Titlul problemei de drept: Interpretarea dispoziţiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, referitoare la posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a recupera prejudiciul constând în cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii propriei persoane, din culpă.
- Materia: civil
- Subcategoria: pretenţii
- Obiect ECRIS: pretenţii
- Acte normative incidente: art. 320 alin. (1,, art. 221 alin.(1) lit. d) din Legea nr.95/2006.
- Cuvinte cheie: asistență medicală, daune sănătății propriei persoane
Această problemă a fost discutată în cadrul Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, ce a avut loc la București, în perioada 11-12 mai 2017, punctul de vedere prezentat de I.N.M. însușit de participanți cu majoritate de voturi fiind următorul:
„Potrivit art. 320 din Legea nr. 95/2006: (1) „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. (2) Furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidenţă, în vederea decontării, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ”.
De asemenea, în conformitate cu art. 230 alin. (1) din același act normativ: „Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta lege, de contractul-cadru şi normele sale de aplicare”.
Din coroborarea dispozițiilor normative citate, rezultă cu claritate că doar persoanele neasigurate ar putea fi obligate la despăgubiri către furnizorul de servicii medicale, dacă prin faptele lor aduc daune sănătății proprii. Soluția este firească, atât timp cât furnizorul de servicii medicale poate reclama un prejudiciu doar în acele situații în care contravaloarea activităților prestate nu poate fi acoperită de către casele de asigurări de sănătate, ceea ce se întâmplă, în principiu, doar în cazul persoanelor neasigurate.
Doar în mod excepțional, calitatea de debitor pentru repararea prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale poate reveni și unei persoane asigurate, atunci când tipul de serviciu medical prestat nu se subsumează acelora care sunt asigurate (cum ar fi cele prevăzute de art. 248 din Legea nr. 95/2006, dacă contravaloarea serviciilor trebuie acoperită de către asigurat)”.
S-a apreciat de către participanți că nu se impune reconsiderarea punctului de vedere expus în cele mai de sus și însușit anterior cu majoritate de voturi.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secţiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Pitești, 14-15 noiembrie 2019.
