Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică, joi, un proiect de lege care aduce mai multe completări și modificări Codului de procedură penală și altor acte normative. Acestea sunt necesare pentru punerea în acord a Codului cu Legea fundamentală, în urma unor decizii ale Curții Constituționale a României. Modificările se referă, printre altele, la reglementări privitoare la mijloacele de probă, martorii în procesul penal ori repararea pagubei și în cazul persoanei care a fost privată de libertate în mod injust în cursul procesului penal. BihorJust vă prezintă modificările și completările propuse prin proiectul Ministerului Justiției.
1. La art. 9 – modificarea alin. (5) pentru a reglementa dreptul la repararea pagubei și în cazul persoanei care a fost privată de libertate în mod injust în cursul procesului penal. Intervenția este necesară pentru corelare cu modificarea propusă în cazul art. 539 C.proc.pen. în vederea respectării Deciziei nr. 136/2021 (pct. 1 din proiect).
2. Prin raportare la Decizia nr. 257/2017 sunt propuse:
a) modificarea art. 21 alin. (1), pentru a se reglementa faptul că partea civilă (nu „partea îndreptățită potrivit legii civile”, cum prevede textul în vigoare) poate cere introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente atât în cursul urmăririi penale, cât și în camera preliminară, până cel mai târziu la termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară potrivit art. 344 alin. (2) C.proc.pen. (în care părțile și persoana vătămată pot formula cereri și excepții cu privire la obiectul camerei preliminare) (pct. 2 din proiect);
b) modificarea art. 344 alin. (4),pentru a reglementa faptul că, odată cu informarea cu privire la obiectul camerei preliminare, persoana vătămată este încunoștințată cu privire la dreptul de a se constitui parte civilă, precum și de a solicita introducerea în proces a părții responsabile civilmente, iar la art. 344 alin. (2), modificarea în sensul că judecătorul de cameră preliminară fixează termen în procedura de cameră preliminară și dispune citarea părților și încunoștințarea procurorului, scopul fiind de a asigura oralitatea și contradictorialitatea procedurii chiar și atunci când părțile/persoana vătămată nu au formulat cereri sau excepții până la termenul fixat; termenul se stabilește în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, și nu poate fi mai scurt de 20 de zile de la primirea citației. (pct. 38 din proiect);
c) modificarea art. 341 alin. (2), pentru a face posibilă introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente și în procedura plângerii împotriva soluției de clasare dispuse față de inculpat, pentru că și în această situație se poate ajunge – după admiterea plângerii – la începerea judecății (pct. 35 din proiect);
d) pentru corelare cu modificările aduse art. 21 alin. (1) și art. 344 alin. (2), se propune intervenția asupra art. 374 alin. (3), în sensul:
(i) eliminării tezei „încunoștințează partea civilă, partea responsabilă civilmente și persoana vătămată cu privire la probele administrate în faza urmăririi penale care au fost excluse și care nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei”, având în vedere că procedura în etapa camerei preliminare se desfășoară în condiții de oralitate și contradictorialitate, cu citarea persoanei vătămate și a părților, iar încheierea prin care se exclud probele administrate nelegal se comunică (art. 346 alin. (41) C.proc.pen.);
(ii) precizarea faptului că în faza judecății persoana vătămată se poate constitui parte civilă împotriva inculpatului (pct. 45 din proiect).
3. Prin raportare la Decizia nr. 102/2021, se propune modificarea art. 52 alin. (3) în sensul eliminării sintagmei „cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii” (pct. 3 din proiect).
4. Prin raportare la Decizia nr. 302/2017 sunt propuse:
a) modificarea art. 63 alin. (1) pentru ca dispozițiile art. 50 alin. (2) și (3) C.proc.pen. să fie aplicabile și în cursul urmăririi penale, sens în care se introduce o normă de trimitere la acestea (pct. 4 din proiect);
În prezent art. 63 alin. (1) nu conține o normă de trimitere la art. 50, declinarea competenței de către procuror fiind reglementată la art. 58 – „Verificarea competenței”, dispoziții care obligă la declinare îndată după primirea sesizării (când încă nu s-au efectuat acte de urmărire penală). De asemenea, până la publicarea Deciziei nr. 302/2017, dacă s-ar fi efectuat acte de urmărire penală de un procuror necompetent acestea erau menținute în toate situațiile (nefiind reglementat ca un caz de nulitate absolută). Or, întrucât – urmare a propunerii de introducere la art. 281 alin. (1) a lit. b1) – efectuarea/supravegherea urmăririi penale de un alt procuror decât cel competent după materie/calitatea persoanei va obliga la declinare, se va pune problema menținerii/desființării actelor efectuate până la acel moment, aspecte reglementate de art. 50 alin. (2) și (3) C.proc.pen. pentru declinarea în cazul instanțelor. Soluția propusă nu constituie o noutate, prin proiect preluându-se soluția existentă și în Codul de procedură penală anterior (art. 45 C.proc.pen. din 1968 trimitea la art. 42 C.proc.pen. din 1968).
b) introducerea la art. 281 alin. (1) a unei noi litere, b1), pentru reglementarea – ca un caz distinct de nulitate absolută – a încălcării dispozițiilor privind competența materială și competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală (pct. 30 din proiect);
c) modificarea alin. (3) al art. 281, pentru a trimite expres la alin. (1) lit. a), b), c) și d), intervenția fiind necesară pentru corelare întrucât odată cu introducerea la alin. (1) a unei noi litere, b1), trimiterea actuală la alin. (1) lit. a) – d) nu ar mai fi corectă (pct. 31 din proiect);
d) introducerea la art. 281 a unui nou alineat, alin. (31), care reglementează faptul că noul caz de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. b1) va putea fi invocat până la încheierea procedurii în camera preliminară (pct. 32 din proiect);
e) modificarea lit. a) a art. 346 alin. (3) astfel încât restituirea cauzei la procuror să poată fi dispusă și atunci când „rechizitoriul este emis de un procuror necompetent după materie sau calitatea persoanei” (pct. 42 din proiect).
5. Față de considerentele Deciziei nr. 625/2016, se propune modificarea art. 70 C.proc.pen. pentru a reglementa la alin. (7) – (10) faptul că, atunci când procedura se desfășoară în fața judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, declarația de abținere sau cererea de recuzare a procurorului care participă la ședința de judecată se adresează acestora, sub sancțiunea inadmisibilității, se soluționează – prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac – de judecătorul/completul în fața căruia s-a formulat, iar în caz de admitere a abținerii sau a recuzării, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, completul de judecată va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin (pct. 5 din proiect).
6. Având în vedere Decizia nr. 236/2020 se propune:
a) modificarea art. 118 (pct. 9 din proiect) pentru a reglementa dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, precum și garanțiile pentru exercitarea acestuia; astfel, după depunerea jurământului sau a declarației solemne, martorului i se va aduce la cunoștință în condițiile art. 120, printre altele, dreptul de a nu declara fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina. Organul judiciar este obligat să-i aducă la cunoștință acest drept înainte de fiecare audiere [alin. (1)].
Având acest drept, martorul care face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările care l-ar incrimina nu va săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă, fiind incidentă cauza justificativă prevăzută de art. 21 alin. (1) Cod penal (exercitarea unui drept).
De asemenea, conform alin. (2), probele obținute cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt nelegale, se exclud (trimiterea la art. 102 alin. (3) C.proc.pen.) și nu vor putea fi folosite împotriva martorului în niciun proces penal. Totodată, prin trimiterea la art. 102 alin. (4) C.proc.pen. se reglementează faptul că și probele derivate se exclud dacă au fost obținute în mod direct din acestea și nu puteau fi obținute în alt mod.
Tot ca o garanție a aceluiași drept, la alin. (3) se preia dispoziția actuală a art. 118, astfel că dacă martorul a fost audiat cu respectarea prevederilor alin. (1), iar acesta declară în cunoștință de cauză fapte/împrejurări de fapt care îl incriminează, declarația nu va putea fi folosită împotriva sa, însă probele derivate din aceasta vor putea fi folosite împotriva martorului.
Alin. (4) al art. 118 prevede că dacă martorul se prezintă la audiere însoțit de un avocat, acesta poate asista la audiere, instituindu-se astfel o garanție suplimentară a dreptului martorului la tăcere și la neautoincriminare.
b) modificarea alin. (1) al art. 120 în sensul în care aducerea la cunoștință a drepturilor și obligațiilor să aibă loc după depunerea jurământului/declarației solemne, iar nu anterior acestui moment (cum rezultă de lege lata din dispozițiile art. 121 alin. (1) C.proc.pen.), avându-se în vedere în acest sens par. 85 al Decizia nr. 236/2020. Textul este modificat și pentru a prevedea expres între drepturile martorului – la lit. e) a alin. (1)– dreptul martorului de a nu declara fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina (drept dezvoltat în conținutul său la art. 118). Plasarea acestui drept la lit. e) nu este întâmplătoare, ci are sensul de a sublinia că martorul va fi încunoștințat despre acest drept după ce a fost încunoștințat despre obligația de a da declarații conforme cu realitatea (obligația de a declara adevărul fiind asumată sub prestare de jurământ sub rezerva că faptele și împrejurările nu îl incriminează). Astfel, pentru garantarea dreptului martorului la neautoincriminare, acest drept ar trebui să fie ultimul care i se aduce la cunoștință înainte de audiere (pct. 11 din proiect).
În fine, la alin. (2) al art. 120 se reglementează faptul că despre aducerea la cunoștință a drepturilor și obligațiilor prevăzute la alin. (1) se va face mențiune în cuprinsul declarației.
c) modificarea art. 121 alin. (1) în sensul că depunerea jurământului sau a declarației solemne va avea loc după ce martorului i se aduce la cunoștință obiectul cauzei și i se pun întrebările privitoare la relațiile cu părțile și subiecții procesuali principali; de asemenea, în cazul persoanelor aflate în ipotezele de la art. 117 lit. a) – c), depunerea jurământului va avea loc numai dacă acestea sunt de acord să dea declarații ca martor (concluzie ce rezultă din coroborarea art. 119 alin. (2), art. 121 alin. (1) și art. 117 alin. (2) și (3), în noua redactare propusă) (pct. 12 din proiect).
7. La art. 102, având în vedere Decizia nr. 22/2018, se propune introducerea, după alineatul (3), a unui nou alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:
„(31) Mijlocul de probă care conține proba exclusă va fi înlăturat din dosarul cauzei, în întregime sau în partea corespunzătoare probei excluse. Când înlăturarea în întregime a mijlocului de probă ar aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei în favoarea căreia s-a dispus excluderea ori ale altui subiect procesual principal, iar înlăturarea sa în partea corespunzătoare probei excluse nu este posibilă, organul judiciar care a dispus excluderea stabilește limitele în care mijlocul de probă urmează a fi avut în vedere la soluționarea cauzei, indicând probele cuprinse în acesta care nu au fost excluse.” (pct. 6 din proiect).
8. La art. 117 alin. (1) se propune reglementarea, prin introducerea unei noi litere, lit. c), a faptului că au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor și „persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau acelora dintre părinți și copii, dacă dovedesc că au conviețuit sau conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul”; dispoziția vizează punerea în acord a Codului de procedură penală cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 562/2017 (pct. 7 din proiect).
Cu privire la existența unor astfel de relații martorul va fi întrebat de organul judiciar, sens în care se propune modificarea corespunzătoare a art. 119 alin. (2). Astfel, martorului i se comunică obiectul cauzei, faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor și apoi este întrebat, între altele, dacă a stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii ori se află în relații de prietenie sau de dușmănie cu suspectul, inculpatul, persoana vătămată ori cu celorlalte părți din procesul penal (pct. 10 din proiect).
9. Pentru o mai bună sistematizare a procedurii aplicabile în cazul persoanelor care au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor, la art. 117 se propune modificarea alin. (2) și (3) (pct. 8 din proiect).
Potrivit modificării propuse la alin. (2), în cazul persoanelor aflate în situațiile de la art. 117 alin (1) organul judiciar face mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 119 (respectiv adresează întrebările privind persoana martorului), iar apoi – dacă subzistă vreuna dintre situațiile de la lit. a)-c) – comunică persoanei dreptul de a nu da declarații ca martor. De asemenea, conform modificării propuse la alin. (3), dacă persoana aflată într-una din situațiile prevăzute la art. 117 alin. (1) este de acord să dea declarații ca martor, organul judiciar face aplicarea art. 120, aducându-i la cunoștință – după depunerea jurământului sau a declarației solemne – drepturile și obligațiile ce-i revin în calitate de martor. Dispozițiile art. 117 sunt corelate astfel cu cele art. 120 și art. 121 în noua redactare propusă prin prezentul proiect.
10. La art. 126, pentru punerea în acord cu Decizia nr. 248/2019 se propune modificarea alin. (6), reglementându-se faptul că măsurile de protecție a martorilor dispuse în cursul urmăririi penale se verifică din oficiu – în procedura de cameră preliminară o singură dată, în termen 15 zile de la primirea dosarului, iar în cursul judecății, înainte de începerea cercetării judecătorești, precum și înainte de fiecare audiere; judecătorul de cameră preliminară, respectiv instanța de judecată verifică dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestora, și dispune prin încheiere, după caz, menținerea sau încetarea lor, prevederile art. 128 alin. (4) – (6) și (7) teza întâi (referitoare la soluționarea în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului, prin încheiere motivată care nu este supusă niciunei căi de atac și care se păstrează în condiții de confidențialitate) aplicându-se în mod corespunzător (pct. 13 din proiect).
11. Având în vedere Decizia nr. 244/2017 se propune:
a) modificarea art. 145, pentru claritate și pentru o mai bună sistematizare a reglementării (pct. 15 din proiect). Singura modificare de conținut față de dispozițiile aflate în vigoare se regăsește în partea introductivă a alin. (3), procurorul putând să amâne motivat informarea/prezentarea conținutului proceselor-verbale de redare/suportului cel mai târziu până la soluționarea cauzei (iar nu „până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei” – cum prevede în prezent art. 145 alin. (5 C.proc.pen.), formula propusă fiind mai exactă.
Pentru corelarea cu această modificare a art. 145, se propune modificarea art. 147 alin. (8), pentru a trimite la art. 145 alin. (3) (care preia reglementarea actuală a art. 145 alin. (4) și (5) C.proc.pen.) (pct. 19 din proiect).
b) introducerea unui articol nou, art. 1451, care va reglementa plângerea împotriva măsurilor de supraveghere tehnică (pct. 16 din proiect)
Această procedură – necesară potrivit Decizia nr. 244/2017 – va fi accesibilă atât persoanelor cu privire la care s-a dispus sau confirmat o măsură de supraveghere tehnică și care nu au dobândit în acea cauză calitatea de parte, cât și inculpatului față de care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală [alin. (1)] (întrucât în cazul renunțării la urmărirea penală judecătorul de cameră preliminară chemat să confirme soluția procurorului nu are competența de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, iar în cazul clasării pot exista situații în care nici inculpatul nu este interesat să formuleze plângere în temeiul art. 341 C.proc.pen., deoarece este de acord cu temeiul clasării, nici alte persoane nu o formulează, în aceste ipoteze nu se va putea ajunge în procedura de cameră preliminară, așa încât singura procedură în care poate fi verificată legalitatea dispunerii și a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică este cea nou-reglementată).
Potrivit dispozițiilor alin. (2), îndată după soluționarea cauzei procurorul încunoștințează în scris persoana supravegheată cu privire la emiterea rechizitoriului sau a ordonanței de clasare ori renunțare la urmărirea penală.
Persoana supravegheată are la dispoziție 20 de zile pentru formularea plângerii. Dacă informarea și prezentarea conținutului proceselor-verbale/suporturilor s-au realizat în cursul urmăririi penale termenul de formulare a plângerii va curge de la primirea încunoștințării scrise cu privire la emiterea rechizitoriului/ordonanței de clasare/renunțare la urmărire penală [alin. (3) lit. a)], iar dacă procurorul a amânat până la soluționarea cauzei informarea sau prezentarea conținutului proceselor-verbale de redare/suporturilor, termenul curge de la primirea acesteia sau, după caz, de la data prezentării conținutului suporturilor [alin. (3 lit. b)].
Plângerea se adresează instanței de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță și se soluționează de judecătorul de cameră preliminară [alin. (4)], iar dacă este greșit îndreptată se trimite pe cale administrativă instanței competente și se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent [alin. (5)].
Plângerea se soluționează în camera de consiliu, cu participarea procurorului și cu citarea petentului [alin. (6)].
Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea măsurii de supraveghere tehnică, precum și a modului de punere în executare a acesteia în raport de dispozițiile art. 139 – 144, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă [alin. (7)].
Judecătorul se pronunță asupra plângerii în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac, putând:
(i) respinge plângerea ca inadmisibilă (dacă este formulată mai înainte de soluționarea cauzei sau de o altă persoană decât cea vizată de măsura de supraveghere tehnică), ca tardivă [dacă este formulată după împlinirea termenului prevăzut la alin. (3)] sau ca neîntemeiată [alin. (8) lit. a)] sau
(ii) admite plângerea și constata nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică, dacă aceasta a fost dispusă, confirmată, prelungită ori, după caz, pusă în executare în mod nelegal [alin. (8) lit. b)].
Încheierea are autoritate de lucru judecat numai față de petent [alin. (9)].
În cazul admiterii plângerii, judecătorul dispune distrugerea datelor și a înregistrărilor rezultate din activitățile de supraveghere tehnică nelegal efectuate,care privesc strict persoana petentului [alin. (10)]. Dacă distrugerea parțială nu este posibilă, iar datele și înregistrările rezultate din activitățile de supraveghere privesc fapte care fac obiectul unei cauze penale, acestea se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în condiții de confidențialitate, dispozițiile art. 142 alin. (5) și (6) – referitoare la posibilitatea folosirii lor în alte cauze decât cea în care s-a dispus măsura de supraveghere tehnică și la condițiile distrugerii lor – aplicându-se în mod corespunzător.
c) introducerea în Capitolul VI din Titlul IV al Părții speciale – dedicat procedurii reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în alte cazuri – a unui articol nou, art. 5391, ce vizează reglementarea dreptului la repararea pagubei în cazul măsurilor de supraveghere tehnică dispuse nelegal (pct. 59 din proiect).
Potrivit propunerii, va beneficia de acest drept orice persoană față de care s-a dispus, confirmat, prelungit ori, după caz, s-a pus în executare în mod nelegal o măsură de supraveghere tehnică, (indiferent dacă a avut sau nu calitatea de parte sau subiect procesual în cauza în care s-a dispus respectiva măsură).
Caracterul nelegal al măsurii de supraveghere tehnică se stabilește prin încheierea de admitere a plângerii formulate în temeiul art. 1451 (nou-introdus) sau, după caz, prin încheierea definitivă a judecătorului de cameră preliminară pronunțată în temeiul art. 341 alin. (7) pct. (2) (asupra plângerii împotriva soluției de clasare dispuse față de inculpat) sau al art. 345 alin. (2) (atunci când instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, iar nelegalitatea s-a constatat în camera preliminară).
d) modificarea art. 540 alin. (1) – (3), precum și a art. 541 alin. (1) și (2),pentru a reglementa felul și întinderea reparației, respectiv condițiile de exercitare a acțiunii în repararea pagubei pentru acest nou caz de despăgubire (pct. 60 și 61 din proiect);
e) instituirea unor dispoziții tranzitorii pentru a permite formularea plângerii și împotriva măsurilor de supraveghere tehnică dispuse în cauzele penale soluționate de procuror anterior intrării în vigoare a legii, dacă aceste măsuri se aflau în curs de executare la data de 6 iulie 2017 ori au fost dispuse și puse în executare între această dată și data intrării în vigoare a legii. Astfel, față de efectul obligatoriu pentru viitor al Deciziei nr. 244/2017, orice persoană care după dată publicării deciziei – 6 iulie 2017 – a fost vizată de o măsură de supraveghere tehnică trebuie să aibă dreptul de a formula plângere împotriva acesteia, dacă măsura nu a făcut deja obiectul unei hotărâri judecătorești definitive în ceea ce privește legalitatea sa.
De asemenea, orice persoană vizată de o astfel de măsură, care anterior intrării în vigoare a legii a obținut o hotărâre judecătorească definitivă privind nelegalitatea acesteia, trebuie să poată exercita acțiunea în despăgubiri.
12. Pentru a pune în acord dispozițiile art. 1461 cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 421/2020, se propune modificarea alin. (8) și abrogarea alin. (9), pentru a face aplicabile dispozițiile art. 145 și art. 1451 și în cazul metodei speciale de supraveghere constând în obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane (pct. 17 și 18 din proiect).
13. La art. 174 se propune modificarea denumirii marginale și introducerea unui alineat nou, alin. (5), prin raportare la Decizia nr. 87/2019. Urmare acestor modificări, prevederile art. 174 alin. (1) și (4), referitoare la cazurile de incompatibilitate, abținerea și recuzarea experților, vor deveni aplicabile și în cazul specialiștilor prevăzuți la art. 172 alin. (10) C.proc.pen. (pct. 20 și 21 din proiect).
14. Având în vedere Decizia nr. 17/2017, la art. 213 se propune modificarea alin. (2), prin introducerea unei teze potrivit căreia plângerea formulată de inculpat împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror se soluționează de judecătorul de drepturi și libertăți în termen de 5 zile de la înregistrare (pct. 22 din proiect).
15. La art. 2151, pentru punerea în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 79/2018, se propune modificarea alin. (8) în sensul reglementării faptului că în cursul judecății durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în nicio situație, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată. De asemenea, pentru corelare se propune modificarea art. 241 alin. (1) lit. a), în sensul că măsurile preventive încetează de drept „la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege” (pct. 23 și 27 din proiect).
16. Pentru punerea în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 22/2017, la art. 223 se propune introducerea unui nou alineat, alin. (3), pentru a reglementa faptul că față de inculpatul care, în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății, a mai fost arestat preventiv sau față de care s-a dispus anterior arestul la domiciliu, se poate dispune măsura arestării preventive numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate (pct. 24 din proiect); urmare acestei modificări și având în vedere că art. 218 alin. (1) C.proc.pen. trimite la art. 223 C.proc.pen., dispoziția nou-introdusă va fi aplicabilă și în cazul arestului la domiciliu.
De asemenea, pentru corelare se propune abrogarea art. 238 alin. (3), a cărui ipoteză va fi acoperită de art. 223 alin. (3) (pct. 26 din proiect).
17. Având în vedere Decizia nr. 336/2015, la art. 235 se propune modificarea alin. (1) în sensul precizării faptului că în cursul urmăririi penale propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, sub sancțiunea nulității absolute (pct. 25 din proiect).
18. Pentru punerea în acord cu Deciziei nr. 354/2018, la art. 2523 se propune modificarea alin. (3) și introducerea unui alineat nou, alin. (4), în sensul reglementării faptului că asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate instanța se pronunță prin încheiere motivată, care este supusă contestației la instanța superioară, respectiv la completul competent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația putând fi formulată de către părți, custode, procuror, precum și de către orice altă persoană interesată (pct. 28 și 29 din proiect).
19. Întrucât în Decizia nr. 88/2019 Curtea Constituțională a reținut faptul că „prin instituirea unui termen înăuntrul căruia se poate ridica excepția nulității absolute în cazul neasistării de către un apărător în faza procedurii camerei preliminare, deși legea prevedea obligativitatea acestui lucru, legiuitorul golește de conținut însuși dreptul fundamental la apărare, asigurat prin asistarea de către un avocat numit din oficiu, în cazurile expres prevăzute de lege” și că „deși nerespectarea obligației de către organul judiciar este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, sancțiunea aplicabilă apare ca fiind lipsită de eficiență în condițiile instituirii unui termen (încheierea procedurii în camera preliminară) până la care se poate invoca nulitatea absolută ce decurge din nerespectarea în faza camerei preliminare a dispoziției referitoare la obligativitatea asistării de către avocat”, la art. 281 se propune modificarea alin. (4) în sensul în care nulitatea absolută determinată de încălcarea dispozițiilor privind asistența juridică obligatorie [alin. (1) lit. f)] și a celor referitoare la prezența suspectului/inculpatului atunci când participarea sa este obligatorie [alin. (1) lit. e)] poate fi invocată până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale [lit. a)], respectiv în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății [lit. b)] (pct. 33 din proiect).
20. Pentru punerea sa în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 554/2017, se propune modificarea alin. (2) al art. 282 astfel încât nulitatea relativă să poată fi invocată nu doar de suspect, inculpat, celelalte părți sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate, cât și de procuror, precum și, din oficiu, de judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de instanța de judecată (pct. 34 din proiect).
21. Având în vedere Decizia nr. 802/2017, la art. 345 se propune modificarea alin. (11) pentru a permite judecătorului de cameră preliminară, în soluționarea cererilor și excepțiilor formulate ori excepțiilor ridicate din oficiu, să administreze orice mijloace de probă, iar nu doar înscrisuri noi (pct. 39 din proiect).
De asemenea, întrucât și în procedura plângerii împotriva soluției de clasare dispuse față de inculpat judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, asemenea celui sesizat cu rechizitoriu, având în vedere considerentele Deciziei nr. 802/2017, la art. 341 se propune modificarea alin. (51) în sensul reglementării faptului că atunci când clasarea s-a dispus față de inculpat [caz vizat de art. 341 alin. (7) C.proc.pen.] judecătorul de cameră preliminară verifică soluția atacată „pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă” (pct. 36 din proiect).
22. Pentru punerea sa în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 243/2019, la art. 341 se propune modificarea alin. (9) după cum urmează :
Atunci când judecătorul de cameră preliminară admite plângerea și dispune începerea judecății caz [prevăzut de art. 341 alin. (7) pct. 2. lit. c) C.proc.pen.] încheierea pronunțată de acesta poate fi contestată nu doar cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, ci și cu privire la dispoziția de începere a judecății (pct. 37 din proiect).
23. Având în vedere Decizia nr. 21/2018 se propune:
a) introducerea la art. 345, după alin. (1), a două noi alineate, alin. (11) și (12), pentru a reglementa modalitatea în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să procedeze atunci când actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informații clasificate (pct. 40 din proiect).
Intervenția este necesară față de considerentele de la par. 32 al Deciziei nr. 21/2018, unde Curtea arată că „nu instanța de fond – așa cum arată locul reglementării, (…) este aceea care trebuie să solicite, din oficiu, de urgență, după caz, declasificarea totală, declasificarea parțială sau trecerea într-un alt grad de clasificare și permiterea accesului la acestea de către apărătorul inculpatului. Problema informațiilor clasificate, esențiale pentru soluționarea cauzei, respectiv verificarea legalității administrării unor astfel de probe, trebuie să fi fost deja soluționată în camera preliminară, deci înainte de a se trece la faza procesuală a judecății în fond, întrucât, în această din urmă fază a procesului penal, nu au cum să mai existe probe constând în informații clasificate inaccesibile părților, fără a se încălca dispozițiile art. 324-347 din Codul de procedură penală și jurisprudența Curții Constituționale în materia procedurii camerei preliminare.”
Ținând deci seama de aceste considerente, la alin. (11) se reglementează faptul că judecătorul de cameră preliminară, după caz:
(i) solicită autorității competente, de urgență, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare,
(ii) acordă apărătorilor părților și ai persoanei vătămate accesul la informațiile clasificate, condiționat de deținerea autorizației de acces prevăzute de lege, și (iii) ia, dacă este cazul, măsuri pentru desemnarea unor avocați din oficiu care dețin această autorizație.
De asemenea, conform alin. (12), după consultarea autorității competente judecătorul de cameră preliminară poate refuza motivat accesul la informațiile clasificate – dacă acesta ar putea conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea securității naționale ori a unui alt interes public important, iar în acest caz informațiile clasificate nu vor putea fi folosite ca probe în procesul penal.
b) introducerea la art. 374, după alin. (10), a două noi alineate, alin. (11) și (12), conținând o reglementare identică celei propuse pentru art. 345 alin. (11) și (12), ce va deveni incidentă atunci când în cursul cercetării judecătorești urmează a fi administrate probe ce constituie informații clasificate (pct. 46 din proiect);
c) abrogarea alin. (11) și (12) ale art. 352, reglementarea urmând să fie preluată de dispozițiile nou-introduse la art. 345 alin. (11) și (12) și art. 374 alin. (11) și (12) (pct. 44 din proiect);
d) modificarea art. 375 alin. (3), art. 377 alin. (5) și a art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C.proc.pen., intervențiile fiind necesare pentru corelare față de introducerea la art. 374 a celor două alineate noi, alin. (11) și (12), normele de trimitere din articolele menționate urmând să fie corelate cu conținutul acestor alineate noi (pct. 47, 49 și 51 din proiect).
24. La art. 346 se propune modificarea alin. (1) pentru a asigura, în acord cu Decizia nr. 641/2014, oralitatea și contradictorialitatea procedurii de cameră preliminară și în ipoteza în care părțile și persoana vătămată nu formulează cereri și excepții până la termenul stabilit de judecător potrivit art. 344 alin. (2) (în forma modificată prin pct. 40 din proiect) (pct. 41 din proiect).
25. Având în vedere Decizia nr. 437/2017, se propune modificarea art. 348 C.proc.pen. în sensul reglementării faptului că în procedura de cameră preliminară asupra măsurilor preventive se pronunță judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu. Soluția este conformă atât cu considerentele deciziei menționate, în care s-a reținut faptul că încheierile vizând măsurile preventive pronunțate în camera preliminară trebuie să fie supuse, în toate situațiile, unei căi de atac (în acest caz, este cea a contestației), dar și cu considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 5/2014 (pct. 43 din proiect).
26. Pentrupunerea sa în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 250/2019 se propune:
a) modificarea alin. (1) al art. 386 C.proc.pen. în sensul reglementării faptului că, atunci când dispune schimbarea încadrării juridice, instanța este obligată să pună în vedere inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru pregătirea apărării față de noua încadrare (pct. 50 din proiect);
b) modificarea alin. (4) al art. 377 C.proc.pen., urmând a reglementa faptul că dispozițiile art. 386 C.proc.pen., astfel cum sunt modificate prin prezentul proiect, se aplică în mod corespunzător și în procedura de judecată accelerată (în cazul recunoașterii de către inculpat a învinuirii) (pct. 48 din proiect).
27. Pentru punerea sa în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 651/2017 și Decizia nr. 573/2018, la art. 434 alin. (2) se propune abrogarea lit. e) și f), pentru ca recursul în casație să poată fi exercitat și împotriva soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii (procedura de judecată accelerată), respectiv împotriva hotărârilor pronunțate ca urmare a admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției (pct. 52 din proiect).
28. Având în vedere Decizia nr. 2/2017, la art. 453 se propune modificarea alin. (3) și (4) astfel încât cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. să poată fi invocat și în defavoarea celui achitat, a persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal (pct. 53 din proiect).
De asemenea, la art. 457 se propune modificarea alin. (2) C.proc.pen., pentru a reglementa termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire și momentul de la care curge acesta atunci când cazul de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. este invocat în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui față de care s-a încetat procesul penal (pct. 54 din proiect).
29. Pentru punerea sa în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 590/2019, la art. 469 se propune modificarea alin. (7) pentru a se reglementa expres faptul că:
(i) admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desființarea de drept a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în lipsa persoanei condamnate (de exemplu, dacă judecata a avut loc în lipsa celui condamnat inclusiv în procedura de cameră preliminară, vor fi desființate ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal și încheierile pronunțate în camera preliminară)
și că
(ii) „judecata se reia din faza procesuală desfășurată în lipsa persoanei condamnate” (pct. 55 din proiect).
30. Pentru punerea sa în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 102/2018, la art. 505 se propune modificarea alin. (1) și abrogarea alin. (2). Potrivit textului astfel modificat, citarea părinților ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau persoanei în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum și citarea direcției generală de asistență socială și protecție a copilului urmând să se realizeze în mod obligatoriu indiferent dacă minorul a împlinit sau nu vârsta de 16 ani. De asemenea, dacă prezența acestor persoane ar afecta interesul superior al minorului sau desfășurarea procesului penal, vor deveni aplicabile prevederile actuale ale art. 505 alin. (12) – (14) C.proc.pen. (citarea se va face către un alt adult care este desemnat de minor și acceptat în această calitate de organul judiciar, iar dacă minorul nu desemnează sau adultul desemnat nu este acceptat de organul judiciar, citarea se face către o altă persoană aleasă de organul judiciar, ținând seama de interesul superior al minorului) (pct. 56 și 57 din proiect).
31. Pentru punerea sa în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 136/2021, se propune modificarea art. 539 C.proc.pen. (pct. 58 din proiect) pentru a reglementa dreptul la despăgubiri și în favoarea persoanei care, deși a fost privată legal de libertate în cursul procesului penal, ulterior, pentru infracțiunea care a justificat luarea măsurii, s-a dispus – în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) – d) – clasarea sau achitarea, cu excepția cazului în care soluția s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârșite [art. 539 alin. (1) lit. b)].
Privarea injustă de libertate se dovedește prin ordonanța procurorului de clasare sau, după caz, prin hotărârea judecătorească definitivă de achitare [art. 539 alin. (2)].
Persoana nu este îndreptățită să ceară repararea de către stat a pagubei suferite dacă, prin declarații mincinoase ori în orice alt fel, au determinat luarea măsurii preventive privative de libertate, în afara cazurilor în care a fost obligată să procedeze astfel [art. 539 alin. (3)].
De asemenea, pentru corelare cu modificările aduse art. 539 C.proc.pen., prin proiect se propune modificarea art. 542 C.proc.pen., având ca obiect acțiunea în regres (pct. 62 din proiect).
32. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 535/2019 (în special par. 40 și 41), la art. 589 alin. (1) se propune modificarea lit. b) pentru a permite acordarea unei amânări a executării pedepsei privative de libertate tuturor persoanelor condamnate, indiferent de sex, care au un copil mai mic de un an (pct. 63 din proiect).
33. Având în vedere Decizia nr. 651/2018, se propune:
a) modificarea denumirii marginale a art. 595 C.proc.pen. pentru a se referi și la intervenirea unei decizii a Curții Constituționale ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei (pct. 64 din proiect);
b) introducerea la art. 595 C.proc.pen. a unui nou alineat, alin. (11), pentru a reglementa expres faptul că instanța de executare ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 4 și 6 din Codul penal și în cazul admiterii unei excepții de neconstituționalitate, dacă decizia Curții Constituționale are ca efect dezincriminarea faptei pentru care s-a pronunțat condamnarea sau dacă determină reducerea limitei maxime a pedepsei sau măsurii prevăzute de lege, iar pedeapsa sau măsura care se execută ori urmează a se executa depășește acest maxim (pct. 65 din proiect);
c) modificarea alin. (2) al art. 595 C.proc.pen. pentru a trimite și la alin. (11), nou–introdus (pct. 66 din proiect).
DOCUMENT – Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și a altor acte normative:
