Titlul problemei de drept: Legea aplicabilă și cadrul procesual al acțiunilor ce au ca obiect obligație de a soluționa cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate de către persoana îndreptățită în temeiul legilor fondului funciar, obligația solicitată a fi stabilită în sarcina unității administrativ teritorială, justificat de faptul că comisiile locale de fond funciar au înaintat aceste cereri comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. Pot fi extinse prevederile art. 43 din Legea nr. 165/2013 la orice tip de imobil sau doar celor identificate în mod expres de ipoteza legală.
- Materia: civil
- Subcategoria: drepturi de proprietate și alte drepturi reale
- Obiect ECRIS: Lege nr. 10/2001
- Acte normative incidente: art. 43 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare; art. 36 alin. (5) și (51) din Legea nr. 18/1991, art. 6 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 10/2001, art. 8.1 și art. 8.2. din H.G. nr. 250/2007.
- Cuvinte cheie: Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991, declinare eronată
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Potrivit art. 43 din Legea nr. 165/2013, cererile depuse în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 34 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care vizează teren cu categoria de curţi-construcţii, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe lângă autorităţile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în vederea soluţionării.
Art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv (…). Prin raportare la art. 6.1. lit. c) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, incidența legii intervine pentru terenurile din intravilan.
În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 8.1 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevede că nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităţilor (inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităţilor şi evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale), indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării, şi nici terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
În continuare, art. 8.2. prevede că, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluţionării, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare”.
Domeniul de aplicare a art. 43 din Legea nr. 165/2013 vizează terenurile intravilane fără construcții, având categoria de curți-construcții, acesta fiind mai restrâns decât cel al art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, care privește toate terenurile intravilane fără construcții, indiferent de categoria de folosință.
Cererile depuse în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 și transmise către comisiile constituite pe lângă autorităţile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 se vor soluționa în temeiul Legii nr. 10/2001, neexistând nicio rațiune pentru soluționarea acestora în temeiul Legii nr. 18/1991 de către comisii specializate în aplicarea unui alt act normativ.
În acest context, este de reținut și faptul că potrivit alin. (51) al art. 36 din Legea nr. 18/1991, cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea decăderii din termen.
Ca atare, termenul pentru formularea cererilor de restituire în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 a expirat în data de 01.11.2001; notificările în temeiul Legii nr. 10/2001 puteau fi formulate în termen în intervalul 14.02.2001 – 14.02.2002; prin urmare, nu numai obiectul cererilor este asemănător, privind terenuri intravilane, dar și termenul de formulare a acestora.
Prin Legea nr. 247/2005 s-a modificat art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, acesta având următorul conținut: Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997; cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptăţite; persoanele fizice şi persoanele juridice, care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De asemenea, potrivit art. III din Titlul VI al aceleiași legi, titlu vizând modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, persoanele fizice şi persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
Ca atare, prin actul normativ specificat anterior, pentru cererile de restituire a imobilelor formulate exclusiv în temeiul Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000 s-a permis reformularea/formularea acestora și în intervalul suplimentar 25.07.2005 – 30.11.2005 (intervalele anterioare prescrise de lege pentru formularea cererilor de restituire erau următoarele: 04.11.1997 – 31.12.1998, în cazul Legii nr. 169/1997, și 12.01.2000 – 13.03.2000, în cazul Legii nr. 1/2000).
Concluzionând, în ipoteza cererii de restituire formulată în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, termenul de depunere a acesteia s-a împlinit în data de 01.11.2001, acesta nefiind suplimentat de intervalul prescris de Legea nr. 247/2005, aplicabil exclusiv pentru Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000 (terenurile ce fac obiectul acestor legi fiind agricole și forestiere).
Transmiterea cererilor de depuse în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 către comisiile constituite pe lângă autorităţile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în mod nelegal, cu încălcarea domeniului de aplicare a art. 43 din Legea nr. 165/2013, nu este de natură să atragă însă aplicarea Legii nr. 10/2001.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că cererile depuse în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 și transmise către comisiile constituite pe lângă autorităţile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 se vor soluționa în temeiul Legii nr. 10/2001. Transmiterea cererilor de depuse în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 către comisiile constituite pe lângă autorităţile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în mod nelegal, cu încălcarea domeniului de aplicare a art. 43 din Legea nr. 165/2013, nu este de natură să atragă însă aplicarea Legii nr. 10/2001.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.
