În procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti de condamnare la pedepse privative de libertate pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene,
operaţiunea de adaptare a pedepsei privative de libertate reglementată în art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 se realizează în ipoteza în care durata pedepsei aplicate prin hotărârea transmisă de statul emitent depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune şi constă în reducerea pedepsei la limita menţionată. În cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., limita maximă specială a pedepsei la care se raportează instanţa română în aplicarea dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 este de 10 ani închisoare.
În ipoteza în care instanţa din statul membru al Uniunii Europene a aplicat o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani pentru săvârşirea unei infracţiuni care are corespondent în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., prin reţinerea, ca circumstanţă atenuantă, a recunoaşterii vinovăţiei şi reducerea limitei pedepsei prevăzute în legislaţia statului emitent de la 15 ani la 10 ani, instanţa română nu poate dispune adaptarea pedepsei, întrucât nu se poate raporta la limita maximă specială a pedepsei redusă cu o treime ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. referitoare la recunoaşterea învinuirii, ci la limita maximă specială a pedepsei prevăzute în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., de 10 ani închisoare.
Prin sentința din 2 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, în baza art. 166 alin. (4), alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea, adaptarea şi executarea în România a pedepsei de 3.652 zile închisoare, pedeapsă aplicată numitului A. prin sentinţa penală din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, definitivă în 17 iunie 2016, pentru săvârşirea infracţiunii de conspiraţie constituită pentru a contraveni secţiunii 170 din Legea privind gestionarea taxelor şi accizelor din 1979 şi contrară secţiunii 1(1) din Legea penală din 1977, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a adaptat pedeapsa aplicată, în sensul că s-a redus durata pedepsei aplicate de autoritatea judiciară străină – Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, la maximul special prevăzut de legea penală română pentru infracţiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) şi (2)
C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv la 6 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa condamnatul în România.
S-a scăzut din pedeapsa recunoscută şi adaptată de 6 ani şi 8 luni închisoare perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Marea Britanie, respectiv cu
începere din 19 februarie 2016 la zi. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. şi continuarea executării pedepsei recunoscute şi adaptate, într-un penitenciar din România.
S-a constatat că, potrivit art. 100 alin. (1) lit. a) C. pen., persoana condamnată va putea fi liberată condiţionat după executarea a cel puţin 2/3 din durata pedepsei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori a reţinut, în esenţă, că prin adresa din 22 mai 2019 a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Cluj cu cererea de cooperare judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, prin care se solicita transferarea persoanei condamnate A. dintr-un penitenciar din Marea Britanie într-un penitenciar din România.
În analiza incidenţei dispoziţiilor art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, cu privire la stabilirea corespondenţei între infracţiunea pentru care a fost condamnat numitul A. şi cea similară din dreptul român, a constatat că, în fapt, s-a reţinut în sarcina numitului A. că, între 10 februarie 2016 şi 17 februarie 2016, a conspirat împreună cu numiţii B., C. şi alte persoane ca, în mod fraudulos, să importe un drog controlat de clasă A, şi anume cocaină. Din conţinutul sentinţei penale din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul
de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, Curtea de Apel Cluj a constatat că nu s-a reţinut cu privire la numitul A. comiterea infracţiunii de trafic de droguri.
Ca atare, curtea de apel a apreciat că infracţiunea de conspiraţie constituită pentru a contraveni secţiunii 170 din Legea privind gestionarea taxelor şi accizelor din 1979 şi contrară
secţiunii 1(1) din Legea penală din 1977 are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a avut în vedere că obiectul material al infracţiunii l-a constituit drogul cocaină care, potrivit dreptului penal român, este calificat ca drog de mare risc, iar infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este cea prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani la 15 ani. Ca atare, s-a apreciat că încadrarea juridică corespondentă infracţiunii pentru care a fost condamnat numitul A. este infracţiunea prevăzută în art. 367 alin. (2) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani.
Din conţinutul sentinţei penale din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, s-a constatat că instanţa a avut în vedere pentru condamnatul A. pedeapsa de 15 ani închisoare, pe care a redus-o la 10 ani închisoare, urmare a recunoaşterii vinovăţiei.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de către instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, instanţa adaptează prin sentinţă pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent.
Potrivit art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la
limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.
În această analiză, Curtea de Apel Cluj a apreciat că situaţia obiectivă a aplicării procedurii recunoaşterii vinovăţiei, cu consecinţa reducerii cu o treime a pedepsei de către instanţa statului de condamnare, trebuie valorificată şi în planul stabilirii încadrării juridice corespondente din dreptul român, în sensul reţinerii în mod corelativ a incidenţei art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii limitei maxime a pedepsei închisorii cu o treime.
Urmare a reţinerii încadrării juridice corespondente ca fiind, potrivit dreptului penal român, art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limita maximă a pedepsei închisorii ar fi de 6 ani şi 8 luni închisoare, limită până la care s-ar impune a se reduce pedeapsa aplicată, ca efect al adaptării, în vederea continuării executării pedepsei în
România.
Această situaţie a fost adusă la cunoştinţa autorităţilor judiciare ale statului de condamnare, în temeiul art. 10 şi art. 12 din Decizia-cadru 2008/909/JAI, iar instanţa de condamnare a fost de acord cu continuarea procedurilor de transfer, în ipoteza în care sentinţa maximă care ar putea fi executată este de 6 ani şi 8 luni închisoare, iar condamnatul ar executa cel puţin două treimi din pedeapsa adaptată, înainte de a fi propus pentru liberare condiţionată.
Împotriva acestei sentințe, procurorul a declarat apel, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate şi pronunțarea unei hotărâri prin care să se recunoască şi să se dispună executarea în întregime a pedepsei de 10 ani închisoare (3.652 zile) aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie.
Examinând apelul sub toate aspectele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este întemeiat în raport cu criticile referitoare la adaptarea pedepsei de către Curtea de
Apel Cluj, reţinând, în principal, următoarele: Prin sentinţa penală din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, rămasă definitivă în 17 iunie 2016, s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. la pedeapsa de 10 ani închisoare (3.652 zile de detenţie) pentru săvârşirea infracţiunii de conspiraţie constituită pentru a contraveni secţiunii 170 din Legea privind gestionarea taxelor şi accizelor din 1979 şi contrară secţiunii 1(1) din Legea penală din 1977, reţinându-i-se în sarcină că, între 10 februarie 2016 şi 17 februarie 2016, a conspirat împreună cu numiţii B., C. şi alte persoane ca, în mod fraudulos, să importe un drog controlat de clasă A, şi anume cocaină.
Întrucât autoritățile judiciare din Marea Britanie au formulat o cerere de transferare în România a persoanei condamnate A., cetăţean român, prin adresa din 22 mai 2019 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost sesizată Curtea de Apel Cluj în vederea recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțate în Marea Britanie și transferarea persoanei condamnate A. pentru a continua executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Reţinând că statul emitent – Marea Britanie a transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, prima instanță a analizat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, examinând solicitarea autorităţilor judiciare din Marea Britanie prin prisma dispoziţiilor prevăzute de Titlul VI, Capitolul I (Dispoziţii generale) şi Capitolul II (Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene), Secţiunea 1 şi a 2-a din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1), cuprinse în Titlul VI, Capitolul I din legea menționată, „prezentul titlu se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
În relația cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispozițiile titlului V.” Verificând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea
pronunțată în străinătate față de cetățeanul român A. este definitivă şi executorie, iar condiţia dublei incriminări este îndeplinită, având în vedere că fapta comisă de acesta în Marea Britanie, pentru care a fost condamnat la 10 ani închisoare, are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat reglementată în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 3 ani la 10 ani.
În ceea ce privește necesitatea aplicării în prezenta cauză a dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004, contrar celor reținute de Curtea de Apel Cluj, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se pune problema adaptării pedepsei, nefiind incidente în speță respectivele dispoziții legale.
Potrivit legii, adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța străină constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română
pentru infracțiuni similare; or, în cauză, durata pedepsei închisorii aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent (astfel cum a fost individualizată, potrivit legislației britanice) este compatibilă cu legea penală română, întrucât nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute pentru infracțiunea reglementată în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., respectiv 10 ani închisoare.
Totodată, se impune a fi avut în vedere că posibilitatea pe care Legea nr. 302/2004 o acordă instanței române de a adapta pedeapsa, dacă natura sau durata sancțiunii aplicate de statul străin este incompatibilă cu natura și durata pedepsei prevăzute în legislația națională, nu înseamnă că statul de executare poate să procedeze la reducerea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară străină, printr-o operațiune de reindividualizare judiciară a pedepsi potrivit propriei legislații.
În speță, conținutul sentinţei penale din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, rămasă definitivă în 17 iunie 2016, relevă că instanța din Marea Britanie a considerat că recunoașterea vinovăţiei de către persoana condamnată A.
constituie pentru aceasta o circumstanță atenuantă, impunându-se reducerea duratei pedepsei închisorii prevăzute de legislația britanică pentru fapta săvârșită, de la 15 ani la 10 ani. Așa cum s-a arătat anterior, această pedeapsă este compatibilă cu legislația penală română, ca natură juridică și durată, iar o nouă reducere a pedepsei aplicate de autoritatea judiciară britanică, cu încă o treime, prin aplicarea de către instanța română a dispozițiilor referitoare la procedura recunoașterii învinuirii, procedură ce urmează anumite reguli în legislația română, echivalează cu o modificare a pedepsei stabilită prin sentința penală străină, nepermisă de lege. Ca atare, față de considerentele expuse, constatând că nu se conturează existenţa niciunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a sentinței penale nr. T20167148 din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, rămasă definitivă la aceeaşi dată, iar hotărârea pronunțată în străinătate este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravine ordinii publice a statului român, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței nr. 135 din 2 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, privind persoana condamnată A. A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
A admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. A recunoscut sentinţa penală din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, definitivă în 17 iunie 2016, prin care s-a aplicat persoanei transferabile A. pedeapsa de 10 ani închisoare (3.652 zile de detenţie) pentru săvârşirea infracţiunii de conspiraţie constituită pentru a contraveni secţiunii 170 din Legea privind gestionarea taxelor şi accizelor din 1979 şi contrară secţiunii 1(1) din Legea penală din 1977, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.
A dispus transferarea persoanei condamnate A. şi continuarea executării pedepsei recunoscute într-un penitenciar din România. A dedus din pedeapsa recunoscută perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Marea Britanie, respectiv cu începere din 19 februarie 2016 la zi. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei hotărâri.
