  își dea demisia, pentru că ar fi fost implicat sau a favorizat o posibilă sustragere de bunuri făcute de unii angajați, angajați care ulterior s-au dovedit a fi nevinovați, aceștia câștigând procesul cu societatea.

Mai arată că și pe parcursul cercetării a fost sfătuit să declare despre un alt coleg al său, T. C. D., angajat în funcția de dispecer și concediat și acesta disciplinar prin Decizia nr……./2021, că în timpul cercetării disciplinare nu i s-a dat posibilitatea să se apere, că nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile, fiind insistat să denunțe acea persoană, promițându-i-se că o să scape astfel “ușor”.
Într-o teză subsidiară,  invocă respectarea principiului proporționalității potrivit art.250 Codul Muncii și pe considerentul unor presiuni sau suspiciuni nedovedite, având în vedere că nu există niciun prejudiciu, solicită ca instanța să aprecieze că sancțiunea cea mai grea –  concedierea nu este  justificată sub nicio formă.

Mai arată că și temeiul de drept indicat în decizia de concediere este art.248 alin.1 lit.c din Legea 53/2003 Codul muncii: reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%, ceea ce arată că nu s-a urmărit sancționarea sa drastică ci doar determinarea de a denunța pe cineva pentru a fi concediat.

Pe baza întregului probatoriu administrat, documentația de la baza deciziei de concediere, solicitarea relațiilor de la angajator, proba cu interogatoriile părților, proba testimonială, proba cu înregistrările video, instanța reține contestația neîntemeiată.

Ca stare de fapt, rezultă că cercetarea disciplinară a reclamantului și respectiv a martorului T. C., acesta din urmă având funcția de dispecer și șef direct al reclamantului a început ca urmare a unei  sesizări primite în data de ……/2020 din partea uniu angajat al magazinului cu privire la posibile sustrageri de bunuri și încălcări ale procedurii de organizare și desfășurare a activităților pe linie de securitate și în consecință s-a procedat la accesarea sistemelor de supraveghere video.
În speță, martorul I. C.-A., angajat al pârâtei, în funcția de agent de securitate, din anul 2011, fiind coleg de serviciu pe tură cu reclamantul în data de 20 septembrie 2020, arată că, aflându-se  pe linia caselor în incinta magazinului, la un moment dat, o persoană, un băiat, care nu este angajatul magazinului dar care ajută clienții în parcare să încarce marfa, i-a bătut în geam, să meargă la autoturismul său personal să bage niște saci în mașină, saci care au ieșit pe la casa de marcat nr.9, fără să știe ai cui erau.

Mai arată martorul că a ieșit  afară și a vorbit cu acel băiat din parcare și i-a spus că nu sunt sacii săi și acesta l-a  încurcat cu un alt agent, pe nume tot C..

Relatează că: „Am stat și am urmărit cum decurge toată  operațiunea respectivă, și am văzut cum se duce căruciorul cu marfă la mașina colegului T. C. care este angajat ca și dispecer. La aproximativ 10-20 de minute după aceasta, reclamantul (C. D.) a plecat din timpul serviciului cu mașina colegului T. C. în care erau încărcați sacii respectivi”.

Indică că agentul respectiv care era la casa nr.9, acela era reclamantul, care avea obligația să verifice dacă marfa s-a achitat sau nu (volumul III, fila 149).

Martorul I. C.-A. este cel care a raportat imediat în aceeași zi șefului de pe tură, numitul F. M., șef de magazin și s-a început verificarea înregistrărilor video din magazin să vadă de unde au ieșit acei saci și ce s-a întâmplat.

Ca urmare a acestei sesizări, martorul U. F.-C., angajatul pârâtei din anul 2011 și director de magazin Punct de lucru D. T. S. din anul 2013 este cel care a făcut verificările pe sistemul camerelor de supraveghere a magazinului, constatând că lipsesc anumite imagini din ziua respectivă, de 20 septembrie 2020, anumite imagini din diferite zone ale magazinului și acel cărucior de marfă pe care erau amplasați sacii respectivi nu apărea înregistrat pe nici una din imaginile din ziua de 20 septembrie, nefiind surprins traseul acestora, pe unde au ieșit și pe unde au plecat.
Existând suspiciunea că sistemul de supraveghere al magazinului a fost oprit intenționat, parțial și apoi total, angajatorul a formulat o plângere penală care se află în cercetări, în dosarul nr……./P/2020.

În continuare, accesând-se sistemul de supraveghere video sau constatat a următoarele:
1.În data de 10.09.2020 în jurul orei 16:24 salariatul C. D. şi-a părăsit postul de la casa 9 şi s-a îndreptat în zona recepţie/ieşire materiale de construcții, unde a dus o cutie de carton, depozitând-o  într-o zonă de trafic scăzut.
2.Tot în data de 10.09.2020, în intervalul orar 20:32 – 20:38, a părăsit zona casei de marcat nr.9, s-a îndreptat către zona de depozitare exterioară a raionului Materiale de Construcţii aflată în spatele  magazinului. A revenit în magazin, a trecut pe la casa nr.9, a ieşit din nou din magazin pe uşa de acces clienţi. La ora 20:39 a fost surprins de către camerele video trăgând pe aleea din faţa magazinului, trăgând după el un căruţ de marfă pe care era o cutie de carton. A revenit la postul său de la casa nr.9 la ora 20:46. Astfel, în intervalul orar 20:32 – 20:46, a părăsit postul unde îşi desfăşoară activitatea, fără o învoire în acest sens şi fără ca activitatea desfășurată să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu.
3.În data de 10.09.2020 salariatul C. D. şi-a părăsit, în mod constat, postul fără ca activitatea  desfășurată să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu. În intervalul orar 09:07 – 10:50 (cca 103 minute) şi-a neglijat sarcinile de serviciu, nefiind în zona casei de marcat unde îşi desfăşoară activitatea, vorbind la telefonul personal cea mai mare parte a timpului. Avându-se în vedere o posibilă sustragere de bunuri, au fost analizate imaginile video, iar angajatul C. D. a fost observat în zona de transport marfă discutând cu un bărbat, despre care se ştie că ajuta clienții în parcare (persoana în cauză nefiind angajat D.). La ora 09:30  cei doi se îndreaptă spre zona „livrări marfă”. Salariatul C. D. îi arată un căruţ cu marfă, iar bărbatul respectiv preia căruţul şi pleacă. După ce au fost urmărite şi alte imagini video s-a constatat că angajatul C. D. a părăsit postul la ora 09:40 mergând la vestiar. La ora 09:41 a părăsit magazinul, având tricoul personal în mână. A revenit în magazin la ora 10:50. Pentru intervalele de timp cât angajatul C. D. a lipsit de la post, acesta nu a avut înregistrată vero cerere de învoire.

A început cercetarea disciplinară a reclamantului și a martorului T. C., cercetarea disciplinară a reclamantului fiind finalizată prin Raportul final  al Comisiei de Cercetare disciplinară nr……../2021 ( vol. I, filele 156-167).

În ceea ce privește criticile reclamantului privind cercetarea disciplinară arătate mai sus, sau a scopului urmărit de angajator,  care de câțiva ani în urmă i-ar fi cerut demisia, urmărind să îl înlăture, acesta nu subzistă, nefiind probate, fiind chiar contrazise și de afirmațiile reclamantului potrivit cărora nu a mai avut abateri disciplinare, a avut evaluări lunare bune, a fost recompensat pentru munca sa și a primit chiar un bonus în perioada cercetării disciplinare, aspecte confirmate de probatoriul administrat, nerelevând un comportament incorect, o atitudine ostilă a angajatorului cu privire la activitatea reclamantului.

Nu este dovedită nici susținerea că a fost supus la presiuni cu ocazia cercetării disciplinare.
Singura probă în acest sens este declarația martorului T. C., care, are cunoștință din relatările reclamantului că la cercetarea disciplinară, directorul regional i-ar fi comunicat că nu au cu el nimic absolut, și martorul ar fi persoana pe care vor să o concedieze și că „i-au spus că dacă v-a da declarații împotriva mea, atunci sancțiunea lui va fi una semnificativă (vol.III filele 167-168).

Martorul nu are cunoștință directă iar declarația lui nu se coroborează cu un alt mijloc de probă.
Mai mult reclamantul invocă faptul că a fost supus la presiuni cu ocazia cercetării disciplinare, a avut emoții și a răspuns doar ca „să scape de comisie”.

Or, cercetarea disciplinară are tocmai scopul de a-i oferi posibilitatea de a se apăra, de a depune probe în favoarea sa, de aflarea adevărului și reținerea corectă a faptelor, legiuitorul instituind această procedură în favoarea salariatului.

Ca atare, dacă în întrebările din cursul cercetării disciplinare s-au regăsit și cu privire la martorul T. C., acestea au fost conform scopului și modului cercetării prealabile, pentru lămurirea  activităților surprinse de camerele video și de probatoriul testimonial administrat la cercetarea disciplinară cu privire la activitatea celor doi din zilele respective, în plus, chiar apărările reclamantului au invocat faptele martorului care era șeful său direct.

Reclamantului nu i s-a încălcat dreptul la  apărare la cercetarea disciplinară ci mai multe rezultă, că, la data de ……/2020 la prima convocare, aceasta a fost revocat la data de ……/2020, la cererea expresă a reclamantului, astfel încât să fie  asistat de un avocat sau de un reprezentant al salariaților.
Reclamantului i-au fost puse la dispoziție datele de contact ale reprezentanților salariaților (adresa nr……../2020), acesta prezentându-se la a doua convocare, fără a fi însoțit de nici un avocat sau de un reprezentant al salariaților, conform dispozițiilor în materie, acesta fiind un drept al salariaților, care nu incumbă nici un fel de obligații în sarcina angajatorului.

Totodată, apărările reclamantului în fața Comisiei de cercetare disciplinară au fost relatate amănunțit și apărările formulate analizate punctual, decizia de concediere arătând motivele pentru care sunt înlăturate.

Cu privire la starea de fapt reținută în decizia de concediere și raportul final al cercetării prealabile, aceasta este confirmată de probatoriul administrat în cursul procedurii prealabile concedierii și în cursul cercetării judecătorești iar faptele constituie abateri disciplinare.

Astfel, în datele de 10 septembrie 2020 și 20 septembrie 2020, salariatul și-a părăsit postul pentru rezolvarea unor probleme de natură personală fără legătură cu atribuțiile de serviciu, nefiind prezent în zona casei de marcat la care își desfășoară activitatea.

În data de 10 septembrie 2020, în jurul orei 16:24,  reclamantul și-a părăsit postul de la casa nr.9, s-a îndreptat spre zona recepție/ ieșire materiale de construcții, unde a lăsat o cutie de carton, depozitând-o într-o  zonă cu trafic scăzut, puțin mai târziu, fiind încărcată de șeful său, T. C., cu niște produse, tot reclamantul, fiind cel care ulterior transportă acea cutie, arătând că a făcut aceasta la solicitarea șefului său direct, dispecerul T. C., care i-a spus că este o cutie cu pământ de flori în afara magazinului, era a unui client și i-a spus să aștepte clientul, arătând că a transportat-o ulterior la mașina clientului, fiind o practică a agenților de securitate să ajute clienții (interogatoriu reclamant, vol.III, filele 145 – 147).

Înregistrările video din camerele de supraveghere din cadrul magazinului surprind că în data de 10 septembrie 2020, în jurul orei 16:24,  părăsește postul de la casa numărul 9 și se îndreptat în zona exterioară de depozitare/ recepție, ducând  și depozitând acea cutie goală.

Ulterior, în aceeași dată, în intervalul 20:32 – 20:38  a părăsit iarăși casa de marcat nr.9, se îndreptă spre zona de depozitare exterioară a raionului materiale de construcție aflată în spatele magazinului revin în magazin, trece pe lângă casa nr. 9, iese din nou din magazin pe ușa de acces clienți. La ora 20:39  este surprins de camerele video trecând pe aleea din fața magazinului, trăgând după el un căruț de marfă pe care era o cutie de carton mergând cu ea în parcare, neputându-se observa unde s-a adus. Revine la postul său de la casa nr.9 la ora 20:46.

Reclamantul a recunoscut că a transportat cutia în timpul programului de lucru, când avea atribuții la casa nr.9, invocând o operațiune în interesul personal al șefului său, martorul T. C. și o practică a agenților de securitate de a ajuta clienții, dar susținerea sa nu este confirmată nici de către martorul T. C. care arată „Eu nu îmi amintesc să îi fi solicitat reclamantului să facă ceva pentru mine în data de 10 septembrie, nu am solicitat să transporte o cutie de carton. Am fost și eu întrebat la cercetarea disciplinară ce este cu acea cutie care apare în exteriorul magazinului și apoi probată de reclamant prin fața magazinului și nu știu ce este cu acea cutie” (vol.III, filele 167 – 168).

Totodată, apărările sale sunt nejustificate,  în atribuțiile postului său neintrând și transportul mărfurilor și astfel părăsirea postului, în plus prin prisma funcției deținute, acesta ar fi trebuit să verifice în prealabil conținutul cutiei sau cel puțin să se intereseze de conținutul ei și avea posibilitatea să refuze executarea unui ordin al superiorului său care nu avea legătură cu atribuțiile de serviciu sau care presupunea încălcarea atribuțiilor de serviciu și să raporteze conducerii magazinului.

Deci fapta este dovedită, în intervalul orar 20:32 – 20:46  a părăsit postul unde își desfășoară activitatea fără învoire în acest sens, întrucât prevederile din procedura privind organizarea și desfășurarea  activităților pe linie de unitate și așa cum arată și martorul T. C. D. –  cel care are calitate de dispecer,  supraveghează agenții de securitate de la începere până la terminarea serviciului, când un agent de pază pleacă de la o casă de marcat în curtea magazinului sau în spațiul de depozitare, pentru îndeplinirea unor atribuții de serviciu –  de exemplu să verifice marfă să dea marfă la clienți, are nevoie de o aprobare verbală din partea dispecerului și este înlocuit de un alt agent de securitate.

În data de 20 septembrie 2020 salariatul C. D. şi-a părăsit, în mod constat, postul fără ca activitatea  desfășurată să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu. În intervalul orar 09:07 – 10:50 (cca 103 minute) şi-a neglijat sarcinile de serviciu, nefiind în zona casei de marcat unde îşi desfăşoară activitatea, vorbind la telefonul personal cea mai mare parte a timpului. Avându-se în vedere o posibilă sustragere de bunuri, au fost analizate imaginile video, iar angajatul C. D. a fost observat în zona de transport marfă discutând cu un bărbat, despre care se ştie că ajuta clienții în parcare (persoana în cauză nefiind angajat D.). La ora 09:30  cei doi se îndreaptă spre zona „livrări marfă”. Salariatul C. D. îi arată un căruţ cu marfă, iar bărbatul respectiv preia căruţul şi pleacă. După ce au fost urmărite şi alte imagini video s-a constatat că angajatul C. D. a părăsit postul la ora 09:40 mergând la vestiar. La ora 09:41 a părăsit magazinul, având tricoul personal în mână. A revenit în magazin la ora 10:50. Pentru intervalele de timp cât angajatul C.D. a lipsit de la post, acesta nu a avut înregistrată vero cerere de învoire.

Nici apărările reclamantului cu privire la părăsirea postului în data de 20 septembrie 2020 nu sunt justificate.

Reclamantul susține că și-a părăsit postul în data de 20 septembrie 2020 pentru „a merge în parcare pentru a da clientului marfa-saci”,  fiind cercetat disciplinar și pentru scoaterea din incinta unității în data de 20 septembrie 2020 a unui cărucior de marfă (15 saci de adeziv și un sul de plasă).
Conform declarațiilor sale de la cercetarea disciplinară a vrut să efectueze un transport de marfă pentru un client, l-a pus pe un bărbat din parcare să transporte căruțul la o mașină și să încarce marfa, apoi au observat că mașina este prea încărcată și a chemat clientul să o ia.

În declarația olografă din data de 30 septembrie 2020 și completarea acesteia, ca urmare a conducerii magazinului la o zi după sesizarea intimatei cu privire la faptele în cauză, acesta arată că în data de 20 septembrie 2020 a preluat o comandă de transport a unui client, a încărcat mașina dispecerului T. C., după care observând că este prea grea, a  chemat clientul să vină și să își ia marfa. A venit clientul cu un vecin și un prieten și a ridicat marfa în zona  paleților lor de BCA, între 10:00 – 10:30 (fila 76, vol.I).

În timpul cercetării disciplinare a arătat că această marfă de pe căruciorul lângă care reclamantul s-a aflat în data de 20 septembrie 2020 surprinse fiind de camerele de supraveghere, a fost achitată, întrucât, „clientul a avut bon fiscal arătându-mi-l înainte de a pleca acasă”.

Conform înregistrărilor contabile ale firmei (punctul de lucru D. – T. S.) din data de 20.09.2020, nu există înregistrată nicio vânzare cumulată a produselor  în cauză (astfel întrucât să aparţină unui singur client); pentru a se evita orice dubiu au fost verificate şi vânzările de produse din data de 18 – 19.09.2020 (cu două zile înainte) şi se poate observa că nu există nicio vânzare în cantitatea ce a părăsit incinta unităţii; înregistrările contabile sunt confirmate şi de imaginile vido care surprind vânzările în cauza respectiv deplasarea clienţilor cu marfa direct la mijloacele lor de transport; în această situaţie este evident faptul că angajatul C. D. nu avea posibilitatea de a verifica „bonul fiscal arătat de client”, întrucât nu s-a emis un asemenea bon fiscal.

Mai susține reclamantul că în data de 20 septembrie 2020 când și-a părăsit postul și s-a adus la vestiar pentru a lua tricoul personal pentru a-l duce la mașină pentru a fi spălat, ori, acesta revine la post după circa 70 de minute.

 În privința absenței de la locul de muncă circa 70 de minute acesta susține că a participat la livrarea de cărămidă; aceasta în condițiile în care în data de 20.09.2020 a picat într-o zi de duminică, iar societatea (inclusiv punctul de lucru D. T. S.) nu asigură transportul în ziua de duminică; mai mult, nici motostivuitoriştii care trebuie să manevreze mărfurile grele, nu lucrează în zilele de sâmbăta şi duminica; de asemenea, în zilele de 19 – 20.09.2020, societatea  (punctul de lucru  D. T. S.) nu a înregistrat vânzări de cărămidă şi BCA; nu în ultimul rând, în nota explicativă din data de 16.11.2020, la întrebarea nr.16, angajatul C. D., răspunde că: „noi (nn – D.) duminica nu aveam transport”; fapt care infirmă propriile justificări potrivit cărora ar fi participat la transportul de cărămidă în ziua de 20.09.2020 (duminica), acesta având cunoștință despre faptul că în zilele de duminică, societatea nu asigură transport.

La interogatoriul luat de instanță arată că în intervalul în care aşa-zisul client a efectuat mai multe transporturi, în intervalul dintre aceste transporturi a rămas în parcare pentru că au fost mai mulți clienți la ridicare de marfă.

Susținerile reclamantului sunt nefondate,  rezultând ca ieșit în afara magazinului, a ieșit din zona de supraveghere a magazinului și a camerelor de supraveghere. Nicio probă, nici martorii propuși de reclamant –  M. A. (fila 143) sau T. C. D. (filele 167 – 168, vol.III)  nu confirmă că reclamantul ar fi participat la vreo livrare de cărămidă.

Martorul T. C. D. mai arată nu ştie să fii fost încărcată în maşina sa personală marfă de reclamant în data de 20 septembrie. „Cred că  în jurul datei de 20 septembrie, reclamantul m-a întrebat  dacă pot să îi dau maşina mea personală ca să ducă marfă unui client după terminarea programului. Da, eu i-am zis că i-o dau. Maşina mea era în parcare, reclamantul nu a folosit maşina mea, a venit şi mi-a spus că a venit clientul cu maşina şi şi-a luat marfa – la întrebarea instanţei precizând: „Da au mai existat situaţii când reclamantul, dar şi colegi de ai lui, mi-au solicitat maşina pentru a duce marfa la clienţi şi eu am fost de acord şi le-am dat maşina”. (fila 168, vol.III).

Martorul I. C. – A. care a dat declarații și în cursul cercetării disciplinare fiind analizat  și de instanță, are cunoștință directă, fiind martor ocular la o parte din evenimentele petrecute în data de 20 septembrie 2020. Relatează că: „Am stat și am urmărit cum decurge toată  operațiunea respectivă, și am văzut cum se duce căruciorul cu marfă la mașina colegului T. C. care este angajat ca și dispecer. La aproximativ 10-20 de minute după aceasta, reclamantul (C. D.) a plecat din timpul serviciului cu mașina colegului T. C. în care erau încărcați sacii respectivi” (fila 149, vol.III)

Parțial confirmă susținerea  martorul ocular I. C. și martorul C. T. care confirmă totuși că reclamantul a solicitat mașina personală  ca să ducă marfa unui client după terminarea programului, martorul încuviinţând,  arătând că „au mai existat situații când reclamantul dar și alți colegi de ai lui, mi-au solicitat mașina pentru a aduce marfa la clienți și eu am fost de acord și le am dat mașina”.
Contrar susținerilor reclamantului, există probe că și în data de 20 septembrie 2020 reclamantul a părăsit postul pentru rezolvarea unor probleme personale fără legătură cu atribuțiile de serviciu și a contribuit la scoaterea din unitate a căruciorului de marfă 15 saci de adeziv și un sul de plasă fără documente de livrare.

Acesta nu poate justifica lipsa, susține că ar fi participat la o livrare de marfă care însă nu a fost dovedită neexistând documente de livrare, nu poate explica durata excesivă a respectivei livrări de aproximativ 70 de minute.

Că,  prin fapta sa a scos bunurile din societate fără documente legale, rezultă din declarațiile sale inițiale, prin însăși modul în care a descris şi  efectuat eliberarea mărfurilor de pe cărucior, respectiv că a preluat o comandă de transport a unui client și a încărcat mașina lui T. C., pretinzând că i-ar fi arătat clientul bonul fiscal, dar, dovedindu-se că mărfurile nu au fost facturate,  neprezentând relevanță că acel cărucior cu marfă se află în exteriorul magazinului, deci inclusiv declarațiile martorului confirmă implicarea și contribuția sa.

Ca atare, există probatoriu,  dincolo de probele înregistrările video administrate în fața instanței.
Astfel, este adevărat cum susține reclamantul că fișierele cu denumirea „Apare căruțul” sau „Apariția căruciorului” care fac parte din probele cu înregistrările video încuviințate și administrate de instanță, nu au putut fi vizionate, neputându-se accesa, dar inclusiv reclamantul a relatat în cursul cercetării disciplinare despre acest cărucior de marfă – așa cum s-a arătat mai sus –  arătând că a mers în parcare pentru a da clientului marfa – sacii,  ca a discutat cu acel băiat în parcare când se afla surprins lângă căruciorul de marfă, că s-a oferit să îi ducă marfă acasă după program, că marfa de pe cărucior a fost dusă de băiatul din parcare  în mașina colegului T. C. (vol.I, filele 86 – 96).

Totodată, așa cum s-a analizat, există declarația unui martor ocular –  I. C. –  care îl vede pe reclamant părăsind incinta magazinului cu mașina lui T. C., în care  fusese încărcată marfa respectivă.

Față de acestea, instanța a apreciat că nu este absolut necesar, repunerea pe rol a cauzei, după încheierea dezbaterilor, solicitată de intimata pentru administrarea probei cu înregistrările video care se referă la aceste fișiere care nu s-au putut deschide și au fost transmise instanței.

În consecință faptele imputate subzistă și constituie abateri disciplinare prin care reclamantul a încălcat prevederile arătate în decizia de concediere din Contractul individual de muncă, fișa postului, Regulamentul de ordine interioară, prevederile din procedura privind organizarea și desfășurarea activităților pe linie de securitate, prevederile Legii nr.333/2003 privind posesia obiectivelor, bunurilor valorilor și protecția persoanelor.

Referitor la proba cu înregistrările video, instanța a solicitat relații de la angajator privind obținerea acestor probe și a apreciat că proba cu înregistrările video solicitată de pârâtă întrunește condițiile prevăzute de art. 341 Cod procedură civilă, respectiv a fost obținută în mod legal și este utilă și necesară cauzei.

Este adevărat că, înregistrarea, colectarea, stocarea, utilizarea, transcrierea, dezvăluirea sau orice alte operațiuni de prelucrare a înregistrărilor prin mijloacele de supraveghere video care permit identificarea directă sau indirectă a persoanelor fizice, sunt operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal ce intră sub incidența prevederilor Legii nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Înregistrările referitoare la persoane identificate sau identificabile prelucrate prin mijloace de supraveghere video sunt date cu caracter personal, indiferent de suportul utilizat pentru prelucrare, tehnica utilizată sau tipul de echipament.

În speță, probele au fost obținute de angajator în mod legal  și prelucrarea datelor cu caracter personal cu respectarea Regulamentului (UE) 679/2016 și în condițiile Legi nr.677/2001.

Monitorizarea cu mijloace de supraveghere video se realizează de pârâta cu respectarea dispozițiilor Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecției persoanelor, cu modificările  şi completările ulterioare, precum şi cu Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr.301/2012, respectiv intimata are obligația legală de supraveghere video.
„În spaţiile comerciale cu suprafeţe mai mari de 500 mp măsurile de securitate adoptate trebuie să corespundă prezentelor cerinţe minimle de securitate. Prin subsistemul de televiziune cu circuit închis trebuie să preia imagini din zonele caselor ed marcat, intrărilor şi ieşirilor, spaţiilor de procesare, depozitare şi de transfer de valori, precum şi din spațiile amenajate pentru parcare. Imaginile înregistrate trebuie să aibă calitatea necesară recunoașterii persoanelor  din spaţiul clienţilor şi se stochează pe o perioadă de 20 de zile.” (Art.15 alin. 1 şi 3 din Anexa nr.1 la Normele metodologice – H.G. nr.301/2012). Se precizează că magazinul din D. – T. S. este un spaţiu comercial cu o suprafață de cca 1000mp.

Deci supravegherea video este efectuată în scopuri legitime: prevenirea și combaterea infracțiunilor, asigurarea pazei și protecției persoanelor, bunurilor, valorilor, imobilelor şi a împrejurimilor  aferente acestora pentru îndeplinirea unor măsuri de interes public și realizarea unor interese legitime. Prelucrarea datelor cu caracter personal pentru utilizarea mijloacelor de supraveghere video s-a efectuat cu respectarea regulilor generale prevăzute de articolul 4 din Legea nr.2677/2001  și în special, a principiului proporționalității scopului.

Supravegherea video a fost efectuată în spații deschise sau destinate publicului, reclamantul, prin prisma funcției deținute agent de securitate având cunoștință despre existența sistemului de supraveghere video și a rolului acestuia, camerele de supraveghere fiind montate în locuri vizibile și semnalizate prin pictograme specifice afișate în mod public.

Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2019-2021 are reglementări în acest sens, la fel și Regulamentul intern actualizat al pârâtei – în care se prevede posibilitatea utilizării informațiilor  prin mijloace de comunicare electronică în vederea desfășurării cercetării disciplinare, nr……/2020 – acesta fiind adus la cunoştinţă reclamantului la data de 06.01.2021 (fila 166 dosar) iar reclamantul – conform Declarației – Acord din 17.03.2017  (fila 162 dosar) a semnat că este de acord cu datele cu caracter personal să fie colectate şi prelucrate de angajator şi terţii – parteneri contractuali ai angajatorului în scopul îndeplinirii obligațiilor legale, realizării intereselor legitime ale acestuia.

Rezultă că nu s-a realizat o monitorizare a activității reclamantului, supravegherea video fie în realizată ca și obligație legală, dar și pentru realizarea unei interes legitim, nefiind necesar acordul/consimțământul salariatului, angajatorul având însă obligația informării prealabile și a protejării datelor cu caracter personal, ceea ce s-a și realizat.

În ceea ce privește critica din motivarea contestației reclamantului privind nerespectarea principiului proporționalității prevăzut de articolul 250 Codul Muncii, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată.

 Aplicarea celei mai aspre sancțiuni –  desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă –  este amplu motivată chiar în cuprinsul deciziei de concediere, angajatorul prezentând detaliat motivele pentru care a ales această sancțiune, argumentația fiind pe deplin susținută de probatoriul administrat de faptele imputate care constituie abateri grave, cu consecințe atât prejudicii materiale, cât și o stare de pericol cu privire la asigurarea siguranței  obiectivelor, bunurilor, valorilor, cât determinarea raporturilor de muncă, urmare unei stări de insecuritate și o stare de pericol cu privire la respectarea acestora, având în vedere funcția deținută de reclamant –  agent de securitate –  și atribuțiile postului, reclamantul acționând tocmai în sens contrar.

Față de toate acestea, va respinge contestația formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta SC D. S.R.L.

În baza art.452 Cod procedură civilă, instanţa va respinge cererea intimatei privind cheltuielile de judecată, neexistând la dosar nici o dovadă a existenței şi întinderii lor.

---