În practica judiciară s-a pus problema stabilirii obiectului contestației formulate în baza art. 347 C. proc. pen. și, în consecință, a posibilității verificării legalității și temeiniciei încheierii intermediare pronunțate în procedura de cameră preliminară, potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., în situația concretă în care calea de atac a contestației a fost declarată numai împotriva încheierii finale de cameră preliminară pronunțate în baza art. 346 C. proc. pen., potrivit declarației de contestație formulate în termen legal.
Într-o opinie, s-a apreciat că în situația prezentată completul de cameră preliminară nu va putea analiza legalitatea și temeinicia încheierii intermediare, împotriva căreia nu a fost formulată contestația potrivit declarației de contestație, referirile din cuprinsul memoriului de contestație depus după expirarea termenului de 3 zile prevăzut de art. 347 alin. (1) C. proc. pen., precum și susținerile din dezbateri privind modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor prin încheierea intermediară, fiind „inadmisibile” sau „în afara cadrului judecăţii”, fără nicio relevanţă pentru delimitarea cadrului judecăţii.
Într-o altă opinie, s-a apreciat că judecătorii de cameră preliminară sesizați cu soluționarea unei contestații formulate în baza art. 347 alin. (1) C. proc. pen., vor analiza atât legalitatea și temeinicia încheierii intermediare, cât şi a celei finale, chiar și în cazul în care nu s-a menționat expres în cuprinsul declarației de contestație că se formulează contestație împotriva ambelor încheieri.
În opinia INM cel de-al doilea punct de vedere exprimat este cel corect. Potrivit art. 347 alin. (1) C. proc. pen., în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) – (4 ind. 2), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor.
Astfel, dispoziţiile procesual penale prevăd că părţile pot contesta, atât încheierea finală (de dezînvestire), cât şi cea intermediară, cu privire la modalitatea desoluţionare a cererilor şi excepţiilor, însă nu prevăd posibilitatea formulării pe cale separată a unei căi de atac împotriva încheierii intermediare, astfel încât contestaţia formulată împotriva încheierii finale se consideră a fi formulată şi împotriva încheierii intermediare. Chiar dacă procurorul, părțile sau persoana vătămată nu au formulat contestaţie în termenul de 3 zile prevăzut în art. 347 alin. (1) C. proc. pen. împotriva încheierii intermediare, arătând că este vizată şi această încheiere tocmai prin motivele contestaţiei (care pot fi prezentate și în dezbateri), respectarea dispoziţiilor privind termenul de formulare a contestaţiei cu privire la încheierea finală pronunţată de judecătorul de cameră preliminară acordă posibilitatea instanţei de a analiza şi încheierea intermediară, chiar dacă aceasta nu a fost contestată, în mod separat, în termenul prevăzut în art. 347 alin. (1) C. proc. pen.
În acest sens s-a pronunțat și I.C.C.J., Secţia penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea nr. 779 din 20 noiembrie 2020: „În raport cu dispoziţiile art. 347 alin. (1) C. proc. pen. – conform cărora, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) – (4 ind. 2), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestaţie, iar contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor -, respectarea termenului de 3 zile cu privire la încheierea finală pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. permite completului de 2 judecători de cameră preliminară învestit pe calea contestaţiei să examineze şi încheierea intermediară prin care au fost soluţionate cererile şi excepţiile, chiar dacă încheierea intermediară nu a fost indicată în mod distinct în contestaţie în termenul prevăzut în art. 347 alin. (1) C. proc. pen., ci numai în motivarea contestaţiei”.
Relevantă este și încheierea nr. 742 din 8 septembrie 2021 a I.C.C.J., Secţia penală, prin care s-au reținut următoarele: „Contestaţia formulată împotriva încheierii interlocutorii prin care sunt constatate vicii ale actului de sesizare, raportat la prevederile art. 345 din C. proc. pen., este inadmisibilă, chiar dacă în cuprinsul acesteia au fost respinse o parte dintre cererile şi excepţiile invocate, controlul asupra modului de soluţionare a cererilor şi excepţiilor putând fi realizat pe calea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care se va dispune începerea judecăţii sau restituirea cauzei la parchet. Pot fi supuse contestaţiei numai încheierile prin care judecătorul a soluţionat cauza în camera preliminară şi a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute în art. 346 alin. (1) – (4 ind. 2) din C. proc. pen., celelalte încheieri neputând fi supuse separat contestaţiei, ci numai odată cu încheierea pronunţată în temeiul art. 346 alin. (1) – (4 ind. 4) din C. proc. pen., prin care s-a soluţionat procedura de cameră preliminară.”
Art. 347:
(1) Împotriva încheierii pronunţate în temeiul art. 346 procurorul şi inculpatul pot face contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.
(2) Contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii.
(3) Dispoziţiile art. 343–345 se aplică în mod corespunzător.
