Jurisprudență | Tribunalul Olt – Prescripția dreptului de a obține executarea silită a ratelor din cadrul contractului de împrumut

Asupra apelului civil de faţă. Prin sentinţa civilă nr. X din 15.11.2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2021, a fost admisă contestaţia la executare formulată de  contestatorii  U G şi U T în contradictoriu cu intimata AAD – C.A.R.P. E CF.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În data de 16.02.2016 s-a încheiat contractul de împrumut nr. X (fila 12 dosar), prin care intimata, în calitate de împrumutător, a acordat contestatoarei U T, în calitate de împrumutat, un credit în cuantum de 6000 lei pentru o perioadă de rambursare de 24 de rate lunare.

La data de 16.02.2016 (fila 49 dosar) contestatorul girant U G a semnat angajamentul de plată asumat prin contractul de garanţie mobiliară încheiat cu creditoarea intimată. Scadenţa plăţii pentru fiecare rată era ziua de 20 a fiecărei luni.

La data de 20.04.2021 – fila X dosar – creditoarea a demarat procedura de executare silită prin depunerea cererii la executorul judecătoresc, care a solicitat şi obţinut încuviinţarea executării silite din partea instanţei de executare, ce a pronunţat încheierea nr. X/28.04.2021 în dosarul nr. X/311/2021. (fila 55 dosar).

Astfel, de la data încheierii convenţiei de credit (16.02.2016) şi până la scadenţa ultimei rate (16.02.2018), au trecut 2 ani, pentru care intimata creditoare nu a depus o dovadă privind plata efectuată de contestatori în ceea ce priveşte vreuna dintre cele 24 de rate, dar a solicitat executarea silită pentru toată suma la mai mult de 3 ani de la data ultimei rate ce putea fi achitată de debitori. Astfel de la 16.02.2018 şi până la data de 20.04.2021 (data depunerii cererii de executare silită) au trecut mai mult de 3 ani, chiar dacă s-ar lua în calcul ca dată scadentă ziua de 20 a fiecărei luni, respectiv din 20.02.2018 şi până la 20.03.2021.

Prescripţia dreptului de a cerere executarea silită, invocată de contestatori poate fi analizată de instanţă pe baza unor probe concludente, în lipsa datei scadenţei anticipate a împrumutului, reţinându-se de instanţă că aceasta s-a realizat o dată cu depunerea cererii de executare silită – 20.04.2021.

Astfel, în lipsa oricăror date referitoare la recuperarea vreunei plăţi benevole de la contestatori în perioada de valabilitate a convenţiei de 2 ani, instanţa a constatat în mod rezonabil şi în favoarea debitorilor contestatori că aceştia nu au mai achitat nicio sumă din soldul creditului cu mult anterior datei demarării executării silite.

Cum din tot cuprinsul dosarului execuțional nu rezultă modalitatea de percepere a sumelor pretinse prin cererea de executare silită, iar scadenţa sumelor nu poate fi identificată de instanţă, în lipsa unor probe certe care să demonstreze acest aspect, contractul va fi interpretat în favoarea părţii care se obligă, adică a contestatorului.

Potrivit art. 1269 Cod Civil 2009, având în vedere data perfectării contractului (2016), combinat cu data intrării în vigoare a Codului civil nou din 2009 (01.11.2011), respectiv va interpreta contractul, când este îndoială, în favoarea celui ce se obligă, respectiv a contestatorilor.

Astfel fiind, până la data demarării procedurii execuționale (2021) s-a reţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune şi implicit al celui de a obţine executarea silită, invocat de contestatori.

Astfel, este adevărat că în cazul prestaţiilor succesive sunt aplicabile dispoziţiile art. 2526 C.civ. 2009, când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă, însă în cazul de faţă este vorba despre un contract de credit, cu plata în timp scurt a ratelor scadente, situaţie în care toată suma a devenit exigibilă în tot şi nu separat, nemaiputându-se pune problema unor scadenţe diferite, cu atât mai mult cu cât partea creditoare nu a realizat dovada scadenţei sumelor  pretinse, precum şi a datei scadenţei acestora şi modalitatea de compunere a acestora.

Prin urmare, reglementarea aplicabilă momentului începerii cursului prescripţiei nu prezintă o importanţă esenţială.

Pentru a analiza incidenţa prescripţiei, este importantă înţelegerea mecanismului contractual şi semnificaţia momentului declarării scadenţei anticipate a creditului. Nici sub acest aspect stabilirea legii aplicabile nu conduce la concluzii diferite.

Astfel, dacă declararea scadenţei anticipate nu s-ar fi făcut deja la momentul începerii executării silite, creditoarea putea pretinde doar sumele scadente până la acel moment. În condiţiile în care a pretins întreaga sumă datorată în temeiul contractului, rezultă că debitorul a fost decăzut din beneficiul termenului, la iniţiativa creditoarei cedente (intervenită înainte de începerea executării). Acest aspect are însă drept consecinţă faptul că şi termenul de prescripţie pentru  a cere executarea silită a început să curgă tot atunci, creditoarea neputând să pretindă că mai curg termene separate pentru fiecare rată contractuală (exigibilă în viitor) în parte.

Între momentul declarării scadenţei anticipate a creditului şi înregistrarea cererii de executare silită la executor a trecut o perioadă, dar aceasta nu poate fi analizată de instanţă în concret pe baza înscrisurilor depuse la dosar.

Astfel încât instanţa poate reţine că dreptul intimatei este prescris în totalitate.

Trebuie însă remarcat faptul că declararea scadenţei anticipate schimbă regula curgerii separate a unui termen de prescripţie pentru fiecare rată în parte doar pentru viitor, nu şi pentru trecut. Mai exact, odată ce a declarat scadenţa anticipată, creditoarea nu mai poate pretinde aplicarea acestei reguli pentru viitor, în sensul în care o rată scadentă peste 2 ani este considerată scadentă imediat, termenul de prescripţie începând şi el să curgă imediat.

Declararea scadenţei anticipate nu are însă niciun efect în raport de termenele de prescripţie curse până la momentul intervenirii sale, în sensul că acelea curg în continuare şi se pot împlini înainte de împlinirea termenului de prescripţie pentru suma totală datorată ca efect imediat al momentului declarării scadenţei anticipate.

Explicaţia pentru acest aspect rezidă în faptul că în componenţa creditului pretins unui debitor la momentul declarării scadenţei anticipate intră nu doar sumele pentru care acesta a fost decăzut din beneficiul termenului (prin însăşi natura lor, încă neexigibile), ci şi sumele pe care le datora efectiv la acel moment (presupunând că datora astfel de sume – însă acest dubiu poate fi indus doar din punct de vedere teoretic, având în vedere că de regulă nu se ajunge la declararea scadenţei anticipate dacă nu sunt datorii neachitate).

Orice altă interpretare ar pune creditorul în postura de a-şi crea singur un avantaj prin repunerea unilaterală în termenul de prescripţie pentru unele rate.

Aplicând în concret această construcţie teoretică la situaţia dată, s-a remarcat faptul că la momentul declarării scadenţei anticipate debitul împrumutatului din speţă era compus inclusiv din sume de la a căror exigibilitate trecuseră mai mult de 3 ani, iar acest cuantum nu poate fi verificat, sens în care creanţa nu este certă, prin aplicarea dispoziţiilor art. 663 C.proc.civ.

Conform art. 2523 C.civ. 2009, prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.

Dacă debitorul este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge într-o prescripţie distinctă. Articolele 2523 şi urm., precum şi art.  2537 din acelaşi act normativ prevăd cazurile şi condiţiile în care cursul prescripţiei extinctive este suspendat sau întrerupt.

Constatându-se că, potrivit dovezilor de la dosar, sesizarea s-a făcut după expirarea termenului de trei ani de la momentul în care s-a născut dreptul pentru a solicita executarea silită, se va admite excepţia contestatorilor.

Conform celor de mai sus, va anula executarea silită demarată de intimata creditoare în cadrul dosarului de executare silită nr. X/X/311/2021. al BEJ P G, a anulat încheierea de încuviinţare a executării silite nr. X/28.04.2021 emisă de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2021. şi a obligat contestatorii să achite în contul BEJ P G suma de 30 lei, reprezentând contravaloarea remiterii dosarului de executare silită nr. X/X/311/2021., conform art. 717/2 C.proc.civ.

În aplicarea art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, a dispus restituirea către contestatori a sumei de 408 lei, la rămânerea definitivă a hotărârii, achitată în proces cu titlul de taxă judiciară de timbru conform chitanţei seria X/2021 nr. X/15.10.2021 eliberată de Primăria Comunei G, judeţul O.
Conform art. 9 C.proc.civ. a luat act că nu s-au solicitat alte cheltuieli de judecată de către contestatori.

Prin încheierea contractului, titulara se obliga să restituite împrumutul în 24 rate lunare începând cu luna a III-a 2016. Urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale, apelând totuşi la buna credinţă a debitoarei de a-şi duce la îndeplinire obligaţiile contractuale de achitare a ratelor restante prin găsirea unei soluţii amiabile şi faţă de împrejurarea că debitorii nu au dat cursul somaţiilor de plată a procedat la executarea silită a debitorilor.

Dreptul de a cere executarea silită se prescrie la împlinirea termenului de 3 ani, iar prescripţia începe sa curgă de la data la care se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Conform art. 2526 Noul C.proc.civ., „Prescripţia dreptului la acţiune în executarea prestaţiilor succesive începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă”.

Daca prestaţiile succesive alcătuiesc potrivit legii un tot unitar cum este şi în acest caz plata ratelor, prescripţia curge pentru întreaga creanţa de la data scadentei ultimei prestaţii neexecutate iar nu de la data fiecărei prestaţii neexecutate.

În drept, Conform susţinerilor debitoarei, apelanta-creditoare se face vinovată de faptul conform căruia trebuia să procedeze la executarea silită împotriva acesteia în luna a patra 2016, lună în care, din partea debitoarei a existat o plată benevolă ca şi în luna a patra 2018, fapt ce a dus la naşterea unei noi obligaţii valabile. Debitoarea U T a considerat ilegală returnarea unui împrumut de care aceasta s-a folosit şi pe care apelanta i l-a acordat la nevoie.

A considerat că intimata-contestatoare doreşte să se sustragă de la plata datoriei izvorâte din contractul de împrumut încheiat cu A.A.D-C.A.R.P Expresul C.F.R, deşi s-a încercat recuperarea creanţei şi pe cale amiabilă prin contactarea debitoarei prin intermediul înştiinţărilor de plată.
Contrar susţinerilor intimatei-contestatoare, apelanta a procedat la satisfacerea creanţei înăuntrul termenului legal de prescripţie de 3 ani.

Pe lângă aceasta, este ştiut ca prescripţia nu ar opera de plin drept, ci ar trebui invocată în termen de către cel în folosul căruia curge.

Prin urmare, a considerat că executarea silită a fost în mod legal pornită împotriva titularei cât şi a giranţilor care s-au obligat în solidar cu debitorul.

Creanţa pe care o deţin împotriva debitorului principal, ce a fost garantată personal de fideiusor este una certă, lichidă şi exigibilă. Aceste aspecte au fost verificate chiar de instanţa de executare cu prilejul pronunţării încheierii din 28.04.2021.

A solicitat admiterea motivelor de apel invocate şi respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată. Pentru toate aceste motive, a solicitat respingerea acţiunii promovate de către contestatarii U T şi U G. A solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor.

La data de 28.01.2021, intimaţii-contestatori U G şi U T au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului şi păstrarea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală. Potrivit dovezilor de la dosar, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a constatat că dreptul de a cere executarea silită era prescris în momentul în care această procedură a fost declanşată.

Astfel, la filele 48-49 ds fd se afla contractul de împrumut  nr.22/16.02.2016,  încheiat de apelanta intimata A.A.D. C.A.R.P. E CF cu intimata  contestatoare U T,  precum si angajamentul de plată asumat prin contractul de garanţie mobiliară încheiat cu creditoarea intimată de catre  contestatorul girant U G.

Potrivit clauzelor contractuale, împrumutul in suma de 6000 lei , urma a se restitui in 24 de rate lunare, ceea ce înseamnă că ultima rată era scadentă la data de 20.02.2018, conform art.2.2 din contract.

La dosar nu există nicio dovadă  din care sa rezulte ca intimaţii debitori au efectuat vreo plată voluntară in cursul derulării raporturilor contractuale.

Apelanta  intimata a formulat cererea de executare silita la data de 20.04.2021, sub nr.1672- fila 46 ds fd.

În aceste conditii, intimatii contestatori au invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silita.
In drept, potivit dispoz art. 706.  C pr civ:
,,(1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.
(2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”

În conformitate cu art. 711 C. proc. civ., prevederile prezentului capitol (n.n. – Prescripția dreptului de a obține executarea silită) se completează cu dispozițiile Codului civil privitoare la prescripția extinctivă.

Din moment ce ambele texte reglementează reguli în privința momentului de început al unor prescripții distincte, nu se va aplica art. 711 C. proc. civ. vizând completarea dispozițiilor Codului de procedură civilă cu cele ale Codului civil din materia prescripției dreptului material la acțiune.

Momentul de la care începe să curgă prescripția dreptului de a obține executarea silită a ratelor din cadrul contractului de împrumut  este cel conferit de art. 706 alin. (2) teza I C. proc. civ., prescripția începând să curgă de la momentul la care fiecare rată de credit a devenit susceptibilă de executare silită.

Cum în speţă, chiar raportându-ne la ultima rată- scadentă la 20.02.2018 (si cu atât mai mult in privinţa celor anterioare), termenul de prescripţie s-a împlinit la 20.02.2021, se constata ca cererea de executare silita din data de 20.04.2021 este formulata după împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani, fără ca apelanta să fi invocat si dovedit vreo cauza de încetare/ suspendare a acestui termen.

În consecinţă,  constatând legalitatea si temeinicia sentintei de fond, tribunalul în temeiul art.480 al.1 C pr  civ, va respinge apelul declarat, ca nefondat.