Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani – situaţie care se regăseşte în speţa de faţă, poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal.
De asemenea, ceea ce mai trebuie să reţinem este şi că persoana, în grija căreia părinţii au lăsat copilul, şi familia acesteia nu pot fi calificaţi ca fiind familie substitutivă, în accepţiunea prevederilor art. 4 lit. d din Legea nr. 272/2004, dispoziţii în raport de care, familia substitutivă este reprezentată de persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul III, cu care copilul sau familia acestuia a menţinut relaţii personale şi contacte directe, precum şi persoana, familia sau asistentul maternal care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii. Prin urmare, vorbim de persoane care, în condiţiile legii, să asigure creşterea şi îngrijirea copilului, nu de orice persoane străine, persoane care, pentru moment, nu au nicio obligaţie legală în ceea ce priveşte creşterea şi întreţinerea minorei, bunăstarea materială şi spirituală a acesteia, în legătură cu care minora nu se află în niciun raport de responsabilitate, încredere sau autoritate.
Legislaţia aplicabilă:Legea nr. 272/2004: art. 4 lit. d, art. 64 alin. 1, art. 69 alin. 1, art. 94 alin. 2; ORDIN nr. 1.733 din 19 august 2015 privind aprobarea Procedurii de stabilire și plată a alocației lunare de plasament, a indemnizației de sprijin și a indemnizației pentru tineri: art. 3-4
Prin sentința civilă nr. 542 din data de 15 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. 1846/86/2024, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată cererea având ca obiect „ordonanţă preşedenţială – plasament în regim de urgenţă” formulată de reclamanta Direcţia Generală De Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava în contradictoriu cu pârâţii C.A.E. şi C.V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 29.04.2024 reclamanta a fost sesizată telefonic anonim despre un caz social în ceea ce o priveşte pe pârâta C.A.E..
Conform înscrisului depus la fila 11 dosar, persoana ce a făcut sesizarea ar fi numitul C.D.: „ omul care ne-a contactat pentru a le oferi un adăpost se numeşte C.D. cu numărul de telefon…..”.
La 13.05.2024 se efectuează o anchetă socială de către Primăria com. Dorneşti din care rezultă că părinţii C.A.E. şi C.V. au trei copii: C.P. (n. 20.07.2017), C.A.V. (n. 29.07.2018) şi C.A.R. (n. la 03.08.2020).
Propunerea din ancheta socială nr. 3824/13.05.2024 a Primăriei com. Dorneşti a fost aceea de a se dispune o măsură de protecţie pentru doi din cei trei copii, anume pentru C.P. şi C.A.V., avându-se în vedere că aceştia locuiesc în condiţii necorespunzătoare, tatăl este plecat în străinătate, mama internată în spital iar bunica maternă nu poate îngriji de aceştia – f. 25 ds. Propunerea a fost reluată, în aceeaşi formă şi în Raportul de evaluare iniţială nr. 112582/13.05.2024 – f. 12-14 ds.
În acest raport este descrisă numai situaţia minorilor C.P. şi C.A.V., iar în privinţa minorei C.A.R. se face numai menţiunea că este, din ianuarie 2023, la familia C.D. şi M. L., cu referire la dosarul 4788/285/2023 al Judecătoriei Rădăuţi cu obiect tăgadă paternitate – stabilire autoritate părintească şi pensie de întreţinere f. 13.
În privinţa celui de-al treilea copil (C.A.R.) la care se referă prezenta cauză, în ancheta socială s-a arătat: „Minora C.A.R. în vârstă de 3 ani şi 7 luni se află cu acordul părinţilor în grija domnului C.D. din com. Dorneşti nr. 1173 care are un proces de recunoaştere a paternităţii pentru a deveni reprezentantul legal al minorei.”
La aceeaşi dată, 13.05.2024 numitul C.D.iel a declarat, la solicitarea reclamantei, faptul că nu doreşte vreo măsură de protecţie pentru minora C.A.R., că îşi asumă responsabilitatea creşterii, îngrijirii, educării şi supravegherii minorei în familie, că termenul în procesul de stabilire al paternităţii este 30.05.2014 iar „până la finalizarea procesului fata este în îngrijirea mea cum a fost până acum” – declaraţie 112584/13.05.2024 depusă la fila 16 dosar.
Nu există înscrisuri care să releve condiţiile de trai ale minorei la familia C.D. şi M.L..
Din Raportul nr. 112798/14.05.2024 prin care se propune plasamentul în regim de urgenţă al minorei C.A.R. nu a reieşit faptul că reprezentanţii reclamantei s-ar fi deplasat la domiciliul domnului C.D., spre a constata condiţiile în care minora locuieşte din ianuarie 2023, referirile cu privire la acest aspect fiind făcute numai cu privire la locuinţa celorlalţi doi minori – f. 7-10 ds..
Conform adresei nr. 3815/13.05.2024 a Primăriei Dorneşti a rezultat că situaţia minorei C.A.R. este cunoscută, această instituţie arătând că îşi asumă monitorizarea îngrijirii, educării şi supravegherii minorei, prin compartimentul responsabil acestor activităţi – f. 18 ds.
Din punct de vedere procedural, prima instanţă s-a pronunţat asupra măsurii solicitate în aceeaşi zi, pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor, conform art. 134 al. 5 din Legea 272/2004.
Rezultă deci că cererea este admisibilă dacă se dovedeşte că există o împiedicare în orice mod în efectuarea verificărilor de către reprezentanţii D.G.A.S.P.C., iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, cauzată de abuz şi neglijare sau înstrăinare părintească, urmând a fi verificată şi ordinea de preferinţă la stabilirea măsurii prevăzută de art. 62 al. 1 din Legea 272/2003: 1. o persoană sau o familie / 2. un asistent maternal.
În fapt, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse, domnul C.D., cu acordul părinţilor are grijă de minoră, din ianuarie 2023 (ancheta socială f. 25, cererea de chemare în judecată f. 35).
Reclamanta nu a învederat o împiedicare în efectuarea verificărilor, arătând că acesta sa prezentat la primărie răspunzând invitaţiei.
De asemenea, reclamanta nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte condiţiile în care locuieşte şi este îngrijită minora la familia C.D. şi L.
Din Raportul nr. 112798/14.05.2024 prin care se propune plasamentul în regim de urgenţă al minorei nu rezultă faptul că reprezentanţii reclamantei s-ar fi deplasat la domiciliul domnului C.D.iel, sau că, deplasându-se acolo, au fost împiedicaţi în efectuarea verificărilor.
A relevat reclamanta numai un refuz al predării copilului de către C.D..
Justifică reclamanta luarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă la AMT Amariei Viorica Valentina prin aceea că „s-a constatat existenţa unui pericol iminent care impune instituirea unei măsuri de protecţie în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist (…) deoarece minora a fost privată de reprezentare legală, fiind lăsată în grija unei familii necunoscute.”
Este adevărat că potrivit art. 68 al. 5 din Legea 272/2004, plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.
Însă, nu s-a făcut dovada că plecarea în străinătate a tatălui conform actelor de stare civilă (pârâtul C.V.), sau internarea mamei în spital (conform susţinerilor aceasta a născut la data de 13.05.2024 un făt mort) ar constitui împrejurări care să lipsească copilul de reprezentare legală. Nu s-a susţinut că starea medicală a mamei în raport de evenimentul mai sus precizat ar fi una gravă, care să o pună în imposibilitate, chiar şi pentru o perioadă scurtă, să îşi exercite drepturile părinteşti, starea medicală a acesteia la momentul pronunţării sentinţei nefiind relevată în niciun fel.
Chiar trecând peste acest aspect şi acceptând instanţa că minora este lipsită de ocrotire părintească, reclamanta nu explică în niciun fel de ce este în interesul superior al unui copil de 3 ani şi 9 luni de a fi luat din mediul în care trăieşte de mai bine de un an şi 4 luni (la familia C.D., din com. Dorneşti nr. 1173) şi de a fi dus în plasament la un asistent maternal profesionist, în condiţiile în care aceeaşi măsură de luare a plasamentului, ce ar rezolva chestiunea ocrotirii părinteşti poate fi dispusă, conform art. 62 al. 1 lit. a din Legea 272/2004 la „o persoană sau o familie”:
„Art. 62 – (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, în următoarea ordine, la:
- o persoană sau familie;
- un asistent maternal;”
Se impune precizarea că plasamentul la un asistent maternal, conform art. 62 al. 1 teza finală din Legea 272/2004 este în ordine, după plasamentul la o persoană sau familie.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 64 al. 3 lit. a din Legea 272/2004: „La stabilirea măsurii de plasament se va urmări: a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;”
Familia substitutivă cuprinde persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul III, cu care copilul sau familia acestuia a menţinut relaţii personale şi contacte directe, precum şi persoana, familia sau asistentul maternal care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii.
Conform art. 62 al. 2 din Legea 272/2004 „Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul acesteia sau, după caz, de către un furnizor privat acreditat, cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. Persoana sau familia poate primi în plasament şi un copil care are domiciliul în altă unitate administrativ-teritorială, dacă interesul superior al copilului o impune.”
Astfel că, respectând ordinea de prioritate stabilită de textele legale suscitat, reclamanta avea obligaţia de a arăta de ce a solicitat, „peste rând” plasamentul la AMT şi nu la o persoană sau familie, având în vedere următoarele:
- din ianuarie 2023 minora locuieşte la familia C.D.iel;
- conform anchetei sociale nr. 3824/13.05.2024 a Primăriei com. Dorneşti există acordul părinţilor cu privire la situaţia de mai sus;
- conform sesizării din 29.04.2024 (fila 11) persoana ce a contactat cel ce a făcut sesizarea ar fi numitul C.D.: „omul care ne-a contactat pentru a le oferi un adăpost se numeşte C.D. cu numărul de telefon…..” – 13.05.2024 numitul C.D.iel a declarat, la solicitarea reclamantei, faptul că nu doreşte vreo măsură de protecţie pentru minora C.A.R., că îşi asumă responsabilitatea creşterii, îngrijirii, educării şi supravegherii minorului în familie;
- propunerea din ancheta socială nr. 3824/13.05.2024 a Primăriei com. Dorneşti a fost aceea de a se dispune o măsură de protecţie pentru doi din cei trei copii, nu şi pentru minora în cauză; – din adresa nr. 3815/13.05.2024 a Primăriei Dorneşti rezultă că situaţia minorei C.A.R.
este cunoscută, această instituţie arătând că îşi asumă monitorizarea îngrijirii, educării şi supravegherii minorei, prin compartimentul responsabil acestor activităţi, fără a evidenţia niciun factor de risc, abuz sau neglijare a minorei – f. 18 ds.
- în cererea mamei de chemare în judecată pentru stabilirea paternităţii se solicită stabilirea locuinţei minorei la pretinsul tată, C.D..
În pofida argumentelor de mai sus, înscrisurile depuse nu relevă nici măcar că s-ar fi făcut o analiză a persoanei C.D., sau a familiei acestuia, o vizită la locuinţa minorei din com. Dorneşti nr. 1173, deşi competenţa de evaluare a persoanei sau familiei este dată reclamantei conform art. 62 al. 2 precitat.
S-a mărginit reclamanta să arate că este vorba despre o „familie necunoscută”.
Prima instanţă a apreciat că, măsura plasamentului în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist nu poate fi analizată decât în condiţiile în care este dovedit că o atare măsură nu poate fi luată la o persoană sau familie.
În raport de situaţia de fapt şi normele de drept mai sus expuse, prima instanţă a apreciat că stabilirea măsurii de plasament în regim de urgenţă în maniera solicitată de reclamantă, anume la asistent maternal profesionist, cu încălcarea ordinii de preferinţă dispuse de art. 62 al. 1, art. 64 al. 3 lit. a din Legea 272/2004 nu serveşte interesului superior al minorei C.A.R., situaţie faţă de care va respinge ca nefondată cererea.
3. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva sentinței civile nr. 542 din data de 15 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 1846/86/2024 a formulat apel reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, sentința atacată fiind considerată netemeinică şi nelegală, solicitând schimbarea acesteia în întregime, reținerea cauzei spre judecare şi emiterea unei ordonanţe președințiale prin care să se stabilească măsura plasamentului în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist A.V.V, pentru minora C.A.R..
Apelanta, în contradictoriu cu cele arătate în considerentele sentinţei apelate, respectiv că nu reiese faptul că reprezentanţii reclamantei s-ar fi deplasat la domiciliul domnului C.D. spre a constata condiţiile în carte minora locuieşte din ianuarie 2023 şi că nu a învederat vreo împiedicare în efectuarea verificărilor, mai mult aceasta a arătat faptul că domnul C.D. a răspuns invitaţiei prezentându-se la primărie, în condiţiile în care reprezentanţii reclamantei nu s-au deplasat la domiciliul domnului C., aceştia nefiind împiedicaţi în efectuarea verificărilor, arată că instanţa a apreciat în mod eronat această atitudine şi probele depuse la dosar, în sensul că domnul Cîrdei (persoană străină de minoră până la proba contrarie, ţine un copil din ianuarie 2023 doar cu acordul mamei acestui copil, tatăl nefiind în ţară la data intrării cazului în atenţia instituției apelante şi a efectuării de verificări de către reprezentanţii DGASPC Suceava în comunitate) nu a refuzat efectuarea de verificări, mai mult acesta s-a prezentat la sediul primăriei, răspunzând invitaţiei, însă acesta a creat falsa aparenţă a unei bune colaborări cu instituţiile statului.
Apelanta consideră că emiterea ordonanţei de urgenţă se impune în acest caz, în concordanţă cu prevederile art. 100 alin. 3 în coroborare cu alin.1 din Legea nr. 272/2004, întrucât reprezentanților instituţiei apelante nu li s-a permis, de la momentul începerii procedurii de verificare, să vadă şi să ştie unde este minora Catargiu Andreea, cu atât mai mult cu cât sesizarea din data de 29.04.2024 privea aspecte referitoare la faptul că minorii C.P.I, C.A.V. şi C.A.R. se află în situaţie de risc, întrucât numita C.A.E., mama, nu se ocupă corespunzător de creşterea, educarea şi îngrijirea lor, fiind neglijaţi, locuind în condiţii insalubre de mizerie şi sărăcie, iar minora C.A.R., este dată în grija domnului C.D., cu domiciliul în com/sat Dorneşti, nr.1173, jud. Suceava, pe motiv că este tatăl biologic al minorei şi are acţiune deschisă în instanţă.
Cât priveşte motivul pentru care a sesizat instanţa cu prezenta cauză, apelanta arată că acesta este atât cel de abuz, cât şi cel de neglijenţă, înţeles şi definit la art. 94 din Legea nr. 272/2004.
Apreciază că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, întrucât refuzul sau împiedicarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei există şi atunci când aparent nu se opun sau nu împiedică verificările, ci şi prin omisiunea domnului Cârdei de a furniza informaţii necesare pentru clarificarea aspectelor sesizate de D.G.A.S.P.C. Suceava. Mai mult, reglementările adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului şi în determinarea acestui interes se au în vedere printre altele nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate, istoricul copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni, respectiv tratarea necorespunzător a minorilor prin lăsarea acestora în grija si sub supravegherea altor persoane.
- Apărările formulate:
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă C.A.E. solicită respingerea apelului promovat de D.G.A.S.P.C. Suceava.
Intimata arată că în prezent locuiește împreună cu C.V. şi C.A.R. la numitul C.D., care este şi tatăl biologic al fetiţei.
Aspectul anterior menționat poate fi dovedit cu contractul de comodat şi prin viza de flotant a soțului ei, C.V., atașate, în copie, la întâmpinare.
Menționează că minora C.A.R. trăiește în condiții foarte bune şi este educată, fiind înscrisă la o grădiniță din Rădăuţi. Condițiile în care fiica sa trăiește şi modul în care este îngrijită pot fi confirmate de către Primăria Dorneşti.
- Probatoriul încuviinţat şi administrat în calea de atac
În apel s-a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru intimata pârâtă C.A.E..
II. Soluţia şi considerentele instanţei de apel:
Examinând apelul declarat în cauză, prin prisma actelor şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Cu titlu preliminar se impune o analiză a dispoziţiilor legale incidente cauzei pendinte.
Astfel, potrivit dispoziţiilor articolului 68 alin. 1 lit. a din Legea nr. 272/2004, legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul neglijat.
Am extras din cuprinsul prevederii legale acea dispoziţie care interesează în speţa de faţă, data fiind situaţia de fapt care caracterizează prezenta speţă, situaţie în legătură cu care, mai jos, în cuprinsul acestor considerente vom dezvolta.
Dispoziţiile art. 69 alin. 1 din acelaşi act normativ stabilesc că măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. 1, dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv.
Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiile art. 100 alin. 3 (art. 69 alin. 2 din Legea nr.272/2004).
Conform dispoziţiilor art. 100 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 272/2004, reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil sunt obligaţi să colaboreze cu reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi să ofere toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.
În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, şi nu întâmpină opoziţie, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă, prevederile art. 62 – 64, art. 68 alin. 5 şi ale art. 70 din lege urmând a se aplica în mod corespunzător.
În situaţia în care reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată neglijării, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, prevederile art. 62 – 64 şi ale art. 68 alin. 5 din lege urmând a se aplica în mod corespunzător.
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că, în situaţia în care există opunere la instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, iar reprezentanţii DGASPC stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorat neglijării, DGASPC sesizează instanţa judecătorească în vederea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale.
În cauză sunt îndeplinite aceste condiţii legale, existând refuzul în legătură cu instituirea măsurii de protecţie specială pentru minoră, dar şi o situaţie de pericol iminent pentru copil, pericol cauzat de neglijarea acestuia, aşa cum mai jos vom arăta.
Pentru început, trebuie să reţinem, în vederea stabilirii situaţiei de fapt din prezenta cauză, că, în legătură cu înscrisul depus la fila 25 dosar apel, înscris care consemnează încheierea unui contract de comodat având ca obiect spaţiul de locuit situat în comuna Dorneşti, nr. 1173, operează prezumţia de constituire „pro causa” a înscrisului indicat, în scopul justificării legalităţii conduitei pârâţilor, de a-şi transmite obligaţiile şi responsabilităţile părinteşti în sarcina unei alte persoane.
Vorbim de o concluzie logică a instanţei, având în vedere data încheierii pretinsului contract, anume pe parcursul soluţionării litigiului în faţa instanţei de fond, cu o zi înainte de data la care a fost pronunţată hotărârea primei instanţe – 14 mai 2024 şi perioada în care minora a fost lăsată în grija respectivei familii, anume din ianuarie 2023.
Astfel, având în vedere că pe parcursul soluţionării cererii de stabilire a unei măsuri de protecţie în regim de urgenţă, măsură argumentată pe faptul că minora a fost lăsată în grija unei familii necunoscute, pârâtul, tată al minorei, încheie un contract de folosinţă gratuită având ca obiect imobilul în care copilul locuieşte cu familia căreia i-a fost încredinţat în mod voluntar de părinţi, instanţa prezumă că respectivul tată nu urmăreşte de fapt să-şi îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil, iar conduita sa este determinată de motive străine intereselor minorei, anume, aşa cum mai sus am arătat, tocmai pentru a încerca să creeze un cadru legal în puterea căruia să-şi poată justifica alegerile.
De asemenea, ceea ce mai trebuie să reţinem este şi că, deşi în faţa instanţei de apel, pârâta C.A.E. a susţinut că atât ea cât şi pârâtul C.V. locuiesc la acelaşi domiciliu cu minora şi cu familia căreia în mod voluntar i-au lăsat-o, acest fapt nu a fost dovedit în niciun fel, din copia cărţii de identitate depusă la fila 21 dosar apel, rezultând că pârâta locuieşte în com. Dorneşti, sat Dorneşti, la nr. 856, nu la nr. 1173, iar pârâtul C.V. locuieşte în com. Dorneşti, sat Dorneşti, str. LT. S. C. I. nr. 126 (fila 24 dosar apel).
În continuare trebuie să reţinem că toate părţile litigante recunosc lăsarea minorei C.A.R. în grija unei persoane faţă de care nu are stabilită nicio legătură de rudenie sau de afinitate, divergenţa intervenind din punctul în care reclamanta apelantă susţine nelegalitatea acestei conduite a intimaţilor pârâţi, iar pârâta, mamă a minorei, justifică alegerea pe care au făcut-o în calitate de părinţi, pe faptul că persoana în grija căreia au lăsat minora este de fapt tatăl biologic al minorei.
Această situaţie a minorei datează din ianuarie 2023, aşa cum rezultă din acţiunea pe care pârâta a depus-o la filele 34 – 36 dosar fond, acţiune care face obiectul dosarului nr. 4788/285/2023, dosar în care ceea ce se urmăreşte este stabilirea filiaţiei minorei în favoarea altei persoane faţă de cea care este soţul mamei şi figurează în certificatul de naştere al copilului.
Situaţia este confirmată şi de referatul de anchetă socială nr. 3824/13.05.2024, întocmit de Primăria Comunei Dorneşti, referat depus la fila 25 dosar fond.
În acest referat este evidenţiat faptul că persoana la care minora se află este parte într-un proces de stabilire a paternităţii, pentru a deveni reprezentantul legal al copilului.
Însă, ceea ce trebuie să reţinem şi ceea ce este esenţial pentru prezenta speţă, este că respectiva persoană nu are la momentul de faţă şi nu a avut pe toată perioada, începând din ianuarie 2023 până în prezent, calitatea de reprezentant legal al minorei.
Şi avem în vedere la acest moment prevederile art. 4 lit. g din Legea nr. 272/2004, prevederi în raport de care, reprezentant legal al copilului este părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil.
Iar în speţă nu avem o persoană desemnată potrivit legii să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil, ci avem o persoană pe care pârâţii au ales-o în acest scop, motivul invocat de pârâtă neavând nicio relevanţă în prezenta speţă.
În acest cadru procesual, instanţa de judecată nu este chemată pentru a stabili paternitatea persoanei căreia minora i-a fost lăsată de părinţi spre supraveghere, creştere şi educare.
Existenţa sau nu a realităţii celor susţinute, în legătură cu paternitatea minorei, se va stabili în cauza civilă care face obiectul dosarului nr. 4788/285/2023, însă ceea ce interesează, din perspectiva a ceea ce se protejează în prezenta pricină, anume interesul superior al minorei, nu este decât faptul că, la acest moment, ambii pârâţi, în calitate de părinţi, era necesar să-şi fi asumat responsabilitatea pentru creşterea minorei, cu toate elementele specifice acestei responsabilităţi, anume asigurarea bunăstării materiale şi spirituale a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea educării şi întreţinerii sale.
Or, în loc de a urma această conduită, din ianuarie 2023, la aproape trei ani de la naşterea copilului, minora a fost dată de părinţi în grija unei persoane pe care au indicat-o ca fiind tatăl biologic al acesteia.
Este necesar să repetăm că vorbim numai de susţineri ale pârâtei, susţineri care nu pot fi valorificate de instanţa de control judiciar, chiar şi în situaţia existenţei acelui dosar civil în legătură cu care mai sus am arătat, atât timp cât, prin hotărâre judecătorească, paternitatea nu a fost stabilită în favoarea persoanei indicate.
Potrivit certificatului de naştere al minorei, certificat aflat la fila 19 dosar fond, părinţii minorei sunt cei doi pârâţi, C.A.E. şi C.V., iar persoana căreia minora i-a fost dată în grijă şi familia acestuia sunt, din punct de vedere legal, cel puţin la acest moment, ca de altfel şi la momentul la care părţile pârâte au ales să-i paseze obligaţiile părinteşti, persoane străine, în raport de care copilul nu se află în niciun raport de responsabilitate, încredere sau autoritate, care nu au nicio obligaţie legală de a se ocupa de creşterea, educarea şi întreţinerea lui.
Astfel, ceea ce trebuie să reţină instanţa de control judiciar este atitudinea părţilor pârâte intimate, atitudine care constă practic în neglijarea minorei, pentru că despre asta este vorba în această situaţie, copilul fiind lipsit de ocrotirea părinţilor săi.
Vorbim de o omisiune voluntară a intimaţilor care au responsabilitatea creşterii, îngrijirii şi educării copilului de a lua măsurile pe care le presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, în condiţiile în care un pas esenţial este tocmai acela de a locui împreună cu minora.
Apelanţii acceptă ca minora să locuiască împreună cu persoane străine, care nu au nicio obligaţie legală în ceea ce priveşte creşterea şi întreţinerea ei, bunăstarea materială şi spirituală a acesteia.
Este adevărat că, din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că pârâţii nu au condiții materiale și locative propice creșterii și educării minorei, nu pot asigura un climat familial favorabil dezvoltării normale a copilului, pârâta fiind chiar de acord ca, pentru ceilalţi doi copii ai săi, să fie instituită o măsură de protecţie specială (fila 17 dosar fond).
Însă această situaţie nu înseamnă că un părinte poate să stabilească, renunţând benevol la obligaţiile şi responsabilităţile părinteşti, ca o persoană sau o familie străină, pe care o alege el, să exercite aceste obligaţii în locul lui.
Există un sistem de protecţie specială, reglementat de Legea nr. 272/2004, un întreg ansamblu de măsuri, prestaţii şi servicii destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Şi dacă am ajuns la acest sistem de protecţie specială, trebuie să arătăm că, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani – situaţie care se regăseşte în speţa de faţă, poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal.
Niciunul dintre pârâţi nu a identificat vreun membru al familiei extinse la care să se poată stabili măsura de protecţie specială în favoarea minorei, iar din raportul informativ nr. 113848 din data de 17 mai 2024, depus de apelantă la filele 7 – 8 dosar fond, rezultă că fratele pârâtei nu are un loc de muncă stabil, prestează munci ocazionale, are domiciliul într-o locuinţă socială în oraşul Siret, la data la care s-a prezentat la instituţia apelantă prezenta un aspect neîngrijit, aspecte care conduc la concluzia că această persoană nu prezintă garanţii morale şi materiale pentru a avea grijă de un minor în vârstă de 3 ani şi 7 luni.
De asemenea, ceea ce mai trebuie să reţinem este şi că persoana, în grija căreia părinţii au lăsat copilul, şi familia acesteia nu pot fi calificaţi ca fiind familie substitutivă, în accepţiunea prevederilor art. 4 lit. d din Legea nr. 272/2004, dispoziţii în raport de care, familia substitutivă este reprezentată de persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul III, cu care copilul sau familia acestuia a menţinut relaţii personale şi contacte directe, precum şi persoana, familia sau asistentul maternal care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii.
Prin urmare, vorbim de persoane care, în condiţiile legii, să asigure creşterea şi îngrijirea copilului, nu de orice persoane străine, persoane care, pentru moment, nu au nicio obligaţie legală în ceea ce priveşte creşterea şi întreţinerea minorei, bunăstarea materială şi spirituală a acesteia, în legătură cu care minora nu se află în niciun raport de responsabilitate, încredere sau autoritate.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, dispoziții invocate de instanța de fond, persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul acesteia sau, după caz, de către un furnizor privat acreditat, cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.
Însă această prevedere nu poate fi interpretată în sensul că, unilateral, părinții unui minor aleg cine să exercite în locul lor obligațiile și responsabilitățile părintești, iar direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată în mod automat la evaluarea respectivei persoane sau familii.
Așa cum mai sus am arătat, Legea nr. 272/2004 stabilește în mod expres la cine poate fi stabilit plasamentul unui minor care nu a împlinit vârsta de 7 ani, iar persoana căreia copilul ia fost lăsat nu face parte nici din familia extinsă și nici din familia substitutivă la care prevederea din lege face trimitere în mod clar și neechivoc.
De asemenea, ceea ce mai trebuie să reținem este și că Ordinul nr. 1733/2015 stabilește o procedură care trebuie urmată de persoana sau familia care urmărește să primească un copil în plasament, această procedură debutând chiar la inițiativa unei asemenea persoane sau familii, cu depunerea unei cereri de evaluare la direcţia generală sau, după caz, la un furnizor privat acreditat care are un serviciu de tip familial licenţiat în condiţiile legii, în a cărei/cărui rază administrativ-teritorială îşi are stabilit domiciliul sau reşedinţa, cerere însoțită de documentele pe care Ordinul le impune (art. 3 alin. 1 din Ordin).
Potrivit art. 4 din același Ordin, cererea şi documentele anexate acesteia prevăzute de art. 3 sunt analizate de direcţia generală sau, după caz, de furnizorul privat acreditat, care trebuie să întocmească raportul de evaluare ce cuprinde propunerea motivată privind modul de soluţionare a cererii.
Evaluarea cuprinde elementele sociale, psihologice şi medicale ale capacităţii solicitantului, care pot fi determinate prin interviuri luate solicitantului şi persoanelor cu care acesta locuieşte de către un asistent social şi de către un psiholog, prin care se determină motivaţia solicitantului, capacitatea acestuia de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea unui copil separat temporar de familia sa şi poziţia persoanelor cu care acesta locuieşte faţă de implicaţiile desfăşurării acestei activităţi; vizite la domiciliul solicitantului; recomandări ale vecinilor, cunoscuţilor, precum şi ale reprezentanţilor autorităţii publice locale de la domiciliul acestuia cu privire la comportamentul social al solicitantului; orice investigaţii suplimentare care sunt considerate utile de evaluator.
Prin urmare, persoana căreia copilul i-a fost lăsat, nefiind părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil, nu poate pur și simplu să păstreze minora și refuze instituirea unei măsuri de protecție specială în favoarea acesteia, așteptând, în același timp, ca apelanta să facă demersurile pentru a cerceta dacă deține garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.
Dată fiind situaţia mai sus expusă, reţine instanţa de control judiciar că în cauză a fost făcută dovada existenţei motivelor temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată neglijării, neglijare care, potrivit prevederilor art. 94 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 reprezintă omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, conduita pârâţilor fiind manifestată tocmai în acest sens, din momentul în care au ales să-şi transmită obligaţiile şi responsabilităţile părinteşti.
Toate datele obiective ale situaţiei de fapt pe care mai sus am expus-o, justifică instituirea măsurii de plasament pe cale de ordonanţă preşedinţială, fiind dovedită situaţia de neglijenţă, al cărei conţinut subiectiv şi obiectiv impune luarea acestei măsuri.
Urgenţa în instituirea măsurii de protecţie specială este dată tocmai de această situaţie acceptată şi validată de intimaţi, care nu conştientizează importanţa rolului pe care îl au în calitate de părinţi, inclusiv în ceea ce priveşte îndrumarea şi supravegherea personală a copilului sau în solicitarea suportului celor abilitaţi în stabilirea măsurilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului care, pentru protejarea intereselor sale, ar putea ajunge în situaţia de a fi lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi.
Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, stabileşte – în deplin acord cu instrumentele internaționale la care Romania este parte – că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluționate de instanţele judecătoreşti (art. 2 alin. 4).
Potrivit art. 2 alin. 3 din lege, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligațiile ce revin părinţilor copilului. Legea nr. 272/2004 reglementează plasamentul ca pe o măsură de protecţie socială, cu caracter temporar, care se dispune pentru copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor.
Deci, din interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, se reţine că ceea ce, inclusiv la adoptarea măsurii de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă, trebuie avut în vedere este interesul superior al copilului.
Astfel, prin raportare la argumentele de mai sus, Curtea reţine că se impune a se da prioritate interesului superior al copilului, de a nu fi supus neglijării, impunându-se, conform art. 69 alin. 2 şi 100 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, instituirea plasamentului în regim de urgenţă a minorei, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa civila atacată, iar în rejudecare a admis cererea; a dispus instituirea plasamentului în regim de urgenţă a minorei C.A.R., născută la data de 3.08.2020, în localitatea Rădăuţi, jud. Suceava, fiica lui C.A.E. şi C.V., la asistent maternal profesionist A.V.V,, născută la data de 17.03.1985, domiciliată în Comuna Baia, sat Baia, jud. Suceava; a suspendat de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă şi a dispus ca, pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului să fie exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către asistent maternal profesionist A.V.V,, iar cele privitoare la bunurile copilului să fie exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava.
