În urma întâlnirii procurorilor șefi în materia dreptului procesual penal—parte generală Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — SPM a ridicat problema instrumentării in rem (cu privire la faptă) a cauzelor privind morți suspecte ale militarilor survenite în timpul serviciului.
În opinia INM faptul că victima unei morți considerate suspecte este militar aflat în timpul serviciului nu atrage, prin sine, competența parchetului militar.
Astfel, de pe o parte, cercetarea condițiilor în care s-a produs decesul unei persoane în timpul serviciului revine în mod obligatoriu organelor judiciare întrucât este considerată, până la elucidarea cauzelor, moarte suspectă, situație în care este obligatorie și efectuarea autopsiei.
Potrivit art. 185 alin. (1) Cod procedură penală, „autopsia medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este suspectă de a fi violentă sau când nu se cunoaşte cauza morţii ori există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infracţiune ori în legătură cu comiterea unei infracţiuni”.
Când decesul a survenit în incinta unei unități militare, aceeași măsura în care evenimentul este legal prezumat a fi moarte suspectă îndreptățește și luarea în considerare, ab initio, a ipotezei că el ar fi putut fi produs de o persoană având calitatea de militar, astfel că în această situație învestirea parchetului militar este justificată.
La fel, în alte situații în care circumstanțele cauzei sunt apte să genereze o atare presupunere (sau, cel puțin, să reclame excluderea unei atare ipoteze), de exemplu când decesul survine în prezența altor militari cu ocazia desfășurării unei misiuni, sau în cadrul unui eveniment (de tip paradă, defilare etc) unde sunt prezente mai multe persoane cu această calitate.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Ordinul MJ nr. 255/2000, decesul este considerat moarte suspectă în următoarele cazuri:
a) moarte subită;
b) decesul unei persoane a cărei sănătate, prin natura serviciului, este verificată periodic din punct de vedere medical;
c) deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei întreprinderi sau instituţii;
d) deces care survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în detenţie sau private de libertate, decesele în spitalele psihiatrice, decesele în spitale penitenciare, în închisoare sau în arestul poliţiei, moartea asociată cu activităţile poliţiei sau ale armatei în cazul în care decesul survine în cursul manifestaţiilor publice sau orice deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, cum este suspiciunea de tortură sau oricare altă formă de tratament violent sau inuman;
e) multiple decese repetate în serie sau concomitent; f) cadavre neindentificate sau scheletizate;
g) decese survenite în locuri publice sau izolate;
h) moartea este pusă în legătură cu o deficienţă în acordarea asistenţei medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie ori de protecţie a muncii;
i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenţie diagnostică sau terapeutică medico-chirurgicală.
