O plângere cu acest obiect a fost depusă la Postul de Poliție din Popești. Până se cercetează cele reclamate, fata a obținut ordin de protecție împotriva bărbatului care și în timpul audierilor a avut o stare de nervozitate excesivă chiar și în timpul audierilor. Instanța a reâinut conform rejust.ro că <a dat dovadă de o stare de nervozitate excesivă, încercând chiar să se îndrepte spre reclamantă, în timp ce relata judecătorului poziţia sa procesuală). Aşadar, instanţa apreciază că integritatea psihică a reclamantei este pusă în pericol.>.
Fata reclamat că bărbatul a avut un comportament nepotrivit faţă de ea în perioada februarie 2023-ianuarie 2024, exercitând acte de agresiune sexuală împotriva sa, formulând la data de 05.02.2024 inclusiv o plângere penală. Astfel cum rezultă din adresa Postului de Poliţie Popeşti, prin plângerea penală s-a reclamat faptul că, în perioada sus menţionată,< pârâtul a sărutat-o pe reclamantă de mai multe ori pe gură şi pe sâni, i-a atins sânii, picioarele şi burta, iar în unele seri în care mama sa era plecată la muncă, acesta se aşeza îmbrăcat lângă ea în pat şi o strângea lângă el>. Pârâtul a precizat în faţa instanţei că este de acord cu emiterea ordinului de protecţie pe o perioadă de 12 luni, întrucât nu mai doreşte să se apropie şi să o vadă pe reclamantă. La interpelarea instanţei, acesta a precizat că nu solicită administrarea vreunei probe.< În drept, conform art. 38 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii: a)evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b)reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c)limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d)cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 19; e)obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; f)interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; g)obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere; h)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; i)obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; j)încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora>, scrie rejust.
Referitor la existența unor acte de violență, instanţa reţine că pârâtul şi-a însuşit cererea reclamantei, respectiv măsurile solicitate a fi instituite prin ordinul de protecţie, şi nu a dorit administrarea unor probe în cauză, prin aceasta asumându-şi practic violenţele reclamate. ;Probatoriul administrat în cauză, la solicitarea părţilor, a fost unul sumar, astfel că, din înscrisurile şi mijloacele de probă depuse la dosar, instanţa nu poate reţine, fără dubiu, exercitarea de către pârât a unor acte de violenţă sexuală împotriva reclamantei. Reclamanta a înregistrat la Postul de Poliţie Popeşti, în data de 05.02.2024, o plângere penală împotriva pârâtului, pentru comiterea de către acesta din urmă a infracţiunii de „agresiune sexuală”, astfel că existenţa unor astfel de violenţe urmează să fie cercetată în detaliu de către organele de urmărire penală. Cu toate acestea, analizând înregistrările audio dar şi comportamentul necontrolat al pârâtului din timpul şedinţei de judecată, instanţa reţine că pârâtul exercită acte de violenţă psihologică asupra reclamantei. Pârâtul a dovedit că este o persoană recalcitrantă, are un comportament imprevizibil, nu-şi poate stăpâni emoţiile şi tonul vocii, tinde să îşi impună voinţa şi controlul personal în privinţa reclamantei (cu toate că nu este tatăl acesteia şi niciunul dintre părinţii reclamantei nu i-a solicitat ajutorul în privinţa creşterii şi educării reclamantei). Pârâtul nu şi-a putut controla starea de nervozitate şi agitaţie nici măcar în prezenţa instanţei de judecată, această atitudine a pârâtului fiind în mod cert de natură a-i provoca reclamantei o stare de tensiune și de suferință psihică, prin raportare şi la vârsta acesteia de 15 ani>, scrie rejust.ro
