Procurorul Ciprian Man, fostul șef al DNA Oradea și actual procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a reacționat față de dezvăluirile publicate de judecătoarea Adriana Stoicescu pe pagina acesteia de Facebook. Man s-a referit la postările legate de cercetările făcute de DNA Oradea în cazurile polițistului Remus Indrei, a procurorului Gligor Sabău și a judecătoarei Florica Roman, de la Curtea de Apel Oradea. BihorJust publică în continuare, integral, dreptul la replică primit de la procurorul Ciprian Man.
Drept la replică
Ciprian Man, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor;
Referitor la afirmațiile publice făcute de doamna judecător Adriana Stoicescu din cadrul Tribunalului Timiş în contextul dezbaterilor privind desfiinţarea SIIJ, aduc următoarele precizări:
1. Referitor la ”episodul I”, prezentat de doamna judecător Stoicescu pe pagina sa de Facebook, privind pe Indrei Remus :
– nu am fost niciodată prieten cu fostul șef al Poliției mun. Beiuș, Indrei Remus şi cu atât mai puțin prieten de familie, având cu fostul poliţist o relaţie strict profesională; de altfel, nu am avut și nu am prieteni asupra cărora planează suspiciuni că ar fi corupți, cu toate că în contextul funcțiilor deținute au existat multe persoane care au încercat să se apropie de mine, prin tot felul de tertipuri, crezând ca vor obține în acest mod „protecția DNA” și vor putea lua mită fără a fi cercetați;
– nu există nicio legătură între dosarul penal în care a fost cercetat Indrei Remus de către DNA și raporturile de serviciu care au existat între acesta și fratele meu, Cătălin Man; de altfel, aceste aspecte, dacă ar fi fost reale şi ar fi existat într-adevăr, așa cum susține doamna Stoicescu, puteau fi invocate de Indrei Remus în cadrul procesual penal, prin formularea unei cereri de recuzare a procurorului, ceea ce nu s-a întâmplat, deoarece toate aceste alegații sunt în realitate simple manipulări și neadevăruri ce au ca unic scop prezentarea unor aşa zise „abuzuri” ale procurorilor DNA, în contextul dezbaterilor privind desfiinţarea SIIJ;
– ofițerul de poliție judiciară din cadrul DNA, Marius Ile, nu i-a cerut niciodată lui Indrei Remus să formuleze vreun denunț împotriva chestorului Popa Liviu; de altfel, Indrei Remus și Popa Liviu au fost învinuiți de luare de mită, în forma coautoratului, astfel că un eventual denunț nici nu ar fi putut avea vreo consecință juridică în cauză, fiind lipsit de eficientă;
– controlul judiciar dispus în dosarul 129/P/2014 în privința lui Indrei Remus a fost verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Oradea, fiind formulată plângere împotriva măsurii preventive în discuție; judecător de drepturi și libertăți a fost președintele Curții de Apel Oradea la data respectivă, în prezent judecător la ÎCCJ, care a menținut controlul judiciar dispus în cursul urmăririi penale; de asemenea, controlul judiciar a fost prelungit, din oficiu, în mai multe rânduri de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, cât şi de completul investit cu judecarea cauzei pe fond, fiind respinse totodată contestațiile inculpaţilor de către ICCJ;
– nu am avut niciodată cunoștință de problemele medicale invocate ale fiului fostului polițist Indrei Remus și nu am participat la nicio ședință de judecată la care să se fi discutat despre solicitarea inculpatului Indrei de a părăsi țara pentru a se deplasa la tratament în străinătate cu copilul; nu am avut niciodată cunoştinţă de acest aspect, pentru prima oară aflând acest lucru din postarea doamnei judecător Stoicescu; acest lucru este, de altfel, ușor de dovedit prin studierea încheierilor de ședință; însă, dacă o astfel de cerere a existat într-adevăr, însă eu așa cum am arătat mai sus nu am avut cunoștință despre acest aspect, aceasta a fost respinsă de judecător, în niciun caz de procuror, lucru pe care de altfel doamna judecător Stoicescu îl cunoaşte cu siguranţă; dosarul de judecată s-a aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara unde nu a participat la niciunul dintre termene vreun procuror din cadrul DNA Oradea;
– pe parcursul cercetărilor nu a fost amenințat niciun martor, de altfel toate declarațiile acestora din cursul urmăririi penale au fost filmate, iar în procedura de cameră preliminară nu a fost exclusă nicio probă ca nelegal sau neloial administrată;
– decesul numitului Bat Gheorghe survenit în cursul anului 2017, când dosarul se afla pe rolul Curții de Apel Timișoara, nu are cum să fie în legătură cu ancheta derulată în cauză de DNA Oradea, această afirmație fiind o speculație fără nici un fundament, menită doar să impresioneze opinia publică, pe care însă si-o permite să o facă doamna judecător Stoicescu;
– în prezenta cază, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a judecat pe fond apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara , așa cum manipulează doamna judecător Stoicescu, acesta fiind respins ca inadmisibil, pentru căSecția Specială, sub conducerea de la acel moment formată din procurorii Gheorghe Stan și Adina Florea, nu a înțeles să formuleze apel în cauză față de judecătorul Galea Ovidiu, cu privire la care instanța a dispus soluția renunțării la aplicarea pesepsei pentru fals în declarații (nedeclararea/ascunderea apartenenței la Masonerie) și de altfel, față de niciunul dintre inculpați; mai mult, în prezent, pe rolul ICCJ se află cererea de revizuire formulată în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la toți inculpații, inclusiv în privinţa lui Indrei Remus.
2. Referitor la ”episodul II”, prezentat de doamna judecător Stoicescu pe pagina sa de Facebook, privind pe Sabău Gligor :
– în perioada august 2006 – aprilie 2010, în perioada stagiaturii și o perioadă scurtă de timp după definitivat, mi-am desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș; numitul SABĂU GLIGOR IOAN a deținut, în perioada respectivă, calitatea de prim procuror al acestei unități de parchet;
– în perioada respectivă, raporturile dintre mine și Sabău Gligor Ioan au fost circumscrise strict relației procuror – procuror ierarhic superior;
– transferul meu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (aprilie 2010) a fost motivat, exclusiv, de dorința mea de a promova din punct de vedere profesional; astfel, este evident că, în scopul arătat mai sus, am optat să obțin transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș (o unitate mică de parchet unde sunt cercetate fapte cu complexitate scăzută) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, unitate de parchet care oferă alte oportunități în carieră;
– nu am făcut niciodată afirmații în sensul celor arătate de doamna judecător Stoicescu, respectiv că ”doresc să-l arestez pe Sabău Gligor Ioan”; aceste afirmații sunt mincinoase şi făcute exclusiv în scopul acreditării unor aşa zise „abuzuri” ale procurorilor DNA în contextul dezbaterilor privind desființarea SIIJ;
- nu am fost și nu sunt în raporturi de dușmănie cu numitul SABĂU GLIGOR IOAN, cu care am avut şi am în prezent o relație strict profesională, specifică raporturilor de serviciu; de altfel, pe parcursul cercetărilor nici nu a fost formulată şi admisă vreo cerere de recuzare de către inculpatul Sabău Gligor; pe de altă parte, alegațiile expuse de doamna judecător Stoicescu au fost verificate și de Inspecția Judiciară, sesizarea petentului Sabău Gligor cu exact acest obiect fiind clasată prin rezoluţia nr. 5795/IJ/DIP/2017 din 03 octombrie 2017, apreciindu-se că ancheta care l-a vizat pe acesta a fost realizată cu respectarea normelor Codului deontologic; mai mult, toate actele de urmărire penală și probele administrate de către DNA în cursul urmăririi penale au fost menținute de judecătorul de camera preliminară de la Curtea de Apel Oradea, Mihail Udroiu, nefiind constatate elemente de neloialitate;
- de altfel, dovadă a faptului că raporturile dintre mine şi Sabău Gligor Ioan au fost circumscrise strict relației procuror – procuror ierarhic superior și respectiv procuror anchetator – inculpat, după caz, în data de 18 noiembrie 2020, Sabău Gligor m-a ales în colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor;
- perchezițiile domiciliare în dosarul în care a fost cercetat Sabău Gligor, au fost încuviințate de Secția de procurori a CSM și de către judecătorul de drepturi si libertăți din cadrul Curții de Apel Oradea, fiind filmate în integralitate, astfel că se poate constata modul în care acestea au fost realizate şi care infirmă în totalitate afirmaţiile doamnei judecător Stoicescu privind pretinse abuzuri făcute cu ocazia percheziţiilor în discuție;
- Sabău Gligor Ioan a fost reținut de procurorul Dan Chirculescu, fiind arestat preventiv de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Oradea (în prezent promovat judecător la ICCJ); totodată, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului Sabău Gligor au fost încuviințate în prealabil de Secția de procurori a CSM;
- măsurile preventive, respectiv arestul la domiciliu și ulterior controlul judiciar, dispuse în cauza după sesizarea instanţei, au fost luate de judecătorul Mihail Udroiu de la Curtea de Apel Oradea, care l-a şi condamnat pe Sabău Gligor la 4 ani cu executare pentru luare de mită;
- pe parcursul cercetărilor, pentru a beneficia de disp. art. 19 din OUG 43/2002, prim procurorul adjunct al PT Bihor Sabău Gligor, asistat de avocat ales, a formulat denunțuri împotriva unor magistraţi, pentru fapte de corupţie, realizând totodată mai multe înregistrări a acestora în mediul ambiental, cu tehnica D.N.A. (montată pe corpul denunţătorului Sabău Gligor Ioan); dosarele au fost preluate de SIIJ, unde se află și în prezent;
– de asemenea, în dosarul 129/P/2014, Sabău Gligor Ioan a făcut declaraţii incriminatorii la adresa foștilor polițiști Popa Liviu şi Indrei Remus, pe care ulterior şi le-a schimbat pe parcursul cercetării judecătoreşti; fiind cercetat pentru mărturie mincinoasă, în data de 09.10.2018, numitul SABĂU GLIGOR IOAN a trimis, pe fax, la dosarul nr. 34/35/2017 al Curții de Apel Timișoara un memoriu prin care a învederat instanței de judecată „că își retractează declarația dată în calitate de martor în dosarul nr. 34/35/2017 și menține declarațiile pe care le-a dat în respectiva cauză în cursul urmăririi penale la DNA, care corespund adevărului”. Pe cale de consecinţă, cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prin ordonanţa nr. 25/P/2018 a DNA Oradea, s-a dispus clasarea cauzei, existând o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
3. Referitor la ”episodul V”, prezentat de doamna judecător Stoicescu pe pagina sa de Facebook, privind pe Roman Florica :
– dosarul penal nr. 37/P/2012 al D.N.A. Serviciul Teritorial Oradea a fost constituit ca urmare adenunţului formulat, la data de 19 aprilie 2012,de numitul BODIN PUIA OVIDIU TEODOR cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, de către magistraţi judecători de la Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, în legătură cu punerea în libertate a condamnatului BODIN VIOREL DĂNUŢ (pentru tentativa la viol).
– dosarul penal nr. 37/P/2012 a fost repartizat în data de 19.04.2012 procurorului Ciprian Man, care a efectuat acte premergătoare până în data de 06.02.2014, când cauza a fost repartizată domului procuror Chirculescu Dan, care a devenit astfel procuror de caz, efectuând toate actele de urmărire penală și administrând toate probele în cauză.
În sarcina inculpatei ROMAN FLORICA, urmare a probatoriului administrat în cauză, s-a reținut, în esenţă, următoarele (acuzațiile au fost reținute prin ordonanța DNA din data de 31 mai 2016) :
„I.2. În perioada 3 iunie 2010 – 4 martie 2011, inculpata ROMAN FLORICA, judecător la Curtea de Apel Oradea, a primit de la inculpatul JURCA GHEORGHE, la locuința acesteia din Pietroasa, jud. Bihor, suma de 5.000 Euro şi alte foloase materiale, respectiv păstrăvi și whisky, acceptând totodată și promisiunea de a primi, de la același inculpat, un ceas cu cuc vechi, în valoare de 150 euro, pentru a-şi exercita influenţa faţă de judecătorii din cadrul Tribunalului Bihor investiți cu judecarea contestațiilor în anulare promovate de contestatorii BODIN VIOREL DĂNUȚ și ROMAN FLORINA NICOLETA, astfel încât aceştia să pronunţe hotărâri favorabile condamnatului BODIN VIOREL DĂNUŢ, respectiv să admită contestațiile în anulare formulate de cei doi contestatori, în pofida faptului că erau inadmisibile și susținute cu înscrisuri false.”
În fapt :
Numitul BODIN VIOREL DĂNUŢ a fost cercetat penal de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol.
Prin Decizia penală 274/R/2010 din 2 iunie 2010, Tribunalul Bihor a pronunțat condamnarea inculpatului BODIN VIOREL DĂNUŢ, recidivist, la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni închisoare cu executare, pentru tentativa de viol.
La data de 3 iunie 2010, instanţa de executare – Judecătoria Beiuş, a emis mandatul de executare a pedepsei, iar la data de 4 iunie 2010 inculpatul BODIN VIOREL DĂNUŢ a fost încarcerat.
Astfel, cu toate că Decizia penală nr. 274/R/2010 a Tribunalului Bihor a rămas definitivă la data de 02.06.2010, persoanele implicate în activitatea infracţională au întocmit, ulterior, la data de 04.06.2010, un înscris fals, care atesta împăcarea părţilor anterior datei de 26.05.2010, dată la care cauza a rămas în pronunţare, deliberarea şi pronunţarea fiind amânate pentru data de 02.06.2010.
„Actul de împăcare” falsificat, datat 27 mai 2010, scris de persoana vătămată ROMAN FLORINA NICOLETA nici măcar nu a fost semnat de condamnatul BODIN VIOREL DĂNUŢ, întrucât la data de 04.06.2010 acesta era deja încarcerat în Penitenciarul Oradea și nu s-a reușit obținerea semnăturii sale, în pofida eforturilor depuse în acest sens.
„Act de împăcare” falsificat a stat la baza promovării la data de 08.06.2010 de către inculpata MIHOC MARIANA DORINA a unei contestaţii în anulare, depusă la Tribunalul Bihor, susţinându-se că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv nu s-a pronunţat cu privire la împăcarea intervenită între părţi în data de 27 mai 2010.
Potrivit procesului-verbal de redare în formă scrisă a înregistrării şedinţei de judecată din 16.06.2010, procurorul de ședință a atras atenția asupra faptului că în privința „actului de împăcare” depus la dosar există unele suspiciuni privind veridicitatea acestuia :
„…Procuror de şedinţă : Domnule Preşedinte noi am avea de formulat o cerere, având în vedere că până ieri, când am cerut ieri dosarul, la dosar exista doar o declaraţie de împăcare în formă scrisă, iar declaraţia respectivă de împăcare nu era semnată de către condamnat!”
Prin Decizia penală nr. 114/R/04 martie 2011, completul de judecată format din judecătorii CUC RALUCA, VIDICAN DENISA și MUSTA OVIDIU, a admis contestaţiile în anulare formulate de contestatorii BODIN VIOREL DĂNUŢ şi ROMAN FLORINA NICOLETA împotriva deciziei penale nr. 274/R/02.06.2010, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care au anulat-o în totalitate, cu opinia separată a judecătorului MUSTA OVIDIU.
În opinia separată, judecătorul MUSTA OVIDIU a arătat că soluţia instanţei ar fi trebuit să fie cea de respingere a contestaţiilor în anulare, argumentând pe larg că acestea nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, după cum urmează :
„Pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare întemeiată pe cazul prev. de art. 386 alin.1 lit. „b” C.pr.pen. trebuiau ca în privinţa contestatoarei Roman Florina să fie îndeplinite cumulativ trei condiţii: aceasta să fi avut calitatea de recurentă/intimată, la termenul la care s-a judecat recursul a fost în imposibilitate de a se prezenta şi în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa de recurs despre această imposibilitate.
Doar prima dintre cele trei condiţii sunt îndeplinite, contestatoarea Roman Florina având calitatea de recurentă în dos. nr. 524/187/2008 al Tribunalului Bihor în care s-a pronunţat decizia nr. 274/R/02.06.2010.
Nici pe departe adeverinţa emisă de SC GEOASSET SRL Bucureşti şi cele cuprinse în aceasta nu fac dovada imposibilităţii contestatoarei de a se prezenta la termenul la care s-a judecat recursul şi de a încunoştinţa instanţa de recurs despre această imposibilitate.
În primul rând, aceasta cuprinde o gravă inadvertenţă: precizează că Roman Florina este angajată din 28.05.2010, dar că a desfăşurat o activitate intensă ca „asistent manager” la locul de muncă în intervalul 15.05.2010 – 27.05.2010, interval de timp anterior datei încadrării sale în muncă.
O astfel de gravă inadvertenţă ar fi trebuit să fie lămurită prin acte suplimentare (referitoare la încadrarea în muncă a contestatoarei, la atribuţiile sale în cadrul unităţii, la rolul concret al acesteia în cadrul activităţii de „lansare în execuţie” a investiţiei complexului Magnezian Valea Mare Budureasa), deoarece altfel ea se poate situa la limita prevăzută de articolul 290 Cod penal pentru persoana care a întocmit-o şi la limita prevăzută de articolul 291 Cod penal, pentru persoana care a folosit-o. (fals și uz de fals)
În al doilea rând, cazul prev. de art.386 alin.1 lit. „b” Cod procedură penală presupune dovedirea distinctă atât a imposibilităţii de prezentare cât şi a imposibilităţii de încunoştinţare despre această imposibilitate în raport de termenul la care s-a judecat cauza, de către instanţa de recurs.
Ori Tribunalul Bihor a soluţionat recursul ce a făcut obiectul dosarului nr. 524/187/2008 la data de 02.06.2010, când s-a pronunţat decizia nr. 274/R/2010 (fiind amânată pronunţarea din 26.05.2010, termen la care au avut loc dezbaterile), acesta fiind termenul la care „s-a judecat cauza”, termen la care nici un înscris, nici chiar adeverinţa depusă nu face vreo referire.
Este de prisos a mai aminti că încadrarea în muncă şi atribuţiile unui angajat la locul de muncă (cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză astfel de date oficiale lipsesc cu desăvârşire) nu reprezintă motive care să justifice imposibilitatea de prezentare şi cu atât mai puţin imposibilitatea de încunoştinţare, existând cel puţin în variantele corespondenţei şi fax-ului, la îndemâna oricărei părţi dintr-un proces pentru a încunoştinţa orice instanţă despre o astfel de imposibilitate de prezentare.
În al treilea rând, netemeinicia aplicabilităţii cazului prev. de art. 386 alin.1 lit. „b” C.p.p. este cu atât mai vădită, cu cât ambii contestatori din prezenta cauză au avut apărători aleşi în dosar nr. 524/187/2008 al Tribunalului Bihor (prezenţi la dezbaterile din 26.05.2010) şi cu atât mai mult cu cât ulterior dezbaterilor, dar anterior pronunţării deciziei, la data de 01.06.2010 (dată ce se situează în afara perioadei în care contestatoarea Roman Florina a fost în „imposibilitate”) apărătorul ales al părţii civile a depus la dosar dovada plăţii onorariului.
În al patrulea rând, netemeinicia aplicabilităţii cazului prev. de art. 386 alin.1 lit. „b” C.p.p. rezultă din aceea că în acelaşi interval de timp în care contestatoarea Roman Florina susţine că a fost în „imposibilitate” de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa, 15.05.2010 – 27.05.2010, nu ar fi fost şi în imposibilitate de a întocmi acel înscris olograf prin care, la data de 25.05.2010, şi-ar fi retras plângerea (fila 20).
Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare întemeiată pe cazul prev. de art. 386 alin.1 lit. „c” C.p.p. este şi mai evidentă luând în considerare că, esenţial pentru aplicabilitatea acestui caz este ca să fi existat probe la dosar cu privire la acea cauză de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute în articolul 10 alin. 1 lit. f – i1, or înscrisul olograf care se doreşte a reprezenta proba cauzei de încetare a procesului penal faţă de contestatorul Bodin Viorel Dănuţ (inculpat recurent), a fost depus ulterior pronunţării deciziei penale nr. 274/R/2010 în dosar nr.524/187/2008 al Tribunalului Bihor.
Prin urmare, soluţia legală în prezenta cauză, în opinia mea, ar fi trebuit să fie aceea de respingere a contestaţiei în anulare faţă de contestatorul Bodin Viorel Dănuţ, nefiind aplicabil cazul prev. de art. 386 alin. 1 lit. „c” Cod procedură penală şi faţă de contestatorul Roman Florina, nefiind aplicabile cazurile prev. de art. 386 alin. 1 lit. „b” şi”c” Cod procedură penală” (vol. II, filele 113-114, vol. IV, filele 227-229).
Referitor la încălcarea secretului deliberării în cazul audierii judecătorului Musta Ovidiu, aspect foarte des invocat de o anumită parte a presei și de susținătorii SIIJ pentru a acredita existența unor așa-zise ”abuzuri” ale procurorilor DNA, precizez următoarele :
În ceea ce privește declarația martorului Musta Ovidiu, s-a apreciat de catre organele de urmărire penala că aspectele cu privire la care martorul a fost întrebat nu privesc procesul cognitiv al deliberării, ci interferențe exterioare în acest proces, cu caracter ilicit, a căror cercetare a făcut obiectul dosarului.
Astfel, din lecturarea declarației martorului Musta Ovidiu rezultă că colegele acestuia de complet au refuzat orice discuție legată de argumentele, textele legale aplicabile în speță ori interpretarea acestora, astfel că declarația martorului nici nu ar fi avut cum să se refere la aspecte ce țin de procesul cognitiv al deliberării câtă vreme în cauză nici nu a existat o deliberare efectivă, cele două judecătoare trimise în judecată – Cuc si Vidican – limitându-se la a-i comunica judecătorului Musta Ovidiu că ele optează pentru soluția de admitere a contestației în anulare. De altfel, judecătorul audiat în cauză, Musta Ovidiu nu a sesizat, reclamat niciodată că procurorii DNA i-ar fi încălcat secretul deliberării.
In consecință, este mai mult decât evident că „încălcarea secretului deliberării” de către procurorii DNA Oradea reprezintă o manipulare pe care o parte a presei, împreună cu susținătorii SIIJ, au prezentat-o opiniei publice cu scopul de a acredita existența unor pretinse „abuzuri” ale procurorilor DNA, abuzuri care în realitate însă nu au existat, cu scopul de a satisface dorința inculpaților cercetați pentru corupție de a-i discredita pe procurorii DNA.
Referitor la încălcarea secretului profesional al avocaților Kiss Janos, Filip Mihai și Doseanu Răzvan, precizez următoarele :
În ceea ce privește declarațiile martorilor Kiss Janos și Doseanu Răzvan, s-a apreciat că aspectele ce au făcut obiectul declarațiilor acestora privesc teze probatorii care nu au nicio legătură cu consultaţiile juridice ori îndrumările pe care aceștia le-au dat clienților lor și nici cu strategiile de apărare ale clienților.
Cei doi martori au fost audiați pentru a demonstra că inculpatul Bodin Viorel Dănuț nu s-a împăcat, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii în dosarul de viol, cu persoana vătămată Roman Florina, aspecte cu relevanță în ceea ce privește stabilirea situației de fapt în cauza respectivă și fără legătură cu strategia de apărare dintre avocat și client.
Astfel, martorul DOSEANU RĂZVAN VIOREL a declarat, în esență, că „am fost prezent la ultimul termen de judecată al dosarului respectiv de la Tribunalul Bihor, însă clientul meu, inculpatul BODIN VIOREL DĂNUŢ nu mi-a adus la cunoştinţă că s-ar fi împăcat cu partea vătămată”.
În concret, martorul relatează aspecte care de altfel se regăsesc și în încheierea de ședință de la acel termen de judecată și anume că până la acel moment procesual nu se ajunsese la o împăcare între părți, nicidecum discuții confidențiale cu clientul său. Aspectele relatate de martor se referă exclusiv la faptul obiectiv privind o eventuală împăcare intervenită între părți până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și nu la discuțiile concrete și negocierile care s-au purtat legat de acest demers ori condițiile în care s-ar fi realizat împăcarea.
* * *
Urmare a plângerilor penale formulate de către doamna judecător Roman Florica ş.a., în legătură cu modul în care a fost instrumentat dosarul penal nr. 37/P/2012 al DNA Oradea, prin ordonanţa nr. 119/P/2016 a P.I.C.C.J. din 18 octombrie 2018, s-a dispus clasarea cauzei faţă de subsemnatul, în temeiul art. 16 alin. 1, lit. a şi b C.pr.pen., reţinându-se, în esenţă, că: trimiterea în judecată a inc. Roman Florica, Cuc Raluca Beatrix, Vidican Denisa şi Galea Ovidiu prin rechizitoriul nr. 37/P/2012 din 20 iunie 2014, nu a fost un act arbitrar, abuziv, ci în dos. 37/P/2012 al DNA Oradea a fost administrat un probatoriu complex, care a fost supus, conf. art. 103 C.pr.pen., principiului liberei aprecieri.
În consecinţă, afirmaţiile doamnei judecător Adriana Stoicescu se înscriu, în mod evident, în încercările de discreditare ale procurorilor DNA în contextul discuţiilor privind desfiinţarea SIIJ, nefiind susţinute de niciun fel de probe ori de date factuale.
Precizez ca, deși încă de la momentul înființării, unul dintre obiectivele principale ale SIIJ a fost cercetarea procurorilor din cadrul DNA Oradea (urmare și a unor influențe exterioare interesului justiției) până în acest moment nu a fost inculpat niciun procuror, dintr-un motiv simplu : așa zisele „abuzuri” ale procurorilor DNA Oradea cercetate de SIIJ urmare a delațiunilor unor inculpați cercetați pentru corupție nu au existat în realitate, acestea fiind „construcții” menite să discrediteze procurorii DNA cu scopul de a încetini lupta anticorupție, ceea ce, cel puțin în cazul DNA Oradea, s-a și reușit.
Reiterez solicitarea tuturor persoanelor, inclusiv doamnei Stoicescu Adriana, care afirmă că au fost victimele ”abuzurile DNA Oradea” să publice în integralitatea lor actele dosarelor penale a căror obiect au făcut persoanele prezentate ca ”victime”, astfel încât opinia publică să își poată face o imagine clară asupra cauzelor reale care au împiedicat condamnarea lor, cât și cu privire la loialitatea procedurilor de urmărire penală.
În ceea ce privește soluțiile de achitare, adoptate în anumite dosare ale DNA, așa cum am mai spus public și în alte situații, este bine-cunoscut faptul că nu în toate situațiile adevărul judiciar, stabilit de instanță, corespunde cu realitatea, dimpotrivă, există și situații în care acesta nu acoperă cele întâmplate în realitate, din diverse motive.
Comments 1