Avocatul primarului Chereches, orădeanul Razvan Doseanu, a depus la CA Cluj o noua contestatie în anulare. Acesta isi motivează demersul prin faptul ca fostul primar de Baia Mare a fost condamnat cu executare pentru fapte prescrise. Avocatul Doseanu a mai depus anul trecut o contestatie in anulare și a făcut și o cerere de sesizare a ICCJ pentru HP pe modul de calcul al termenului de prescriptie. Datele se schimba însă în contextul recursului in interesul legii promovat in ianuarie 2025 admis de ICCJ și care ca obiect exact problema invocata de avocatul orădean. La începutul lunii februarie a acestui an, avocatul Răzvan Doseanu a depus la Curtea de Apel Cluj o noua contestatie in anulare, solicitând instantei sa constate ca fostul primar de Baia Mare a primit in 2023 condamnarea de 5 ani de inchisoare cu executare pentru luare de mita cu privire la fapte care se prescrisesera in timp ce faza de apel a dosarului era in desfasurare. „Noul RIL 1/2025 confirma ce am susținut noi în anterioară contestație în anulare de la CA Cluj.Am cerut atunci sesizarea ICCJ exact cu ce s-a aprobat acum prin RIL, dar au refuzat sesizarea ICCJ și au motivat exact invers RIL-ului”, spune avocatul Răzvan Doseanu.
Noul context creat, favorabil demersului avocatului Doseanu, este urmare a faptului ca ICCJ a admis RIL-ul procurorului general Alex Florența. S-a stabilit astfel ca în cazul infractiunilor unice, in ipoteza in care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalitati normative ale elementului material, data savarsirii infractiunii si implicit data de la care incepe sa curga termenul prescriptiei raspunderii penale este data comiterii primului act. Indiferent de realizarea subsecventa, ulterioara, a mai multor modalitati alternative din continutul infractiunii si indiferent de intervalul de timp care se interpune intre data savarsirii primei modalitati alternative si comiterea unei alte modalitati alternative ori intre actele care compun actiunea caracteristica uneia din modalitatile normative de savarsire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzatoare unei singure modalitati normative.
Iata contestatia in anulare depusă de avocatul Răzvan Doseanu:
CĂTRE
CURTEA DE APEL CLUJ
Subsemnatul, CĂTĂLIN CHERECHEȘ în calitate de persoană condamnată în dosarul cu nr. mai sus indicat, în prezent încarcerat în Penitenciarul Baia Mare, prin avocatul meu ales, Doseanu Răzvan, justificat prin împuternicire avocațială aflată la dosar, formulez prezenta:
CONTESTAȚIE ÎN ANULARE
împotriva deciziei penale cu nr. 1704/A/2023 din data de 24 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul cu nr. 2537/117/2016, prin care solicităm să dispuneți admiterea în principiu a prezentei contestații în anulare în condițiile art. 431 cod proc.pen., să dispuneți suspendarea executării pedepsei în condițiile art. 430 cod proc.pen. și finalmente să admiteți în fond contestația în anulare, desființând decizia penală nr. 1704/2023 din 24.11.2023 a Curții de Apel Cluj în dosar 2537/117/2016, cu consecința constatării intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului Cherecheș Cătălin pentru săvâșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. „f” cod proc.pen.
În drept, înțelegem să invocăm cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. b Cod pr. pen., care prevede posibilitatea promovării acestei căi extraordinare de atac atunci când: inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, în cauză intervenind prescripția răspunderii penale, având în vedere deciziile CCR nr. 297/2018 și 358/2022, respectiv Decizia 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și Recursul în interesul legii din 20.01.2025.
Starea de fapt trasată cu titlu definitiv de Curtea de Apel Cluj prin decizia contestată:
Cronologic, arătăm că inculpatul Cherecheș Cătălin a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de către D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj în dosarul cu nr. 256/P/2015, reținându-se în sarcina inculpatului faptul că:
„în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de primar al municipiului Baia Mare, în considerentul atribuțiilor pe care le avea în baza Legii administrației publice locale nr. 215/2001 cu privire la propunerea de proiecte de hotărâri Consiliului Local al Mun. Baia Mare și la exercitarea funcției de ordonator principal de credite:
– în perioada martie 2015 – septembrie 2015, pentru susținerea financiară a Asociației Club Sportiv Fotbal Club Municipal Baia Mare, de către mun. Baia Mare și implicit pentru eliberarea sumelor de bani alocate de Consiliul Local al mun. Baia Mare a pretins și primit de la Șpan Cristian, președintele executiv al asociației sportive, în trei rânduri, suma totală de 70.000 lei (50.000 lei în luna martie 2015, 10.000 lei în iulie 2015 prin intermeidul lui Somay Annamaria – beneficiarul sumei solicitate de inculpat și 10.000 în luna septembrie 2015),
– după luna noiembrie 2015, pentru a propune Consiliul Local al mun. Baia Mare susținerea financiară a asociației Club Sportiv Fotbal Club Municipal Baia Mare cu suma de 1.000.000 lei/1.200.000 lei i-a pretins lui Șpan Cristian să cesioneze pe numele unei persoane ce urma să fie indicată de el (inițial indicându-se numele lui Florescu Claudiu) SC Centrul Regional Media SRL, care deținea anumite licențe de radio și televiziune precum și siteul eMaramureș (proprietatea denunțătorului) cesiune care nu a mai fost finalizată, iar la data de 14.04.2016, în același scop, a solicitat de la aceeași persoană suma de 400.000 lei (care provine dintr-o sponsorizare de 600.000 lei pe care clubul de fotbal a obținut-o de la SC Fluid Group HAgen SA), sumă din care a primit 30.000 lei la data de 26.04.2016 când a fost prins în flagrant, iar la data de 25.04.2016, la solicitarea inculpatului, din aceeași sumă pretinsă cu titlu de mită, Span Cristian i-a remis lui Bala Liviu suma de 5.000 euro în contul unei datorii a inculpatului față de o persoană de la care Bala Liviu Ioan împrumutase în interesul inculpatului suma de 20.000 euro”.
Atât prin decizia Curții de Apel Cluj cât și prin prin sentința Tribunalului Cluj, a fost analizată starea de fapt ce face obiectul judecății, iar ambele instanțe în baza probelor administrate, au constatat că în ceea ce privește data săvârșirii infracțiunii, lucrurile stau diferit.
Foarte important, la fila 89 în cadrul sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj se reține că cel de al doilea act material al infrațciunii de luare de mită în formă continuată, dupa cel din martie 2015, se referă la faptul că: „În calitate de primar al Municipiului Baia Mare, în legătură cu atribuţia de a propune proiecte de hotărâri Consiliului local al Municipiului Baia Mare şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor decurgând din calitatea sa de ordonator principal de credite, începând cu luna noiembrie 2015, în contextul în care preşedintele executiv al A.C.S. F.C.M. Baia Mare a solicitat finanţarea clubului de fotbal, inculpatul a condiţionat propunerea pe care ar fi urmat să o înainteze Consiliului local al Municipiului Baia Mare vizând alocarea sumei de 1.000.000 lei/1.200.000 lei de cesionarea pe numele unei persoane ce urma să fie indicată de el (indicându-l iniţial pe Florescu Claudiu) a S.C. Centrul Regional Media S.R.L. (unde asociat unic era formal tatăl lui Şpan Cristian) care deţinea anumite licenţe de radio şi televiziune, precum şi site-ul eMaramureş deţinut de Şpan Cristian”.
Cu titlu de observație, arătăm că instanța subliniază faptul că pretinderea ar fi avut loc la începutul lunii noiembrie 2015.
De asemenea, la filele 90-91 s-a reținut faptul că: „Cherecheş Cătălin considera că întreg patrimoniul (inclusiv licenţele de radio şi TV deţinute de societate în 2013 la achiziţie) îi aparţinea, astfel că Şpan Cristian care a fost pus de inculpat drept paravan pentru a evita incompatibilităţile ar fi trebuit să facă în opinia inculpatului exact ceea ce îşi dorea inculpatul în ceea ce privea trustul de presă. Observând că Şpan Cristian nu se supune voinţei sale, Cherecheş Cătălin a condiţionat începând cu luna noiembrie 2015 finanţarea clubului de fotbal de cesiunea părţilor sociale ale societăţii nou înfiinţate şi a site-ului eMaramureş către o altă persoană apropiată lui, de încredere pentru acesta. În contextul în care Şpan Cristian realiza paşi mici în direcţia solicitată de inculpat, în perioada noiembrie 2015 – începutul lunii aprilie 2015 (S.I.C. 2016), Cherecheş Cătălin a reluat această solicitare de mai multe ori”.
La fila 91 din sentința se reține că: „Ulterior, pierderii licenţelor menţionate, interesul inculpatului Cherecheş Cătălin a scăzut pentru trustul de presă. Totuşi, în contextul în care alocarea sumei promise lui Şpan Cristian pentru clubul de fotbal nu a avut loc, apropiindu-se şi campania electorală pentru alegerile locale din iunie 2016, la data de 14.04.2016,inculpatul a continuat să condiţioneze alocarea sumei de bani şi finanţarea clubului de fotbal cu suma de 1.000.000 lei/1.200.000 lei, de remiterea de către Şpan Cristian a suma de 400.000 lei, care provenea dintr-o sponsorizare de 600.000 lei pe care clubul de fotbal a obţinut-o de la S.C. Fluid Group Hagen SA”.
Tot la fila 193 din sentință, cu referire la data săvârșirii celui de al doilea act material se reține de către Tribunalul Cluj faptul că „Observând că Şpan Cristian nu se supune voinţei sale, Cherecheş Cătălin a condiţionat începând cu luna noiembrie 2015 finanţarea clubului de fotbal de cesiunea părţilor sociale ale societăţii nou-înfiinţate (care deţinea cele „două licenţe pe Baia Mare”) şi a site-ului eMaramureş către o altă persoană apropiată lui, de încredere pentru acesta. În perioada noiembrie 2015 – începutul lunii aprilie 2015 (sic! 2016), Cherecheş Cătălin a reluat această solicitare de mai multe ori”.
La fila 232 din sentință, cu referire la data săvârșiri celui de al doilea act material se reține de către Tribunalul Cluj faptul că „În concluzie, apreciem că şi această a doua acţiune a inculpatului derulată începând cu luna noiembrie 2015şi continuată până la data de 26.04.2016, când s-a realizat flagrantul de către organele judiciare este susţinută de probatoriu dincolo de orice îndoială rezonabilă”.
Conclusiv, Tribunalul Cluj reține categoric în sentința pronunțată, la secțiunea dedicată analizei în drept a faptelor, filele 255 – 258, faptul că:
„ Acţiunile inculpatului Cherecheş Cătălin de pretindere a unor sume de bani ale clubului de fotbal condus de martorul denunţător, respectiv a unor foloase reprezentate de cesionarea pe numele unei persoane ce urma să fie indicată de el (indicându-l iniţial pe Florescu Claudiu) a S.C. Centrul Regional Media S.R.L. care deţinea două licenţe (de radio şi TV), precum şi a site-ului eMaramureş, deţinut de Şpan Cristian aveau legătură clară cu atribuţiile primarului decurgând din Legea nr. 215/2001.
Astfel, primarul propunea proiecte de hotărâri consiliului local, asigura punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local şi exercita funcţia de ordonator principal de credite. În cauză, în perioada în care s-a comis primul act material existau mai multe hotărâri ale consiliului local privind finanţarea clubului de fotbal, toate propuse de primar, trebuind puse în aplicare de primar. În perioada în care s-a comis al doilea act material primarul îi comunica martorului Şpan Cristian, preşedintele executiv Al A.C.S. F.C.M. Baia Mare, că doreşte să propună un proiect de hotărâre de finanţare a clubului sportiv.
Primarul municipiului a pretins banii şi foloasele pentru a-şi îndeplini în continuare atribuţiile sale legate de finanţarea clubului de fotbal A.C.S. F.C.M. Baia Mare reprezentat de Şpan Cristian – propunerea în Consiliu local al Municipiului Baia Mare a alocării fondurilor bugetare necesare finanţării clubului de fotbal; aprobarea contractului de susţinere financiară care trebuia încheiat între municipiu şi club; alocarea avansului de 30% din contractul de susţinere financiară care depindea strict de ordonatorul de credite, primarul municipiului.
Spre deosebire de vechea reglementare penală pretinderea nu trebuie să fie neapărat anterioară îndeplinirii actului de către funcţionar.
Municipiul Baia Mare era principalul finanţator, astfel că poziţia clubului de fotbal era una de netă inferioritate în acest raport cu primăria.
Primarul a pretins sume de bani în legătură cu atribuţii legate de finanţare pe care le îndeplinise, respectiv care urmau a fi îndeplinite (în cazul primului act material) şi a condiţionat continuarea finanţării de îndeplinirea de către reprezentantul clubului a solicitărilor sale financiare (remiterea unor sume de bani din finanţările atribuite de la bugetul local al Municipiului Baia Mare) şi a altor interese patrimoniale (controlul asupra unei societăţi comerciale şi licenţelor de radio şi TV aferente, respectiv asupra unui site de presă de interes politic pentru inculpat).
Astfel, în cazul primei acţiuni reţinute în sarcina inculpatului, a existat un prim act de pretindere după îndeplinirea atribuţiilor primarului legate de finanţarea clubului de fotbal, însă pretinderea a fost legată şi de îndeplinirea a unui act viitor (virarea avansului de 30% şi continuarea finanţării) ce intra în atribuţiile primarului.
Instanţa face precizarea că norma penală actuală sancţionează şi recompensarea funcţionarului public pentru îndeplinirea în condiţiile legii a unui act care intră în atribuţiile sale de serviciu (primirea de foloase necuvenite nemaifiind reglementată şi sancţionată distinct – aceasta regăsindu-se în tipicitatea infracţiunii de luare de mită).
Faptul că ulterior pretinderii s-a realizat şi primirea sumelor de bani în două etape la un interval mare de timp unul de altul (între cele două acte de primire) nu prezintă înrâurire în planul tipicităţii faptei, întrucât luarea de mită este o infracţiune de consumare anticipată, consumându-se în momentul pretinderii, incriminată alternativ de legea penală.
Astfel, următoarele două acte de primire în baza pretinderii iniţiale nu mai prezentau relevanţă penală distinctă, fapta consumându-se la momentul pretinderii. Aceste două acte de primire, fie şi în împrejurări diferite, nu puteau reprezenta nici acţiuni distincte ale infracţiunii continuate din acelaşi considerente.
Deosebit de important pentru fundamentarea prezentei contestații în anulare, regăsim cele statuate de Tribunalul Cluj în sentința confirmată de Curtea de Apel Cluj, începând cu fila 256 unde se reține următoarele:
„În cazul celei de-a doua acţiuni reţinute în sarcina inculpatului Cherecheş Cătălin, pretinderea a avut loc înainte de îndeplinirea actului care intra în atribuţiile de serviciu ale primarului, anume propunerea de alocare a sumei de 1.000.000 / 1.200.000 lei din bugetul local pentru finanţarea clubului de fotbal care ar fi urmat să fie iniţiată de primar şi adresată Consiliului local al Muncipiului Baia Mare, în pofida opoziţiei persoanelor cu funcţii de conducere în aparatul propriu al primăriei pentru considerente de legalitate (clubul de fotbal nu ar fi îndeplinit condiţia referitoare la decontarea integrală a sumelor finanţate anterior şi existenţa unor datorii faţă de bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale).
Ca atare, în discuţie era şi problema că pretinderea folosului ar fi fost în legătură cu îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor de serviciu ale primarului. Totuşi, câtă vreme acest aspect al nelegalităţii finanţării în cazul existenţei unor datorii nedecontate faţă de autoritatea locală şi a unor datorii faţă de bugetul general consolidat nu rezulta expressis verbis din actele normative relevante, iar autoritatea locală mai finanţase anterior clubul de fotbal în pofida existenţei acestor datorii, chestiunea apare ca fiind de oportunitate, iar nu de legalitate. Astfel, pretinderea avea legătură cu îndeplinirea unui act care intra în îndatoririle de serviciu ale primarului.
Obiectul mitei a fost modificat în timp de către inculpat, întrucât acesta a realizat că nu mai este posibilă îndeplinirea folosului pretins iniţial (anume cesiunea părţilor sociale ale societăţii care pierduse licenţele de interes pentru inculpat). Această novaţie ilicită nu putea conduce însă la reţinerea unei acţiuni distincte care să formeze infracţiunea continuată, întrucât era vorba în fapt de acelaşi act de pretindere iniţial novat de către inculpat şi martorul denunţător.
Cele două acte de primire a unei părţi din suma de bani pretinsă (într-o împrejurare anterioară) nu pot fi văzute ca acţiuni distincte ale infracţiunii continuate din aceleaşi considerente indicate în cazul primului act material de luare de mită”
Concluzia neechivocă a instanței de fond, respectiv a Tribunalului Cluj referitor la data săvârșirii celor două acte materiale, ce se reunesc sub cupola infracțiunii continuate, este regăsită la fila 258 din sentință:
„Astfel, cele două acţiuni de luare de mită care formează o unitate legală de infracţiune s-au consumat la momentul pretinderii mitei, anume în luna martie 2015 şi în luna noiembrie 2015”.
Observând că ambele acţiuni de pretindere au urmărit îndeplinirea aceleiaşi atribuţii de serviciu, reţinând intervalul de timp scurs între cele două acţiuni şi voinţa inculpatului, instanţa reţine că cele două acţiuni care văzute separat întrunesc elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că se va reţine unitatea legală de infracţiune – infracţiunea continuată, două acte materiale – art. 35 alin. (1) din C.pen.”.
Această stare de fapt a fost confirmată, ratificată de Curtea de Apel Cluj prin decizia pronunțată în cauză, astfel că, la fila 68 din decizie se reține că „În urma devoluţiunii integrale efectuate şi pe baza analizei nemijlocite a tuturor probelor şi mijloacelor de probă ale cauzei, Curtea reţine sintetic următoarea stare de fapt, cu referire la probele esenţiale ale cauzei care au puterea de a contura, dincolo de orice îndoială rezonabilă, comiterea de către inculpatul Cherecheş Cătălin a infracţiunii de luare de mită, cu conţinutul reţinut şi de prima instanţă”.
În definitiv, la fila 82 din sentință se reține în mod exhaustiv încadrarea în drept a faptei, pentru care s-a dispus în mod definitiv condamnarea inculpatului CHERECHEȘ CĂTĂLIN la o pedeapsă de 5 ani închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 289 alin. (1) Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) Cod penal și art. 5, stabilind cu autoritate de lucru judecat următoarele:
Inculpatul Cherecheş Cătălin, în calitate de primar al Municipiului Baia Mare, în legătură cu îndeplinirea actelor care intrau în îndatoririle sale de serviciu în baza Legii nr. 215/2001, cu privire la propunerea de proiecte de hotărâri Consiliului local al Municipiului Baia Mare, punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului local şi exercitarea funcţiei de ordonator principal de credite, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:
1) În cursul lunii martie 2015, după ce i-a arătat lui Şpan Cristian un bileţel pe care era scrisă suma de 50.000 lei, ocazie cu care i-a transmis că în ziua respectivă „îi plăteşte” (în contul A.C.S. F.C.M. Baia Mare unde Şpan Cristian era preşedinte executiv) avansul de 150.000 lei din suma aprobată prin H.C.L. doar dacă din avansul respectiv îi remite suma de bani scrisă pe bileţel, iar apoi a primit de la Şpan Cristian suma 50.000 lei în anexa biroului său din primărie, iar în cursul lunii septembrie 2015, în baza înţelegerii şi condiţionării iniţiale din luna martie 2015, după ce în baza H.C.L. nr. 369/18.08.2015 s-a încheiat la data de 24.08.2015 între Municipiul Baia Mare şi A.C.S. F.C.M. Baia Mare contractul de susţinere financiară înregistrat la Primăria Municipiului Baia Mare sub nr. 23011/24.08.2015, privind alocarea sumei de 600.000 lei, iar în cursul lunilor august şi septembrie primăria a virat în contul clubului de fotbal o parte din suma aprobată, Şpan Cristian a remis inculpatului o nouă sumă de bani, 10.000 lei, în aceeaşi modalitate, în anexa biroului primarului, banii fiind aşezaţi pe un raft;
2) Începând cu luna noiembrie 2015, în contextul în care Şpan Cristian, preşedintele executiv al A.C.S. F.C.M. Baia Mare, a solicitat finanţarea clubului de fotbal, inculpatul a condiţionat propunerea Consiliului local al Municipiului Baia Mare vizând alocarea sumei de 1.000.000 lei/1.200.000 lei, de cesionarea pe numele unei persoane ce urma să fie indicată de el (indicându-l iniţial pe Florescu Claudiu) a S.C. Centrul Regional Media S.R.L. care deţinea două licenţe (de radio şi TV), precum şi a site-ului eMaramureş (deţinut de Şpan Cristian); iar apoi, ulterior pierderii licenţelor menţionate, întrucât interesul inculpatului Cherecheş Cătălin a scăzut pentru trustul de presă, în contextul în care alocarea sumei promise lui Şpan Cristian pentru clubul de fotbal nu a avut loc, la data de 14.04.2016 a continuat să condiţioneze alocarea sumei de bani şi finanţarea clubului de fotbal cu suma de 1.000.000 lei/1.200.000 lei, de remiterea de către Şpan Cristian a sumei de 400.000 lei, care provenea dintr-o sponsorizare de 600.000 lei pe care clubul de fotbal a obţinut-o de la S.C. Fluid Group Hagen SA., ulterior:
– la data de 25.04.2016, din suma pretinsă de 400.000 lei cu titlu de mită, la solicitarea lui Cherecheş Cătălin, Şpan Cristian remiţând martorului Bala Liviu Ioan suma de 5.000 euro în contul unei datorii pe care inculpatul o avea faţă de o persoană de la care Bala Liviu împrumutate în interesul inculpatului suma de 20.000 Euro;
– la data de 26.04.2016, din suma de 400.000 lei pretinsă de inculpatul Cherecheş Cătălin acesta primind de la Şpan Cristian suma de 30.000 lei. ( a se vedea în acest sens filele 254-255 din Sentința penală nr. 41/24.02.2022 , respectiv fila 82 din Decizia penală nr. 1704/24.11.2023);
La fila 74 din decizia instanței de apel, se reține, cu relevanță pentru stabilirea datei săvârșirii infracțiunii se reține că „Începând cu luna noiembrie 2015, în contextul în care Şpan Cristian, preşedintele executiv al A.C.S. F.C.M. Baia Mare, a solicitat finanţarea clubului de fotbal, inculpatul a condiţionat propunerea Consiliului local al Municipiului Baia Mare vizând alocarea sumei de 1.000.000 lei/1.200.000 lei, de cesionarea pe numele unei persoane ce urma să fie indicată de el (iniţial fiind indicat numele Florescu Claudiu) a S.C. Centrul Regional Media S.R.L. care deţinea două licenţe (de radio şi TV), precum şi a site-ului eMaramureş (deţinut de Şpan Cristian)”.
La fila 82 din prezenta decizie, relativ la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a reţinut că: „în deplin consens cu cele stabilite la prima instanţă, că toate aceste activităţi ilicite formează o unitate legală de infracţiune – forma continuată, ce înglobează în conţinutul său două acte materiale – pretinderea unor sume de bani martorului Şpan Cristian în baza înţelegerii iniţiale din martie 2015, fiind ulterior remise inculpatului în două momente distincte sumele de 50.000 lei şi 10.000 lei (date diferite, conform anchetei); pretinderea şi primirea ulterioară a sumei de 400.000 lei, din care se remite, la fel, inculpatului la două momente diferite, în baza solicitării iniţiale, suma de 30.000 lei (personal) şi 5.000 euro (prin intermediul martorului Bala Liviu Ioan, în contul unei datorii proprii a inculpatului angajate faţă de o altă persoană de interes cauzei). Întreaga activitate infracţională, documentată şi reţinută de prima instanţă, a fost concepută şi executată de inculpat în strânsă legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, inculpatul solicitând banii şi foloasele pentru a-şi îndeplini atribuţiile sale legate de finanţarea clubului de fotbal A.C.S. F.C.M. Baia Mare, reprezentat de martorul Şpan Cristian, şi de alocarea fondurilor bugetare necesare finanţării acestui club de fotbal”.
Totuși, aici se impune a fi făcută o observație în legătură cu concluzia Curții de Apel Cluj referitoare la încadrarea în drept. Din modalitatea de expunere a încadrării în drept, rezultă o omisiune evidentă a Curții de Apel Cluj, ca la analiza încadrării juridice a faptei să aibă în vedere că înainte de actele de executare referitoare la pretinderea sumei de 400.000 lei (în luna aprilie 2016) în luna noiembrie 2015, a avut loc de fapt prima pretindere și se referea inițial la cesionarea părților sociale ale societății de trust și a site-ului eMaramureș, iar abia ulterior are loc pretinderea celor 400.000 lei, în condițiile interesului scăzut al inculpatului la acel moment față de acea societate de trust și site-ul eMaramureș (fiind transformat practic produsul infracțiunii de corupție, astfel cum a reținut Tribunalul Cluj, însă contextul pretinderii era același).
Faptul că această modalitate de concluzionare a încadrării juridice a fost caracterizată de această omisiune, rezultă din întreg cuprinsul deciziei definitive. Chiar în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reținut la fila 74 din sentință că pretinderea inițială a avut loc la „începutul lunii noiembrie 2015” și mai mult, la fila 83 din decizie, secțiune dedicată individualizării pedepsei, regăsim următoarele chestiuni:
„Astfel, în deplin acord cu cele statuate la prima instanţă, Curtea reţine că inculpatul a comis o infracţiune de o gravitate ridicată prin raportare la natura şi conţinutul său concret, la calitatea specială a inculpatului (primar al mun. Baia Mare), la scopul comiterii infracţiunii – controlarea celui mai important trust de presă din mun. Baia Mare şi a activităţii clubului de fotbal, în vederea consolidării poziţiei publice ocupate. Mobilul comiterii infracţiunii este strâns legat de considerente de ordin politic şi electoral. Deşi are caracter grav ultima activitate ilicită documentată în cauză, aceea de pretindere a sumei de 400.000 lei pentru finanţarea campaniei electorale derulate de acesta pentru un nou mandat de primar, Curtea reţine că, în realitate, întreaga conduită ilicită a inculpatului şi care este avută în vedere la pronunţarea soluţiei de condamnare are în sine un grad de pericol social sporit prin raportare la mobilul comiterii acesteia, aşa cum a fost evocat deja.”
Așadar, Curtea de Apel Cluj reține în cadrul individualizării pedepsei faptul că, scopul comiterii infracțiunii continuate (2 acte materiale) a fost acela al controlării celui mai important trust de presă din Mun. Baia Mare și a acaparării celui mai important site local, în vederea consolidării poziției publice ocupate (adică cea aferentă activității infracționale de la începutul lunii noiembrie 2015) și că, ultima activitate ilicită documentată în cauză este aceea de pretindere a sumei de 400.000 lei (adică după actele de executare de la începtul lunii noiembrbie 2015) și care ar fi fost destinată finanțării propriei campanii electorale.
În atare condiții, concluzia generală este faptul că infracțiunea continuată cu 2 acte materiale reținută în sarcina inculpatului a avut un moment de consum în luna martie 2015 și un moment de epuizare la începutul lunii noiembrie 2015.
Față de această stare de fapt, solicităm să constatați incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b Cod pr. pen., respectiv faptul că inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, în cauză intervenind prescripția răspunderii penale, având în vedere deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018, 358/2022, Decizia 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Recursul în interesul Legii din 20.01.2025.
Infracţiunea de luare de mită este una de pericol abstract, cu consumare anticipată, fiind realizatelementul material din structura laturii obiective a infracţiunii prin comiterea oricăreia dintre acţiunileilicite şi alternative descrise de art. 289 alin. 1 C.pen. – pretinderea, primirea de bani sau alte foloase,acceptareapromisiuniiunorastfeldefoloase,realizatedefuncţionarulpublic,directsauindirect,pentru sine sau pentru altul, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndepliniriiunui act de intră în atribuţiile de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
În acest context se pune în evidență existența unei infracțiuni continuate (2 acte materiale), ca unitate legală de infracțiune și care prezintă un moment de consum și unul de epuizare.
Infracțiunea continuată (ca unitate legală de infracțiune) poate fi comisă prin mai multe infracțiuni simple, continue, complexe sau progresive (a se vedea M. Udroiu. Sinteze de Drept penal, ed. 3, ed. Ch Beck 2022, București, f.404).
În prezenta cauză, vom constata faptul că infracțiunea continuată a fost reținută ca fiind comisă prin 2 acte materiale, adică 2 infracțiuni simple (naturale). Prima marchează momentul de debut al infracțiunii, iar cea de a doua momentul de epuizare.
Prima se referă la pretinderea în cursul lunii martie 2015 a unei sume de bani, urmată de primirea în două ocazii a sumei de 50.000 lei respectiv 10.000 lei (la date diferite).
Din perspectiva datei săvârșirii primului act material, este irelevant faptul că s-au comis mai multe elemente normative de comitere a faptei (pretindere și ulterior primire) în condițiile în care aceste chestiuni se transpun ca acte de executare ale infracțiunii simple, iar data săvârșirii unui astfel de act material echivaleaza cu data la care fapta săvârșită are conotație penală, adică în momentul pretinderii (aspct reținut de altfel și de Tribunalul Cluj și de Curtea de Apel Cluj în ratificarea analizării stării de fapt și de drept a obiectului cauzei).
A doua se referă la pretinderea la începutul lunii noiembrie 2015 de cesionare a unor părți sociale a societății de trust pe numele unui terț și de acaparare a unui site media, iar ulterior, pretinderea s-a modificat în sensul că inculpatul nu mai era interesat de aceste părți sociale și de site-ul respectiv, solicitând în schimb suma de 400.000 lei, părți din sumă fiind primite în 25.04.2016 și 26.04.2016. Pretinderea s-a făcut în considerarea promovării unei propuneri către Consililului Local al Mun. Baia Mare prin care se urmărea alocarea unor fonduri bănești către Clubul Sportiv A.C.S. F.C.M. Baia Mare, propunerea fiind în fapt una constantă.
Conclusiv, infracțiunea continuată ce are în conținut cele 2 acte materiale ca infracțiuni simple, reunite sub o unică rezoluție infracțională, se consumă în mometul săvârșirii primului act material (infracțiune simplă cu dată de săvârșire martie 2015) și se epuizează în momentul săvârșirii celui de al doilea act material (infracțiune simplă cu dată de săvârșire începutul lunii noiembrie 2015).
Având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de luare de mită, cu reținerea deciziilor CCR nr. 297/2018, respectiv 358/2022, dar și a HP nr. 67/2022 a ICCJ, termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani de zile, acesta fiind împlinit raportat la prima pretindere (martie 2023), dar cel mai târziu raportat la cea de a doua pretindere (începutul lunii noiembrie 2023) – în realitate conform probelor de la dosar cea de a doua pretindere ar fi avut loc după data de 27 octombrie 2015, cel târziu la începutul lunii noiembrie 2015).
Conform art. 186 cod penal, calculul pe luni și ani al termenului substanțial (cum este cazul termenului privind intervenirea prescripției răspunderii penale) se socotește astfel: luna și anul se socotesc împinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă”.
În acest sens, în raport de modalitatea de formulare a acuzației în ceea ce privește momentul de epuizare a infracțiunii continuate, respectiv luna noiembrie 2015, observăm că începând cu data de 1 noiembrie 2023 inculpatul nu mai putea fi tras la răspundere penală, întrucâ termenul de prescripție de 8 ani s-a împlinit.
Atâta timp cât în nici în cuprinsul rechizitoriului, sentinței și nici în cuprinsul deciziei Curții de Apel Cluj nu a fost identificat în mod concret momentul de epuizare a activității infracționale (fiind folosită sintagma „inceputul lunii noiembrie 2015) apreciem că prin raportare la principiul in dubio pro reo, acest dubiu cu privire la data săvârșirii infracțiunii, nu poate profita decât inculpatului.
În orice caz, data de 24 noiembrie 2023 când a avut loc pronunțarea asupra apelurilor declarare în cauză, nu poate fi considerată ca fiind la „începutul lunii noiembrie”, astfel că indiferent de marja datei ăvârșirii infracțiunii, este clar că 24 noiembrie se situează la „sfârșitul” lunii noiembrie.
Acest lucru se transpune din punct de vedere practic în aceea că, cel mai devreme fapta se consideră a fi săvârșită la data de 1 noiembrie 2015, ceea ce semnifică faptul că începând cu această dată a anului 2023, fapta de luare de mită în formă continuată este prescrisă. A interpreta contrariul, înseamnă a interpreta un dubiu în defavoarea inculpatului, lucru nepermis de lege.
Totuși, ținem să precizăm faptul că, atât cu ocazia denunțului oral formulat de martorul-denunțător Șpan Cristian cât și cu ocazia audierii acestuia în calitate de persoana vătămată, acesta pretinde că în fapt, pretinderea ar fi avut loc în jurul datei de 27 octombrie 2015, citând punctual următoarele: „în data de 27 octombrie 2015, conform hotărârilor consiliului local, am depus decontul pentru finanțarea activității curente și finanțarea nocturnei mobile, având în vedere faptul că am avut meci în Cupa României…..Am purtat discuții telefonice în toată această perioadă cu primarul Cătălin Cherecheș, de pe postul telefonic 0728.180.690 care este numărul meu…Ultima dată cu ocazia șantajului pe care îl face asupra mea și pe care o să-l descriu a scris pe o coală de hârtie că îmi dă 1.000.000 lei la clubul de fotbal, dacă îi predau numitului Claudiu Florescu, societatea comercială Centrul Regional Media SRL și licențele de radio și TV Baia Mare de pe acea firmă” – anexăm această declarație pentru a fi la îndemâna instanței;
Deci din probe rezultă că această pretindere ar fi avut loc mai devreme de intrarea în luna noiembrie a anului 2015.
Cu referire la admiterea în principiu a prezentei contestații, solicităm să constatați următoarele chestiuni:
Prezenta contestație în anulare îndeplinește toate condițiile de admisibilitate în principiu prev. de art. 431 Cod pr. pen., întrucât privește o decizie pronunțată de Curtea de Apel Cluj ca instanță de apel, calea de atac este exercitată în termenul legal (oricând), inculpatul are calitatea procesuală prevăzută de lege pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac, din cererea de contestație în anulare rezultă cazul de contestație în anulare invocat, respectiv cel prevăzut la art. 426 lit b) Cod pr. pen. și în sprijinul contestației în anulare există probe administrate la dosarul cauzei.
Deși inculpatul a mai formulat anterior o contestație în anulare, respinsă prin decizia penală nr. 620/A/2024 din 18 aprilie 2024 în dosarul 1176/33/2023 a Curții de Apel Cluj, totuși motivele prezentei contestații sunt diferite și au în vedere chestiuni suplimentare, sens în care nu poate fi opusă vreo autoritate de lucru judecat.
În doctrina și practica judiciară s-a reținut că această cale extraordinară de atac are ca scop reformarea hotărârilor judecătorești definitive în condițiile subzistenței unor erori de procedură.
Primordial, se impune a fi avut în vedere principiul autorității de lucru judecat al hotărârilor definitive pronunțate în fond de instanțele de judecată și al securității raporturilor juridice stabilite de asemenea, prin hotărâri definitive.
S-a arătat că aceste două principii se referă la faptul că, soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai poată fi discutată decât pentru fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.
La fila 2665 din M.Udroiu „Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. ed. 4, ed. CH Beck, București 2023,” ș.a. se reține că „prin urmare, apreciem că singura posibilitate pentru judecătorii din cadrul aceleiași instanțe de a constata cu ocazia soluționării contestației în anulare că în cadrul apelului au fost date soluții greșite este justificată de apariția unor elemente noi, neavute în vedere de completul de apel, ca urmare a unei erori procedurale”.
Astfel, din expozitivul prezentei contestații vom observa nu s-a pus în discuție această chestiune cu ocazia dezbaterii apelului și nici instanța de apel nu a făcut o astfel de analiză asupra incidenței cauzei de încetare a procesului penal.
Ba mai mult, în dezlegarea chestiunii de drept a fost pronunțat Recursul în interesul legii, din 20.01.2025 prin care se stabilește că „În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 174 şi a art. 154 alin. (2) din Codul penal, prin data săvârşirii infracţiunii şi, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor unice prevăzute de art. 289 – 292 din Codul penal, în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalităţi normative ale elementului material, se înţelege data comiterii primei modalităţi alternative independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor modalităţi alternative din conţinutul infracţiunii şi indiferent de intervalul de timp care se interpune între data săvârşirii primei modalităţi alternative şi comiterea unei alte modalităţi alternative ori între actele care compun acţiunea caracteristică uneia din modalitaţile normative de săvârşire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare unei singure modalităţi normative”.
În prezenta cauză nu poate fi vorba de o eroare de judecată – error in iudicata – (remediabilă pe calea recursului în casație) întrucât instanța de apel nu a analizat această chestiune referitoare la intervenirea prescripției răspunderii penale. În acest context, omisiunea instanței de a analiza această chestiune se traspune într-o eroare de procedură, situația remediablă doar prin exercitarea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. „b” cod proc.pen., intervenirea prescripției răspunderii penale reprezentând o cauză de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. „f” cod proc.pen.
Pentru analogie procesuală, se poate face o paralelă cu situația juridică în care, justițiabilul promovează calea extraordinară de atac a contestației în anulare în condițile în care, deși s-a reținut în mod corect legea penală mai favorabilă ca fiind legea nouă (reconfigurată de deciziile CCR 297 și 358), totuși în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal pe motiv de intervenire a prescripției răspunderii penale. În atare situație, contestațiile în anulare promovate au fost perfect admisibile, ulterior stabilindu-se de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 43/2023 faptul că pe calea contestației în anulare, nu pot fi remediate greșelile privind reținerea eronată a legii penale mai favorabile.
Or, în prezenta cauză nu se pune în discuție analizarea legii penale mai favorabile, ci existența la momentul pronunțării asupra apelului, a unei cauze de încetare a procesului penal, preexistentă, care nu a fost avută în vedere de instanța de apel, iar mai mult, între timp, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis Recursul în Interesul Legii promovat de procurorul general și a dat dezlegare chestiunii de drept în discuție, cu titlu obligatoriu pentru instanțele de judecată.
În acest sens, în cadrul deciziei Curții de Apel Cluj nu s-a avut în vedere că data săvârșirii infracțiunii este marcată de consumarea primului act de executare din conținutul aceleiași infracțiuni, în condițiile în care au fost săvârșite în cadrul aceleiași unități naturale, mai multe acte de executare cu conținuturi alternative, diferite. Această chestiune marchează un alt debut al termenului prescripției răspunderii penale, efectul fiind cel de intervenție a prescripției răspunderii penale înainte de pronunțarea asupra apelului, ceea ce ar fi impus aplicarea unei soluții de încetare a procesului penal. În concret, debutul prescripției răspunderii penale este marcat de începutu lunii noiembrie 2015 iar termenul de 8 ani se socotește ca fiind împlinit la data de 1 noiembrie 2023 (orice dubiu profită inculpatului).
Din perspectiva paragraf 29 și 30 din decizia nr. 453/2020 a Curții Constituționale rezultă că „omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la incidența unei cauze de încetare a procesului penal reprezintă o eroare de procedură, în acest caz instanța (de apel) neanalizând aspectele ce ar putea determina o soluție de încetare a procesului penal”.
Așa cum am arătat, în cauză a mai fost promovată o contestație în anulare de către inc. Cherecheș Cătălin și care a fost analizată pe fondul cauzei, apreciindu-se că motivul invocat se pliază pe teza art. 426 lit. „b” cod proc.pen., fiind însă respinsă pentru alte motive decât cele invocate în prezenta cauză, întrucât la acel moment nu era pronuțat Recursul în interesul legii mai sus menționat iar instanța (din contestația în anulare inițială) a pornit de la o premisă greșită a laturii obiective a infracțiunii (nu a luat în calcul faptul că pretinderea a fost făcută la începutul lunii noiembrie 2015).
S-a apreciat în doctrină faptul că, în cazul în care în cauză a mai fost invocată o contestație în anulare, promovarea unei contestații în anulare secundare poate fi făcută doar în situația în care se invocă motive diferite.
În acest sens, în M.Udroiu ș.a. Codul de procedură penală. Comentarii pe articole. Ed. 4., ed. CH Beck, București, 2023, fila 2692, se reține că „în cazul în care o contestație în anulare este respinsă printr-o hotărâre definitivă, introducerea unei noi contestații bazate pe același motiv este inadmisibilă”.
Or, prezenta contestație vizează un motiv suplimentar, care pledează pentru admiterea contestației în anulare, deși toate probele existau la dosar în momentul pronunțării asupra apelului în cauză.
Așa cum am arătat anterior, prin decizia penală cu nr. 620/A/2024 din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Cluj în dosar1176/33/2023 (după ce în prealabil a fost admisă în principiu contestația în anulare) a abordat problematica motivului prev. de art. 426 lit. „b” cod proc.pen., având în vedere o stare de fapt eronată, întrucât la fila 14 din decizie, se reține că „că toate aceste activităţi ilicite formează o unitate legală de infracţiune – forma continuată, ce înglobează în conţinutul său două acte materiale – pretinderea unor sume de bani martorului Şpan Cristian în baza înţelegerii iniţiale din martie 2015, fiind ulterior remise inculpatului în două momente distincte sumele de 50.000 lei şi 10.000 lei (date diferite, conform anchetei); pretinderea şi primirea ulterioară a sumei de 400.000 lei, din care se remite, la fel, inculpatului la două momente diferite, în baza solicitării iniţiale, suma de 30.000 lei (personal) şi 5.000 euro (prin intermediul martorului Bala Liviu Ioan, în contul unei datorii proprii a inculpatului angajate faţă de o altă persoană de interes cauzei). Întreaga activitate infracţională, documentată şi reţinută de prima instanţă, a fost concepută şi executată de inculpat în strânsă legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, inculpatul solicitând banii şi foloasele pentru a-şi îndeplini atribuţiile sale legate de finanţarea clubului de fotbal A.C.S. F.C.M. Baia Mare, reprezentat de martorul Şpan Cristian, şi de alocarea fondurilor bugetare necesare finanţării acestui club de fotbal”.
Or, așa cum am arătat, instanța chemată să se pronunțe asupra contestației în anulare anterioară, a analizat ipoteza greșită, neavând în vedere că prin decizia pronunțată în apel, sa reținut faptul că cel de al doilea act material a constat în pretinderea unor foloase materiale la începutul lunii noiembrie 2015 (inițial vizând părțile sociale ale unui trust media și a unui site) iar ulterior în considerarea aceleiași promisiuni s-au purtat discuții referitoare la suma de 400.000 lei având în vedere că interesul inculpatului a scăzut față de acel trust media și față de site, iar acțiune ulterioare ale inculpatului (schimbarea obiectului pretinderii în cei 400.000 lei urmată de primirea a 2 părți din această sumă la 2 date diferite) nu au importanță din punct de vedere al stabilirii datei săvârșirii faptei (așa cum în mod corect a stabilit prin sentință Tribunalul Cluj, prin decizie Curtea de Apel Cluj și printr-un Recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție).
Astfel, instanța chemată să se pronunțate asupra contestației în anulare anterioare, a pornit de la o premisă greșită, omițând să observe că al doilea act material prezenta în mod suplimentar încă un act de executare, respectiv pretinderea de la începutul lunii noiembrie 2015.
Nu în ultimul rând, vom observa că la fila 15 din această decizie de respingere a contestației în anulare, instanța a reținut următoarele: „Curtea achiesesază opiniei cu privire la faptul că infracțiunea de luare de mită comisă în mai multe dintre modalitățile alternative prevăzute în textul de incriminare se consumă la data săvârșirii primei modalități, însă, sub aspectul datei de săvârșire a unității de infracțiune, cu relevanță la calculul termenului de prescripție potrivit art. 154 alin. (2) teza I cod penal, raportarea se va efectua la data comiterii ultimei modalități de comitere”.
Or, exact această susținere a fost infirmată prin Recursul in Interesul Legii din 20.01.2025 care a statut că exact în materia infracțiunii de luare de mită, prescripția răspunderii penale se calculează de la momentul săvârșirii primului act material, respectiv al pretinderii, indiferent dacă ulterior folosul a fost primit de inculpat.
Mai mult, inculpatul Cherecheș Cătălin a solicitat instanței investită cu soluționarea contestației în anulare, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție cu o hotărâre prealabilă de dezlegare cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunii unice de luare de mită prev. de art. 289 cod penal, în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități alternative ale elementului material, însă solicitarea a fost respinsă considerându-se ca fiind neîntemeiată.
Faptul că la data de 20.01.2025 Înalta Curte a pronunțat Recursul în interesul legii prin care a dat dezlegare chiar acestei chestiuni de drept, confirmă că instanța chemată să soluționeze contestația în anulare anterioră și solicitarea de interpelare în temeiul art. 475 a Înaltei Curți cu aceeași chestiune de drept, a comis o nedreptate majoră și fundamentală în situația juridică a inculpatului.
Totodată, practica judiciară nu este străină de promovarea a două contestații în anulare, însă fundamentate pe motive și argumente diferite, sens în care anexăm prezentei două decizii de practică judiciară, constând în decizia nr. 337/A/2022 din 20.06.2022 în dosar 274/35/2022 și decizia nr. 471/35/2022 din 02.02.2023 în dosar 471/35/2022, ambele având ca obiect aceeași decizie penală, nr. 300/A/2022 din 30.05.2022 a Curții de Apel Oradea, ambele aveau în vedere dispozițiile art. 426 lit. „b” cod proc.pen. referitoare la incidența prescripției răspunderii penale în raport de deciziile CCR 297/2018 și 358/2022. Astfel, prima contestație a fost respinsă ca inadmisibilă iar cea de a doua contestație în anulare a fost admisă atât în principiu cât și pe fondul cauzei.
Astfel, situația juridică a inculpatului Cherecheș Cătălin, socotim că este identică cu cea pusă în evidență de practica judiciară menționată, sens în care apreciem că în cazuză nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat a primei contestații în anulare respinsă prin decizia nr. 620/A/2024 din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Cluj, întrucât motivele care se sprijină prezenta contestație sunt diferite și sunt confirmate de Recursul în interesul legii pronunțat la 20.01.2025.
Pe cale de consecință, solicităm să dispuneți admiterea în principiu a prezentei contestații în anulare în condițiile art. 431 cod proc.pen., să dispuneți suspendarea executării pedepsei în condițiile art. 430 cod proc.pen. și finalmente să admiteți în fond contestația în anulare cu consecința desființării deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24.11.2023 a Curții de Apel Cluj cu consecința constatării intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului Cherecheș Cătălin pentru săvâșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) Cod penal.
