În lipsa unei situaţii de excepţie, expres prevăzută de lege care să fi impus desfășurarea şedinţei de judecată în mod nepublic, judecata în şedinţă de cameră de consiliu a unei cereri ce trebuia supusă unei proceduri publice atrage sancțiunea nulității absolute a sentinței penale atacate în temeiul art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.
Prin sentinţa penală nr. 18 din data de 07 martie 2023, Curtea de Apel Iași, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., privind sentinţa penală nr. 60/FCJI/2018, pronunţată în dosarul nr. x/45/2018, de Curtea de Apel Iași.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin sentinţa penală nr. 60/FCJI din data de 27.08.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/45/2018, s-a dispus executarea pedepsei totale privative de libertate de 15 ani şi 4 luni închisoare (5595 zile închisoare), într-un penitenciar din România şi transferarea persoanei condamnate, A., deţinut în prezent în Penitenciarul X., Italia, într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5595 zile închisoare.
Totodată s-a dedus, din perioada pedepsei, durata arestării preventive şi a executării pedepsei de la 25 aprilie 2011 la zi, precum şi durata de 180 de zile liberare anticipată, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 25 februarie 2026.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate a formulat contestaţie la executare condamnatul-contestator A.
În motivarea scrisă a contestaţiei la executare, condamnatul-contestator A. a arătat că solicită reanalizarea situaţiei juridice prin raportare la dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.
În motivarea orală a contestaţiei, prin apărătorul desemnat din oficiu contestatorul a solicitat să beneficieze de recursul compensatoriu.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că se poate formula contestaţie la executare doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege. Totodată, contestația la executare nu este o cale extraordinară de atac, ci o modalitate de soluționare a incidentelor ivite în cursul executării strict și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C.proc.pen.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată contestaţia la executare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare într-o cale prin care să se împiedice procedura normala de punere în executare a hotărârilor definitive sau să se repună în discuție chestiuni soluţionate cu putere de lucru judecat.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor privind recursul compensatoriu, s-a arătat că acest aspect nu este de competenţa instanţei, pe calea contestaţiei la executare, ci este o chestiune pe care administrația locului de deţinere are obligaţia a o avea în vedere şi reţine în calculul duratei pedepsei de executat.
Mai mult, contestatorul nici nu a indicat care este perioada vizată şi nici nu a depus înscrisuri doveditoare în acest sens din care să rezulte omisiunea aplicării dispoziţiilor legale privind recursul compensatoriu sau calculul greșit al zilelor acordate.
Împotriva acestei sentinţei penale, a formulat contestație condamnatul A., solicitând admiterea acesteia.
Examinând contestația formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate şi cu cele evocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte constată că potrivit sentinței penale nr. 18 din data de 07 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, judecarea cauzei a avut loc în ședința din camera de consiliu.
Cauza a avut ca obiect cererea petentului A. de aplicare a dispoziţiilor privind recursul compensatoriu.
Potrivit art. 597 alin. (5) C.proc.pen., referitoare la procedura la instanţa de executare, dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.
În Titlul III – Judecata, Capitolul I „Dispoziții generale” din Partea specială a Codului de procedură penală sunt prevăzute, în art. 349-354, o serie de norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de bază ale fazei de judecată și care asigură realizarea acestui tip de activitate procesuală în condiții de obiectivitate și imparțialitate. Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea și oralitatea.
De asemenea, potrivit art. 352 alin. (1) C.proc.pen., şedinţa de judecată este publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Publicitatea ședinței de judecată asigură, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale activității de judecată (nemijlocirii, contradictorialității, rolului activ al instanței), iar, pe de altă parte, dă siguranță faptului că instanța de judecată, în întreaga ei activitate, respectă toate garanțiile procesuale prevăzute pentru părți și ceilalți participanți la proces, în vederea aflării adevărului, oferind societății posibilitatea exercitării unui control permanent asupra înfăptuirii justiției.
Consacrarea acestui principiu este asigurată de dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar pe plan intern, de dispozițiile constituționale ale art. 127, respectiv de art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța acestui principiu procesual, arătând că art. 6 parag. 1 din Convenție impune, ca o condiție distinctă a unui proces echitabil, publicitatea acestuia: „Fiecare persoană are dreptul la judecarea în mod public”. În consecință, Curtea a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 parag. 1 are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei „justiții secrete”.
Prin transparența pe care o asigură administrării justiției, publicitatea dezbaterilor judiciare ajută la realizarea obiectivului esențial, respectiv derularea unui proces echitabil în deplină concordanță cu principiile fundamentale ale oricărei societăți democratice.
Astfel cum s-a arătat, acest principiu este consacrat de dispozițiile art. 352 alin. (1) C.proc.pen. Importanța sa, atât sub aspect individual al inculpatului, în speță condamnatul, cât și ca garanție procesuală este reflectată de dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. care instituie sancțiunea nulității absolute pentru ipotezele de nerespectare a publicității ședinței.
De la acest principiu, în procesul penal sunt recunoscute o serie de excepții, respectiv o publicitate mediată, restrânsă la o anumită categorie de persoane. Aceste excepții au, fie un caracter de maximă generalitate [art. 352 alin. (3) C.proc.pen. – dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justiției, instanța poate declara ședință secretă], fie sunt limitate la anumite domenii [art. 509 alin. (2) C.proc.pen. – ședința nepublică în cadrul procedurii cu inculpați minori]. Datorită caracterului lor derogator, aceste excepții sunt întotdeauna menționate expres în dispozițiile legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.
Înalta Curte constată că, în cauză, nu a existat o situaţie de excepţie expres prevăzută de lege care să fi impus desfăşurarea şedinţei de judecată în mod nepublic şi nici prima instanţă nu a indicat vreo situaţie de acest gen în cuprinsul hotărârii. În consecinţă, în lipsa unei situaţii de excepţie, prevăzute expres de lege, ori a declarării şedinţei de judecată nepublice, prima instanţă trebuia să desfăşoare procedura de judecată în condiţii de publicitate pentru a asigura transparenţa administrării actului de justiţie.
În aceste coordonate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, judecata în şedinţă de cameră de consiliu a unei cereri ce trebuia supusă unei proceduri publice atrage sancțiunea nulității absolute a sentinței penale atacate în temeiul art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. Nulitatea actului nu poate fi înlăturată în niciun mod și poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare şi din oficiu.
În consecinţă, instanţa de control judiciar constată că desfăşurarea judecăţii în şedinţa de cameră de consiliu, nepublică, impune desfiinţarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În plus, prima instanţă urmează a determina cert obiectul judecăţii, chiar dacă procedura de judecată aplicabilă este comună cererilor invocate în faza executării pedepsei.
Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 18 din data de 07 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iași, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A desfiinţat sentinţa contestată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Iași, păstrând actele efectuate în cauză până la momentul dezbaterilor.
