Raul Birău, tânărul pentru care orădenii s-au mobilizat să-l ajute să se trateze în străinătate după ce a fost diagnosticat cu Sarcom Epitheloid, o rară formă de cancer s-a înălțat la ceruri. S-a întâmplat ieri dimineață. Anunțul a fost făcut de Roxana Gudiu, tânara care s-a implicat în strângerea de fpnduri:
<În dimineața asta urâtă, aflând vestea plecării lui Raul, agitată și tristă, am început să plâng în hohote în bucătărie.
Copiii au venit pe rând să vadă ce se întâmplă.
M: – Mami, de ce plângi?
Eu, printre suspine:
– De ce ești așa tristă, mami?
– Fiindcă a murit un prieten drag, iubirea mea.
I s-au umezit instant ochișorii și mi-a spus numaidecât:
– Mami, te rog să nu mai plângi! Căci, dacă tu plângi, plâng și eu…
L-am luat în brațe și i-am spus că e în regulă să plângi atunci când ești trist, că nu trebuie să lași tristețea în inimioară, ci să o scoți afară, fiindcă așa e bine.
A ieșit din bucătărie și pe urmele pașilor lui a intrat surioara sa:
K: – Mami, de ce plângi?
– Sunt tristă, mami.
– De ce ești tristă, mami?
– Fiindcă a murit un prieten bun, mami.
– Care prieten, mami?
Și îi spun printre lacrimi:
– Raul.
În momentul următor, mânuțele ei mi-au cuprins gâtul și căpșorul ei s-a lipit de al meu…
Am luat-o în brațe și lacrimile au început să îi curgă șiroaie…
K: – Mami, dar Raul mai vine înapoi?
– Raul a plecat la îngerași, mami. Nu mai vine, dar ne va vedea de acolo de Sus.
Ea, suspinând:
– Mami, dar Raul mă ținea în brațe când eram mică! Mai voiam să mă țină în brațe. Eu nu voiam să moară, mami!
Și de la a mă consola ea pe mine am ajuns să o consolez eu pe ea și să îi șterg frenetic lacrimile care îi curgeau râu…
– E în regulă să fii tristă și să plângi, mami!
K: – Dar Raul nu va mai fi niciodată pe Pământ, mami?
– Nu va mai fi, iubita mea. Însă acum e într-un loc mult mai bun…acolo, în ceruri, unde nu există nici tristețe și nici durere…
Cuvintele nu pot să descrie cât de mult ne va lipsi..>. Sincere condoleanțe! Dumnezeu sa-l odihnească!
