Titlul problemei de drept: Verificarea rechizitoriului. Procuror înlocuitor al conducătorului parchetului. Dacă persoana desemnată prin ordin de către prim procurorul parchetului superior să asigure conducerea pachetului are competența de a confirma rechizitoriul (PCA Cluj)
Premisa întrebării este următoarea: în lipsa prim-procurorului parchetului de pe lângă judecătorie, aflat în concediu, conducătorul parchetului de pe lângă tribunal a desemnat ca înlocuitor la conducerea pachetului de pe lângă judecătorie un procuror cu funcție de execuție, în condițiile art. 95 alin. (3) din R.O.I.; el a confirmat un rechizitoriu în care unele acte de urmărire penală fuseseră efectuate de către prim-procurorul parchetului. În cameră preliminară, s-a constatat că rechizitoriul este nelegal și cauza a fost restituită, întrucât nu a fost confirmat de către prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal, nici la momentul verificării rechizitoriului, nici ca urmare a solicitării judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond.
În opinia noastră, soluția judecătorului de cameră preliminară este corectă.
Potrivit art. 95 alin. (3) din ROI, „în perioada absenței prim-procurorului sau în cazul imposibilității exercitării funcției, indiferent de cauza acesteia, inclusiv revocarea, prim-procurorul adjunct îl înlocuiește de drept în exercitarea atribuțiilor ce îi revin. În cazul în care nu există funcția de prim-procuror adjunct ori în cazul imposibilității concomitente a exercitării atribuțiilor de către prim-procuror și prim-procurorul adjunct, prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal va desemna un înlocuitor, cu acordul acestuia, urmând să îi confirme actele procedurale” (s.n.).
Chiar și în lipsa acestei prevederi în ROI sau chiar dacă ROI ar fi permis explicit înlocuitorului să exercite singur atribuțiile conducătorului parchetului, cerința confirmării rechizitoriului de către prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal s-ar fi impus în temeiul art. 328 C.p.p., în interpretarea care constant s-a dat acestuia pentru ipoteza în care conducătorul parchetului a efectuat acte de urmărire penală în cauza în care s-a emis, chiar de către altă persoană, rechizitoriul.
Astfel, principiul instituit de art. 328 C.p.p. este acela că rechizitoriul este suspus confirmării unui procuror ierarhic superior celui care l-a emis sau celui care a efectuat acte de urmărire penală în cauză. Exercitarea de către o persoană, prin desemnarea în condițiile ROI, a atribuțiilor prim-procurorului nu o transformă în procuror ierarhic superior altui procuror, respectiv celui care a emis rechizitoriul și, cu atât mai puțin, în procuror ierarhic superior celui cu funcție de conducere pe care îl înlocuiește; de altfel, tocmai de aceea ROI prevede că actele acestei persoane sunt supuse confirmării celui care are această calitate, respectiv prim-procurorului parchetului de pe lângă tribunal.
Așadar, în speță atribuția confirmării rechizitoriului ar fi revenit, în orice condiții, doar prim-procurorului parchetului de pe lângă tribunal.
S-a adoptat, în unanimitate, punctul de vedere al INM.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020.
