Două proiecte de lege privind modificarea Codului Penal și a Codului de procedură penală, inițiate de Ministerul Justiției, se află pe ordinea de zi a ultimei sedințe de Guvern din acest an, de miercuri, 28 decembrie 2022. Modificările sunt propuse ca urmare a mai multor decizii de admitere a unor excepții de neconstituționalitate pronunțate în ultimii ani de Curtea Constituțională cu privire la Codul penal, Codul de procedură penală și la unele dispoziții din legi speciale în materie penală. Pentru că aceste decizii nu au fost urmate de intervenții legislative, proiectele ce vor fi luate în discuție de către Executiv vizează exclusiv ”punerea în acord a dispozițiilor din actele normative menționate cu prevederile Constituției, așa cum acestea din urmă au fost interpretate prin decizii ale Curții Constituționale de admitere a unor excepții de neconstituționalitate referitoare la aceste acte normative”, se arată în expunerea de motive a proiectelor.
Modificări ale Codului penal și altor legi speciale în materie penală
– Proiectul de lege propune eliminarea sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv”, constatate ca neconstituțională prin Decizia 368/2017 a CCR, astfel încât art. 35 alin. (1) din Codul penal va avea următorul cuprins:
„Art. 35. – (1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.”
– Este propusă prevederea expresă a unei limite maxime a pedepsei rezultante aplicabile în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, astfel încât această pedeapsă rezultantă nu va putea depăși ca durată pedeapsa care ar fi rezultat prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni/pluralității intermediare dacă ambele fapte ar fi fost comise după majorat.
Astfel, în toate cazurile în care au fost săvârșite două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat (deci inclusiv, spre exemplu, în cazul comiterii celei de-a doua fapte după ce a fost pronunțată o condamnare definitivă la executarea unei măsuri educative privative de libertate pentru prima faptă), limita maximă a pedepsei închisorii aplicabile se calculează prin adăugarea la sancțiunea cu cea mai mare durată a unei treimi din cealaltă sancțiune, în mod similar modalității de calcul prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal.
Formularea propusă de proiectul de lege pentru art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal este următoarea:
„Art. 129. – (2) În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care: (…) b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat. Pedeapsa astfel obținută nu poate depăși durata pedepsei rezultante aplicabile potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) dacă ambele infracțiuni ar fi fost comise după majorat.”
– Proiectul de lege propune ca dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal să aibă următoarea formulare:
„Art. 297. – „(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”
Pentru reținerea infracțiunii de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu, va fi necesară încălcarea atribuțiilor prevăzute într-un act normativ de nivel primar lato sensu, după cum urmează: legi, ordonanțe, ordonanțe de urgență sau alte acte normative interne adoptate anterior actualei Constituții, care la data intrării în vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, decrete ale fostului Consiliu de Stat, Decrete-legi etc.), respectiv acte cu putere de lege din ordinea juridică unională (act normativ unional cu aplicabilitate directă și efecte general obligatorii – regulamente UE), în temeiul dispozițiilor art. 148 Constituție.
– Proiectul de lege propune reformularea art. 298 din Codul penal în termeni simetrici celor propuși pentru art. 297 alin. (1) din Codul penal. Art. 298 va avea următorul cuprins:
„Art. 298. Fapta funcționarului public care, din culpă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
– Se propune remedierea viciilor de neconstituționalitate prin completarea ipotezelor de incriminare prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal cu cea referitoare la conducerea pe drumurile publice a tractorului agricol sau forestier, fără permis de conducere. Pentru identitate de rațiune, s-a apreciat necesară inclusiv completarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 334 alin. (1), (2) și (4) din Codul penal cu ipoteza tractorului agricol sau forestier.
Proiectul de lege propune următorul cuprins pentru dispozițiile art. 334 alin. (1), (2) și (4) și art. 335 alin. (1) și (2):
„Art. 334. – (1) Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai sau a unui tractor agricol ori forestier neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, tramvai, tractor agricol ori forestier cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. (…)
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tractarea unei remorci ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase ori a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.”
„Art. 335. – (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
– Art. 3361 propus a fi introdus incriminează fapta conducătorului unui vehicul de a consuma alcool sau alte substanțe psihoactive, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice.
Prin urmare, proiectul de lege propune ca dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal și art. 3361 să aibă următorul cuprins:
„Art. 336. – (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevedeobligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”
„Art. 3361. – Consumul de alcool sau de alte substanțe psihoactive ulterior producerii unui accident de circulație
(1) Fapta conducătorului unui vehicul de a consuma alcool sau alte substanțe psihoactive, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea mostrelor biologice, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) efectuează transport public de persoane, transport de mărfuri periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu constituie infracțiune consumul de substanțe psihoactive, după producerea accidentului de circulație și până la recoltarea mostrelor biologice, dacă acestea sunt administrate de personal medical autorizat, în cazul în care administrarea acestora este impusă de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto.”
– Se propune eliminarea termenului „gravă” din conținutul art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor și, pentru asigurarea clarității normei, s-a optat pentru înlocuirea sintagmei „care au săvârșit astfel de infracțiuni” cu cea de „care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h)”, astfel încât denunțul care deschide calea obținerii beneficiului ce constă în reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege să nu se refere la orice infracțiune, ci doar la infracțiunile grave, astfel cumsunt definite la art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.
Prin urmare, proiectul de lege propune ca art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor să aibă următorul cuprins:
„Art. 19. Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h) beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”
– Proiectul propune completarea art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu un nou alineat, alin. (3), care să aibă următorul cuprins:
„(3) Dispozițiile art. 4 din Codul penal sunt aplicabile și atunci când, în urma unei decizii a Curții Constituționale sau a unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept sau în soluționarea unui recurs în interesul legii, o faptă determinată nu mai întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni sau forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii.”
Modificarea este propusă după ce, prin Decizia nr. 651/2018, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituțională, iar soluția legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituțională.
– Pentru punerea în acord a prevederilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal cu prevederile constituționale reținute în Decizia nr. 222/2015, proiectul propune reglementarea vizitei intime și în cazul persoanelor arestate preventiv, prin modificarea și completarea art. 69, 110 și 1121 din această lege.
Modificări propuse pentru Codul de procedură penală
– La art. 9 – modificarea alin. (5) pentru a reglementa dreptul la repararea pagubei și în cazul persoanei care a fost privată de libertate în mod injust în cursul procesului penal.
– Sunt propuse:
a) modificarea art. 21 alin. (1), pentru a se reglementa faptul că partea civilă (nu „partea îndreptățită potrivit legii civile”, cum prevede textul în vigoare) poate cere introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente în tot cursul urmăririi penale, până la emiterea unei soluții de către procuror.
b) pentru a se asigura un caracter efectiv al exercitării acestui drept, se propune completarea art. 20. Astfel, la articolul 20, după alineatul (1) se introduce un alineat nou, alin. (11), cu următorul cuprins:
„(11) Anterior emiterii unei soluții în cauză, organul de urmărire penală are obligația de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă și dacă cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, încheind un proces verbal în acest sens.”
– Se propune modificarea art. 52 alin. (3) în sensul eliminării sintagmei „cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii”.
– Sunt propuse:
a) modificarea art. 63 alin. (1) pentru ca dispozițiile art. 50 alin. (2) și (3) C.proc.pen. să fie aplicabile și în cursul urmăririi penale, sens în care se introduce o normă de trimitere la acestea.
b) introducerea la art. 281 alin. (1) a unei noi litere, b1), pentru reglementarea – ca un caz distinct de nulitate absolută – a încălcării dispozițiilor privind competența materială și competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală;
c) modificarea alin. (3) al art. 281, pentru a trimite expres la alin. (1) lit. a), b), c) și d), intervenția fiind necesară pentru corelare întrucât odată cu introducerea la alin. (1) a unei noi litere, b1), trimiterea actuală la alin. (1) lit. a) – d) nu ar mai fi corectă.
d) modificarea alineatului (4) al art. 281, astfel încât să se reglementeze termenele de invocare a cazurilor de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. b1), e) și f) dacă acestea intervin în cursul urmăririi penale și, respectiv, al procedurii de cameră preliminară;
e) modificarea lit. a) a art. 346 alin. (3) astfel încât restituirea cauzei la procuror să poată fi dispusă și atunci când „rechizitoriul este emis de un procuror necompetent după materie sau calitatea persoanei”;
f) introducerea unui articol nou, art. 3861 , care reglementează reluarea procedurii de camera preliminară. Aceasta se va putea dispune dacă în cursul judecății se constată nulitatea absolută a procedurii de cameră preliminară, caz în care instanța, prin încheiere, desființează încheierea prin care s-a dispus începerea judecății și stabilește limitele în care procedura va fi reluată. De asemenea, în acest caz se prevede că încheierea este supusă contestației în condițiile art. 4251 C.p.p.
– Se propune modificarea art. 70 C.proc.pen. pentru a reglementa la alin. (7) – (10) faptul că, atunci când procedura se desfășoară în fața judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, declarația de abținere sau cererea de recuzare a procurorului care participă la ședința de judecată se adresează acestora, sub sancțiunea inadmisibilității, se soluționează – prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac – de judecătorul/completul în fața căruia s-a formulat, iar în caz de admitere a abținerii sau a recuzării, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, completul de judecată va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin.
– Se propune:
a) modificarea art. 118 (pct. 12 din proiect) pentru a reglementa dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, precum și garanțiile pentru exercitarea acestuia; astfel, după depunerea jurământului sau a declarației solemne, martorului i se va aduce la cunoștință în condițiile art. 120, printre altele, dreptul de a nu declara fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina. Organul judiciar este obligat să-i aducă la cunoștință acest drept înainte de fiecare audiere.
b) modificarea alin. (1) al art. 120 în sensul în care aducerea la cunoștință a drepturilor și obligațiilor să aibă loc după depunerea jurământului/declarației solemne, iar nu anterior acestui moment (cum rezultă de lege lata din dispozițiile art. 121 alin. (1) C.proc.pen.), avându-se învedere în acest sens par. 85 al Decizia nr. 236/2020.
c) modificarea art. 121 alin. (1) în sensul că depunerea jurământului sau a declarației solemne va avea loc după ce martorului i se aduce la cunoștință obiectul cauzei și i se pun întrebările privitoare la relațiile cu părțile și subiecții procesuali principali;
– La art. 102, având în vedere Decizia nr. 22/2018, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei, precum și înlăturarea din dosarul cauzei a mijlocului de probă, corespunzător probei excluse.”
– La art. 117 alin. (1) se propune reglementarea, prin introducerea unei noi litere, lit. c), a faptului că au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor și „persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau acelora dintre părinți și copii, dacă dovedesc că au conviețuit sau conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul”.
Cu privire la existența unor astfel de relații martorul va fi întrebat de organul judiciar, sens în care se propune modificarea corespunzătoare a art. 119 alin. (2). Astfel, martorului i se comunică obiectul cauzei, faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor și apoi este întrebat, între altele, dacă a stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii ori se află în relații de prietenie sau de dușmănie cu suspectul, inculpatul, persoana vătămată ori cu celorlalte părți din procesul penal.
– La art. 126, pentru punerea în acord cu Decizia nr. 248/2019 se propune modificarea alin. (6), reglementându-se faptul că măsurile de protecție a martorilor dispuse în cursul urmăririi penale se verifică din oficiu – în procedura de cameră preliminară o singură dată, în termen 15 zile de la primirea dosarului, iar în cursul judecății, înainte de începerea cercetării judecătorești, precum și înainte de fiecare audiere;
– Văzând Decizia Curții Constituționale nr. 55/2020, se propune după articolul 139 introducerea unui nou articol, art. 1391, cu următorul cuprins:
„(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări.
(2) Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în procedura de camera preliminară de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”
– Se propune:
a) modificarea art. 145, pentru claritate și pentru o mai bună sistematizare a reglementării. Singura modificare de conținut față de dispozițiile aflate în vigoare se regăsește în partea introductivă a alin. (3), procurorul putând să amâne motivat informarea/prezentarea conținutului proceselor-verbale de redare/suportului cel mai târziu până la soluționarea cauzei (iar nu „până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei” – cum prevede în prezent art. 145 alin. (5 C.proc.pen.), formula propusă fiind mai exactă.
b) introducerea unui articol nou, art. 1451, care va reglementa plângerea împotriva măsurilor de supraveghere tehnică. Această procedură – necesară potrivit Decizia nr. 244/2017 – va fi accesibilă atât persoanelor cu privire la care s-a dispus sau confirmat o măsură de supraveghere tehnică și care nu au dobândit în acea cauză calitatea de parte, cât și inculpatului față de care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală [alin. (1)] (întrucât în cazul renunțării la urmărirea penală judecătorul de cameră preliminară chemat să confirme soluția procurorului nu are competența de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, iar în cazul clasării pot exista situații în care nici inculpatul nu este interesat să formuleze plângere în temeiul art. 341 C.proc.pen., deoarece este de acord cu temeiul clasării, nici alte persoane nu o formulează, în aceste ipoteze nu se va putea ajunge în procedura de cameră preliminară, așa încât singura procedură în care poate fi verificată legalitatea dispunerii și a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică este cea nou-reglementată).
c) introducerea în Capitolul VI din Titlul IV al Părții speciale – dedicat procedurii reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în alte cazuri – a unui articol nou, art. 5391, ce vizează reglementarea dreptului la repararea pagubei în cazul măsurilor de supraveghere tehnică dispuse nelegal.
Potrivit propunerii, va beneficia de acest drept orice persoană față de care s-a dispus, confirmat, prelungit ori, după caz, s-a pus în executare în mod nelegal o măsură de supraveghere tehnică, (indiferent dacă a avut sau nu calitatea de parte sau subiect procesual în cauza în care s-a dispus respectiva măsură).
d) modificarea art. 540 alin. (1) – (3), precum și a art. 541 alin. (1) și (2), pentru a reglementa felul și întinderea reparației, respectiv condițiile de exercitare a acțiunii în repararea pagubei pentru acest nou caz de despăgubire.
– Pentru a pune în acord dispozițiile art. 1461 cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 421/2020, se propune modificarea alin. (8) și abrogarea alin. (9), pentru a face aplicabile dispozițiile art. 145 și art. 1451 și în cazul metodei speciale de supraveghere constând în obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane.
– La art. 223 se propune introducerea unui nou alineat, alin. (3), pentru a reglementa faptul că față de inculpatul care, în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății, a mai fost arestat preventiv sau față de care s-a dispus anterior arestul la domiciliu, se poate dispune măsura arestării preventive numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.
Urmare acestei modificări și având în vedere că art. 218 alin. (1) C.proc.pen. trimite la art. 223 C.proc.pen., dispoziția nou-introdusă va fi aplicabilă și în cazul arestului la domiciliu.
– La art. 235 se propune modificarea alin. (1) în sensul precizării faptului că în cursul urmăririi penale propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, sub sancțiunea nulității absolute.
– La art. 2523 se propune modificarea alin. (3) și introducerea unui alineat nou, alin. (4), în sensul reglementării faptului că asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate instanța se pronunță prin încheiere motivată, care este supusă contestației la instanța superioară, respectiv la completul competent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația putând fi formulată de către părți, custode, procuror, precum și de către orice altă persoană interesată.
– Se propune modificarea alin. (2) al art. 282 astfel încât nulitatea relativă să poată fi invocată nu doar de suspect, inculpat, celelalte părți sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate, cât și de procuror, precum și, din oficiu, de judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de instanța de judecată.
– Având în vedere Decizia nr. 802/2017, la art. 345 se propune modificarea alin. (1) pentru a permite judecătorului de cameră preliminară, în soluționarea cererilor și excepțiilor formulate ori excepțiilor ridicate din oficiu, să administreze orice mijloace de probă, iar nu doar înscrisuri noi.
– Întrucât și în procedura plângerii împotriva soluției de clasare dispuse față de inculpat judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, asemenea celui sesizat cu rechizitoriu, având în vedere considerentele Deciziei nr. 802/2017, la art. 341 se propune modificarea alin. (51) în sensul reglementării faptului că atunci când clasarea s-a dispus față de inculpat [caz vizat de art. 34alin. (7) C.proc.pen.] judecătorul de cameră preliminară verifică soluția atacată „pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă”.
– Se propune:
a) introducerea la art. 345, după alin. (1), a două noi alineate, alin. (11) și (12), pentru a reglementa modalitatea în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să procedeze atunci când actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informații clasificate.
b) introducerea la art. 374, după alin. (10), a două noi alineate, alin. (11) și (12), conținând o reglementare identică celei propuse pentru art. 345 alin. (11) și (12), ce va deveni incidentă atunci când în cursul cercetării judecătorești urmează a fi administrate probe ce constituie informații clasificate.
– Se propune:
a) modificarea alin. (1) al art. 386 C.proc.pen. în sensul reglementării faptului că, atunci când dispune schimbarea încadrării juridice, instanța este obligată să pună în vedere inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru pregătirea
apărării față de noua încadrare;
b) modificarea alin. (4) al art. 377 C.proc.pen., urmând a reglementa faptul că dispozițiile art. 386 C.proc.pen., astfel cum sunt modificate prin prezentul proiect, se aplică în mod corespunzător și în procedura de judecată accelerată (în cazul recunoașterii de către inculpat a învinuirii)
– La art. 453 se propune modificarea alin. (3) și (4) astfel încât cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. să poată fi invocat și în defavoarea celui achitat, a persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
– La art. 457 se propune modificarea alin. (2) C.proc.pen., pentru a reglementa termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire și momentul de la care curge acesta atunci când cazul de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. este invocat în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui față de care s-a încetat procesul penal.
– La art. 469 se propune modificarea alin. (7) pentru a se reglementa expres faptul că:
(i) admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desființarea de drept a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în lipsa persoanei condamnate (de exemplu, dacă judecata a avut loc în lipsa celui condamnat inclusiv în procedura de cameră preliminară, vor fi desființate ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal și încheierile pronunțate în camera preliminară) și că (ii) „judecata se reia din faza procesuală desfășurată în lipsa persoanei condamnate”
– Se propune modificarea art. 539 C.proc.pen. pentru a reglementa dreptul la despăgubiri și în favoarea persoanei care, deși a fost privată legal de libertate în cursul procesului penal, ulterior, pentru infracțiunea care a justificat luarea măsurii, s-a dispus – în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) – d) – clasarea sau achitarea, cu excepția cazului în care soluția s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârșite.
– La art. 589 alin. (1) se propune modificarea lit. b) pentru a permite acordarea unei amânări a executării pedepsei privative de libertate tuturor persoanelor condamnate, indiferent de sex, care au un copil mai mic de un an.
DOCUMENT – Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a altor acte normative:
DOCUMENT – Proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative:
