Cu unanimitate de voturi în ședința din 21 iunie Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României şi a constatat că Legea pentru modificarea art.215 alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituțională, în ansamblul său.
În esență, Curtea a reținut că Senatul nu a avut posibilitatea să dezbată și să se exprime prin vot cu privire la domeniul de reglementare al art. II și III adoptate de Camera Deputaților prin care au fost introduse atribuții noi în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii, ce țin de competența decizională a Senatului, fiind prin urmare exclus din procesul legislativ.
Curtea a constatat că textul legii în forma adoptată de Camera Deputaților reprezintă o schimbare de esență și se îndepărtează în mod fundamental atât de la voința inițiatorilor, cât și de la voința primei Camere sesizate, dispozițiile art. II și III nefiind dezbătute de Senat, care a respins legea în forma propusă de inițiatori.
Modificările realizate de Camera Deputaților, Cameră decizională, sub aspect cantitativ și calitativ sunt de natură să contravină exigențelor principiului bicameralismului instituit de art.61 alin.(2) și art.75 din Constituție, aspect ce atrage neconstituționalitatea Legii pentru modificarea art.215 alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, în ansamblul său.
Totodată, analizând criticile intrinseci de neconstituționalitate, Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate, iar dispozițiile art. I din Legea pentru modificarea art.215 alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt neconstituționale întrucât sunt neclare, lipsite de previzibilitate și de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil.
