Procedurile de prelevare de material genetic de la diverse paciente, utilizarea acestuia la crearea de embrioni și implantarea lor altor beneficiare, fără consimțământul pacientelor sau al beneficiarelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.
Analiza condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, în cadrul unui recurs în casaţie în care s-a invocat greşita încetare a procesului penal, indicându-se ca temei art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală, este posibilă numai dacă se justifică achitarea recurenţilor sub motivul neîntrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunii.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 308/RC din 24 mai 2023
Prin sentinţa penală nr. 483/P.I. din 28.07.2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/30/2017, printre altele, s-au hotărât următoarele:
- În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.
- În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui folos material pentru donator sau organizator prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.
- În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art.
5 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, inculpaţii A., B. şi C.
A fost desființată, în parte, sentinţa apelată şi rejudecând:
- În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi la art. 153, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.
- În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi la art. 153, cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.
- În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi la art. 153, cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casaţie inculpaţii C. şi A., la data de
13.12.2022, precum şi inculpata B., la data de 21.12.2022.
Recurenții C. şi A. şi-au întemeiat cererea de recurs în casaţie, formulată prin intermediul avocatului împuternicit special în acest sens, pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).
Pe fondul căii extraordinare de atac, aceştia au solicitat, în esenţă, admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu consecinţa lăsării nesoluționate a laturii civile, conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen.
Invocând cazul de casare menţionat anterior, cei doi recurenți au precizat că nu critică împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, ci exclusiv temeiul legal reţinut de instanţa de apel ca impediment al continuării exercitării acţiunii penale.
Astfel, aceştia au arătat că, în faţa instanţei de apel, au solicitat continuarea procesului penal, în vederea pronunţării unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.
157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, menționând, totodată, că, potrivit jurisprudenței Î.C.C.J. şi CCR, exercitarea recursului în casaţie, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., poate viza o soluţie de achitare.
Prin motivele de recurs în casaţie formulate, recurenții A. şi C. au înţeles să supună verificării instanţei de recurs în casaţie lipsa de corespondență dintre starea de fapt, astfel cum a fost reţinută în decizia recurată, cu norma de drept aplicabilă, menționând că examenul de legalitate urmează a fi demarat de la analiza textului legal ce incriminează fapta penală în art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. În acest sens, au arătat că legiuitorul a înţeles să incrimineze „organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator”.
Cu privire la întrunirea condițiilor de tipicitate ale acestei infracţiuni, recurenții au menţionat că, în cuprinsul deciziei recurate, instanţa de apel face referiri exprese, începând cu fila 128, prilej cu care sintetizează cele trei paliere ale acuzației aduse, pentru ca, mai apoi, acuzaţiile din primul palier, constând în „organizarea de activități ilegale de prelevare şi transplant de celule umane (ovocite) utilizate pentru fertilizarea in vitro cu mamă purtătoare” să fie înlăturate.
Recurenții au susţinut că starea de fapt reţinută şi care urmează a fi analizată prin prisma corespondenței cu dreptul aplicabil este cea referitoare la:
- organizarea de activităţi ilegale de prelevare de celule umane utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei, racolate de către inculpaţi, cărora li s-au achitat sume de bani pentru donarea de ovocite, care ulterior au fost folosite în proceduri de fertilizare in vitro pentru alte femei;
- organizarea de activităţi ilegale de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii şi utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei.
O primă critică de nelegalitate susţinută de recurenţii A. şi C. vizează maniera de ansamblu în care instanţa de apel a procedat la reţinerea unei unice condiţii de tipicitate, prin includerea în verbum regens „organizare” a tuturor activităților desfășurate în cadrul departamentului de fertilizare in vitro din cadrul S.C. F. S.A.
Astfel, au arătat că o primă condiție de tipicitate, potrivit textului de incriminare mai sus menţionat, potrivit voinței legiuitorului, referitoare la latura obiectivă a infracţiunii, o constituie organizarea.
Analizând, însă, şi cealaltă alternativă, constând în efectuarea prelevării, rezultă că intră sub incidenţa normei sancționatoare, atât activitățile ce ţin de natura preparatorie cu privire la activitățile în materia organelor, țesuturilor ori celulelor de origine umană (cu titlu de exemplu: stabilirea locaţiilor, a dotărilor, a personalului, etc.), cât şi activitatea ulterioară acestor demersuri, respectiv efectuarea prelevării.
Recurenții au susţinut că, modul în care este redactat textul legal nu poate duce la o absorbție naturală a celor două activități avute în vedere. Organizatorul unor activități în materia prelevării de organe, țesuturi şi celule de origine umană, în condiţiile întrunirii şi a celorlalte condiţii de tipicitate, va răspunde penal indiferent dacă a efectuat sau nu acte de prelevare. În acelaşi sens, în ipoteza în care au avut loc, în mod efectiv, activități de efectuare a prelevării, autorii vor răspunde pentru aceasta din urmă activitate materială şi nicidecum pentru organizarea ei.
S-a mai arătat că din lecturarea ansamblului motivării instanţei de apel se desprinde ideea că au fost reţinute elemente de tipicitate obiectivă, constând în „organizarea de activități de prelevare, respectiv de transplant”, în acest sens, fiind şi ultimul alineat din decizia recurată din cuprinsul căruia se reţine că elementele materiale descrise se circumscriu noțiunii de „organizare”.
Cu privire la componenta obiectivă a infracţiunii privind desfășurarea unor acţiuni de organizare a activităților de prelevare de celule umane, utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei racolate de către inculpaţi, cărora li s-au achitat sume de bani, s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs în casaţie că, potrivit instanţei de apel, activitatea infracţională aferentă acestui palier, scopul obţinerii unui folos material pentru donator a fost dovedit, donatoarele de ovocite fiind recompensate cu suma de 300 euro pentru fiecare prelevare de material genetic.
Recurenții A. şi C. au susţinut că pentru a constitui infracţiune, organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, e subsumată unui scop urmărit, respectiv cel al obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator. În cauză, s-a apreciat întrunită această condiție de tipicitate la organizator, prin prisma încasării unor sume de bani de la cele două donatoare, însă, în opinia recurenţilor, în această manieră se adaugă la lege, respectiv se sancționează un organizator care nu a urmărit pentru sine niciun scop, cu atât mai puţin, cel al obţinerii unui folos material.
Au considerat recurenții că, deşi examenul de legalitate, sub aspectul laturii subiective, nu poate fi efectuat în recurs în casaţie, sub aspectul întrunirii condiţiilor de tipicitate cu privire la scopul urmărit, acest examen poate fi primit. Au arătat, prin urmare, că intenţia directă ce caracterizează poziţia autorului atunci când se instituie această cerință a urmăririi unui scop trebuie să vizeze propriile interese şi nicidecum ale altuia.
Prin urmare, recurenții au susţinut că, din modalitatea în care a fost reţinută starea de fapt, instanţa de apel (adăugând la lege) a constatat că sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin achitarea unor sume de bani către donatoare, deoarece acestea din urma au realizat un folos material.
Cu privire la acțiunile de organizare de activități de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii şi utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei, s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs în casaţie că, în speţă, au fost reţinute pentru perioada decembrie 2010 – septembrie 2011, 12 cazuri de implantare de embrioni creați cu ovocite prelevate de la alte paciente, fără consimţământul beneficiarelor.
Recurenții au criticat, cu privire la acest palier al acuzaţiilor, faptul că instanţa de apel a constatat, pentru început, caracterul legal al prelevării de celule, ajungând, mai apoi, la concluzia că utilizarea frauduloasă a materialului genetic se circumscrie ilicitului penal.
Pornind de la condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care poate fi săvârşită prin organizarea, respectiv efectuarea prelevării, recurenții au susţinut că sintagma reţinută de instanţă, constând în „utilizarea frauduloasă a materialului genetic” nu se regăseşte în cuprinsul textului legal invocat, instanţa de apel adăugând la lege şi în acest caz.
O altă critică de nelegalitate adusă hotărârii pronunţate în calea ordinară de atac a vizat reţinerea beneficiului obţinut de inculpaţi care, potrivit instanţei de apel, reprezintă contravaloarea procedurilor de fertilizare in vitro, efectuate în condiţii de nelegalitate. Recurenții au susţinut că nu orice venit reprezintă folos material în sensul legii penale şi, cu atât mai puţin, în cadrul unei clinici private, costurile procedurilor medicale achitate de pacienți, cu întocmirea şi respectarea tuturor condițiilor de fond şi formă impuse de lege, care nu pot fi încadrate în aceasta categorie.
Au mai menţionat că dificultatea în a aprecia asupra concordanței stării de fapt cu norma de drept aplicabilă în prezenta cauză porneşte de la reglementarea precară, ce nu le poate fi imputată, iar din perspectiva celei mai grave forme de răspundere juridică – răspunderea de drept penal, este necesar a fi pus în practică principiul legalităţii incriminării, aşa încât, în afara unor prevederi exprese, care să prescrie sau să interzică anumite conduite, această formă de răspundere trebuie să fie inoperantă.
Recurenții au invocat faptul că unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite, nedeterminabile la nivel normativ, iar comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege, neputând fi dedus din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice (Î.C.C.J. – decizia nr. 579/RC/2021, decizia nr. 78/RC/2015, CCR – decizia nr. 405/2016).
Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpații C. și A., prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct.8 C. proc. pen. şi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 157 alin. (1) din Lege nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății constituie infracțiune şi se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator.
Elementul material al laturii obiective constă în acţiuni de organizare şi/sau efectuare prelevări de țesuturi sau celule de origine umană, condiționate a fi realizate pentru transplant şi în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator.
Conform art. 142 lit. u) din Legea nr. 95/2006, transplantul este acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient, denumit (…) primitor, este implantat sau grefat un organ, ţesut ori o celulă prelevat/prelevată de la o altă persoană, numită donator. Reglementările (…) se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare in vitro.
În speţă, Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, respingând criticile inculpaţilor C. și A. a reţinut existenţa infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, atât în modalitatea organizării de activităţi de prelevare de celule umane utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei cărora li s-au achitat de către inculpaţi sume de bani pentru donarea de ovocite ce au fost folosite ulterior în proceduri de fertilizare in vitro pentru alte femei, cât şi în modalitatea organizării de activităţi de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii şi utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei.
Referitor la prima modalitate de săvârșire a infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 – organizarea de prelevare de ovocite cu scopul obţinerii unui folos pentru donator, instanţa de apel a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că inculpaţii au efectuat acte de prelevare de ovocite de la numitele I. şi Î. (aceste acte fiind evidențiate în registrele informatice ale clinicii şi în lista de donatoare/primitoare întocmită de către inculpata H.), activități ce s-au realizat în schimbul unor sume de bani primite de cele două donatoare (martore în cauză, care au declarat că au „donat” ovule către clinica F., fiind remunerate cu suma de 300 euro pentru fiecare prelevare de ovocite, banii fiind înmânați într-un birou din cadrul clinicii F., în prezenţa inculpaţilor B., C. şi A., în cazul martorei I., sau de către inculpata C., în cazul martorei Î.), astfel cum s-a reținut în decizia recurată.
Cu privire la acest palier al acuzațiilor, prin recursul în casație formulat s-a susţinut, în esenţă, că fapta nu este tipică, deoarece folosul material a fost obținut de către cele două donatoare, iar nu de către inculpaţi.
Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este condiționată de scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator. Astfel, prin utilizarea conjuncției sau textul de incriminare nu condiționează angajarea răspunderii penale a organizatorului de obținerea unui folos material de către acesta, folosul material putând fi obținut fie de donator, fie de organizator, fie de către ambii.
Deopotrivă, prin aceeași critică recurenții încearcă să acrediteze ideea că în absența realizării unui folos material nu pot fi subiecții activi ai infracţiunii. Or, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din legea specială menționată, subiectul activ poate fi orice persoană care organizează şi/sau efectuează prelevări de țesuturi sau celule de origine umană, în condițiile îndeplinirii și a celorlalte elemente de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.
Faptele donatoarelor de ovocite este incriminată distinct de dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora fapta persoanei de a dona organe, țesuturi sau celule de origine umană, în scopul obţinerii de foloase materiale, pentru sine ori pentru altul, constituie infracțiune, și exced obiectului prezentei cauze.
Cu privire la a doua modalitate alternativă de comitere a infracţiunii – organizarea de activități ilegale de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii şi utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei, Curtea de Apel Timișoara a reţinut, în fapt, 16 acte materiale de prelevare de celule (ovocite) de la paciente care nu şi-au dat consimţământul pentru donarea acestora către alte persoane, realizate în perioada decembrie 2010-septembrie 2011.
Cu privire la acest palier al acuzațiilor, recurenții s-au apărat arătând că „utilizarea frauduloasă a materialului genetic” nu se regăseşte în cuprinsul normei de incriminare.
Înalta Curte constată că toate aceste proceduri de prelevare de material genetic de la diverse paciente, utilizarea acestuia la crearea de embrioni şi implantarea lor altor beneficiare, fără consimțământul pacientelor sau al beneficiarelor, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel, realizate de echipa medicală a clinicii S.C. F. S.A. din care făceau parte şi recurenţii C. şi A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, întrucât aceste activități se circumscriu elementului material constând în organizare şi/sau efectuare prelevări de țesuturi sau celule de origine umană, acțiuni secondate de obținerea unor foloase materiale care, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Timișoara, constau în contravaloarea procedurilor de fertilizare in vitro efectuate în condiții de nelegalitate.
În legătură cu scopul obţinerii unui folos material pentru organizator, se mai notează că instanţa de apel a reţinut că, procedurile de fertilizare in vitro realizate fie fără consimțământul donatoarei de ovocite, fie fără acordul beneficiarei transplantului au produs anumite venituri atât inculpatei S.C. F. S.A., cât şi celorlalţi inculpaţi, ce aveau calitatea de administrator al clinicii, angajat al acesteia sau medic colaborator, venituri ce nu ar fi fost realizate dacă procedura de fertilizare in vitro s-ar fi desfăşurat conform dispoziţiilor legale, căci, în lipsa acordului unei paciente pentru donarea de ovocite sau a consimțământului pentru implantarea unor embrioni formaţi cu ovocite donate, procedurile de fertilizare in vitro nu s-ar mai fi realizat.
În concluzie, situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel şi redată mai sus reţine elementele de tipicitate prevăzute de lege pentru infracţiunea de la art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel încât criticile recurenților C. și A., enunțate în susținerea cererii de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., sunt nefondate.
Cazul de casare prev. de art. 438 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură penală ar fi avut incidență, în contextul particular al cauzei, numai dacă devenea aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură penală, în raport de infracțiunea incriminată de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Altfel spus, numai dacă se justifica achitarea recurenților sub motivul neîntrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunii, atunci s-ar fi impus desființarea soluției de încetare a procesului penal, dispusă în cauză pentru împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.
[1] În același sens al reținerii în mod cumulativ a cazurilor de casare prevăzute în art. 438 pct. 7 și 8 din Codul de procedură penală a se vedea următoarele decizii ale Secției Penale din Cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 431/RC din 14.10.2021, Decizia nr. 534/RC din 23.11.2021 și Decizia nr. 174/RC din 15.05.2019, Decizia nr. 399/RC din 21.06.2023, Decizia nr. 81/RC din 13.02.2024, Decizia nr. 167/RC din 20.03.2024, Decizia nr. 388/RC din 18.06.2024, Decizia nr. 189/RC din 26.03.2024.
