Curtea Constituțională a publicat, luni, motivarea deciziei referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146^1 din Codul de procedură penală, care definește obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane. Potrivit instanței de contencios administrativ, tranzacțiile financiare ale unei persoane sunt de natură a oferi date despre încasările, plățile, achizițiile de bunuri și servicii pe care o persoană le face, informații inclusiv cu privire la sănătatea sau cu privire la localizarea persoanei la un moment dat. Astfel, Curtea a constatat că se impune o obligație pozitivă din partea statului ce are ca obiect reglementarea, în cadrul legislației interne, a unui „recurs efectiv“ care să permită înlăturarea eventualei încălcări a drepturilor și a libertăților fundamentale.
Curtea Constituțională a fost sesizată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, printr-o încheiere din 2018, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146^1 din Codul de procedură penală, ridicată de Horațius Dumbravă.
Excepția de neconstituționalitate a fost motivată prin faptul că, prin Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 145 din Codul de procedură penală în măsura în care nu permit contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de acestea și care nu are calitatea de inculpat în cauză. În acest context, Curtea Constituțională a precizat că, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime, iar, potrivit art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor oficiale.
Ca atare, Curtea a conchis în decizia menționată (paragraful 63) că „în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerință în viața privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control a posteriori încuviințării și punerii în executare a supravegherii tehnice”. (…)
În consecință, cum față de orice persoană se poate cere măsura supravegherii tehnice, chiar dacă nu are o anume calitate în procesul penal, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, o astfel de persoană, față de care s-a dispus măsura de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți, are dreptul de a solicita un control a posteriori asupra acestei măsuri de către un judecător independent și imparțial.
Chiar dacă încuviințarea măsurii speciale de supraveghere privind obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane (art. 146^1 din Codul de procedură penală) nu a făcut obiectul unei verificări a constituționalității sale, se consideră că Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017 se referă și la acest articol din moment ce alin. (9) al art. 146^1 din Codul de procedură penală face trimitere la art. 145 din Codul de procedură penală.
În schimb, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. Consideră că textele criticate nu sunt în contradicție cu dispozițiile constituționale, întrucât măsura obținerii datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane, prevăzută de art. 146^1 din Codul de procedură penală, nu constituie o ingerință în viața personală și, ca atare, nu aduce atingere unui interes legitim al unei persoane.
După analiza textelor legale, CCR a decis: ”Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Horațius Dumbravă în Dosarul nr. 2.871/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 146^1 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalității măsurii referitoare la obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională.”
Ce argumente a invocat Curtea Constituțională în admiterea excepției de neconstituționalitate, aflați în documentul următor:
