În Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 761/2.VIII.2024 a fost publicată Decizia Nr.11 din 17 iunie 2024 a ÎCCJ prin care a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj privind următoarea problemă:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. I alin. (1)—(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, ale art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal- bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, care au ca efect plafonarea salariilor și indemnizațiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință a stabilit că:
Aceste reglementări legale sunt aplicabile și funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație” cuprins în art. 11 din aceeași lege-cadru.
În motivarea deciziei, Înalta Curte arată următoarele: problema de drept care a primit o dezlegare diferită din partea instanțelor, așa cum se degajă din orientările jurisprudențiale conturate, privește aplicabilitatea prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care s-au stabilit regulile privitoare la aplicarea etapizată a acestui act normativ, precum și aceea a ordonanțelor de urgență ale Guvernului adoptate în perioada 2020—2022, prin care s-a derogat parțial de la modalitatea de aplicare tranzitorie a legii-cadru în ceea ce privește salarizarea categoriei de personal reprezentată de funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație” din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora.
Salarizarea acestei categorii de personal este reglementată prin art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia: „(1) Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.
(2) Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.
(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (4) Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.
(5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual.”
Referitor la aceste norme legale, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 1 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 28 martie 2024, a statuat deja că legiuitorul a instituit o excepție de la regula stabilirii drepturilor salariale prin norme juridice de forța legii, regulă stabilită prin art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, această excepție fiind expresia aplicării principiilor instituite de art. 120 din Constituția României, respectiv ale descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, ca principii de bază ale administrației publice locale. S-a remarcat astfel că Legea-cadru nr. 153/2017 prevede în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV, la care face trimitere alin. (2) al art. 11 din legea-cadru, doar nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor, stabilirea grilei de salarizare pentru personalul din aparatul de specialitate rămânând, în exprimarea principiilor anterior evocate, la latitudinea ordonatorului principal de credite, cu respectarea limitelor minime și maxime instituite de lege. Sunt avute în vedere salariul minim brut pe țară ca limită minimă și, respectiv, nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, al indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, ca limită maximă (paragrafele 68, 78 și 82 din decizia menționată).
Aceleași prevederi legale cuprinse în art. 11 din Legea- cadru nr. 153/2017 au fost analizate în mod repetat de Curtea Constituțională, care a subliniat că această marjă de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale, observându-se în plus că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale.
Totodată, s-a arătat că „opțiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile personalului din cadrul organelor administrației publice locale cu indemnizația funcției de viceprimar” (după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, respectiv a viceprimarului municipiului București), în condițiile în care Legea-cadru nr. 153/2017 prevede în mod neechivoc reperele în raport cu care se stabilește indemnizația viceprimarului, fiind avute în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică se determină prin înmulțirea coeficienților din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare”, precum și împrejurarea că în anexa nr. IX lit. C —Funcții de demnitate publică alese din cadrul organelor autorității publice locale la Legea-cadru nr. 153/2017 se regăsesc coeficienții corespunzători indemnizațiilor acestor funcții. Scopul urmărit de legiuitor prin această corelare „a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerență și previzibilitate în ceea ce privește cheltuielile cu personalul din cadrul autorităților administrației publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale se va putea face în condiții de funcționare optimă a autorităților menționate” (Decizia Curții Constituționale nr. 632 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 27 iunie 2022, paragrafele 19 și 20).
Acestea reprezintă, în esență, particularitățile modalității de salarizare prevăzute prin Legea-cadru nr. 153/2017 pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație” din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, particularități care trebuie urmărite și în lămurirea problemei de drept supuse interpretării pe calea prezentului recurs în interesul legii.
Revenind la aspectele care au generat jurisprudența neunitară, se constată că, în ceea ce privește stabilirea în concret a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor, soldelor de comandă/salariilor de comandă, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare, prin art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a prevăzut că toate acestea se stabilesc „potrivit prevederilor prezentei legi și anexelor nr. I—IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite”.
Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la 1 iulie 2017, a presupus însă o implementare graduală, întrucât, conform art. 12 alin. (2) din legea-cadru, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcțiile cuprinse în anexele nr. I—VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I—VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, începând cu anul 2023. Legiuitorul a urmărit, așadar, ca regulă, ca valorile salariale din anexele la acest act normativ sus-menționate să fie efectiv aplicabile începând cu anul 2023.
Determinarea în mod specific a condițiilor de aplicare a legii a fost stabilită prin art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în alin. (1) al acestui articol fiind afirmat principiul aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, pentru ca prin alin. (2), (3) și (4) să fie stabilite nivelurile de salarizare aferente anilor 2017 și 2018, respectiv perioadei 2019—2022.
În acest sens, prin art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a reglementat stabilirea drepturilor salariale pentru anul 2017, prevăzându-se că se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții [lit. a)].
Prin art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-au reglementat drepturile salariale pentru anul 2018, stabilindu-se o majorare cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții începând cu data de 1 ianuarie 2018, pentru cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut [lit. a)].
Cea de a treia etapă, vizând perioada 2019—2022, a fost reglementată prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede că: „În perioada 2019—2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).”
Legea prevede pentru fiecare etapă și excepții de la aceste reguli referitoare la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, iar ceea ce interesează în problema de drept care face obiectul prezentului recurs în interesul legii este derogarea expresă în privința primelor două etape, instituită pentru salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, care „se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol” [potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv, ale art. 38 alin. (3) lit. e) din același act normativ].
Din examinarea dispozițiilor anterior menționate se observă că, în ceea ce privește creșterea drepturilor salariale aferentă perioadei 2019—2022, instituită prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu mai face precizarea că personalul prevăzut la art. 11 din acest act normativ este exceptat.
Trebuie însă remarcat că această majorare are în vedere atingerea treptată a cuantumului salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, or, anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV, la care face referire art. 11 alin. (2) din Legea- cadru nr. 153/2017 în privința stabilirii salariilor/ indemnizațiilor de încadrare, nu prevede un salariu aferent anului 2022.
Prin urmare, nici această ultimă etapă nu se referă la salariații cuprinși în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, nefiind necesară în acest sens o normă derogatorie, după cum impune art. 8 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum s-a prevăzut prin alin. (41), (43) și (44) ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru alte categorii de personal, exceptate ca atare în mod expres de la aplicarea alin. (4) al aceluiași articol.
De altfel, această interpretare logică și sistematică este susținută și de împrejurarea că în aceeași perioadă de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017, alin. (2), (3) și (4) ale art. 38 din acest act normativ nu s-au aplicat nici în privința indemnizațiilor lunare pentru funcțiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX la legea-cadru, indemnizații în raport cu care este corelată stabilirea salariilor categoriei de personal prevăzute de art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, aceste indemnizații stabilindu-se în continuare în această perioadă, pe baza coeficienților și a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată [conform dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. c) și ale art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv conform exceptării anexei nr. IX prin alin. (2) al art. 12 din același act normativ].
Rezultă în mod evident că dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu au adus modificări sistemului de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație” cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, situație ce a permis determinarea lor conform aceluiași algoritm avut în vedere de legiuitor prin această normă cu caracter derogator de la principiul legalității, potrivit art. 6 din legea-cadru.
Revenind la actele normative a căror aplicare a determinat jurisprudența neunitară se constată că dispozițiile art. I alin. (1)—(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. I din O.U.G. nr. 168/2022 au reglementat, în esență, sub aspectul examinat, modalitatea în care se va realiza salarizarea personalului bugetar în anii 2021—2023, respectiv menținerea salariilor de bază la nivelul acordat pentru luna decembrie 2020 în anul 2021, menținerea salariului de bază la nivelul acordat pentru luna decembrie 2021 în perioada ianuarie 2022—august 2022 și majorarea cu 10% a salariilor de bază începând cu ianuarie 2023.
În acest sens, prin art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 226/2020 s-a prevăzut că, „(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și (41) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții”, iar, potrivit alin. (2), „Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2020”.
Având în vedere regula aplicării etapizate a Legii-cadru nr. 153/2017 reglementată prin dispozițiile art. 38 și argumentele anterior expuse referitoare la domeniul de aplicare a acestui text legal, reiese că prin norma cu caracter derogatoriu cuprinsă în art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 226/2020 nu s-a adus o modificare sistemului de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație” cuprinsă în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Împrejurarea că nu se prevede expres exceptarea acestei categorii de personal de la aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate, respectiv că doar categoria personalului din sistemul administrației penitenciare cunoaște o derogare explicită prin O.U.G. nr. 128/2021, astfel cum s-a apreciat prin a doua opinie jurisprudențială expusă în actul de sesizare, nu are deci nicio relevanță din perspectiva stabilirii incidenței actului normativ examinat asupra personalului prevăzut la art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
ntenția legiuitorului, exprimată expres prin nota de fundamentare la O.U.G. nr. 226/2020, a fost aceea de a menține în anul 2021 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficia personalul plătit din fondurile publice, precum și al indemnizațiilor aferente funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2020, în scopul evitării unor presiuni suplimentare asupra cheltuielilor bugetare în anul 2021.
Aceeași concluzie se desprinde și în privința actului normativ incident pentru anul 2022, deoarece art. I din O.U.G. nr. 130/2021 cuprinde norme similare de plafonare a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prin care se derogă expres de la prevederile art. 38 alin. (4) și alin. (41) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv ale art. 38 alin. (3) lit. f) din aceeași lege-cadru.
În ceea ce privește O.U.G. nr. 168/2022 incidentă pentru anul 2023, se reține că, potrivit art. I alin. (1) și (3), „(1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare”, iar, „(3) Pentru personalul prevăzut la alin. (1), cuantumul salariului de bază în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023 se stabilește după aplicarea majorării prevăzute la alin. (1)”. Conform alin. (4) al aceluiași articol, „Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2022”.
Interpretând aceste ultime dispoziții legale, se constată că pentru anul 2023 legiuitorul a avut în vedere o creștere cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 a salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice prevăzut în anexele nr. I—VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, prin derogare de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din același act normativ, respectiv calculul salariului de bază prin înmulțirea coeficienților prevăzuțiîn lege cu salariul de bază minim brut în plată aferent anului 2023, ce urmau a se aplica din acest an. De asemenea, a plafonat indemnizațiile acordate pentru funcțiile de demnitate publică.
Or, și în acest caz, întrucât modalitatea de calcul al salariului, prin utilizarea coeficienților prevăzuți de anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, impusă prin art. 12 alin. (2) din acest act normativ, nu este incidentă personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, rezultă că nici prin aceste dispoziții ale art. I alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 168/2022 nu s-a modificat sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație” cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
O atare concluzie nu poate fundamenta însă teza conform căreia cele trei acte normative adoptate în perioada 2020—2022, prin care a fost temporizat procesul de aplicare etapizată avut în vedere prin Legea-cadru nr. 153/2017, ar fi lipsite de orice efect în privința stabilirii nivelului salariilor categoriei de personal prevăzut la art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, în condițiile în care o limitare a creșterii salariale s-a produs prin voința legiuitorului și în cazul acestora, în mod indirect, prin plafonarea indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, indemnizație ce constituie nivelul maxim al veniturilor salariale cuvenite acestei categorii de personal.
Această limitare impusă prin legislația primară nu poate fi ignorată în calculul salariilor conform coeficienților stabiliți prin hotărârile autorităților locale, având în vedere că respectarea principiilor de salarizare prevăzute de legea-cadru impune inclusiv respectarea prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, ce reglementează „principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate”, precum și a dispozițiilor art. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017 care stabilesc criteriile generale pe baza cărora are loc ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu.
Or, respectarea acestui principiu presupune, în concret, respectarea diferențelor între coeficienții adoptați, diferențe care trebuie să se reflecte întocmai în nivelul salariilor calculate pe baza acestora, chiar dacă legiuitorul a plafonat direct doar limita maximă de care trebuia să se țină seama la momentul adoptării respectivelor hotărâri.
Principiul descentralizării și autonomiei locale în ceea ce privește stabilirea cuantumului veniturilor salariale la nivelul autorităților publice locale nu poate deroga de la imperativul respectării principiilor de salarizare prevăzute de legea-cadru, astfel că măsura plafonării acestor venituri rezultată din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 11 și 13 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu art. 6 lit. f) din același act normativ și cu prevederile ordonanțelor anuale de salarizare se impune pentru asigurarea respectării ierarhiei funcțiilor din familia ocupațională „Administrație”.
Având în vedere voința legiuitorului de a corela salariile personalului din cadrul organelor administrației publice locale cu indemnizația lunară a funcției de viceprimar sau, după caz, cu indemnizația lunară a vicepreședintelui consiliului județean, în coerența reglementării mai sus indicate, orice creștere salarială trebuie să se integreze pe deplin acestui sistem de ierarhizare menit să asigure respectarea și altor principii ale salarizării, respectiv a celorlalte repere legale obligatorii în materia salarizării personalului din aparatul administrației publice locale, neputând fi raportată, formal, doar la plafonarea respectivei indemnizații care nu constituie, conform celor anterior expuse, un criteriu singular în algoritmul de stabilire a acestor salarii, cu respectarea, evident, a nivelului creditelor bugetare aprobate.
