A MINORILOR ÎN LEGEA NR. 217/2023
În data de 11 iulie 2023, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 217/2023 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, a căror
dispoziții vor intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2024.
Acest act normativ a fost puternic criticat de către profesioniști ai dreptului, având în vedere,
în principal, inechitățile în plan practic pe care le va atrage opțiunea legiuitorului de a abroga
dispozițiile art. 220 Cod penal privind infracțiunea de act sexual cu minor, și de a considera
„Viol săvârșit asupra unui minor” orice raport sexual, act sexual oral sau anal, precum și orice
alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor care nu a împlinit 16 ani, dacă
diferența de vârstă între făptuitor și victimă depășește 5 ani.
În acest articol însă ne propunem să atragem atenția asupra altor dispoziții legale adoptate
prin Legea nr. 217/2023 care constituie necorelări grave cu prevederi legale din partea
generală a Codului penal, care la rândul lor crează premisele unor inechități în practică.
Astfel, art. 218^1 alin. (3) Cod penal va avea următorul conținut „Raportul sexual, actul
sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de
către un minor cu un alt minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori
de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare se pedepsesc cu închisoarea de la 3
la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
De asemenea, conform art. 219^1 alin. (2) Cod penal privind Agresiunea sexuală săvârșită
asuora unui minor: „Fapta prevăzută la alin. (1) comisă între minori prin constrângere,
punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această
stare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”
Așadar, aceste infracțiuni prevăd în mod expres pedepse cu închisoarea pentru minori,
precum și pedeapsă complementară în cazul art. 218^1 alin. 3 Cod penal, acest lucru
contravenint flagrant cu dispozițiile privind regimul răspunderii penale a minorilor în Noul Cod
penal.
Potrivit art. 114 Cod penal: „Consecinţele răspunderii penale
(1) Faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani
se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) Faţă de minorul prevăzut în alin.(1) se poate lua o măsură educativă privativă de
libertate în următoarele cazuri:
a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este
judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de
7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.”
2
Așadar, singurele sancțiuni penale care pot fi aplicate minorului care este găsit vinovat
pentru săvârșirea unei infracțiuni sunt măsurile educative, prevăzute de art. 115 Cod penal
(măsuri neprivative de libertate: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la
sfârşit de săptămână, asistarea zilnică; precum și măsurile privative de libertate: internarea
într-un centru educativ, internarea într-un centru de detenţie) și în niciun caz nu pot fi
aplicate pedepse principale (închisoare, amendă penală) sau complementare
(interzicerea exercitării unor drepturi).
Este de subliniat faptul că aceste două infracțiuni, anterior citate, ar fi singurele infracțiuni
prevăzute de legile în vigoare în România care sancționează minorul cu închisoare, lucru
care desigur reprezintă o mare eroare a legiuitorului.
Ca să evidențiem și mai mult absurdul situației, după data de 1 ianuarie 2024 o faptă de
agresiune sexuală sau viol săvârșită de către un minor asupra unui alt minor va putea fi
sancționată mai grav, decât o faptă de omor calificat săvârșită de către un minor, în contextul
în care pentru săvârșirea infracțiunii de viol s-ar aplica o pedeaspă cu închisoarea de la 3-10
ani, iar pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat instanța de judecată va dispune măsura
internării într-un centru de detenție pentru o perioadă cuprinsă între 5-15 ani.
Este de precizat faptul că durata sancțiunii penale nu este singurul aspect important, trebuie
avut în vedere faptul că regimul de executare al pedepsei cu închisoarea este unul mai sever
în comparație cu internarea în centru de detenție, condițiile de liberare înainte de termen sunt
mai stricte când vine vorba de pedeapsa închisorii față de internarea în centrul de detenție și,
nu în ultimul rând, măsurile educative nu atrag nicio interdicție, decădere sau incapacitate, pe
când condamnarea unui adult la închisoare poate produce efecte și după executarea
pedepsei principale în cazul în care au fost aplicate pedepse complementare, posibilitatea
reținerii unei stări de recidivă postexecutorie, precum și în ce privește reabilitarea
condamnatului.
În concluzie, reglementarea expresă a infracțiunii de viol și agresiune sexuală comise de
către un minor asupra unui minor nu era necesară, nu este legală și nici oportună, atât timp
cât regimul răspunderii penale a minorilor este reglementat cu titlu general și unitar în partea
generală a Codului Penal.
