În practica judiciară soluționată în cadrul întâlnirii judecătorilor președinți de secție penală din 2024 s-a pus problema modului de calcul al termenului procedural pe ore în care pot fi declarate, exemplificativ, contestațiile împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, în procedura camerei preliminare ori în cursul judecății (art. 204 alin. (1), art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală), contestațiile împotriva încheierilor prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel (art. 250 ind. 1 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală), contestațiile împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor asigurătorii cu ocazia verificărilor periodice în cursul procedurii în camera preliminară ori al judecății (art. 250 ind. 2 rap. la art. 250 ind. 1 alin. (1) din Codul de procedură penală) sau recursurile împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă (art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale).
Având ca suport al discuțiilor termenul de 48 de ore de la pronunţare în care poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia fiind inadmisibilă, dar și o încheiere pronunțată în data de 15.03.2024 la ora 10.30, cu privire la modul de calcul al termenului procedural pe ore, au fost exprimate trei opinii în practica judiciară:
Într-o prim ă opinie, s-a apreciat că termenul de 48 de ore care a început să curgă la data de 15.03.2024, ora 10.30 se împlinește la data de 17.03.2024, ora 12.30.
În acest sens, s-a arătat că ziua este unitatea de timp care cuprinde 24 de ore şi care începe la ora 00,00 şi se sfârşeşte la ora 24,00. Totodată, ora este unitatea de timp care este formată din 60 minute, iar o oră, ca unitate de timp poate fi, spre exemplu intervalul de timp dintre 10,00 – 11,00, dar în acelaşi timp o oră este şi intervalul de timp dintre 10,30 – 11,30. Din acest ultim punct de vedere, legea nu prevede expres că ora nu poate fi privită ca fracţie de timp, ci doar ca întreg.
O interpretare în sensul că termenul care a început să curgă la 15.03.2024 la ora 10.30 se împlinește la 17.03.2024 ora 12.00 determină o micșorare a termenului pe ore, ceea ce în mod evident creează un dezavantaj față de cei pentru care pronunțarea a avut loc la ora 10.00.
În cea de-a doua opinie , s-a apreciat că termenul de 48 de ore care a început să curgă la data de 15.03.2024, ora 10.30 se împlinește la data de 17.03.2024, ora 12.00. În sprijinul acestei opinii, s-a arătat că, potrivit legii procesual penale, fiecare zi începe să curgă de la ora 00,00, astfel că în mod similar trebuie considerat că fiecare oră începe să curgă de la 00,00, 01,00, 02,00 şi aşa mai departe, unităţile de timp pe ore împlinindu-se la ora 00,59, 01,59, 02,59, ş.a.m.d. Cu alte cuvinte, dacă o unitate de timp zi nu începe să curgă în niciun caz începând, de exemplu, cu ora 15,00 a acelei zile, ci de fiecare dată de la ora 00,00, aşa şi unitatea de timp oră nu poate începe să curgă de la ora 10,30, ci de la ora 10,00.
Prin urmare, dacă momentul pronunțării unui act procedural este ora 10,30 (deci în intervalul unităţii de timp oră 10,00-11,00), rezultă că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul de procedură penală, intervalul de timp 10,30-11.00 (inclus în unitatea de oră 10,00-11,00) nu se va lua în considerare la calculul termenului pe ore. În exemplul supus discuţiei, începând cu data de 15.03.2024, ora 11,00, trebuie calculate cele 48 de ore, ultima dintre cele 48 de ore fiind unitatea de timp situată în data de 17.03.2024, intervalul 10,00-11,00.
Cum nici această ultimă oră din cadrul termenului nu se ia în considerare la calculul termenului, rezultă că termenul de 48 de ore se va împlini în data de 17.03.2024, ora
12,00 (după ora 11,00 se mai adaugă o oră), recursul formulat după acest moment fiind tardiv. Nu în ultimul rând, soluţia propusă preia raţionamentul utilizat la calculul
termenului procedural pe zile, în cazul căruia practica judiciară este unanimă în a considera că nu are relevanţă ora din cursul primei zile în care termenul începe să
curgă. Aşadar, aplicând acelaşi raţionament, nici în cazul termenului procedural pe ore nu ar trebui avut în considerare minutul din cadrul primei ore în care termenul
începe să curgă.
În cea de-a treia opinie , termenul de 48 de ore care a început să curgă la data de 15.03.2024, ora 10.30 se împlinește la data de 17.03.2024, ora 13.00. În esență, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii constau în aceea că pentru termenele procedurale a căror durată este fixată în ore, ora se socoteşte în 60 de minute, iar fracţiunile de oră nu se socotesc (de exemplu pentru actul în care se menţionează „ora 10 şi jumătate”, termenul curge de la ora 11). În calculul termenului, nu se socoteşte ora de la care începe să curgă termenul (ora 11, în exemplul dat) și nici ora în care acesta se împlinește (ora 12, în același exemplu).
În opinia INM a doua opinie este cea corectă.
Pornind de la același exemplu care servește drept suport al discuțiilor, unitatea de timp este stabilită expres prin textul legal care prevede respectivul termen, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta fiind ora.
În lipsa unor dispoziții exprese și derogatorii, termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac a recursului împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, normă procesual penală cu caracter general.
Astfel, în cazul termenului procedural stabilit pe ore, prin art. 269 alin. (2) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut sistemul „orelor libere”, astfel încât nu se socotește ora de la care începe să curgă termenul și nici ora în care acesta se împlinește.
În același timp, termenele procedurale se calculează pe unități pline de timp,acestea neputând fi fracționate prin modalitatea de calcul al curgerii timpului.
Prin urmare, în cazul termenului de 48 de ore care curge de la pronunțarea încheierii, în condițiile în care pronunțarea are loc în data de 15.03.2024 la ora 10.30, ora de la care începe să curgă termenul care nu se socotește în calculul acestuia este ora 10.00 (în fapt, intervalul de timp 10.30-11.00), de vreme ce ora nu poate fi fracționată în minute. Este adevărat că legea procesual penală nu prevede expres că ora nu poate fi privită ca fracţie de timp, ci doar ca întreg, însă aceasta nici nu prevede minutul ca unitate de timp. De altfel, la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul de procedură penală, fără ca minutul să fie inclus în aceeași enumerare.
În continuare, ora în care termenul se împlinește care nu se socotește nici ea în calculul termenului este ora 11.00 a zilei de 17.03.2024. Așadar, termenul de 48 de ore se va împlini în data de 17.03.2024, ora 12.00. În același sens este și literatura de specialitate:
„Pentru termenele procedurale a căror durată este fixată în ore, ora se socotește în 60 de minute; fracțiunile de oră nu se socotesc (ex.: act în care se menționează „la ora 12 și un sfert”, termenul curge de la ora 13).” (V. Dongoroz, Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea Generală. Volumul V, ediția a II-a, Academia Institutul de Cercetări Juridice, 2003, p.387) „În cazul unui termen de 24 de ore care începe la ora 11.09, acesta va expira la ora 13 a doua zi, fiindcă nici ora 11, când termenul începe să curgă, și nici ora 11 de a doua zi nu se includ în cele 24 de ore.” (I. Neagu, Tratat de procedură penală. Partea Generală, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Universul Juridic, 2010, p. 663)
„ […] la calcularea termenelor procedurale (de succesiune sau de regresiune) pe ore sau pe zile nu se socotește ora (indiferent de minutele scurse din această oră) sau ziua (indiferent de orele scurse din această zi) de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește (sistemul orelor/zilelor libere); spre exemplu, …tot astfel, potrivit art. 68 alin. (5) C.proc.pen., soluționarea în 24 de ore a declarației de abținere formulate în data de 1 martie 2019, ora 12:10 trebuie făcută până la data de 2 martie, ora 14:00.” (M. Udroiu, Sinteze de Procedură penală.Partea Generală, Volumul II, ediția 5, C.H.Beck, 2024, p. 1571)
Este adevărat, în aparență, calculând astfel termenul, partea interesată arputea să nu beneficieze de întreaga lui durată (ori de câte ori pronunțarea nu are loc la o oră fixă), însă aceasta numai dacă se procedează la un calcul temporal al orei, neavut în vedere de legiuitor în stabilirea modului de calcul al termenului legal. De altfel, și în cazul termenelor pe zile, ziua la care începe să curgă termenul și care nu se socotește la calcularea termenului este prima zi, indiferent de ora la care actul procedural este pronunțat sau comunicat.
De menționat și că parte din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală redată în sprijinul primei opinii (deciziile nr. 631/2023, nr. 384/2020, nr. 107/2017 și nr. 164/2017) este relevantă sub aspectul stabilirii momentului de la care se calculează termenul procedural pe ore, însă în situația în care nu se cunoaște ora pronunțării actului procedural care a determinat curgerea lui, respectiv, ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural.
Participanții la întâlnire au agreat, în majoritate, opinia INM, pentru argumentele prezentate în susținerea acesteia.
În cadrul opiniei agreate în minoritate, care este prima opinie, s-a arătat în dezbateri, suplimentar argumentelor deja prezentate, că minutul este luat în calculul termenului pe ore, ceea ce decurge și din dispozițiile art. 209 alin. (3) din Codul de procedură penală, care se referă la timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii. Astfel, acest timp strict necesar poate fi și de ordinul minutelor.
Or, indiferent de natura termenului, termen substanțial sau procedural, ora trebuie să poată fi privită ca fracție de timp. Nu în ultimul rând, ora, ziua, luna sunt menționate în cuprinsul art. 269 alin. (1) din Codul de procedură penală ca momente de la care începe să curgă termenul, or, momentul este determinat chiar de ora 12:10, 13:30 etc.
