Jurisprudență | Tribunalul Mureș – Polițist local, sancționat disciplinar pentru s-a oprit 5 minute să bea o cafea. Anularea dispoziției de sancționare

Totodată, prin Decizia atacată s-a reţinut că, prin fapta sa, reclamantul (…) a încălcat prevederile Regulamentului Intern aprobat prin Dispoziţia Primarului Municipiului Târnăveni, nr. (…)/22.02.2018, care prevede în art. 26 pct. 1 „Angajaţii Primăriei Municipiului Târnăveni au obligaţia să respecte programul de lucru stabilit în instituţie, urmărind folosirea cu eficienţă a programului de muncă, pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.”

În acest context trebuie menţionat faptul că la data de 21 aprilie 2020, – Primarul Municipiului Târnăveni (…) a depus sesizarea nr. (…), prin care semnalează o abatere disciplinară presupusă a fi fost săvârşită de către reclamantul (…) – funcţionar public, mai exact, susţine că în data de 18 aprilie 2020, în timpul programului de serviciu, respectiv în jurul orei 13:05, acesta se afla în faţa magazinului “Favorit” de pe strada Republicii şi consuma cafea împreună cu alte persoane civile, neîndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu.

Comisia de disciplină a funcţionarilor publici, (..) a emis un raport propus în unanimitate aplicarea sancţiunii prev. de art. 492 al. 3 lit. a din OUG nr. 57/2019 constând în mustrare scrisă, măsură care s-a dispus prin decizia atacată.

Art. 528 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2019 potrivit cărora, „ (1)Numirea în funcţia publică, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, precum şi sancţionarea disciplinară a funcţionarilor publici se fac prin act administrativ emis în termenele şi în condiţiile legii de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice sau, după caz, de persoana care are competenţa legală de numire în condiţiile unor acte normative specifice ” .

Art. 532 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 57/2019 potrivit cărora, „ (1) Actul administrativ de sancţionare a funcţionarului public trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente :a)temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, precum şi actele doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege; b)numele şi prenumele funcţionarului public; c)denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional; d) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară ; e)sancţiunea aplicată, precum şi motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, dacă este cazul; f)termenul în care poate fi atacat actul administrativ, precum şi instanţa de contencios administrativ competentă. (2) La actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (1) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute ” .

Art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019 potrivit cărora, „Actele administrative întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528-533 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii ” .

Art. 569 Cod administrativ: Abaterea disciplinară reprezintă fapta săvârșită cu vinovăție de către funcționarii publici …, care constă într-o acțiune sau inacțiune prin care se încalcă obligațiile ce le revin din raportul de serviciu…şi care le afectează statutul socioprofesional sau moral.”

Art. 50 alin. 3 din H.G. nr. 1344/2007, potrivit cărora, „3) Sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară; c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situaţia prevăzută la alin. (2); d) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată; e) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.” .

Art. 49 alin. 1-3 din H.G. nr. 1344/2007, potrivit cărora, „În termen de 5 zile lucrătoare de la data finalizării procedurii cercetării administrative potrivit art. 48 alin. (1) lit. a), comisia de disciplină întocmeşte un raport cu privire la sesizarea în cauză, care trebuie să conţină următoarele elemente: a)numărul şi data de înregistrare ale sesizării; b)numele complet şi funcţia deţinută de funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, precum şi compartimentul în care acesta îşi desfăşoară activitatea; c) numele complet şi domiciliul persoanei care a formulat sesizarea sau, după caz, locul de muncă şi funcţia deţinută de aceasta; d)prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită; e)probele administrate; f)propunerea privind sancţiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, propunerea de clasare a sesizării; g) motivarea propunerii; h) numele complet şi semnăturile preşedintelui şi ale celorlalţi membri ai comisiei de disciplină, precum şi ale secretarului acesteia; i) data întocmirii raportului…” .

Potrivit art. 492 alin. 3 din OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunile disciplinare sunt: a) mustrarea scrisă; b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 – 20% pe o perioadă de până la 3 luni; c) diminuarea drepturilor salariale cu 10 – 15% pe o perioadă de până la un an de zile; d) suspendarea dreptului de promovare p e o perioadă de la unu la 3 ani, e) retrogradarea într-o funcție publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului; f) destituirea din funcția publică.

Contrar susţinerilor pârâtului, în ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile, se reţine că în baza art. 367 din OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, situat în Partea a VIa, intitulat „Statutul Funcţionarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administraţia publică şi evidenţa personalului plătit din fonduri publice”, „Dispoziţii privind completarea cu alte categorii de norme Dispoziţiile prezentei părţi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.”

În consecinţă, instanţa constată că sunt aplicabile în speţa dedusă judecăţii şi dispoziţiile art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii, care dispun că se sancţionează cu nulitatea absolută nearătarea în cuprinsul actului administrativ de sancţionare, a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările acestuia.

În ce priveşte motivul de nelegalitate constând în incompatibilitatea persoanei care a făcut sesizarea privind fapta disciplinară imputată reclamantului (…), respectiv Primarul Municipiului Târnăveni, acesta nu este fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 27 al. 1 din HG nr. 1344/2007: „(1) Comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcţionar public.”

Atâta timp cât dispoziţiile mai sus redate nu instituie o interdicţie expresă, respectiv o incompatibilitate legală privind persoana care formulează sesizarea Comisiei de disciplină, în sensul susţinut de reclamant, instanţa nu poate interpreta în acest mod, prin adăugarea unei interdicţii neprevăzute de lege, potrivit principiului de drept: Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Pe de altă parte, nu se poate aprecia că Primarul nu ar fi persoană vătămată în sensul legii, întrucât Direcţia Poliţiei Locale în cadrul căreia este angajat reclamantul se află în subordinea acestuia, iar întrucât poliţistul local este un funcţionar public, prin sesizarea formulată Primarul îşi îndeplineşte în fapt atribuţia prevăzută de art. 155 al. 1 lit. d rap. la art. 155 al. 5 lit. a din Codul Administrativ: „coordonează realizarea serviciilor publice de interes local, prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local.”

În ce priveşte fapta atribuită reclamantului, se reţine că reclamantul a recunoscut fapta ce i s-a imputat, arătând că fapta sesizată nu constituie o încălcare a Regulamentului intern al instituţiei, întrucât nu a săvârşit nici o nesocotire a prevederilor acestuia, prin consumarea unei cafele în timpul programului de lucru, respectiv nu şi-a neglijat atribuţiile de serviciu.

În faţa Comisiei de disciplină a fost audiat şi numitul (..), coleg de patrulă a dlui (…), care a confirmat faptul că în data de 18.04.2020 colegul său „a oprit maşina de serviciu şi a consumat o cafea la chioşcul Favorit, pe care a servit-o la faţa locului, iar (colegul) şi-a cumpărat o ciocolată de casă…În zona respectivă nu se aflau alte persoane doar vânzătoarea de la chioşc…Toate acestea nu au durat mai mult de 5 minute.”

Faţă de această stare de fapt, relevanţă în cauză au dispoziţiile art. 19 din HG (…): „(1) Activitatea comisiei de disciplină are la bază următoarele principii: a) prezumţia de nevinovăţie, conform căruia funcţionarul public este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară comisiei de disciplină atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită; b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia funcţionarul public are dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat sau reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare administrativă; c) contradictorialitatea, conform căruia comisia de disciplină are obligaţia de a asigura persoanelor aflate pe poziţii divergente posibilitatea de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină; d) proporţionalitatea, conform căruia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă să fie aplicată; e) legalitatea sancţiunii, conform căruia comisia de disciplină nu poate propune decât sancţiunile disciplinare prevăzute de lege;  f) unicitatea sancţiunii, conform căruia pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;  g) celeritatea procedurii, conform căruia comisia de disciplină are obligaţia de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a procedurilor prevăzute de lege şi de prezenta hotărâre; h) obligativitatea opiniei, conform căruia fiecare membru al comisiei de disciplină are obligaţia de a se pronunţa pentru fiecare sesizare aflată pe rolul comisiei de disciplină.(2) Comisia de disciplină îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei sesizări, în limitele şi raportat la obiectul acesteia.”

Comisia disciplinară a fost sesizată cu privire la o singură pretinsă abatere, constând în aceea că în data de 18.04.2020, dl. (…) şi-a întrerupt programul de lucru pentru a consuma o cafea la magazinul Favorit din Târnăveni, iar întreruperea nu a durat mai mult de 5 minute.

Faţă de starea de fapt prezentată de către reclamant, şi faţă de probele administrate de Comisia de Disciplină, instanţa constată că faptele imputate angajatului Direcţiei Poliţiei Locale din cadrul Municipiului Târnăveni nu întrunesc condiţiile legale pentru a fi calificate ca fiind abaterea disciplinară prevăzută de art. 492 al. 1 lit. d din Codul Administrativ, respectiv nerespectarea programului de lucru .

Prin propunerea de aplicare a sancţiunii disciplinare constând în mustrarea scrisă, pentru o unică faptă de a consuma o cafea în timpul programului de serviciu, Comisia de disciplină nu a respectat principiul proporţionalităţii sancţiunii, indicat de textul legal redat anterior, nefiind stabilit „un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă să fie aplicată”.

Aşa cum s-a arătat în mod constant în doctrina de specialitate, pentru a se stabili dacă se poate reține săvârșirea unei abateri disciplinare, angajatorul trebuie să identifice pe de o parte faptul că salariatul nu și-a exercitat atribuțiile ce îi revin, nu și-a exercitat întocmai atribuțiile sau a avut o atitudine improprie ce a lezat raporturile de muncă, demnitatea, onoarea, reputația unei persoane sau prin intermediul căreia a produs prejudicii angajatorului  și pe de altă parte, că acesta le-a nesocotit cu vinovăție.

Legea permite angajatorului să impună o anumită conduită în rândul angajaților săi prin intermediul Regulamentului intern, calificând astfel faptele pe care le apreciază ca fiind vătămătoare în desfășurarea raporturilor de muncă, precum și sancțiunile corespunzătoare. În cuprinsul acestui act unilateral, angajatorul poate stabili măsuri, reguli, sancțiuni, precum și proceduri pe care le consideră necesare în cadrul unității, salariații fiind obligați să le respecte.

Cu toate acestea, legislația prevede limitele în care angajatorul trebuie să acționeze în aplicarea sancțiunii disciplinare, fiind necesară respectarea proporționalității în raport cu gradul de vinovăție. În acest sens, în doctrină s-a reținut că latura subiectivă constă în atitudinea psihică a salariatului în încălcarea relațiilor sociale, iar în raport de aceasta, sancțiunile se aplică în mod gradual.

În fapt, nici din raportul Comisiei de disciplină şi nici din Decizia de sancţionare a reclamantului, nu reiese faptul că reclamantul şi-ar fi nesocotit în concret atribuţiile de serviciu, întreruperea patrulării cu maşina de serviciu sau a deplasării într-un anumit punct, pentru un interval extrem de redus de cca 5 minute, pentru consumarea unei cafele în maşina de serviciu, neputând constitui o faptă săvârşită cu un grad ridicat de vinovăţie şi de o gravitate suficientă pentru a întruni elementul obiectiv şi cel subiectiv al abaterii disciplinare reţinute în sarcina părţii.

Or, pe de o parte, în baza acestor dispoziţii, reclamantul era îndreptăţit în mod legal la o pauză de hidratare în timpul programului de lucru, iar pe de altă parte, faptul că a consumat o cafea în maşina de serviciu nu l-a împiedicat în mod obiectiv pe acesta să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, respectiv să inspecteze zona şi să observe orice aspect de fapt care ar fi intrat în atribuţiile sale, astfel că şi din acest punct de vedere nu este îndeplinit elementul material al abaterii disciplinare de la art. 492 al. 1 lit. d din Codul Administrativ.

Din conţinutul Regulamentului Intern, Anexa la Dispoziţia Primarului Nr. (…) /22.02.2018, accesibil pe site-ul de internet al Primăriei Municipiului Târnăveni, reiese că în Secţiunea B din cap. VI, se reglementează „REGULI PRIVIND DISCIPLINA MUNCII ÎN CADRUL INSTITUTIEI”, respectiv „Organizarea timpului de muncã” , fără însă a fi reglementate pauzele din timpul programului de lucru la care sunt îndreptăţiţi angajaţii în baza textului legal mai sus redat, din Codul Muncii.

Art. 27 din acest Regulament intern, în vigoare la data faptei imputate reclamantului, prevede: „(1) Durata normala a timpului de munca pentru angajații din aparatul de specialitate al și serviciile publice de interes local, este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe săptămână şi se realizează prin săptămâna de lucru de 5 zile cu doua zile de repaus consecutive, fiind de regulă sâmbăta şi duminica.”, fără alte referiri la pauzele angajaţilor în timpul programului de lucru.

Faţă de acest mod de reglementare, Regulamentul Intern al instituţiei este omisiv în ce priveşte conformarea la dispoziţiile Codului Muncii, ce impun reglementarea expresă a  pauzelor de masă şi alte pauze din timpul programului de lucru al angajaţilor, astfel că pârâtul, invocând nerespectarea de reclamant a dispoziţiilor Regulamentului, sub aspectul încălcării unui program continuu de lucru de 8 ore, fără nici o pauză, îşi invocă în fapt propria culpă de a nu include în acesta dispoziţii privind pauza de masă sau de gustare a angajaţilor, ceea ce este inadmisibil şi de natură a îndreptăţi instanţa să respingă ca nefondate susţinerile sale.

Mai mult, deşi pârâtul era ţinut de dispoziţiile legale să reţină în dispoziţia atacată şi prevederile art. 492 alin. 6 din OUG nr. 57/2019, din analiza actului administrativ emis la adresa reclamantului nu rezultă acest lucru.

Astfel, la individualizarea sancţiunii trebuie să ţină cont de anumite criterii stabilite de legiuitor în mod expres şi anume: cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentului cod.

În cazul de faţă, niciunul dintre aceste criterii nu au fost analizate de către pârât. Nicăieri în dispoziţia atacată nu se precizează aspectele menţionate la art. 492 alin. 6 din Codul Administrativ, şi acesta reprezentând un motiv de nulitate  a deciziei de sancţionare.

Or, nici în raportul Comisiei de disciplină şi nici în Decizia de sancţionare nu se menţionează motivele pentru care au fost respinse susţinerile reclamantului, arătate în punctul de vedere scris cuprins în dosarul disciplinar şi depus la fila 58-59 dosar.

În acelaşi timp, din prevederile legale mai sus redate rezultă că OUG nr. 57/2019 apreciază ca fiind abateri disciplinare faptele săvârşite cu vinovăţie şi în mod repetat de către persoana în cauză. Ori, în mod evident reclamantul nu se regăseşte în această situaţie. Astfel, fapta s-a petrecut o singură dată, nu au existat consecinţe, reclamantul neavând nici o formă de vinovăţie şi nemaifiind sancţionat disciplinar anterior.

Mai mult, consumarea unei cafele în timpul programului de lucru, fără a abuza de acest obicei, poate constitui în sine o practică suficient de consolidată, de natură să contureze lipsa de vinovăţie a reclamantului şi de a-i forma o reprezentare legitimă în sensul că aceasta constituie o uzanţă, o pauză legitimă în cadrul programului de lucru, prevăzută ca atare de Codul Muncii, astfel că nu se înscrie în abaterile din cadrul Regulamentului intern al instituţiei ori din Codul Administrativ.

Pentru argumentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va admite acţiunea formulată de (…) , pentru membrul de sindicat reclamant (…), şi va anula Dispoziţia nr. (…)/31.07.2020 a Primarului Municipiului Târnăveni.