Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Avocatul Poporului cu un recurs în interesul legii prin care se solicită interpretarea unor prevederi din Legea privind reforma în domeniul sănătății și din Codul de procedură civilă referitoare la plata unor daune materiale sau morale pentru malpraxis. Concret, Avocatul Poporului cere stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzelor având ca obiect obligarea pe temei delictual a pârâților la achitarea daunelor morale/materiale pentru malpraxis, în situația în care a fost sau nu urmată procedura reglementată de dispozițiile art.679-685 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Textul recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului:
”Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 684 și art. 687 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul de a stabili competența materială de soluționare a cauzelor având ca obiect obligarea pe temei delictual a pârâților la achitarea daunelor morale/materiale pentru malpraxis, în situația în care a fost sau nu urmată procedura reglementată de dispozițiile art.679-685 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.”
Articolele invocate în cadrul recursului în interesul legii:
– Art. 684 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății – (1) În cazul în care asigurătorul sau oricare dintre părţile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanţa de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. (2) Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiţie potrivit dreptului comun.
– Art. 687 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății – Instanţa competentă să soluţioneze litigiile prevăzute în prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.
– Art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă – Judecătoriile judecă: k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
– Art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă – Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
Potrivit Avocatului Poporului, examinarea jurisprudenței la nivel național a relevat că instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește problema de drept invocată.
Într-o primă orientare jurisprudențială, s-a apreciat că în situalia în care a fost urmată procedura reglementată de dispozițiile art. 679-685 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, competența materială de soluționare a cauzelor având ca obiect obligarea pe temei delictual a pârâților la achitarea daunelor morale/materiale pentru malpraxis, revine judecătoriei.
În cea de-a doua orientare jurisprudențială, instanțele de judecată au avut o abordare diferită, apreciind că, dacă victima alege sesizarea directă a instanței de judecată, competența se stabilește potrivit regulilor de drept comun, norma instituită de alin. (2) al art. 684 din Legea nr. 95/2006 derogă de la regulile de competență cu caracter special prevăzute de art. 687 din Legea nr. 95/2006.
Avocatul Poporului apreciază că, în cazul în care victima unui act de malpraxis nu a urmat procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale, prevăzută de art. 679-685 din Legea nr.95/2006, și se adresează, direct instanței de judecată, competența materială se stabilește potrivit regulilor de drept comun, norrna instituită de alin. (2) al art. 684 din Legea nr. 95/2006 derogând de la regula de competență cu caracter special prevăzută de art. 687 din același act normativ.
DOCUMENT – Recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și înregistrat pe 17 decembrie la Înalta Curte de Casație și Justiție:
Comments 1