Titlul problemei de drept: Admisibilitatea acțiunii pentru constatarea nelegalității grevei, în situația în care acțiunea a fost introdusă după încetarea grevei
- Materie: civil
- Subcategoria: litigii de muncă
- Acte normative incidente: art. 198-200 din Legea dialogului social nr. 62/2011; art. 266-275 C. muncii
Problema de drept se referă la admisibilitatea acțiunii pentru constatarea nelegalității grevei, în situația în care acțiunea a fost introdusă după încetarea grevei, în condițiile în care art. 198-200 din Legea dialogului social nr. 62/2011 reglementează dreptul angajatorului de a formula o cerere prin care solicită instanţei „încetarea grevei” și, respectiv, posibilitatea instanței fie de a respinge cererea angajatorului, fie de a admite cererea angajatorului şi a dispune încetarea grevei ca fiind ilegală.
Opinia formatorilor INM:
O acțiune pentru constatarea nelegalității grevei, în situația în care acțiunea a fost introdusă după încetarea grevei, este admisibilă.
Art. 198-200 din Legea nr. 62/2011 reglementează numai o procedură specială, aplicabilă, cu caracter excepțional, într-o anumită situație prevăzută de lege, respectiv atunci când obiectul acțiunii îl reprezintă „încetarea grevei”. Reglementarea acestei proceduri nu exclude însă formularea unei acțiuni pentru constatarea nelegalității grevei în alte situații decât cea în care se solicită „încetarea grevei”.
Potrivit art. 198 din Legea nr. 62/2011, „dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa tribunalului în a cărui circumscripţie se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanţei încetarea grevei”. Este evident că o astfel de acțiune cu obiect specific nu poate fi formulată decât pe durata unei greve care este apreciată ca fiind declarată sau care se derulează cu nerespectarea legii, din moment ce obiectul cererii îl constituie încetarea grevei. După încetarea grevei formularea unei cereri cu un astfel de obiect (i.e. încetarea grevei) devine lipsită de interes.
Soluționarea de către instanță a unei cereri de chemare în judecată cu un astfel de obiect potrivit unei proceduri speciale, caracterizată de termene mai scurte și de celeritate în general, este justificată tocmai de urgența cererii, deoarece desfășurarea pe o perioadă mai lungă a unei greve nelegale poate avea, în mod nejustificat, repercursiuni serioase asupra activității și situației economice a angajatorului și poate determina prejudicii foarte mari acestuia, care astfel pot fi evitate.
Pe de altă parte, faptul că soluțiile pe care le poate pronunța instanța sunt limitate de art. 200 din Legea nr. 62/2011 la respingerea cererii angajatorului și, respectiv, admiterea cererii angajatorului şi dispunerea încetarea grevei ca fiind ilegală, este o consecință a însuși obiectului cererii (încetarea grevei) care se judecă într-o astfel de procedură de urgență.
Este adevărat că dispozițiile art. 198-200 din Legea nr. 62/2011 reglementează procedura soluționării unui tip de acțiune cu obiect specific – încetarea grevei –, însă, reglementarea unei astfel de proceduri nu exclude formularea unei acțiuni potrivit reglementărilor generale referitoare la litigiile de muncă, cu aplicarea regulilor procedurale generale în materia unor astfel de litigii, dacă cererea nu are drept obiect încetarea grevei, ci un alt obiect în legătură respectarea/nerespectarea prevederilor legale privind declararea și desfășurarea grevei.
Astfel, procedura prevăzută de art. 198-201 din Legea nr. 62/2011 este doar o procedură specială, derogatorie, urgentă, prin care instanţa să poată dispune încetarea unui conflict colectiv de muncă şi reluarea activităţii. Spre deosebire de aceasta, o cerere care are ca obiect constatarea nelegalității grevei nu are o astfel de consecință (încetarea conflictului colectiv de muncă), ci declanșează doar un conflict individual de muncă.
Pe de altă parte, faţă de specificul unei greve, de durata variabilă, de la câteva ore, la zile şi săptămâni, de condiţiile de exercitare ale unei greve, nu este întotdeauna posibil ca angajatorul să formuleze acţiunea în timpul cât greva se derulează. Or, dreptul de acces la instanţă este un drept universal. Faptul că legiuitorul a reglementat distinct procedura specială, nu înseamnă că a exclus orice altă acţiune. Angajatorul păstrează dreptul, potrivit art. 21 alin. 1 din Constituţie, de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, respectiv pentru a se verifica dacă oprirea lucrului s-a făcut în mod legal.
Prin urmare, dacă reclamantul formulează o cerere care are ca obiect constatarea nelegalității grevei și introduce acțiunea după încetarea grevei, o astfel de cerere nu se va judeca potrivit procedurii prevăzute de art. 198-200 din Legea nr. 62/2011, pentru că nu are ca obiect încetarea grevei și a fost introdusă după ce greva a încetat, dar este admisibilă, și se va judeca în conformitate cu regulile generale în materia jurisdicţiei muncii, stabilite în art. 266-275 C. muncii, coroborate cu dispoziţiile art. 30-35 C. pr. civ.
Întemeierea acțiunii pe dispozițiile art. 156 – 207 din Legea nr. 62/2011 poate fi justificată de faptul că reclamantul invocă nerespectarea normelor de drept material prevăzute de o parte din aceste texte. Indicarea și a art. 198-200 din Legea nr. 62/2011 în condițiile în care, având în vedere situația de fapt, nu se poate formula o cerere de încetare a grevei, iar obiectul cererii formulate este diferit, este greșită. Într-o astfel de situație, potrivit art. 22 alin. (4) C. pr. civ., temeiul juridic poate fi pus în discuţie de către instanţa de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptăţită şi chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părţilor, să dea calificarea juridică corectă actelor și faptelor deduse judecății.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
- În cadrul dezbaterilor, într-o opinie s-a apreciat că admisibilitatea acțiunii în constatarea nelegalității grevei trebuie analizată din perspectiva condițiilor generale de admisibilitate a acțiunii în constatare potrivit Codul de procedură civilă. În acest context, s-a susținut că nelegalitatea grevei poate fi constatată doar pe cale incidentală în cadrul unei acțiuni în realizare (de ex. acțiunea angajatorului privind acordarea de despăgubiri, contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator).
- Într-o altă opinie, s-a apreciat că poate fi reținut un interes în promovarea acțiunii care să constate existența unei situații juridice – respectiv nelegalitatea grevei (de ex. pentru promovarea ulterioară a acțiuni în despăgubire), întrucât aplicarea regulii generale potrivit căreia acțiunea în constatare nu este admisibilă dacă partea are deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului presupune identitate între dreptul a cărui constatare, respectiv realizare se solicită, premisă care nu se verifică în ipoteza discutată.
- În cadrul discuțiilor privind calificarea nelegalității grevei – stare de fapt sau situație juridică – s-a arătat că obiectul acțiunii în acest caz nu îl reprezintă constatarea existenței unui drept, ci încetarea lucrului fără drept.
Cu majoritate, participanții au agreat opinia conform căreia acțiunea în constatarea nelegalității grevei, introdusă după încetarea grevei, este inadmisibilă, partea având deschisă calea acțiunii în realizare în cadrul căreia nelegalitatea grevei poate fi constatată pe cale incidentală (de exemplu, acțiunea angajatorului privind acordarea de despăgubiri, contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator).
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ale curților de apel – Cluj-Napoca, 18-19 aprilie 2019.
