În cadrul întâlnirii președinților șefi de secție din cadrul ÎCCJ și Curților de Apel, București 15-16 noiembrie 2023, s-a pus problema referitoare la situația în care față de inculpat este pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni în care este cercetat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar (primul dosar), iar ulterior, există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune (al doilea dosar). Pornind de la premisa că dosarul penal în care poate fi luată măsura arestării preventive în cazul prevăzut în art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală este primul dosar, s-au ivit dificultăți în identificarea procedurii de urmat,
în sensul dacă procurorul va formula o propunere de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, potrivit art. 224 și urm. din Codul de procedură penală sau va cere judecătorului de drepturi și libertăți înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, potrivit art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală.
În opinia INM, în privința identificării dosarului penal în care poate fi luată măsura arestării preventive în cazul prevăzut în art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, primul sau al doilea dosar, problema a făcut obiectul dezbaterilor cu ocazia Întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, București, 27-28 februarie 2023 (minută, pagina 66), ocazie cu care, participanții au agreat, în majoritate, opinia în sensul că arestarea preventivă poate fi dispusă, în baza acestui temei de drept, în primul dosar.
Totodată, a făcut obiectul dezbaterilor cu ocazia Întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, București, 3-4 aprilie 2023 (minută, pag. 60), ocazie cu care, participanții au agreat, în unanimitate, punctul de vedere al INM, în sensul că arestarea preventivă poate fi dispusă, în baza acestui temei de drept, în oricare din cele două dosare, important fiind ca inculpatul să nu fie arestat preventiv, în baza aceluiași temei de drept, în ambele dosare.
Parchetul de pe lângă Înalta Curții de Casație și Justiție a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu recursul în interesul legii având următorul obiect:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, în situația în care față de inculpat este pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni în care este cercetat în stare de libertate (primul dosar), iar ulterior, există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune (al doilea dosar) sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, măsura arestării preventive în baza art. 223 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală se poate dispune în oricare din cele două cauze, atât timp cât inculpatul nu este arestat preventiv în ambele dosare, în baza aceluiași temei legal, doar în primul sau doar în al doilea dosar, dacă sunt întrunite și celelalte condiții legale pentru luarea măsurii preventive”.
Așadar, pornind de la premisa dispunerii măsurii arestării preventive în primul dosar, în care inculpatul este cercetat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, arestarea preventivă nu poate fi luată decât ca urmare a înlocuirii măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive, cu toate consecințele care decurg din aceasta, inclusiv lipsa caracterului executoriu al dispoziției de înlocuire (hotărârea devenind executorie la data rămânerii definitive, în aplicarea art. 550 alin. (1) din Codul de procedură penală).
În acest sens sunt chiar dispozițiile art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, potrivit cărora în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
Concluzia este firească, de vreme ce inculpatul nu poate fi cercetat sub imperiul a două măsuri preventive (control judiciar și arestare preventivă) în aceeași cauză.
